Revista Art-emis
Anii Caragiale PDF Imprimare Email
Silviu Guga   
Miercuri, 03 Octombrie 2012 06:26
Silviu GugaAnul 2012 a fost numit „Anul Caragiale" pentru c? s-a comemorat centenarul trecerii marelui scriitor în lumea umbrelor, de fapt, al trecerii lui în eternitate. Din 1912 încoace, trebuie s? recunoa?tem, to?i anii au fost „anii lui Caragiale" pentru c? societatea noastr?, imortalizat? în opera sa, nu s-a schimbat cu nimic. Tr?iesc ?i ast?zi printre noi ?i Ca?avencu ?i Tip?tescu ?i conu Zaharia Trahanache ?i coana Joi?ica, ?i coana Veta ?i jupânul Dumitrache ?i Rica Venturiano ?i conu Leonida ?i Lefter Popescu ?i Marius Chico? Rostogan ?i Pristanda care are tot „o renumera?ie dup? buget mic?", ce mai!, toate personajele sale. Desigur tr?ie?te ?i Cet??ennul turmentat care întreab? ?i acum cu cine s? voteze.

Constantin Noica într-un articol, Dar eu cu cine votez?, din 1928 - publicat în „Ultima or?" ( an.I, nr.3 ) la care au colaborat printre al?ii ?i Eugen Ionescu, Ion Barbu, Mircea Vulc?nescu - bine intuia c? „din literatura româneasc?, personajelor lui Caragiale le este destinat? cea mai sigur? via??". Pe viitorul filozof l-a uimit „îndr?zneala lui Caragiale de-a socoti direct ca tip un simplu personaj, prin aceea c? l-a l?sat anonim: Cet??eanul turmentat". A vrut ca dramaturgul s?-i fi dat un nume. „Ce satisfac?ie am fi avut - spune pe un ton de regret Noica în articolul citat - s? cunoa?tem ?i s? aplic?m numele la acel individ care, cu defectele sale morale , dar ?i cu mari însu?iri de suflet, e corespondentul în via?? al cet??eanului turmentat. C?ci acesta circul? printre noi, cel pu?in tot atât cât Hagi Tudose ori Don Juan, ?i ne este cu mult mai simpatic decât ei." Ba mai mult, consider? c? dac? exist? vreo încercare prin manuscrisele dramaturgului de a-?i boteza eroul „atunci el a p?c?tuit ?i mai grav contra justi?iei literare". Manuscrisele lui Caragiale, cercetate între timp, n-au adus dovada unei astfel de încerc?ri, dar ?i dac? a fost, nu consider renun?area la a da „nume propriu viu". cum dorea Noica, un mare p?cat scriitoricesc. În Cet?teanul turmentat s-au recunoscut mul?i anonimi ?i ne recunoa?tem ?i noi. E drept, acum „cet??enii turmenta?i", s?tui s? tot întrebe cu cine s? voteze, au început s? renun?e la a mai merge la vot, dar ultimii ani au r?mas tot „anii" lui Caragiale. Unii poate m? contrazic spunând c? Agami?? Dandanache nu mai vine cu tr?sura la circumscrip?ia electoral?, dar vine cu ma?ina cu girofar ?i chiar dac? nu mai e a?a de ramolit ?i nu e ame?it de clinchetul clopo?eilor, e acum ame?it de sunetul sirenei girofarului. Nu mai apare „R?cnetul Carpa?ilor" ?i nici „Vocea Patriotului Na?ional"?

Cum s? nu! Chiar dac? nu sunt neap?rat tip?rite pe hârtie, apar acum pe sticl?, pe ecranele televizoarelor la care ne holb?m ceasuri întregi, c?, e adev?rat, acum avem alte mofturi. Nu mai suntem la sfâr?itul secolului al XIX-lea, dar parc? nici prea departe. Revista „Luceaf?rul" care ap?rea la Sibiu, sub conducerea lui Octavian Goga ?i Oct. C. T?sl?uanu, publica în editorialul num?rului din februarie de acum o sut? de ani un omagiu adus marelui scriitor cu prilejul împlinirii a 60 de ani. Se afirma în acest editorial c? „Opera lui Caragiale nu e r?s?rit? dintr-o inspira?ie momentan? ?i dintr-o concep?ie trec?toare, ci e rezultatul unei munci st?ruitoare ?i a unei gândiri ce sintetizeaz? ?i eternizeaz? fiin?a social? a unei epoci." E foarte adev?rat, a unei epoci, dar parc? epoca asta nu a trecut, chiar dac? au trecut atâtea epoci, inclusiv epoca de aur. A? spune c? epocile au trecut, dar „anii Caragiale", nu. Îndemnul lui Zaharia Trahanache de a avea pu?intic? r?bdare îl auzim ?i acum. Avem r?bdare, dar dac?, vorba lui Noica, personajelor lui Caragiale le este destinata cea mai sigura via??, ne întrebam: pân? când mai r?bd?m?

Cât despre Caragiale „ne exprim?m admira?ia ne??rmurit? fa?? de geniul lui creator", a?a cum f?cea cu o sut? de ani în urm? redac?ia revistei sibiene pe care am citat-o. footer