Revista Art-emis
Triste?ea rudelor PDF Imprimare Email
George Anca   
Duminică, 09 Septembrie 2012 15:06
Prof. Univ. Dr. George Anca
1

Înc?rcat?, întâi cu Hegel ?i Marx, apoi cu Sorel, Paretto ?i Fanon, Hannah Arendt îmi d? impresia c? indienii din SUA ar putea d?râma administra?ia. Lui Hugo, în vis: v-am trimis o cerere, dar n-a ajuns la d-str?; nu stau singur, nici numai cu nevasta; de-aia n-am copii. Ce poezie i-a dictat Jan Angelei ?i ea a scris-o pe ziar: Noaptea dezbin? cetatea-n t?râmuri du?mane/ Trag vârcolaci la edecul miturilor de prisos. Stefano Poggi in Introduzione: „Per Faber la caratteristica di una filosofia che abbia a che fare con l'esperienza e quella di essere riflessiva". Voi continua scoaterea de citate, dar eu n-am mai scris nimic. Asear?, am fost la un concert în beci. Dup? aia, am b?ut vin ?i coniac. La mas?, m-a apucat frica. Sunt oameni care, legându-se de incoeren?ele tale, te ?i anuleaz? în închipuirea ?i actele lor, ca apoi, am?r?ciunea s? fie numai a închipuirii ?i actelor tale. E?ti nemaipomenit de supus urm?ririlor premeditate cu genera?ii înainte. Te sim?i deodat? h?ituit, ?i n-ai cum fi, astfel încât se duce toat? fericirea. Iar eu am nevoie de iubire. S? fie înfiat? iubirea mea, m?car.

Noica nu m? minte. M? vede cum sunt ?i m? vede c? sunt. În principiu, ce-mi mai trebuie? În principiu, nimic. Dar eu n-am mai scris. Nici n-am avut unde. Nici ce? Cum s-o lu?m? Practic, eu nu vreau s? scriu. Cel mult s? încurc scrisul. E drept, în felul ?sta, eu vreau mai mult s? scriu decât s? gândesc. ?i ceea ce vreau cu adev?rat este s? fiu întreg. Or, eu dau oricând impresia de a fi neîntreg. ?i nu sunt a?a, îns? nici eu nu g?sesc un unghi potrivit de a m? vedea întreg, ?i-l tot schimb, încât oricine, din afar?, asist? la un joc f?r? gust. Învârtesc un telescop prin care s? prive?ti din cer în jos. Hezel-Franki mângâie acum nici un minut foaia din stânga, în dorin?a de a se întinde pe ea. Soarta lui vine din America, era s? zic, veche, o Americ? a americanilor. P?i aici sunt în?ira?i prietenii, cuno?tin?ele, cu întâmpl?rile lor ideale. Io de ce m-am prostit 26-27 de ani? Rar principii a?a: dac? vorbe?ti serios întotdeauna e?ti pierdut, nemai?tiind niciodat? s? vorbe?ti ?i aiurea, iar dac? vorbe?ti mereu aiurea nu e?ti pierdut, chit c? nu mai ?tii, la o adic?, s? vorbe?ti serios. Îns?, cu adev?rat serios poate vei vorbi doar dup? o via?? de vorbire neserioas?. Acum s? nu-mi fie chiar fric? de tot. A? vrea s? articulez, nu vorbe, cât situa?ii f?r? termen de compara?ie, a? vrea s? fiu un op?cit absolut, s? se mire to?i pe ner?suflate, a?a cum am crezut câteva clipe în via?? c? mi-ar fi posibil. ?i nu: marf? grav?, de doi bani, f?r? i?e hlizite la infinit, aia m? descop?r din ce în ce ?i nu mai pot s? deschid gura, nici lopata s? deschid? pentru mine nasturele unei gropi. R?mân mut atunci, speriat de a spune, cumva, un cuvânt prea a?teptat, prea nerecunoscut, o salutare sincer? în sufletul meu, izvor de contrazicere ?i lehamite în ceilal?i.

De mirare cum am îmbr??i?at ca pe un leu paginile despre altul ?i despre tu ?i despre noi. Îl alesesem pe tu, ca bun cre?tin ce sunt. Acum parc? m? tem, parc? tremur – ceva în genul în?elegerii lui altul ca pe tu. Întunecatul altul. Misteriosul tu. ?i noi, de nici unii, unul singur lâng? ceilal?i, lâng? al?ii - minune opac?.
Iat?-mi înalta filosofie, ?i-am spus. Am împrumutat-o, nici vorb?, de-aia m-am deplasat la filosofi ?i la savan?i de diferite vederi ?i specialit??i, cu bun? ?tiin?? provocându-le o impresie proast?, dac? nu ?i mai r?u. Încep s?-i cred pe ei, încep s? cred. Un câ?tig foarte mare: s? nu-mi pierd m?car eu încrederea în ei, sperând c? nici ei nu-?i vor pierde proasta impresie.

2

Concentrat o zi (3 ore) pe s?pt?mân?, timp de 6 luni. Treab? pentru locotenen?ii intelectuali... (Tocmai când m? hot?râsem s? notez, chiar din urm?, „date", care într-un târziu vor impresiona gra?ie exactit??ii lor de moment, transformate în romantism, cu vremea. Când colo, m? vor avea în eviden?? pân? la 50 de ani ai mei, pân? în 1994, scris în livret. De... Înseamn? c? tr?ind pân? atunci, chiar se merit? s? notez. Prima noti?? de principiu, nu ?tiu dac? exact?: ofi?erii din ziua de azi au de a face cu intelectualii).
Momentul, ai zice, nu merit? consemnat. Poate tocmai de aceea ar trebui consemnat (nu ?i înf?ptuit), ca în urm? s? ne putem da seama.
V.V., scriitor. Amar. De ziua lui, peste zece oameni în înc?pere. Peste 10 ani – peste 100 de oameni. ?i noi.
D.J., inginer. Inginer ca inginer, dar proprietar – casa a fost cump?rat?, pe vremuri, din milionul câ?tigat de taic?-s?u, profesor universitar, la loterie. Se poart? proprietarii (?i ei se vait?).
O. M.: muzician. Logodit cu D.P., o fat? cu care „nu se va c?s?tori niciodat?", „s? vedem".
S.T.G.T.: pereche de logodnici paradoxali, oricât n-ar fi ei lua?i separat. Pun problema purit??ii unei rase ob?inute prin unirea a dou? neamuri. Fie ierta?i.
V.A., cuvios necanonic, asemeni lui V.T., adversaru-i, în concediu insular (se zice). Poate Hawaii?
C.N., filosof dintre cele dou? r?zboaie. Actualmente, angajat al unui laborator de psihologie al unui spital.
C.N., filosof. - problema jurnalului, a lui „ce vrei", a lui „întru", problema problemelor ?i problema antico-nou? (arta cinematografic? nu e mare fiidnc? nu a ie?it, ca altele, din credin??.) Triada hegelian? = Sfânta treime, conceptul=duhul sfânt. Mircea Eliade ?i piesa lui „Coloana f?r? sfâr?it"; Rafail ?i feti?a cu patru copii – în Anglia; teama de a fi pompat ?i de dezechilibru; s?r?cia – o leaf? de 2000, singur? în cas?; actul de prezen??; propensiunea spre filosofie a Clujului; lista de adrese – eram ?i eu pe ea; eu – Anca -, n-a? pune probleme, n-a? ar?ta manuscrise etc.; „L-ai prins pe A. M.?"; cine te simpatizeaz?, cine-?i sunt alia?ii?
C. are complexe, înc? din copil?rie - fiul geografului M;
J.A., (sau I.A.) i s-a îmboln?vit mama. Când va scrie primele versuri pe 1971? Un om al d?ruirii. Vom p?stra leg?tura.
N.P., jurnalist. Dac? anul ?sta vom pleca, s? ne traducem c?r?ile. Dorin?a lui de a citi opere teoretice ale lui Mircea Eliade. Ghid.
Z. S., pre?edinte. I-am trimis o telegram? de Anul Nou.
Dr. N. N. A telefonat ieri. Lipseam. Ce flux î?i preg?tise oare?
Tat?l meu. Ne a?teapt? pe 10 ianuarie, în contul lui Sf. Ion.
G. A., teolog; favorizat (sau nu?) de schisma din America.
P.D., arheolog ?i A.D., artist?; suferin?? nea?teptat?. În?elegerea d-lor cu ceilal?i oameni este ?i în func?ie de un câine defunct. Oameni mari, cu tabieturi, suspicio?i, creatori, impresionabili, credincio?i, deschi?i judec??ilor aspre ?i dogmatice, bravi.
B., critic. M? cheam? în vizit?, cu un litru de vin.
M.P., criticul. Vrea s?-l primesc în saloane. (M? onoreaz? prin a nu scrie despre mine niciodat?, ci despre cei în func?ie).
Revista C. Acolo mai lucrez înc?.
C.C., muncitor, nu i s-a luat nicio declara?ie pentru vreun ziar. Nu i s-a acordat de la uzin? gratifica?ie. Tat?l s?u a murit a?teptând americanii. Moldovean.
T. G., socru, na?ul s?u a lucrat peste 40 de ani în abatorul care terorizeaz? nasurile Bucure?ti-ului. Socrul meu a afalt c? abatorul se va muta la periferie, pe lâng? el.
R., V?duv?. 16 chiuretaje. Îl vis? pe r?posat dându-le de mâncare.
Amintirea tuturor. A celor pu?ini. A gândurilor refuzate.
S? creezi o capodoper? e o crim? pentru perioada urm?toare.
S? iei în serios e s? vrei s? fii luat în serios ?i ce-ai f?cut?
T.G., actor muzicos. M? invit? ast?-sear? s? mai plâng. D? spectacol. Preg?te?te înc? unul în smoking. (Toaca bate, nu se aude, parc? s-ar auzi, se aude, încât, cine auzind-o, oamenii cred c? au avut-o în ei ?i au venit cu ea).
T. P., (Tru?c?), fotbalist, îl întâlnesc cinstit, iar el, dup? turnee pe la toate echipele A: m? îndeamn? rugându-m? s? fiu ho?.
F. A., (normal, trebuia Floarea Floric?).
Un institut, o secretar? bor?oas?.
P.T., (poet ca ini?ial? a numelui mic). El cu nr. de înregistrare la casieria Buletinului oficial – dormit Ciulni?a).
?arpele Boa constrictor din Gambia.
Mimesisul: neputând face eu literatur? a?a cum s-a f?cut, a? vrea mai mult s? ar?t cum trebuie f?cut? cea nef?cut?. ?i cum? Tocmai atunci m? apuc? regretul de a nu putea dori ceea ce deja exist?, nici m?car mister (clasic), nici aventur? (a la Chasterton), nici umanism de iluzie (Steinbeck), nici, nici, dar eu cu poezia...?
Acela?i G. P., întâlnindu-l numai pe strad?. Mi-am amintit de filosoful C. N. Nmic mare nu se poate na?te f?r? pietate, sau c? totul se na?te din petate. S?-i spun c?-mi elogia pietatea, ?i G. P. s?-mi r?spund? ce a vrut s? zic??

La spectacolul lui T. G. - publicul lui. Impresarul Titi B?lteanu, cu figur? de dasc?l bisericesc, directorul de ditur? I. O. B?trâni care n s-au pierdut, copii care nu s-au pierdut, adul?i care nu s-au pierdut; actorii Puiu ?i Marina Velcescu – capabili de comuniune. De-am putut lucra pân? peste ora 2. Povestea lui 13: o lesbian? cu p?l?rie de aniversare cinematografic?.

3

O întâlnire, alta, apoi din nou aceea dintâi mai a gândurilor odat?, dar pân? când numai a gândurilor? În Europa e iarn? grea, în Bucure?ti n-a nins. La vil? sose?te filosoful G.P. ?i-mi spune c?, pentru prima oar?, nu ne în?elegem. Este o întâlnire de interior. S-o descriem.

Cluj, 1968. Gangul muzeului de istorie nu se mai termin?, se l??e?te pân? în biroul ?i peste trecutul lui C. D., autorul tratatului despre târfele din Roma veche, ?i se lunge?te spiralându-se spre etaj, c?tre balcon, în curtea interioar?. Pân? la urm?, p?trundem în Vita dulci, unde mânc?m înghe?at? ?i pr?jituri. P?strasem exclama?ia din gang a lui I. I. R. „la Bucure?ti, acolo este G. P.". ?tiam c? este, semna în „Luceaf?rul" lui E. B. C? I. I. R.era la Cluj nici nu îmi amintesc s? fi aflat-o vreodat? înainte, doar „Religia geto-dacilor", citit? în biblioteca academiei, ganguri iar??i... Abia oprit în holul vilei - ie?isem s?-l întâmpin -, G. P. Am observat c? avea numai mâini ?i tot netezea coperta lucioas? a celei mai noi c?r?i a lui I. I. R., despre care am ?i vorbit acum pentru prima oar? de când ne întâlnim noi în holul vilei. Mi-a p?rut, în timpul discu?iilor înv?lm??ite, c? arheologul cu a doua carte dup? „Getica" ?i-a reîntâlnit în interior prietenul studiat la Paris. Urmare a desp?r?irii cordiale, am ie?it în frig.
Reîntâlnirile, hran? pentru deziluzii aberante, începuser? s? îmbuibe caldarâmul proasp?t din curtea vilei înc? de ieri. Demult, dup? ce o privisem înconjurat? de tablourile ce o înf??i?au tân?r? ?i o ?i ascultasem, o doamn? din lumea cea mai bun?, a cabinetelor intrate în istorie, mi-a reap?rut prin fa?a B?ii Arcului, mai încolo, pe trotuar, sub un chip altul, f?r? s-o aud sau s? cred c? a? mai fi în stare s-o aud, atât de sintetic îmb?trânit?, atârnat? de p?l?ria muced? ?i de grinzile ?i ele zbârcite ale unor ochelari, încât o fa?? a unui mort la trei zile de var? încins? dup? ce a fost tr?znit s? par? de copil sp?lat în laptele picurat dup? ce supsese de ajuns pe lâng? masca plimb?re?ei mecunoscute, dar amintind-o aberant pe frumoasa b?trân? falnic? vorbind între tablourile-i. ?i-am reîntâlnit-o pe muma aceea trecut?, când am ie?it ieri. Sau azi? (Ieri am c?l?torit ?i a?a prin ora?. Am citit pentru prima oar? în via?? firma hotelului Tranzit de pe strada Mili?iei, iar azi, dintr-o camer?, îmi telefon? Ion, nefelicitatul din provincie, „c? vine el s? i-o spun în Capital?", ceea ce s-a întâmplat).

Am trecut prin fa?a B?ii Arcului, am traversat spre Poieni?a Copiilor. M-am surprins întâmpinat de surâsul unui om foarte bun, foarte blând. Filosoful C. N. Adev?rat? reîntâlnire (tot într-o zi de frig, acum un an, pe vizavi, întâlnindu-l, am vorbit ca ?i cum lumea aceasta e f?cut? din gânduri, nu din treburi române?ti.) Sunt câteva ore. (Spaniolul tablei ronde îmi scrie „sunt câteva s?pt?mâni"). M-am întristat din oboseal?, altfel m? înfocasem ?i eram hot?rât s? izbutesc povestirea unui adev?r. Acum, nu numai ca mine, adev?rul îmi r?sare prea încurcat. Din 6800 – 7000 de file, 30 ar pune probleme (pornografii, antisemitism, antirusism). Dou? proiecte – edi?ie xerox, BCU, edi?ie cu translitera?ii. Se discut? sus. Trimit articolul. O telegram?, s? fie amânat. Îndârjire. Sarailie. Pahare murdare de apa din sticlele goale. Afar? - frig. I-era frig, a spus-o, anul trecut, ?i am intrat în holul unei institu?ii geologice, azi într-o cofet?rie, pentru a sc?pa de frig. O reântâlnire de interior. ?i adev?rul r?mâne nepovestit. C?ci ?i o poveste, cui s? i-o spui? (P?ream s? ne în?elegem prima oar?).
Les homme, si l'on veut, s'attaquaient dans la rencontre. Mais ils se rencontraient rarement. (Rousseau).

4

Pe R. a l?trat-o un câine. Ea crede c? din cauza vulpii.
D.S., A telefonat s?-mi mul?umeasc? pentru urarea de anul nou. I-am explicat R. c? el e mai important ca al?ii.
Genera?ia se alc?tuie?te din noi. A?a înc? ar mai merge. Dar când te socote?ti ori prea în?untrul, ori prea în afara genera?iei, în a?a fel încât s-o la?i în plata domnului ?i nici s-o iei ca lumea în serios, ei, spune, domnule, ?i dumneata.
Pe cine iubesc ?i cu ce poveste. Pe cine ur?sc ?i cu ce poveste. Ce m? apuc? s? gândesc ?i ce ?i cum gândesc dac? este cu putin?? asta, cu „tonul mistic".
G. P., o fi având, cu adev?rat, ceva de Avram Iancu? O fi un gramatician dac? d? exemplu urm?toarea propozi?ie: Basarabia este p?mânt românesc?
Tot G. P., respectându-l, înjur? pe C.N. pentru pentru 2-3 replici de acum 30-40 de ani. („Îl înlocuiesc pe M" - M, mort; „Pentru noi G. C. înseamn? mai mult decât R. M."). Pas nouvelle, bonne nouvelle: N. B. ori E. P. ?i alogenii. R. sus?ine c? d-l Bovary exist?. Nu e de acord c? exist? singur? doamna. Departe de ceea ce mi?un?, se zbate, disper? ?i crap?, departe de aproape, departe de departe, nu mi-e dor de fe?e, c?ci, în închipuire m?car, le v?d. Cred c? mi-e dor de m??ti, de p?duri arse pu?in înainte, de grinzi detestate acum. Poate c? trecerea dureaz? mai mult decât via?a mea care ar trece în moartea mea ?i decât moartea mea care ar trece într-o triste?e a rudelor. Poate c? trecerea de la o vreme la alta este mai lung? decât fiecare din cele dou? vremi. ?i oricum, astfel, acestea nu-?i pot aminti una de alta, nu se pot continua, în?elege. Nenorocirea este s? nu cumva s? se fi sim?it în trecere ?i cei ce-au existat într-o vreme distinct?. Trecerea ar avea prea mult de la to?i. Vremurile distincte, nu-?i d? nimeni seama c? ar fi astfel în timp ce le petrece, ci din afar? (numai dup?, fiindc? previziunea unei vremi distincte nu s-ar putea decât din sânul unei alteia, la fel de distinct?, deci tautologic?, iar din mijlocul trecerii, previziunea unei vremi distincte n-ar fi alta decât amintirea celei trecute).

Iubirea de p?rin?i, de p?mânt, de cer seam?n? unei îngrop?ciuni ?i este. Departe de p?mânt, de p?rin?i ?i de cer, ne lipse?te via?a în îngrop?ciunea fericit?. A te întoarce cu gândul te apuc? plânsul trupului, a te întoarce cu trupul te apuc? plânsul gândului. Curând nicio întoarcere nu mai e posibil? decât în închipuirea gândului (o evaziune nu numai în gând, dar ?i dincolo de gând). În p?rin?i, în p?mânt, în cer trebuie, Doamne, s? mai existe o cale înso?itoare a celui plecat, care s? nu-l lase în paragin? ?i în p?r?sire. C?ci paragina, în mu?enie, în ura iubirii uitate din ce în ce, ne mai amu?e?te lâng? bucuria b?t?ii de clopot (al ploii topite din z?pezi g?urite de cioc?nitoare). În p?r?sire ce va mai fi?

5

Nu ne sperie ochii lumina întotdeauna. Sar genele ?i se dau peste cap apoi ard reflex. M?rturisim a fi fost lumin? ?i (ne-)o fi n?p?dit atunci dracul din lumin?. A?a ?i cu pove?tile b?trâne. N?v?lesc. ??tia, zice R. despre pe?ti, nu ?tiu s? fac? decât pui, leap?d? un rând, apoi altul. Ne ajunge dracul din pove?tile b?trâne. ?i cât de b?trâne? Primul r?zboi mondial mi se pare mai vechi decât lupta de la C?lug?reni, ?i lupta de la C?lug?reni mai veche decât lupta de la Tapae, ?i lupta de la Tapae mai veche decât primul r?zboi de pe lume, de care nu am auzit nici cu urechea la pove?ti nu ?tiu cât de b?trâne. nici cu visul din care mi-a? da via?a s? m? pot trezi. nici cu (nimic) p?rerea. De la un timp în jos, un veac s? fie, în noi totul o ia în sus, prin spa?iul unde sufletul s-ar duce la cer, dac? s-ar duce (f?r? pove?tile b?trâne). Ce a fost pân? s? ne fi n?scut a fost dup? ce s-a n?scut mama noastr?. Îndrug? tu, m?tu??, întâmplarea cu îngroparea ?i cu dezgroparea. Mor. Parc? m? ?in eu la zilele cuiva? Nu ?i-e mil? de mine? Parc? mi-e mie mil? de cineva? Dup? ce a fost adev?rart?, n-a fost un timp, apoi a fost poveste. Povestea e ca primarul r?u cu oamenii de-a umblat cu nem?ii, în primul r?zboi, l-au omorât, l-au dezgropat dup? înmormântare ?i l-au pus în picioare (era înalt ?i sub?irel), îngropat iar, l-au dezgopat ?i l-au dus în p?dure, l-au legat de un copac unde a fost g?sit prim?vara, f?r? ochi ?i pr?p?dit. Povestea m? impresioneaz? pe mine. P e tine, nu. S? fiu modest ?i s? n-o mai scriu? A?a, nu.

Cine este de luat în seam? ?i de unde? Cabinetul Pendulei s-a pustiit într-atât încât eu n-am avut ochi s?-l v?d, pentru c? nici n-am ajuns, iar dac? a? spune c? am ajuns, asta ar fi fost nu în realitate, nici în fantezie, poate nici în auzire.
Oi fi de o mie de ori lene?. V?d c? nimic nu iese f?r? s? dai drumul muncii. S? mai fi r?mas, îns?, pentru asta, ceva spiritual? Prin „str?in?tate", lumea în?elege la noi ceva superior, ?i asta nu din cosmopolitism, ci din umilin??, s-ar spune. „Îl a?teptam la gar? s? vin? din str?in?tate", povestea adineauri un muncitor zilier de 61 de ani. Din str?in?tate? Oho. De unde? „Din Uniunea Sovietic?". A... Uniunea Sovietic? e str?in?tate?

I. C. Br?tianu, incognito, în Ardeal, viziteaz? ?coala din N?s?ud. Directorul îi prezint? turistului clasele ?i tot ce avea ?coala. Când erau doar ei doi, necunoscutul îi m?rturise?te cine este ?i-i d? un s?cule? cu aur – pentru ?colile române?ti din Ardeal. Când „Mioara" lui C. P. a c?zut zgomotos ?i to?i, to?i fierbeau ?i erau împotriva autorului, cuzistul Trifu a organizat o asocia?ie amical? de sus?inere a lui C. P. G. P., mi se pare pe front, i-ar fi repro?at cum de s-a l?sat sus?inut de cuzistul ?la, el care...Episodul, replica adic? – nu ?tiu dac? extras? din „Mioara", G. P. nu ?tie dac? „o s? aib? timp s-o scrie". Eu cred c? nu ce-a spus G. P., c? „bine, nea Camil...", ci r?spunsul lui C.P.: „Eu nu sunt numai antisemit, sunt ?i antiiudeu". Nici eu n-am timp s? i-o scriu, nu? ?i ce s? scriu, dac? nu am auzit nimic, decât pe filosoful „naiv" cu tinere?e parizian?. N-am contemporani, ori, dac? exist? ei, eu nu le sunt contemporan. Mi s-a confirmat, în ce m? prive?te, ipoteza despre timp. Adora?ia lui ?tefan cel Mare se face prin biserici. Moldova din c??ea a ie?it, în c??aea a intrat, ar zice aceia ce povestesc cum c? mii de oameni se strâng sub numele de „stili?ti", o sect? religioas?, „f?r? biseric?", instiga?i din afar?.
Acum, dac? m? uit, nu ?tiu s? fi v?zut sau s? v?d un c??elu? c? str?bate printre femei, apoi printre b?rba?i pân? la altar. Nici vreo c??elu??. Doamne, niciun câine în biseric?, nicio biseric? într-un câine. ?i numai bisericile lui ?tefan – cele dinainte sunt din lemn ce plute?te pe cer când i se opresc ploile s? se închine, ?i sunt ?i de zid cu ferestre ?i lespezi.

F?ceam socoteala c?, la noi, secolul 19 nu s-a schimbat în 20, ca oameni, mentalit??i, soart?, concep?ie, posibilitate. Dou? secole sunt unul. Dincolo e înainte ?i înapoi - lemn ?i zid de închin?ciune. Ace?ti oameni b?trâni, dintr-un instinct necercetat, nu se mai opresc din vorb?, doar-doar vor fi ?inu?i minte, indiferent cum. Crezându-se sublimi, în?elep?i, al?ii perfec?i, în experien?ele, în r?utatea lor, crezându-se numai prin darul ce l-au a?teptat ?i-l simt în apropiere, ei atrag sprijinitori prin afinitate la prima vedere. Ei vor sim?i numai prin trecut, dar îl ?i vorbesc, reactualizându-l cu adev?rat. Vorbitorii viitorului – cei ai trecutului z?resc personalit??ile numai în urm? ?i î?i fac o glorie din a le bârfi - par a se teme rareori ?i de primejdii necunoscute, p?cat c? nu rev?d în timpul ce urmeaz? peronalitatea, excep?ional? sau nu, ?i n-o pot vedea pentru c? numai gândul viitorului (în maniera de azi) ?i recomand? o spaim? de personalitatea actual?, ?i atunci se caut? dislocarea personalit??ii viitoare, negarea ei dinainte de a se manifesta (pân? acum se obi?nuia, sus?inut, negarea celor trecute). Utopiile de azi nu reu?esc decât s? reabiliteze, f?r? a preciza, partea deteriorat? (de pro?ti) a de?tept?ciunii ?i viselor reale de odinioar?. Lumea din fa?? se concepe ca fiind astupat? de înmul?irea vie?ii, sau de via?a înmul?it?, „ma?inal?", târzie, asta spre a l?sa acuma loc bucuriei neaccept?rii geniilor de dincolo de noi (în noi se îneac? vechile genii ?i nimeni nu mai are chef s? treac?).

M.M., ministru, se ocup? cu viitorul. Ast?-sear? a ?inut o conferin?? în fa?a conduc?torilor ?colari din B. Câteva zeci n-au înc?put în sala corpului didactic. M.M. era s? dea peste mine, în capul sc?rii, când a sosit, la ora anun?at?. Cei r?ma?i pe afar? s-au înghesuit f?r? s? poat? face un pas. Un ins înalt, în negru, cre?, tot vrea s? le închid? u?a în nas ?i-i oc?ra. ?colarii directori f?ceau comentarii, probabil potrivite. N-am nimic cu nimeni, dar nu-mi dau seama dac? a?a ceva este sau nu un succes. ?i dac? este, de ce s? ne complic?m ?i cu viitorul, vorba lui G.P. Ambi?iile unei persoane sus-puse conving pe ceilal?i de existen?a unor concep?ii ?i sisteme (declarate) fie prea tari, fie lipsite de noutate. Pot fi date peste cap de fleacuri (mijlocul de expresie al marilor personalit??i). E o zi perfect luminoas?, meirt? un imn. Ea singur? ?i-l roste?te ?i cine-l aude se simte lumin?. S? fii lumin? ?i s? nu te sperii c? vei teroriza tot ce tr?ie?te în întuneric, s? nu te sperii c? te vei stinge înghi?it de marele negru.

La icoana m?n?stirii/ noastre în genunchi stau mirii,// Nu e fat? e sultan?/ cu satan? în sutan?/ (s? mai cread? cine-i vede/ c? vreo stirpe se mai pierde).// Nu e doamn? e otrav?/ otr?vit? de suav?/ (de suav? ?i amar?/ cât o ?ar? f?r? ?ar?)// Nu e m?tr?gun? bun?/ s? m?rite peste-o lun?//

6

G.P., fiind invitat de Z.S. la mas?, cândva la Caffe de la Paix, a ap?rut, fl?mâd, vagabondul iudeu, respectabilul O.L. ?i Z.S l-a îmbiat s? înfulece firimituri din farfuria lui, ceea ce îl f?cea, zice G.P., fericit pe O.L. Azi, pre?edintele Z.S mi-a trimis o carte de vizit? cu 3 rânduri, numindu-m?, din adres?, scriitor. Am b?ut asear? enorm. D.P., din Negrile?ti, poet vrâncean, tr?ie?te la Jari?tea, unde am fost. El aduce vin ?i-l bem. Cite?te el versuri ?i vorbim. Asear? ?i azi am vorbit enorm despre Mircea Eliade. S? traduc Pervigilium Veneris... Mul?umit? lui Robert Schilling de la Strasbourg. Amabil c? mi-a trimis studiul lui foarte umanist. Formidabil de sintetic? ?i strâns? latina – cras amet qui... Mâine iubi?i voi ce nicicând nu a?i iubit / cei ce-a?i iubit iubi?i ?i mâine... S? vedem când oi fi gata ?i pe ce spa?iu. Singur?tatea ar fi un lux infinit ?i nu e, nu e spa?iu. Doar timpu-i singur, spa?iu de singur?tate nu-i. Am deschis „istoria" la „Consecration de l'espace". (Mul?i dispera?i de acum, singuratici în s?r?cie sau viciu incipient ca ?i cancerul, mai ales femei ?i b?rba?i tineri, deschid la întâmplare „istoria" s? vad? ce li se alege.). Ieri am fumat sub 10 ?ig?ri, obi?nuit cu 2 pachete. Azi, la fel (s? vedem noaptea asta). Sunt ame?it. Am pierdut totul la ?ah, toate partidele. Nu m-am ?inut de cuvânt s? merg la V.V. Nu sunt capabil s?-i descriu starea sufleteasc?, tensiunea. L-am l?sat pe drumuri pe D.P. (nici nu aveam unde-l primi). Am b?ut whisky cu Papastratos. M-am pretat la discu?ii de afaceri. În afar? de aer, m? intereseaz? s? scriu.

Când am b?ut o noapte vin/ ?i am mâncat la ceap?/ Când m-am legat de Rozmarin/ îmbotezat în ap?// Când fie ?ig?neasc? ea/ ?â?easc? ?oapta sfârâia/ Când cheltuii 50 de lei/ de-i scriu ?i te poftesc s?-i iei// Când am b?ut o noapte vin/ ?i-a doua noapte iar a?a/ Când m-am legat de Rozmarin// c? toat? noaptea numai bea// Când ?i azi-noapte am b?ut/ ?i noaptea asta merg pe front/ Când m? trezesc pe timp pierdut/ la Rozmarin ?i Dormidont// Când noi suntem locotenen?i/
pe front ?i-acas? cri??/ Când vina e a unor decaden?i/ ?i Rozmarin ?i Dormidont ?i ?tef?ni??// Când m? condamn? la omor/ am ultima dorin??-n gât/ S? mor în accident de avion/ când focul nu e doborât/ ?i când ajung nu prea departe/ în alt? ?ar? m?-nfior/ C? to?i sunt condamna?i la moarte/ ?i ultima dorin?? le-o spun lor// Când a? mai bea pl?tesc cu bani/ s? v? îmb?t s-o iau din loc/ S? m? l?sa?i în pace fra?i golani/ când sar în avionul luat foc//

7

Se sting reflexele elogiului. Asce?ii nu sunt s?-i cunoa?tem noi, nebunii da. Pentru conservarea sa, ascetul se autoflageleaz?, instinct de conservare moral?, nu a decorului, zice ?tef?ni?? L. I-ar pl?cea s? îi spun? cineva c? îi str?lucesc ochii de egoism. Iisus Hristos a fost cel mai mare egoist, zice.Câteodat? vorbesc despre el de parc? a murit, alteori de parc? tr?ie?te. Se teme pentru c? îi e fric?, îi e fric? pentru c? se teme. La ferestrele m?cel?riei din fa?a Hotelului Nord, jum?t??i de porci lungi atârn? deschise la miezul nop?ii c?tre trotuar. V? place, domnule? Nu poate s? vad?. Are fa?a aburit?, înconjurat? de o coam? de p?r s?lb?ticit precum r?d?cinile ie?ite din p?mânt.Jum?t??ile de porci din dosul geamurilor neînghe?ate îl oglindesc ?i ele, ca în adev?rate albii de porci. Dar dânsul a trecut, ?i îi fac umbr? firmele modeste de pe Calea Grivi?ei. (Lucrând aici la o oper? de ?tiin??, anun? c? discut o persoan? real?, indescriptibil?, desigur, dar cu nimic în comun cu personajele lui Urmuz.)„V? cer iertare", îi spun b?trânei noastre domni?oare. D-l L. m? aude ?i se gr?be?te s? repete: „Îmi cer iertare". Eu nu aveam de gând s? cer nicio iertare, nici b?trânei, nici domnului L. De aceea am ?i cerut, dar cui, b?trânei scandalizate instinctiv, ca orice ??ranc?, de „c?lug?r", sau ascetului cochet, dup? propria-i judecat?? A, dânsul nu omoar?, vara, nici mu?tele, nici puricii, venind în B. pentru a doua oar? la mine, domni?oara, mama ?i bunica noastr? a avut mari emo?ii oferindu-se de nevoie s? spele o c?ma?? alb? atât de murd?rit? de purici.Acum e iarn? ?i i-a înghe?at cerneala în c?lim?ri. La 48 de ani, frigul îi înghea?? mâna pe vioar?. E imobilizat ?i tot potrivnic violen?ei (O s? instal?m un tun pe Rochila ?i o s? tragem în ru?i. S? tragem, dar s? nu omorâm nici unul, c? nu e frumos).A citit „Hristos r?stignit a doua oar?" (?i nu ?tii ce-i poate trece prin cap). ?ine ?i la mistre?ii care-i stric? tot, ?i la pomi. Oamenii ca oamenii (mereu îi cheam?), dar p?durea ?i cerul. P?durea este t?iat? cu drujba. T?ietorii ar fi în stare s? reteze ?i picioarele lui dumnezeu (sau Iisus). Asta îl îndurereaz? ?i-i e bine.N-am g?sit-o în cas? pe b?trâna noastr? când m-am întors. Aveam de gând s?-i cer iertare – pustnicului îi urasem drum bun.

8

Franco Lombardi... di Grigore Popa, Sibiu, 1940... „e difeso contro l'acusa di irazionalismo dal momento che quello che si verifica nel pensiero di Kierkegaard e piuttosto un ampliamento della ragione... M. F?rc??anu... Constantin Micu... Constantin Noica...Mircea Vulc?nescu...Îngândurat sincer, cu p?cate pe din?untru, respiratorii. Nu-mi mai vine s? fiu vesel, ca ieri (când m? trezisem dup? un somn lini?tit). Îmi e necaz de confuzia între delir ?i st?rile spirituale inexistente, dar crezute a fi în mijlocul acestor delire, din megalomanie, poate.
De ce n-oi fi scriind eu la „saloane", indiferent de cizelare? Am personajele la coad?. Da' de unde? Dac? sunt incapabil de ele? Cine-oi fi din punctul de vedere al personajelor? De când eram în scriere.Ceasul nu e forforescent. Lini?te, doar respira?ii, 1,2,3. O salv?, o ?eav?. Printre friguri, luam într-una hot?râri, cream plec?ri în crea?ii. În slug? str?luce?te st?pânul (Lambrino). P?r alb p?tat de nicotin?, fa?a ro?ie, vocea mormântal? - to?i mor?ii sunt genlemeni britanici, po?i s?-i scuipi, s?-i întorci...Violoncelul nu i-a ajuns de ?i-a f?cut rost de la Iarosevici de o viola da gamba. Mi-a oferit Stravinski bucurii, dar beciul mi-a oferit ?i mai multe: v-am ascultat pe dv., pe O.M., o prim? audi?ie - poate ?i ultima -, cu un Varese, un alt Madrigal, de pe la Ia?i, ce mai... Exaltat? Asta e alt? pereche de papuci.Violoncelistul a plecat cum pianista. N-a r?mas cu D., care-?i înghi?ea lacrimile. Noroc cu noi, arti?ti mai de pe aici, nu din Cluj, nu din subsol, nu din nu ?tim nici noi de unde. Am b?ut în cinstea lui câte un coniac mic, vorbind ?i de el, ?i de fiecare dintre noi (nu mai cânta nici unul la violoncel), o sopran? poet?, o ceramist?, un geolog sculptor, un desenator, o necunoscut? – prietena geologului, ?i eu.La ce i-ai plânge ce?ii de mil?, când, îndesindu-se, î?i vars? ?i singur? mormântul din ochiul cerului? Filosoul C.N.: m? aflu în alt ceas al vie?ii decât al publicisticii. Perioad? când lumea st? sobr?, mai ales oamenii cu trecut. Sistemul, lucrarea vie?ii. Direc?ia presei din Constan?a ?i articolul lui C.N., telegram? neexpediat?, las? lucrurile s? mearg?. S?-l vizitez cu un gând creator. Stilul meu de luciditate e o opacitate. Nu v?d noaptea poetului, dar o accept, îmi dau seama c? f?r? ea nu se poate.

C.D, premiul Herder - bine faci c? m? felici?i. Merit. Eu, ca s? nu se spun? c? bag mâna în banii statului, îl trimit în str?in?tate pe fiu-meu. N. N. fumeaz? în cabinetul lui medical - trebuie s? moar? omul de ceva -, dup? Eres, ?i el Erezii, mi-a f?cut ?i o radiografie la un dinte. La „Moldova", cu V. V. ?i M.C. (ne-am împ?cat, mi-a g?sit ?i o „Ramayana").Spre diminea??, aflu c? sunt respin?i doi candida?i ai decanului D.P. Suf?r ?i adorm. M? trezesc, îi v?d pe candida?i (m? viziteaz? la redac?ie). Sunt plân?i. C. L., mai tân?r, are ochii topi?i înc? în ro?e?uri, C. P se uit? fix ?i îi vine s? rag?. S? vedem ce-o s? mai ias?.Mai bine c? d-l C.N mi-a recomandat s?-l caut cu un gând creator. Eu crezusem c? trei zile de cea?? sunt un gând creator. Ieri, pe o zi a?a de însorit? ?i de cald?, pe o noapte astupat? de dou?-trei stele, nici gând de gând creator, ba tacla cu prieteni de-aceea?i zi (?i altele de-a domnul).La Casa Universitarilor, nu-i consideram pe matematicieni cine ?tie ce, iar ei parc? ?i-ar fi dat seama, de aceea depuneau oarecare interes. M.B. cita cu exactitate un articol de Camil Petrescu. Academicieni declara?i senili. Un ministru care vâneaz? vr?jitoare. G. P., un existen?ialist. Discutarea lui m-a existen?ializat. Am avut impresa c? niciodat? un gânditor viu n-a mai fost a?a de la locul lui judecat în elogii ?i contraziceri - un existen?ialist de dreapta; nici dreapta, nici stânga; ciung, dar o cruce; o cruce ciung?; ortodoxist, nu mistic; sentiment duminical, auzi, ?sta e Ardealul... Na?terea muzicii din cer, cine a fost Haendel, crezi c? ?tiu? I-am spus domnului Ionescu, arhitectul de orgi, asear? (ast?-sear? s-a întâmplat iar) – orga p?rintelui Gerstenengst a luat-o razna. 20 de partide de ?ah cu S.T. Duduie, avem în cas? un poet modernist. G.C.M. nu vrea s? semneze lâng? O.O. - a f?cut politic? reac?ionar?, V. B. a fost amantul Olg?i Sturdza, A. A e tâmpit.

9

Am urcat ?i am coborât prin locuri niciodat? cutreierate, prin înconjurul vremii de spaime n?d?jduitoare, priveam lumea în ochi. C?ciulile. Am trei, capul s? fie s?n?tos. Bun? ziua, domn' Ion. Bun? ziua, domn' Ilie. Ce-?i pas?? Ce-mi pas?, stau acas' ?i am de moar?, ai? În ma?in?, am citit romanul lui V.I., altul n-avea, sau avea, avea ?i basc?, umbla cu capul gol, ca tinerii. ?i am ajuns de unde plecasem de diminea??. Unde m? a?tepta Mama. Era foarte frumoas?. I-am ar?tat-o a?a ?i sor?-mii.A ap?rut preoteasa de peste drum. Mi-a chemat nepotul mare, cel de zece ani, la o cununie. A zis s? merg eu. C? nu sunt cununat la pop?. M? rog, aveam s?-i ascundem amândoi asta p?rintelui. Am ajuns. Mirele, pirpiriu, cu ochelari, mireasa un pic mai înalt?, blond? slab?, iar nuna în crescendo, cu un tricou plesnitor ca ?i pantalonii mula?i pe rotunduri prea pu?in sfinte în casa popii.I-am g?sit pe to?i în înc?perea din dreapta, am trecut prin coridorul ??r?nesc în cea din stânga – altarul casnic al preotului cel b?trân, ca un sfânt r?u de atâta vechime în bine printre oameni r?i. 5-6 icoane, un Iisus aproape catolic prin perfec?iunile trupe?ti naturale, o Maic? ?i alte câteva - de ce nu le-am memorat chipurile? (c? nu era o memorie a volupt??ii?) ?i, venind pe nea?teptate nepotul, tocmai când treceam în înc?perea cu altar, rotunda domni?oar? nun? a s?rit c? el s? ?in? lumânarea, c? el este „m?car pur", ceea ce a?a s-a petrecut, cu tot fastul, într-o slujb? antic? (ontic??), prin vârsta mo?ului ce transformase cântecul în sublim descântec, chiar ?i pe Isaia.M-am închinat. ?i to?i - doi miri, nuna strâmb?cioas?, copilul cu lumânarea în mân?. „S?rut? crucea, s?rut? cununa, ?i s?rut? ?i mâna lui taica p?rintele!". Hai, i-am s?rutat-o ?i eu.Eram s? m? purific. Nu spun c? nu. Se purificase ?i cerul. Evanghelia nun?ii este complet evreiasc?, dar mirii no?tri ?i cerul sunt pe vremuiri mai noi.

10

A. E. B., trei ore, a nu fi slug? francezilor; ce g?se?ti la noi în anticariate, Belgia Orientului; nu au niciun poet mare, cultur? prin meteci, Milosz, Michaux. Voluptatea germanic?, suntem nordici, ca ?i ei – circula?ia numelui s?u, în lumea germanic?. Românii în str?in?tate, egal nimeni, „prezen?e".Plata la Seghers, compromitere total? prin tip?rirea la Seghers. Parisul, frumos numai pentru cine n-a v?zut ora?ele italiene.„Echinoxul nebunilor" revine cel mai des; un roman inedit, refuzat de Marin Preda, de?i fusese tulburat; poezii respinse; Istoria poeziei. Mi-am f?cut datoria. Parafrazând pe Cato, nu voi spune „Cetatea nu va avea oasele mele", ci voi spune „Cetatea va avea numai oasele mele".Scrisoare lui N.C.; alia?ii s?i nu-s plini de putere; filia?ii române?ti - Cantemir, Hasdeu, Eminescu - Izolare; Exilul nu e solu?ie; trebuie s? suferi cu poporul t?u.Nu e membru de partid; nu va mai primi, pân? la moarte, nicio func?ie. Mul?i amerdeuri, sordizi. F?nu? N., unul dintre pu?inii scriitori. Cei care n-au citit scriitori români. T. Arghezi, scrisoare, interven?ie la Dej. 1958 - 1964, mizerie. Plenara Uniunii din 1962. Prima aprobare de ie?ire în str?in?tate, 1965. Încredere în for?e creatoare interne. Românii, zero între str?ini, zero ?i între români. Întâlnirile cu studen?i nu mai sunt posibile. Gunter Grass ?i Wili Brandt. Azi, o întâlnire cu N.C. Locul meu era, cred, acolo. N-am fost invitat. A? fi fost dezagreabil. Viziuni, un univers, nu întoarcere la curente din '20 ?i mai vechi. V? credeam un estetizant. Un estetizant din interiorul estetismului.

Îmi pare r?u c? nu m-am iubit cu Rebreanu, îmi spune E. B., fost?, zice ea, Alice Basarab. Dar îmi iubeam so?ul. Nu puteam iubi doi deodat?. Eram proast?. O mie de lei o s?rutare îmi d?dea prefectul dac? m-a? fi culcat cu el. Eram cea mai frumoas?, o frumuse?e cum nu s-a mai v?zut. Camil Petrescu îmi spunea, tu e?ti boieroaic?, eu sunt copil de oameni s?raci, m? uit la mobilele tale s? le descriu în romane. Azi, m-a f?cut la telefon semizeu. ?i înger. ?i gentil. Monologul de început al lui Mure?an/ Eminescu are 200 versuri, 3000 silabe, 100 cezuri. „Drumul" lui Al. Philippide ar fi s? fie jucat de adolescen?i de vârsta lui când a scris piesa. ?i „Salomeea" de Adrian Maniu e pervers poetic?. Ah, „Gândirea"... A intrat azi pictorul lor, Demian, ?i mi-a spus, „Am venit". M? întreab? de ce l-am c?utat.

Miercurea a patra de armat?, unde m? aflu concentrat, reflex de avari?ie, doresc pe to?i ceilal?i avari, spre a verifica dac?, astfel, eu mai pot avea ceva. Pe M. V. (Puiu), actor poet (cel ce nu-l iart? pe Shakespeare pentru c? ar fi deschis por?i crimei), îl întreb la spectacolul lui T. G., „ai pl?tit?"; despre lec?iile de imposta?ie, „le pl?te?ti?"; un Larousse vechi, de câteva mii de pagini, „ai dat tu bani pe ?sta?" Doamnei Milena îi spuneam c? sunt în s?pt?mâna mea antifrancez?. C. D., c? Budai-Deleanu e antiunguresc, anti?ig?nesc; M.P.: ?i antiromânesc. Nu m-a? fi pl?tit. Au dat cu nasul prin americani ?i nu în?eleg nimic. Ave?i nevroz? aristocratic?. N-am, m?. Complexul prin?ului consort. Eu am complexul originilor. ?i a?i condus ziarul „?ara", unde a polemizat Dan Botta cu Blaga, înainte de a-l provoca la duel. S-a m?ritat de la 15 ani, la 16, a n?scut cu forceps. Dac? ar fi stat în pat, azi ar fi ministru. Iorga n-a v?zut în ea femeia, nu era viril, dar avea o s?mân??... De nou? ori s-a culcat cu so?ia lui ?i a f?cut nou? copii. D-na Iorga i-a spus doamnei B. c? e impotent. În spelunca Maria Magdalena, violoncelistul m? chemase la Petrushko. Cursul de metafizic?, pân? la Hegel. Izolarea, cu D. S. Popii suport? greu foamea. Tentativa de a se spânzura cu centura, nu din la?itate, pentru a nu fi drogat ?i astfel s? spun?. 6 luni pierdut, adus în ?ar?, condamnat, negra?iat, împu?cat. Avem un Socrate în Bucure?ti. El singur ?i regele aveau iaht. Maimonide, javra medieval?, cardinalii masoni. La ora trei noaptea, ochii i s-au bulbucat, urechile i s-au pleo?tit. S? nu mai ascund numele dup? neffin?a ini?ialelor. Siberia, m?re?ia durerii. Balet pentru copiii din insula Haiti. Se d?dea drept Henri Michaux. Îmi plac versurile dumneavoastr?. Pe malul Niprului, acoperit de lipii - câte pâini s-ar fi putut face cu ele pe ap?, dac? nu cumva chiar ar fi plutit. Prin mla?tin?, spre Pia?a Na?iunii. Antilatinistul strive?te nasul bustului. Lui Osman, adev?r t?t?r?sc, a mai avea Crimee. Vârât în sac, ?ir? f?râmat?, ?amanism, cultul focului, islamizare. Margini de c?ciuli de fier mi-au înc?put cât a putut fiecare, l?sându-mi impresia c? le-a? avea într-una pe cre?tet, de?i nu le-am avut niciodat?.

11

Primul volum al operelor lui Eminescu, edi?ia Perpessicius, este interzis. Numai dac? „faci o lucrare", dac? ai „permis special". Vai, ?i cine d? permise! „Memoriale" de V. Pârvan, „Precursori", de O. Goga. Cercul din Nuferi – Puiu V. cu Marina lui, Vasi P. cu o fat?, regizorul Sorin S., singur, o actri??, Stelic?, eu – asear?, „Zahei" de Vasile Voiculescu, spiritualitate f?r? obiect. M? întâlneam cu prietenul V.V., pentru a-i povesti ce mi se întâmplase cu atât de pu?in? vreme înainte (sau în urm?). Comentariul la Kirkegaard, mistica iubirii, pozi?ia ?eap?n?, în picioare, pe frig, dorin?a de mântuire, nu ?i de certitudine, exaltarea numai a spiritului, chiar ?i prin gesturi antispirituale ?i antihaitiene. Nu o mai apuc pe Calea C?l?ra?ilor, dar pe Delea Veche. Trei turle ?i un co?, alte dou? pe Popa Nan, spre sud, Calist, cu înc? dou? turle. Ca?inul are cinci turle, patru în cruce ?i, în centrul lor, marea turl?, mai aproape de cer. Dumnezeu, înainte de origini, sunet de clopot. Apusul Ci?migiului. Bach ortodox. Dac? m? cert cu V., mai trec s? te iau de la Domni?a? Jucam primul ?ah, vine Ric?, sup?rat pe notar c? nu-i primi actul fiind datat cu o zi mai devreme, ne-am încins la licita?ie pân? la miezul nop?ii. A doua sear?, Puiu i-a citit versuri d-lui Grigore P., de la Francisc d'Assisi n-am mai auzit versuri atât de autentic cre?tine. Seri cu Berdiaef, p?rin?ii Arsenia ?i Stan, p?rintele filosof St?niloae, Karl Barth, Kirkegaard, David, Pilat, ?tefan cel Mare, Mihai Viteazul, adev?rul tezaurului putnean, poe?i de azi, epocile fiec?ruia ?i ale tuturor. Comedia mergea în gust de spaim?. Patrie de vânzare.
Nansi e convins? c? eu m? dezic de cineva pentru a flata pe cel cu care discut. M-a? dezice de oricine, nu de teorii. Concertele brandenburgice. Clavecinul se aude ca un ?ân?ar. Demonii lui Odobescu la Ateneu, Bu?i cu trompeta lui.

D-na Aurelia D. ne-a dat din geant? ni?te ?uic?, am b?ut-o lâng? gardul bisericii. Tavi mi-a citit pân? la trei diminea?a în bojdeuc? din jurnalul scârbei sale. Arhitectul de orgi, înainte de a cere doamnei D. „Ora 25" de V. G., a rugat-o frumos s?-i povesteasc? în dou? cuvinte ce cuprinde, apoi nu a mai vrut-o, dar a certat-o c? cite?te ?i se tulbur? cu astfel de lucruri. Pentru c? fumase în fa?a mamei sale, nu ?i a tat?lui, i-a recomandat s? priveasc? cu ochii tat?lui dumneaei. I-a? m?rturisi t?cerii misticismul oamenilor, bucuria de a-i vedea, chiar mâncându-se. Îmi sting suflul cu mentalitatea zilei. Democra?ire, jid?nire, ?ig?nire. Du?manii dulci î?i vin cu dogme ?i te pun s? le respec?i, s? le intri în voie. Toate mamele din China, c?s?torite cu câte un evreu. Rachiurile solda?ilor ?i grada?ilor. Franz Xaver Dressler, 72, improviza?ie la org? pe o tem? dat? de public. Nansi cucerit? de gesturile statuii de argint viu a mo?neagului risipit? prin ungherele orgii, prin încheieturile ei femeie?ti - mare crai. R?mas pe podium, înal?i imnuri, apoi cobori ?i iar înal?i imnuri ce suie fumeg?tor pân? la locul unde odihnisei mai înainte. Dumnezeu nu este sus, nici jos, nici nic?ieri, nici pretutindeni, nici apofatic, nici teandric, nici el.

12

Ca ieri învie azi iubita/ iubitul poate e la oaste/ o zi spre el c?l?torit-a/ o zi în plâns o s?-l adaste// ?i dac? nu învie ?i el/ dintr-un mormânt pe vreme rea/ în zi mai de pe urm? ?tie-l/ când o s? moar? iar??i ea// P?mânt de Margini ochii mari/ de-?i sunt de unde s?-i dezleg/ orbir?m las?-i pe tâlhari/ s? ia-ntunericul întreg// Cu glas ce ast?zi anatema-i/ ?i cu lumini de feti?can?/ aleas? între sfinte ce mai/ pluteai st?pânitoare-n gen?// Dar eu sunt un în?el?tor/ plin de nisip ?i nici nisip/ nu spulber întru ajutor/ spre plânsul v?lurit pe chip// Iar ochii-n plângerea de rai/
ascun?i de-o bocitoare rar?/ mai v?d cum mi te d?ruiai/ eu un p?mânt ?i tu o ?ar?// S?-mi cad? ciuma înspumat?/ din cerul d?ltuit de lun?/ pe cap ?i a c?zut o zloat?/ de st?m acuma împreun?// Blestem pe cine nu blesteam?/ ?i singur s? te blestemi las?/ atunci mi s-ar topi cu vam?/ a noastr? grabnic? mireas?// Cutremurat? Doamn? piere/ în glasuri retezate iar/ de ale clopotului sfere/ cum vrea c?l?ul clopotar// De mult nu mai avea nici bra?e/ ?i nici pe tine lâng? ele/ ?i nici pe cale s? te-nha?e/ ?i s? te apere de rele// Ar fi ?i-ai câ?tiga pariul/ la moartea purpurii ar plânge/ pe fundul m?rii tot pustiul/ umbrit de pânzele de sânge// Ai pierde m-ai ruga s?-ngân/ cântecul purpurii ce scald?/ în plaiul nordic ?i b?trân/ vaci sfinte pe o vatr? cald?/ Iubirii tale tain? d?ruit/ dar ?i asurzitor preaprost/ de la apus la r?s?rit/ semn r?u luându-m? la rost// Sub manta fluturat?-n clime/ str?vechi ?i mai pe-un bidiviu/ visam printre cantemirime/ la soarele cel cenu?iu//

1971/2012 footer