Revista Art-emis
Despre Toamn? PDF Imprimare Email
Emil Pro?can   
Miercuri, 10 Octombrie 2012 14:45
P?dure, toamnaMulte daruri minuni avem pe P?mânt! Poate c? cel mai important este existen?a anotimpurilor! Nu pentru a nu ne plictisi ni s-au dat anotimpurile! Fiecare astfel de perioad? din an aduce schimbare! Natura, temperatura, percep?ia, sim?urile, puterea de zâmbet, adev?rul despre tot ce înseamn? via?? ?i multe altele înc? ne?tiute de noi, tr?iesc aceste schimb?ri! Dar ceea ce noi numim „schimbare" reprezint?, de fapt o perpetu? des?vâr?ire.

Natura nu se schimb?, ci doar î?i des?vâr?e?te gena prefacerii în cârd??ie cu personalitatea anotimpului „de servici". ?i atitudinea noastr? fa?? de ceea ce exist? în jur, fa?? de ceilal?i oameni si chiar fa?? de noi este influen?at? de anotimpul ce guverneaz? starea de a fi a momentului. În func?ie de ceea ce exist? dincolo de fereastr? putem fi veseli, t?cu?i, volubili, dornici de plimb?ri, de stat în cas?, putem fi lene?i, vivaci, dornici de ceva sau cineva, putem zâmbi sau încre?i fruntea... Influen?? sau simbionare? Un lucru e cert: exist? o leg?tur? cu ceea ce Dumnezeu a creat în jurul nostru sau altfel spus, nu suntem în nici un moment singuri!

Când pleac? toamna, iarna sau prim?vara nu simt regret, ci chiar bucurie pentru ceea ce urmeaz? s? v?d, s? simt... Când, îns?, vara devine neputincioas? ?i odat? cu ea verdele lumii se mut? în cer, m? cuprinde triste?ea ?i un gol se a?eaz? cuminte în mine ca o nedreptate. Simt c? toate anotimpurile sunt în noi ?i ne manifest?m în func?ie de ele. Privirea, timbrul vocii, rostul mâinilor ?i al pa?ilor no?tri..., sunt dictate de anotimpul „de serviciu" din noi. În noi poate s? plou?, s? ning? sau s? fie soare! În noi poate s? fie toamn?, iarn? sau var?! În noi poate s? fie frig sau cald!

Dintre toate anotimpurile, vara este modelul de via?? ?i cel mai aproape de felul meu adev?rat ?i pl?cut de a fi. Acum este toamn?. Vara înc? se mai zbate în cumin?enia golului din mine. Ca un om matur este toamna! Gospodar, grijuliu, grav, mai rar zâmbitor, purtând cu resemnare bucuriile ?i triste?ile lui. A?a era bunicul meu.

A?a l-am cunoscut! Ca o toamn? îmi povestea despre via??, ca o toamn? m? mângâia, ca o toamn? m? privea! Avea palmele cr?pate de multe întâmpl?ri ?i pove?ti despre oameni ?i via?a lui! Fa?a îi era neted?, numai fruntea îi era br?zdat? de linii în care timpul l?sase urme precum mângâierea valului înspumat în lini?tea ??rmului. Fa?a îi era br?zdat? de linii precum gândurile unui destin pe care, abia acum, îl puteai citi, deslu?i. T?cerea bunicului era ca a copacilor goi! Când m? strângea la pieptul lui mare cât Cerul în care alergam, sim?eam dragostea pentru mine, dar ?i mul?imea de copaci goi ?i uzi ce-o strânsese în el. ?i în bunicul meu erau toate anotimpurile! Ploi, z?pezi, dar ?i zile cu soare, cu via?a lui. ?i fo?netul vocii avea ceva din culorile toamnei. Doar privirea îi era a toate anotimpurile! Bun ?i vinovat ca o toamn? era bunicul meu! Zilele deveneau tot mai mici, ca ?i puterile ?i pa?ii s?i. ?i nu puteam s? fac nimic pentru el, de aceea sim?eam nevoia s? fiu al?turi de el. Înv??am s? tac odat? cu el. Într-o zi de toamn? m-a chemat la el. Cu toate întreb?rile mele r?mase nespuse, m-am apropiat de patul în care î?i cuib?rise acum toat? via?a. Mi-a prins mâinile, m-a mângâiat ?i mi-a spus s? am grij? de numele nostru! Privirea lui cu toate anotimpurile, a trecut în mine! Am fost scos afar? ?i nu dup? mult timp în lini?tea nop?ii s-au auzit ?ipete, plânsete, durere sugrumat?. Am în?eles c? bunicul meu a murit ?i dup? pu?in timp a nins.

M? uit acum în jur ?i observ c? mai sunt frunze, iarb?, flori. Probabil c? bruma, încercat? de sentimentul milei sau remu?c?ri, st? pe undeva pe gânduri! Privesc copacii ?i ?tiu c? ei simt ce va urma. Nu e resemnare în atitudinea lor, ci în?elegere, demnitate, respect.

Mare parte din recuzita semnificativ? a toamnei e mai mult în amintirile mele! Nuci, gutui, mere, pere, sunt peste tot prin pie?e, supermarketuri, magazine, dar îmi sunt str?ine, nu-mi mai bucur? sufletul ca alt? dat?! La fel ?i gr?mezile de porumb din cur?ile oamenilor, ritualul mustului, al pastramei... Frunzele nu au p?r?sit copacii, dealurile sunt înc? verzi. Nu plou?, e cald ?i totu?i e triste?e! Toamna de acum e trist?! Simt în mine copaci goi, o ploaie m?runt? ?i frig! Bunicul meu m-a înv??at multe lucruri pe care le-am în?eles mai târziu. Privesc în zarea ferestrei ?i ?tiu c? natura nu se schimb?, ci doar î?i des?vâr?e?te gena prefacerii. ?i-mi caut de zâmbet prin amintiri cu zâmbetul lui, precum toamna aceasta! footer