Revista Art-emis
Adunarea Na?iunilor Europene Captive PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. ?erban C. Andronescu (+)   
Miercuri, 21 Martie 2012 16:24
Prof. Univ. dr. ?erban C. AndronescuÎn prim?vara lui 1959, Congresul USA a cerut pre?edintelui de atunci, Dwight Eisenhower, s? proclame o S?pt?mân? a Na?iunilor Captive. S-a votat o lege prin care s-a stabilit ca aceast? s?pt?mân? s? fie a treia din iulie în fiecare an care urmeaz? pân? când „toate ??rile captive din lume vor dobândi libertate ?i independen??". Entuziasmat, pre?edintele Eisenhower a aprobat ?i legea, ?i fondul necesar manifesta?iilor publice instituite prin lege. Totodat?, el a publicat o mi?c?toare „Proclama?ie" cerând guvernelor (tuturor guvernelor) s? acorde libertate ?i independen?? popoarelor „din toate p?r?ile globului care se afl? subjugate". În iulie 1959, s-a organizat prima manifesta?ie, în uralele tuturor refugia?ilor str?ini ?i ale patrio?ilor americani, c?ci s-a v?zut în aceast? manifesta?ie un prim pas spre eliberarea celor 200.000.000 de europeni din Est. S-a constituit totodat? primul comitet al Na?iunilor Captive. ?ara noastr? era reprezentat? atunci de fostul C.N.R. (Vi?oianu) iar secretar general al Adun?rii a fost ales un român, profesorul Brutus Coste, fost diplomat, colaboratorul apropiat al domnului Vi?oianu. De atunci, din 1959, comitetul Na?iunilor Captive folose?te pu?inele fonduri de care dispune pentru a organiza în fiecare iulie, în marile ora?e americane, par?zi impresionante în care un reprezentant al administra?iei federale prime?te titlul de „Grand Marshal", î?i potrive?te o panglic? lat?, colorat?, peste piept, franjurile atârnând frumos într-o parte cum se cuvine în astfel de ocazii deosebite. Apoi defileaz? pe strada principal? a ora?ului împreun? cu al?i notabili ?i edili în aclama?iile spectatorilor. Se ?in discursuri înfl?c?rate în fa?a mul?imii de refugia?i, des??ra?i ?i dezr?d?cina?i, to?i lupt?tori pentru libertate în fostele lor ??ri. Se proclam? mai ales c? nici o ?ar? din lume nu trebuie subjugat? alteia sau unui regim impus cu for?a. Drapelele ??rilor captive flutur? în vânt, tobele bat, goarnele sun?. Reprezentan?ii ??rilor captive ?in ?i ei, pe rând, discursuri patriotice. Ansambluri folclorice danseaz? ?i cânt?, iar refugia?ii (cu banii c?rora s-a organizat parada, fondurile fiind federale, adic? alocate din impozitele pl?tite de to?i cet??enii) aplaud?. Dansuri ?i hore urmeaz? dup? dansuri ?i hore, cântece dup? cântece, se strig? lozinci, se bea, se m?nânc?.

Rândurile de mai sus pot p?rea ironice, dar ele nu sunt izvorâte decât dintr-un lung ?i prea amar gând. Ce alt sentiment decât de ironie amar? poate încerca cineva, oricine, care de 25 de ani urm?re?te astfel de manifesta?ii ?i noteaz? rezultatele: zero. Nici nu ne putem a?tepta la alt rezultat când membrii comitetului A.C.E.N., oameni care au suferit ei în?i?i în urma înrobirii ??rii lor, fac acte de complezen?? - cum sunt par?zile, dar nimi concret. Inutilitatea actelor de complezen?? apare într-o lumin? grav? mai ales când o compar?m cu farsa imens? pe care o tr?im cu to?ii, cu adev?rul politic ?i istoric m?sluit, cu valorile batjocorite sau întoarse pe dos. M? g?seam în ?ar? cu al?i b?tu?i de soart? când aflar?m prin Radio Free Europe de constituirea Adun?rii. Parc? aud vocea clar? ?i conving?toare a lui Noel Bernard, directorul postului de radio (pe care, naivi ?i dezinforma?i, îl credeam „fiul doctorului Leon de la Ia?i", român de-al nostru, ros de acelea?i suferin?e) spunându-ne cam a?a prin 1957-58: „Români, fi?i gata, în curând vine eliberarea. Dac? iese Eisenhower, el va lua ini?iativa!" Noi îl credeam, ?tiind c? generalul Eisenhower avea în programul s?u electoral un punct de atrac?ie pentru noi extraordinar?, revizuirea clauzelor secrete de la Yalta ?i Postdam. Când am auzit c? Eisenhower, acum pre?edinte în U.S.A., a proclamat s?pt?mâna Na?iunilor Captive, ni s-a p?rut c? lucrurile încep s? se mi?te indiscutabil. Eram înc? tineri ?i tr?geam n?dejde s? mai facem ceva dup? eliberare. Nu cuno?team pe arunci formele farsei imense care afecta vie?ile noastre ?i ale altor milioane de creduli, ascult?torii lui Free Europe. Nu ?tiam c? farsa pe care o tr?iam în Est avea corespondentul ei fidel în Vest. Era vorba de o dispozi?ie care venea foarte de sus ?i care se aplica pretutindeni, în Est sub o form?, în Vest sub alta, cum în?elegeam abia azi, în 1983, conform c?reia nu trebuia s? afl?m anumite adev?ruri politice, incomode pentru anumi?i conduc?tori politici, de pild? clauzele secrete de la Yalta ?i Postdam sau felul cum s-a f?cut actul de la 23 august 1944 în România. Când am aflat în ce consta farsa, unul din noi i-a dat un nume inspirat din Apocalips?, Marea Curv?. Nu ?tiam atunci c? Noel Bernard, ca ?i unii din asocia?ii lui de la München, Paris ?i New York, nu puteau avea aspira?iile noastre, nici sensibilitate pentru suferin?ele alor no?tri, deoarece nu era ros de acelea?i desper?ri; de aceea el nu vorbea despre felul cum ni se degradau sau ni se schimbau tradi?iile ancestrale. Nu ?tiam c? era folosit ca s? lucreze printre români pentru un salariu deoarece, fiind n?scut în România, vorbea române?te perfect. Nu ?tiam c? misiunea lui era asem?n?toare cu a lui Roller, care era pus s? ne r?st?lm?ceasc? istoria, cu a celor pu?i s? ne schimbe ortografia, cu a lui Leonte R?utu, pus s? ne schimbe cultura. Mai presus de orice, misiunea tuturor acestora era s? ne schimbe felul de via??, iar noi aveam datoria s? le spunem: „da, ave?i dreptate, cultura noastr? de pân? acum a fost o abera?ie, via?a - o gre?eal? indicibil?". Despre farsa asta Radio Free Europe nu spunea nimic, comitetul Na?iunilor Captive o ignora. Pentru Comitetul Na?ional Român (Vi?oianu) erai o unealt? a comuni?tilor dac? afirmai c? actul de la 23 august trebuia f?cut dup? cum voise Antonescu, stabilind condi?ii, nu f?r? ele, cum l-a f?cut regele Mihai.

Realitatea era c? farsa avea multe fe?e ?i momente ciudat de asem?n?toare între Est ?i Vest. De pild?, guvernele vestice condamnau pe de o parte guvernul comunist de la Bucure?ti, iar pe de alta îl alimentau cu milioane de dolari ?i materiale strategice. ?ara ne fusese ocupat?, dar nou? ni se spunea c? fusese „eliberat?". Cei ce ne terorizau ?i ne aruncau în închisori erau „marii prieteni din r?s?rit", nu asupritorii no?tri sângero?i. În Coreea, un general american cinstit, Mac Arthur, care f?cea totul pentru a câ?tiga r?zboiul împotriva comuni?tilor, fusese rechemat în patrie ?i înlocuit cu altul sub comanda c?ruia r?zboiul a fost practic pierdut. În revolu?ia din Ungaria, puterile vestice condamnau sever interven?ia militar? sovietic?, dar nici una n-a mi?cat un deget ca s? scape poporul maghiar de la m?cel. Farsa cerea ca Eisenhower s? uite, pu?in dup? preluarea puterii, c? avusese în programul electoral revizuirea clauzelor secrete de la Yalta. Promisiunea de a revizui clauzele î?i atinsese scopul (câ?tigarea voturilor câtorva sute de mii de refugia?i) acum putea fi uitat?. Aspectele felurite ale acestei imense farse ne erau prezentate fie de Bernard, fie de asocia?ii lui de la Free Europe, ca pa?i înainte spre apropiata eliberare. Greu voi uita esen?a emisiunilor politice de atunci de la Europa Liber?, „romani fi?i gata, în curând vine eliberarea!". Crezând cu naivitate în aceast? lozinc?, mii de compatrio?i au înfundat pu?c?riile comuniste ori ?i-au pierdut vie?ile. Criminalii ordinari sunt de obicei pedepsi?i, dar ziari?tii care folosesc uneltele radiofonice, f?r? controlul cuvenit ?i care au pe con?tiin?a lor libertatea a zeci de mii de dezinforma?i din Est, nu sufer? pedeaps?. Legea nu prevede pedepse pentru astfel de crime, iar f?pta?ii huzuresc în libertate la München, Paris sau New York – în timp ce victimele lor, dac? au sc?pat cu via?? din închisorile epocii staliniste, tr?iesc în mizerie risipi?i prin toate col?urile lumii.

Repere:
- ACEN (sau ANEC) s-a înfiin?at în 1954 prin acordul reprezentan?ilor a 22 de ??ri aflate sub domina?ie sovietic? printre care ?i al României (CNR-Vi?oianu). Cu timpul, num?rul ??rilor participante a crescut la 34. Avea sediul la New York, pe First Avenue, chiar în fa?a imobilului Na?iunilor Unite. Lâng? acoperi?, erau arborate steagurile în bern? ale tuturor na?iunilor captive având la mijloc drapelul USA. În 1959, pre?edintele Eisenhower a stabilit prin lege „S?pt?mâna Na?iunilor Captive". Fondurile proveneau de la Comitetul pentru o Europ? Liber? (care finan?a ?i Radio Europa Liber?, ?i comitetele na?ionale în exil). În 1956-57, dup? revolu?ia din Ungaria, ACEN a f?cut eforturi imense verbale ?i scrise trimi?ând invita?ii multor organiza?ii politice, guvernelor, la ONU, ca s? determine o interven?ie oficial? în vederea retragerii Armatei Ro?ii din Ungaria: rezultatul a fost nul. În 1964, odat? cu politica american? de „bridge building" (construirea de poduri între Est ?i Vest), Departamentul de Stat american a adoptat o politic? de apropiere „organic?" fa?? de statele comuniste, încercând s? încurajeze atitudinea lor independent? fa?? de Kremlin care începea s? se manifeste în Estul european. În 1965, fondurile de la Comitetul pentru o Europ? Liber? au fost reduse la jum?tate. Salariul secretarului general (Brutus Coste) a fost anulat. ACEN ?i-a diminuat foarte mult activitatea, supravie?uind totu?i din contribu?ii particulare, benevole. În 1990 ACEN exista înc?, a ?inut înc? o întrunire ?i a publicat un manifest denun?ând pe noii conduc?tori politici români, Ion Iliescu ?i Petre Roman.

Membrii sec?iei române au fost: George Assan, fost subsecretar de stat la Comer?; Cornel Bianu, fost deputat; Raoul V. Bossy, fost ministru plenipoten?iar; Nicolae Caranfil, fost subsecretar de stat la Avia?ie; Anton Crihan, basarabean, fost subsecretar de stat la Agricultur?; Carol (Citta) Davilla, fost ministru plenipoten?iar la Washington; Grigore Gafencu, fost ministru de externe; Eftimie Gherman, fost deputat; Emil Ghilezan, fost subsecretar de stat la Finan?e; Mircea Ioanitziu, fost secretar al regelui Mihai; Sabin M?nuil?, fostul director al Institutului de Statistic? din Bucure?ti; Agustin Popa, fost deputat; Mihai R?utu, fost subsecretar de stat la Comunica?ii; Constantin Vi?oianu, fost ministru de externe; el a fost ?i pre?edintele sec?iei române; secretar general al ACEN a fost Brutus Coste pân? la 1965. Pre?edintele ACEN a fost un german, Horst Uhlich; pre?edinte de onoare un bulgar, Ivan Docheff. Dup? desfiin?area CNR-ului Vi?oianu, delegatul român a fost Alexandru Bratu, pre?edintele unui nou CNR. Imnul ACEN a fost compus de Emma Bratu pe versurile so?ului, Alexandru Bratu.

De?i în sine era probabil un om onest, generalul Eisenhower nu putea s?-?i pun? în aplicare inten?ia formulat? în campania electoral? (de a cere reexaminarea clauzelor secrete de la Yalta ?i Postdam). De?inea o înalt? func?ie în stat ?i, ca atare, era obligat s? respecte directivele forurilor superioare lui. Scopul real al formul?rii electorale era altul: s? atrag? voturile refugia?ilor din Europa de Est. Tot astfel a trebuit s? ignore diferite atrocit??i petrecute în Germania ocupat? de armatele americane, de pild? siluirea a 600 de tinere germane de un regiment de negri într-un tunel de lâng? Augsburg („ca s? le ias? din cap c? fac parte dintr-o ras? curat?"), sau predarea c?tre Soviete a armatei de refugia?i ru?i de sub comanda generalului Andrei Vlasov. Dup? predare, atât Vlasov cât ?i aproximativ 100.000 de solda?i ru?i au fost executa?i în URSS în condi?ii de atrocitate inexprimabil?. În MEMORIILE sale (New York: W.W. Norton, 1982), generalul disident sovietic Petro Grigorenko scrie la pagina 94: „Au fost tortura?i (Vlasov ?i osta?ii lui) timp îndelungat, apoi spânzura?i to?i când erau pe jum?tate mor?i. Cum ?i prin ce mijloace au fost spânzura?i, nu pot s? spun". Se subîn?elege c? mijloacele au fost bestiale, c? hârtia nu suport? descrierea lor. La fel a fost planul Morgenthau menit s? pedepseasc? Germania, dup? capitulare, prin castrarea tuturor b?rba?ilor tineri germani ?i reducerea civiliza?iei germane la faza agricol? ?i pastoral? din urm? cu 600 de ani. Când s-a v?zut c? planul este imposibil de realizat, s-a adoptat un plan mai practic, obligarea Germaniei de a pl?ti repara?ii nerambursabile statului Israel (înfiin?at în 1948) în valoare de trei miliarde de m?rci anual timp de 40 de ani, plan care a fost executat întocmai.

Not?: Textul de fa?? (extras), a ap?rut în „New York Spectator", nr. 7 din 1 septembrie 1983 sub titlul „Na?iunile Captive dup? 25 de ani"

Bibliografie:
- ACEN NEWS, organul oficial al Adun?rii.
- Hawthorne Daniel, THE ORDEAL OF THE CAPTIVE NATIONS. New York: Doubleday, 1958
*** HUNGARY UNDER SOVIET RULE. 1957-1960. New York: ACEN
- Arnold, „Europe Exiles in a Squabble" în NEW YORK HERALD TRIBUNE, 10 octombrie. 1965, criticând politica american? de „bridge building".
- John Chamberiain, „Exiles' Views Being Ignored" în HERALD EXAMINER, 13 decembrie, 1965.
footer