Revista Art-emis
Via?a ca un oftat PDF Imprimare Email
Dr. Nicolae Bala?a   
Miercuri, 21 Noiembrie 2012 02:09
Nicolae B?la?a, art-emisDragii mei,
De data aceasta, de?i îmi doresc s? discut cu voi, aproape c? nu g?sesc cuvântul de început. ?i asta pentru c?, pe de o parte, trecutul, vorba Sfântului Augustin, este înc? tr?ire în prezentul, uneori parc? prea prezent, iar pe de alta, viitorul st? ?i el într-un fel de acum, tremur ?i grij?. Altfel spus, ve?nic port cu mine ?i cerul, ?i p?mântul în întreaga s-a zvârcolire ?i fr?mântare. Nimic nu am uitat. Uneori cred c? îmi ?tiu chiar ?i „lumea ideilor ?i formelor pure", din care am coborât pe p?mânt, clipa în care am v?zut pentru prima dat? lumina zilei, apoi pe aceea în care m-au colindat, în vis, ursitorile, prevestindu-mi zicerile din primordii, spuse pe care trebuia s?-mi creionez ?i eu soarta (un fel de punct de vedere), pe una deja schi?at? de ele. Omul, în genere, ?i eu asemenea, ne zidim din mers, respirând, trudind ?i oftând, mai ales la cotiturile omenirii. Oft?m pentru oftatul mamei, pentru n?duful tat?lui, pentru c? în adolescen?? s-a întâmplat s? nu ne iubeasc? o copil?, apoi pentru c? o alta ?i-a s?rit în bra?e, oftezi ?i pentru foametea ce bântuie continete, cu gândul c? ea, nes?tul?, ne va da târcoale ?i nou?, apoi pentru c? într-o oarecare parte a lumii, iar s-a mai pus de un r?zboi. Oftezi mai ales când omul de lâng? tine se comport? ca o curv? ordinar?, care tr?deaz?, te în?eal?, te minte ?i te fur?. Am oftat ?i am trecut parc? peste orice, f?cându-m? surd ?i orb la multe, îns? nu ?i peste clipa în care Valentina, so?ia ?i iubirea vie?ii mele, în acel accident stupid, a trecut în alt? lume. Atunci, aproape s? îmi dau sufletul! Asta e! De atunci, via?a, un oftat!

Revenind, mai pu?in conformist ?i non?alant înc? de la timpurile acelea, din fa??, îmi venea s? le iau la palme ursitorile, revoltat de amestecul lor ?i al altora în treburile mele, de peste ani. Dac? a? lua îns? în serios pove?tile cu ursitul, a? crede c? Vali, îngera?ul tinere?ei mele, mi-a fost r?pit? tocmai de ele, înc? din preziceri. Oho, dac? a? avea ?i certitudinea?! Ghelf?neala dracului! Le-a? b?ga în g?urile negre din univers, s? fiarb? acolo, în cazanul cosmic, la mii ?i mii de grade, pân? ce... Apoi le-a? f? b?tut mai ceva decât potcovarii fierul înro?it în foc. Cum îns? numai Dumnezeu doar poate avea certitudini ?i cum legile, atât cât îmi sunt mie ?tiute, spun c? nimic nu se pierde, ci totul se transform?, îmi v?d de treab? ?i de drumul meu prin lume. Nu de alta, dar cine mai ?tie ce pot pune la cale vr?jitoarele, dup? atâta dat în clocot?!

Fra?ilor, în via??, cel mai greu e s? lup?i cu nev?zutul, mai ales când cunoa?terea-?i st? pe nisipuri mi?c?toare ?i una, dou?, devine necunoa?tere, ea îns??i într-o ve?nic? schimbare. Gândul n-a dat nim?nui pace. Nici mie, nici vou?, ?i nici m?car lui Adam ?i Evei. Î?i doreau s? se ?tie ?i s?-?i afle locul lor în lume. În lume ?i în moarte! Pe scurt, pl?cere din durerile cunoa?terii, ale facerii. A facerii din idee! Iar de aici, tendin?a fiec?ruia ?i a mea în special, de a fi, fiin?ând pe acest p?mânt, loc în care am fost parc? arunca?i ca într-o lad? de gunoi de cei ce stau slujitori Domnului.

Acum, desigur, vrei s? fii? Atunci trebuie, mai întâi, s? te mu?i cu totul într-o fabuloas? grij?, apoi, fie te zide?ti, singur, om în lume, fie te tragi într-o ?eap? cât toate zilele, l?sat? de acel nev?zut, la margine de drum. Iar eu, l?sând la o parte modestia, am vrut s? fiu, am fost ?i înc? mai sunt. M? zbat, înot, câ?tig... Om de afaceri! Uneori mai ?i pierd, îns? sper s? ajung ?i la un t?râm, unul exotic, la marginea c?ruia s? m? mai ?i odihnesc cândva. Templu în care m-am zidit?!... R?bdare, m?car cât s? mai pun fie ?i numai câteva c?r?mizi, cuvânt dup? cuvânt, jertf? acestui imens necunosct:Via?a!

Via?a?! Un nimic, în afara iubirii de semeni, a demnit??ii onoarei, într-un cuvânt a moralei! ?i fiindc? tot am adus vorba, amintesc c? suntem în 2012 ?i c? vin iar alegerile. V?lm??eal? mare! Unii cu un cutare, al?ii cu un alt cutare... Cum s-ar zice, sunt tot pro ?i contra pro, apoi invers. Nu de alta, dar, cam peste tot, la noi, în special, totul e de-a-ndoaselea. L?sându-i la o parte pe cei angrena?i în mi?carea electoral?, trebuie s? v? spun c? pentru Valentina, sufle?elul ce-mi st? al?turi într-un niciunde, de voi îns?, nev?zut, alegerile, curiozitate ?i nu prea. Are experien?a vremurilor acelea în care candidatul era... În mare, ca ?i acum, „catin (dat)". În plus, pe ici, pe colo, chiar ?i atunci, pu?ea, cu toat? „acoperirea"... Trecem peste mirosul hoiturilor parc? atemporale, puse ve?nic, nou?, sub nas, ca nu cumva s? ?tim ?i cum e parfumul zilelor, trecem ?i peste al regilor din Biblie, c? ?i ei aveau un oarecare iz dac? nu chiar mai mult, ?i amintim c? peste doar câteva zile, iar o s? ne împ?r?im. De o parte, unii cu promisiuni, minciuni, chestii socoteli... Ei, tot ei, roti?i, a?a cum am spus, ve?nic un fel de invers. N-ar pleca de la sânul mamei, de la Politica (?atr? cu ?tate vechi, luat? în seam? ?i repus? omului pe tav?, înc? din Antichitate, pân? ?i de c?tre Aristotel), chiar dac? i-ai pica cu cear? încins?. Cei de sus, de foarte sus, chiar dac? unii plesni?i bine de paranoia sunt jos, parc? prea jos, dup? ce se vor stabili confortabil (c? tot ?i-au pl?tit scaunul la înalte por?i de la Ierusalim, Washington sau Bruxelles), încep cu prelegerile despre r?bdare. Apoi, sfaturile c?tre popor, pentru c? tam-nesam, iar ar fi un fel de criz? mare. Ca s? mai ias? din încurc?tur?, url? ba prin pie?e, ba pe nu mai ?tiu care vârf de ?ur?, v?ietându-se a nu ?tiu câta oar?. „Noi am da" - ne tot spun ei, dar mo?tenirea-i îngrozitoare, urât? foc ?i nespus de grea. Imediat, în cor, la comand?, sindicatele, cureaua de transmisie, dup? 89, recârpit?, sar cu tranca-fleanca, apoi ne sf?tuiesc cu non?alan??: „r?bdare!" Offf! Nu mai are omul încotro! Se pune pe înjurat ?i le tot zice de mor?i, de cruci... Când se termin? cu ?le huiduieli, bag?m din nou capul între umeri pentru al?i vreo patru ani. Mae?trii p?c?lelii ?tiu bine asta ?i o vreme se retrag în bârloagele de lux de pe Coasta de Azur sau în vreo insul? de care nu a auzit nici dracu. Între timp, pentru c? tot am a?ipit, ca nu cumva s? ne trezim, cei cu propaganda, fire?te, îi dau înainte cu o fi ?i o p??i, pân? ce somnul deja ne-a înghi?it. În vremea asta, ale?ii, întor?i din rai, prin interfe?e, încep mai întâi cu asfalt?rile. Pun asfalt pe fâ?ii din cerul de deasupra, pun pe visurile soacrei, ale mamei ?i iubitei, încât s? se oglindeasc? repede ?i bine în acte, apoi în alte investi?ii, hoteluri, vile, iahturi... Al?ii, supu?i, mai babuini, b?t?u?i (din palme), (se) z(bat) ?i ei s? ob?in? m?car o func?ie, la v?mile universului, c? ?i de-acolo pic? dac? nu curge, cât? vreme vedem cu ochii no?tri ploaia de meteori?i, s?tui de l?l?iala altora de ?i mai sus, gata s? pl?teasc? pe?che? unuia, pe post de „vame? sfânt", pentru a avea un gram de lini?te pe p?mânt. Aici?! Aiurea! Va fi vai de mama lor, când vor vedea în ce vremuri au dat, incon?tien?i, buzna!

Noi, cei „pro?ti, dar mul?i", dup? ce le-am validat scaunele, chiar ?i pe cele pl?tite cu mahmudele, piese de tezaur, r?mânem la fel, cu ale noaste, cu fr?mânt?rile ?i oftatul despre care v? vorbeam. De-asta iar??i vin ?i spun: via?a-i ca dracu! Un nesfâr?it oftat! Oftat pentru c? justi?ie nu e, cât? vreme de exemplu (caz concret!), procurorul apoi judec?torul, în dosarul cu nr XXL, din data YZ, 2012, a dat o sentin?? favorabil? inculpatului care ?i-a fraudat, ani la rând, semenii, colocatari de pe scara blocului. A motivat c? cel reclamat nu-?i trecuse copilul pe listele de plat? la acea asocia?ie pentru c? ar fi fost crescut (re?ine?i, ani la rând, ?i tocmai de când l-a f?cut maic?-sa), la ?ar?, de bunica sa moart? (moart?, moart?, cu acte în regul?, ?i nu de ieri, de alalteri, ci de vreo cinci sau ?ase ani!) ?i de bunicul bolnav, s?racul, cu alzheim?r în ultimul grad. Ca s? fiu mai explicit ?i s? nu crede?i c? amintesc doar câte ceva din pove?tile cu pro?ti, v? rog s? re?ine?i! Poli?istul din satul în care mor?ii ?i-ar avea la propriu grij? de urma?i, evident, a întocmit un act fals. Nu v? gândi?i, e bine merci! Procurorul, indolent, fie l-a durut în cot, fie a închis ochii la vreun avans mai verzi?or sau unul mai naturel, pl?tit la col?ul ierbii, c? doar e ?i el om. Judec?torul a dat sentin?a de mai sus ?i... Nu m? opresc aici ?i reamintesc faptul c? un oarecare procuratore, cu primarele ?i cele vreo câteva zeci de secretare (neamul e pe m?sur?), l-au declarat pe un b?trân mort, l-au scos din lume, evident, pentru a-i lua tot: casa, masa, dar mai ales o tarla, pe care o firm? de extrac?ie a petrolului î?i montase de curând sonda. Aoleu, Doamne, ce vremuri?! Ce oameni?! Unde dracu o fi ?ia cu cartea recordurilor, nu ?tiu? P?i asemenea fapte, de superiorii lor chiar premiate, nici c? s-au mai întâlnit. Nu, pentru c? fals ?i uz de fals, în?el?torie, neglijen?? în serviciu etc., la noi, la români, e un fel de ap? de ploaie înghe?at?. De! Ce-?i mai r?mâne? Oftatul, pentru c? dreptatea-i doar în filosofie, concept-dezbatere, în dic?ionar, cuvânt, ?i nici acolo, ea prin el, prea bine definit. O s? mai oft?m c? mitocanul, doar îl ?ti?i, limbric, Sfârlogel cel mic, ga?ca de al?i parazi?i, în frunte cu P?s?roi etc., iar vor sta la col? sau îmi vor s?ri gardul casei, cu bâta, gata s? îmi dea din nou cu ea în cap. ?i în acest caz ?i jandarmii, ?i procurorii, ?i justi?ia, în viitor, probabil, ca ?i pân? acum, surzi, orbi ?i mu?i. Dac? mai adaug: lipsi?i de profesionalism, necinsti?i, nedrep?i (ca s? nu mai spun ?i altceva), chestiunile se complic? mai r?u chiar decât au fost pe vremea inchizitorilor, pentru c? pe cea a comuni?tilor, era, comparativ, lux. O s? mai oft?m din nou pentru c? impozitele se vor dubla, c? pre?urile se vor tripla c?... Salariile îns? musai vor sc?dea! Sorcova, sorcova!... Am s? v-o cânt de Anul Nou. Pân? atunci, trebuie s? v? spus c? Joi?ina, Cioc ?i Urinela (hel?uuuu!), cu siguran?? iar nu o s? pl?teasc? tva pentru AF de produs ?i pentru folosit centura.
Domnule, v?d ?i m? crucesc! Curve, peste tot! Taie, spânzur?, umplu lumea cu de toate, de la sifilis pân? la sida, iar taxe pe produs, ioc. În plus, sunt asistate! Ba mai mult, pe unde nici c? ai gândi, au chiar întâietate. Profitând de statut, unele, mai ne?colite, fac legea, apoi strig? în gura mare s? fie amendate babele de prin pie?e, c? nu-?i mai ?in b??inile ?i vând zarzavaturile gazeificate. Lucru'dracu în casa popii! Ca de altfel ?i într-a mea, pentru c? mai ieri, alalteri, coana Joi?ina, frivol?, cum e ea, împreun? cu ga?ca înfometat? (Sfârlogel, Cioc ?i Urinela - hel?uuuu!), bat s?lile de judecat? întruna. Cic?, dup? ce m-au furat de mii de euro ?i tot ce se mai putea lua, s? le mai dau ?i lor (cât? vreme statul, lun? de lun?, î?i ia por?ia), din cas?, mas?, jum?tate din... pisica r?t?cit? pe la mine, din c??eaua haimana, jum?tate din p?mântul pe care calc ?i alt? jum?tate din cerul de deasupra mea. M? fra?ilor, primele enumerate, recunosc, le-am cump?rat cu banii mei, trudi?i, cu riscuri, cu sudori, celelalte sunt de la Dumnezeu. Apoi statul, m?car e stat! Asta face de când lumea: ia! Dar pârli?ii ??tia cu ce drept? Iar m? închin ?i mi-o ia mintea razna. Mai r?u va fi dac? un judec?tor, mai drept decât drep?ii du?i, cu pop?, pân? peste lumea ailalt?, va decide altfel decât a fost situa?ia ?i decât ar fi firesc, atunci s? vezi ce n-ai v?zut! Justi?ia, peste firea firilor, la un adic?, dup? vremuri, taie ?i spânzur?. ?i atunci, ce s? m? fac?! Am s? împart cu ei, mai întâi, c??eau, mâ?a, pe dracu f?cut ghem ?i dat de-a dura, cerul, p?mântul luat pe t?lpi, chiar ?i pupicii primi?i ieri, de la una... Dam? bine, mon cher! Cât despre celelalte, vom mai vedea!

P?n? atunci, d?, Doamne, ca m?car acum, dup? alegerile astea, s? se mai îndrepte, m?car, pe ici pe colo, câte ceva, altfel ne-a luat gaia! Oft?m pân? ne d?m sufletul, cât? vreme, peste tot, iar foamete mare!
Al vostru, pentru eternitate, Titus footer