Revista Art-emis
Balta ?arpelui PDF Imprimare Email
Ioan Florin Stanciu   
Miercuri, 12 Septembrie 2012 13:27
Ioan Florin StanciuLaguna ?esut?-n ierburi, papur? ?i ?ipirig dintre bungetul din dreapta-al p?durii de plopi ?i h?r?ile mereu schimb?toare-ale Buhazului n-a avut niciodat? un nume, dar toat? lumea-i zice acum Balta ?arpelui, chiar dac? nimeni nu-?i aminte?te s? fi v?zut pe-acolo vreun ?arpe mai altfel, c? ?erpi d-??tia vine?i de ap? , cu urechile galbene ca pucioasa, bāntuiau peste tot, de se-ntāmpla deseori s? g?sim cāte unul ?i-n cas?, īncol?cit pe piciorul de scaun sau ascuns dup? m?tur?, diminea?a, cānd, cu ochii lipi?i, nici nu deslu?eai bine ce se mi?c? pān col?uri. La fel ?i prin balt?, ziceau unii c-ar fi v?zut, uneori, vara, cum stratul gros de linti?? ?i de pe?ti?oar? dintre plauri se r?sucea deodat? lene? īn sine īnsu?i, ca ?i cum o spiral? grea de balaur s-ar fi īncol?cit somnolent? pe dedesubt, prin praful ?i pulberile lumii, topite de veacuri īn laguna ?esut?-n m?tasa broa?telor, de la Ghiaurpunar. Asta pān?-ntr-o var?, de mult, cānd am īmplinit ?apte ani ?i cānd tata mare a g?sit de cuviin?? c?-i vremea s?-mi fac? ?i mie un minciog pe potriv? dintr-un cablu electric, d-?la de-aram? coclit?, de 3, din care-a modelat cu mare dib?cie o coad? īmpletit? ?i-un cerc pe care a vārāt mai apoi un ciorap femeesc īnnodat la un cap ?i tocmai bun pentru-a pescui linti?a verde care plutea uleioas? peste apele īncremenite-ale b?lti?ei de nord - cea mai bun? ?i mai rāvnit? māncare pentru spurigaiul de ra?e pe care ma'mare le cre?tea, an de an, īn gr?dina dinspre Buhaz ?i care, īnnotānd īn propriul lor rahat,dar ve?nic fl?mānde, f?ceau un haraiman ?i-un l?rm?l?u de nu mai auzeai nici clopotul bisericii, sāmb?ta, sau, Doamne fere?te,cānd b?tea la vriun mort sau incendiu, ceva. Astfel, īntr-o joi, pe la prānz, dup? ce, cu ditamai traista ?esut? la gāt, ?i cu minciogul nemaiīncercat, īntr-o mān?,m-am pr?v?lit pe fund ?i pe coate pe derdelu?urile de-argil? ?lefuite de ploaie printre tufele īnstelate de lozioar? ?i de salb? moale-ale t?p?anului scormonit odinioar?-n valuri de lut īnchegat de c?tre arheologii lui Vasile Pārvan.

Sub malul īngenunchiat dinspre Ghiaurchioi, movilele de pietroaie pr?v?lite odinioar? din turnul de nord al fortului Caraharman erau cotropite acum de ni?te umbréle verzui ?i buboase printre care se ridicau fel ?i fel de ferigi rev?rsate, ale c?ror palme imense, unduite de briz?, c?utau s? se aga?e-n v?zduh cu o mie de degete nes?tule ?i calde. Acela?i fream?t ascuns de pānd? īncordat? ?i aceea?i de voracitate abia st?pānit? care īnv?luia toat? balta m? īntāmpina iar??i printre bra?ele de cefalopod ale s?lciilor ?i printre must??ile lacome ale r?d?cinilor adventive. Ochi de fluturi carnivori ?i de lilieci de?tepta?i pālpāiau din fundul l?ptos al scorburilor. Iar, cāt am s?rit din p?dure ?i-am f?cut zece pa?i prin ciorba vāscoas? a b?ltoacelor de sub mal, zeci de lipitori ruginii m-au īnc?tu?at de la glezne ?i pān? la brāu, atāt de avid ?i de disperat, īncāt mi-a trebuit un sfert de or? ca s? le spintec bur?ile vibrānde, ca ni?te arcuri o?elite, ?i s? le arunc īnapoi īn ml??tini?ul colc?itor unde alte guri, la fel de fl?mīnde, le a?teptau cu īnfrigurare. Am r?mas nemi?cat pe pietroiul cald pe care m? retr?sesem īn grab?,ca s? cercetez atent balta care se deschidea īn rotocoale sinuos ondulate sub orizonturi ?i-am b?gat de seam?, cu un fior rece pe spate, cum, pe m?sur? ce lumina sc?dea, apele deveneau tot mai dense, ?esute cu ierburi lungi ?i grele care se īncol?ceau pe copacii r?sturna?i ?i pe stānci cu zvārcoliri īnc?p??ānate de miriapode avide.
O frumuse?e amenin??toare ?i o pānd? īncordat? a īn?l?imilor st?pānea pustietatea de pāsl? a b?l?ii. Nuferi galbeni ?i albi īnstelau cotloanele mai lini?tite, cotropite de rizac ?i de iarba broa?telor. Sufla un vānt cald dinspre sud ?i plaurii īnflora?i se r?suceau greu īn calea lui, desf?cānd īn aerul uleios miresme de indii īndep?rtate. Uneori, ca o respira?ie profund? a v?ilor scufundate, un val ?opotitor se ridica printre trestii ?i o spinare p?relnic? de monstru-al adāncurilor tulbura pentru o clip? covorul diafan de linti?? ?i de pe?ti?oar?. Īncepuse s? se īnsereze ?i soarele alunecase deja departe īn spate, sub carapacea de calcar sarmatic a podi?ului dobrogean, care,īncins īnc?, mirosea a pelini?? fanat? ?i-a ??rān? dospit?. Vīntul c?zuse, iar lacul poleit cu platin? celest?, translucid? ?i rece, p?rea abia atunci coborīt pe p?mīnt. Doar l?stuni singuratici planau uneori ca ni?te s?ge?i r?t?cite, ciupind cu vīrful aripii oglinda īncremenit?, pe care tres?reau delicate cercuri concentrice,īndep?rtate ?i incerte ca ni?te iluzii, pentru c? aerul era mai limpede ?i mai sub?ire decīt o lam? de sabie.

Amenin?area plutea īn v?zduh. Oarecum surprins, am v?zut cu coada ochiului drept cum o cupol? discoidal? de ap? se īnal??-n ?iroaie dintre plasele de camuflaj ale ierburilor plutitoare, ca s? fac? loc unui ?arpe nemaiv?zut, cu spirale-īnv?lm??ite de marmur? alb?, adunate īn form? de con ?i levitānd parc? pe o circular? tipsie-aburit? din aceea?i marmur? opalescent-perlat?, translucid? ?i enigmatic? precum luna, dar atīt de impecabil de b?lan? ?i de str?lucitoare, īncīt mie ,acolo, īn umbra ghemuit? a s?lciilor,chiar mi se p?rea c? era iluminat? fluorescent pe din?untru. Statuia ?arpelui-din-Adāncuri,pentru c?, la-nceput, n-am deslu?it nicio urm? de via??, avea un cap de felin? atent?,cu linia gurii-īncle?tat? sever,īntr-un rictus amar ?i sfid?tor, dar cu plete de feti?? cuminte, frumos adunate pe lujerul gra?ios unduit al gātului cambrat īn lene? semn de-ntrebare,amintind de o rar? ?i miraculoas? leb?d? argintie. Capul ?arpelui cu ochi vigilen?i ?i fic?i din perle verde-pal sidefate, asemenea ochilor de panter?, m? fixau categoric, fermi,orgolios-īn?elep?i sau abstras-indolen?i, mai degrab?. Dar, dup? ce i-am studiat īncordat solzii sidefii ?i aproape tramnsparen?i ai gātului, am īnceput s? cred c? ceva toropitor ?i molcom se unduie?te ca un puls sau ca o respira?ie,acolo, pe dedesubt, īn trupul lui sfielnic, din lav? celest?. Deoarece dou? umbre vine?ii se īnc?p??īnau totu?i s? mai tulbure nebulos albea?a de nuf?r angelic a inelului median, unde se īntrez?reau tulbur?tor ni?te nori?ori vān?t-fluctuan?i ?i mult prea omene?ti (arteriali, ai fi zis). Afar?, īncepuse, feeric?, fosforescent? ?i magic?, prima Noapte de Sīnziene a anului, iar lumina irizat? a C?ii Lactee se cernea diamantin prin plasa de crengi, desenīnd pe pielea de argint lustruit a statuii un florilegiu de ghe?uri ?i de oglinzi volatile.

Statuia, īnv?luit? īn propria-i lumin? auroral? ?i preacurat?, ca z?pezile de dincolo de nori, alunecase numai pu?in īntr-o parte, ar?tīndu-?i, pe jum?tate, perla ochiului drept, ca ?i cum ar fi vrut s? m? mai z?reasc? o clip?,ca s?-l binecuvīnteze cu o umbr? de rou? ?i de recuno?tin?? pe noul s?u admirator. Īn noaptea f?r? hotare de deasupra m?rii, r?s?rise, īn sfīr?it, imens?, limpede ?i feciorelnic? luna,iar iradia?ia ei colilie se strecura fulgurant īnspre maluri, atras? ca un magnet de pielea sublim-marmoree a a ?earpelui-de-pe-Lumea-Cealalt?. Īn vreme ce mie mi se p?rea c? trupul s?u īntreg s-a ridicat volatil, la vreo dou? palme deasupra lagunei ?i c? plute?te a?a, eliberat de tot ?i de toate, prin argintul topit al īnser?rii. Iar lumina hipnotic? ?i rece a marmurei, ca o auror? hipeboree,irizat?-n toate culorile spectrului devenise aproape insuportabil? . De atunci īns?, ochii mei au dobāndit, la lumina obi?nuit? a zilei, culori de agat verde ?i de smarald selenar, iar, noaptea, īn īntuneric, amāndoi sclipesc fosforescent ?i terifiant, ca ochii de tigru. footer