Revista Art-emis
Jurnal Iulius Cezar PDF Imprimare Email
Doru Iosif Titz   
Miercuri, 26 Septembrie 2012 21:33
Doru Iosif Titz
Săptămâna a I-a
20.10.2010

Azi m-am mutat într-un salon nou la profesorul Alexander. Zice că a introdus o nouă terapie. O să jucăm teatru. După masă înainte de contravizită a venit asistenta şi ne-a împărţit nişte texte. E vorba despre unu' Iulius Cezar şi cum a vrut el să se facă împărat sau cam aşa ceva şi despre viaţa lui secretă că pe texte scrie secret. Pe urmă a venit profesorul Alexander şi ne-a pus să citim. Ne-a spus că nu ştie ce o să jucăm fiecare, dar eu cam ştiu, că ne-am întâlnit acu' câteva săptămâni în curte şi mi-a spus că mă vede în Cezar. Mi-a mai spus ceva şi directoarea spitalului. Cred că o să-mi fie cam greu fiindcă eu sunt aici pentru că am spus că sunt "Decebalus per Scorilo" (nu neapărat în ordinea asta).

21.10.2010

Azi ne-a spus ce rol avem fiecare da' aşa de repede că n-am reuşit să reţin fiindcă eu sunt Cezar. Şi Cezar nu trebuie să reţină fiindcă el ştie deja. Mai încolo când mă plimbam pe coridor nu ştiu ce mi-a venit şi am băgat capul la el în cabinet. Profesorul Alexander mi-a spus că ce vreau: "Am venit, am văzut, am plecat" am zis eu. El a spus că şi Cezar a spus asta, dar altfel. Eu cred că am început să intru în personaj.

22.10.2010

Trebonius şi Lucius care-s vecini la al doilea rând de paturi au râs azi de Cezar. Păcat că piesa nu-i de adevăratelea ca îi excomunicam din salon. Sau mai bine plecam eu, da de ce eu,că mai bine primul în salon decât al doilea pe coridor. Brutus a zis că şi asta a zis-o Cezar, dar iar altfel. Ăia doi se prăpădeau de râs la ce ziceam eu, da' ştiu că îi rodea pizma că ei nu pot să fie Cezar şi că le-am aruncat zarurile. Să spun cum a fost: Lucius şi Trebonius jucau table în draci în puterea nopţii şi se luminau la o baterie care-mi bătea mie în ochi: Bă încetaţi că Cezar vrea să doarmă, da ei nimic şi că să-mi pun perna în cap dacă nu-mi convine. Atunci pac le-am luat zarurile şi le-am aruncat pe geam "Alea iacta est" nenorociţilor, că de când am început rolu' ăsta multe chestii îmi vin în latina. Şi mi-a venit să le trag una peste bot, da mi-e teamă că o să se supere profesorul Alexander care nu ne dă voie să ne batem decât în mod organizat sau ca o completare la terapie.

23.10.2010

Profesorul Alexander ne-a spus că pentru documentare la piesă să nu stăm numa' în salon şi să observăm şi ce mai e pe afară. Pe afară la ora prânzului e că organizaţia "Nu stie stânga ce face dreapta" au protestat împotriva celor cu o mână mai lungă şi a unor minorităţi favorizate care au acaparat ilegal proprietăţi şi centrul şi fac viaţa amară vecinilor din imediata apropiere şi de peste gard. Eu zic că s-a făcut greşeală mare, că dacă nu le dădea proprietăţi înapoi la ăia care le-au avut înainte, ăia nu ar fi avut ce să vândă unor favorizaţi de culoare şi ar fi rămas ăia cu corturile şi şi-ar fi făcut viaţa mai veselă între ei nu nouă. Decât să ne scuipe coji de seminţe şi scuipaţi că a înnebunit portaru' de la nervi şi nu pot să-l interneze că are asigurare din Ucraina şi nu e valabilă aici, cam asta am observat. Am mai observat că în piesa noastră Cezar nu moare de tot, el mai stă oarecum viu si din când în când ca o fantomă încă două acte ca Ceauşescu în conştiinţa unora.

24.10.2010

Dimineaţa am făcut nişte exerciţii fizice şi mi-a venit o poezie: „Foaie verde trei migdale/ Cezar e la înviorare". Pe urmă din cauza efortului mi-a venit transpiraţia şi a trebuit să-mi schimb tricoul cu cineva din Senatul Romei. Apoi a venit Peca ( aşa îl cheamă pe bune) şi-a tot notat ceva pe nişte foi, cică că o să cam schimbe textul sau mai adaugă ceva, poate la mine nu. După contravizită a venit compozitoru' care o să ne cânte şi încă un profesor din piesă, Profesorul Mazilu care o să ne danseze şi o să dansăm şi noi că n-o să ne uitam numai la el. Cica în decembrie când se termină piesa o să ies de aici complet vindecat şi o să pot să-mi reiau vechea identitate, adică numele meu real Împăratul Iosif al II-lea. Da' circulă zvonuri că nimeni nu mai iese întreg de aici.

25.20.1010, Dimineaţa
Electroşocuri

După masă a venit profesoara şi am făcut latină. Da' atâta vreme cât a mai rămas ceva de făcut cred că n-am făcut nimica, aşa că o să fac în continuare engleză. Asta a zis tot Cezar.

Notă: Doru Iosif-Titz este unul dintre cei mai experimentaţi actori de la Teatrul Naţional din Timişoara cu o carieră de 32 de ani de teatru. Doru Iosif-Titz a fost unul din membri fondatori ai Pro Musica şi a cântat în deschidere la Phoenix. S-a născut la 14.05.1953 în Adlkofen, Germania. Studii: Institutul de Teatru Târgu-Mureş footer