Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Joi, 21 Octombrie 2010 01:05
Hetco Lucian„Am fost o na?iune asupra c?reia s-a hot?rât ideologic, din umbr?!"

Maria Diana Popescu: A?adar, un român inteligent a creat în Germania o revist? cu o vast? înc?rc?tur? spiritual?, pentru românii de pretutindeni. Domnule Lucian Hetco, trebuie s? ne cunoa?tem, s? cunoasc? ?i cititorii no?tri cheia succesului dumneavoastr??

Lucian Hetco: Am r?spuns deseori la aceast? întrebare ?i parc? de fiecare dat? a? mai ad?uga câte ceva. Sigur este c?, dac? am defini o „cheie a succesului", ar trebui s? o facem în a?a fel încât s? nu uit?m pe nimeni. Fiindc? succesul nostru nu este legat de o persoan? în mod general, ci de colectivul de colaboratori, de munca în echip?, de convingerile ori idealurile comune, de munca ?i de gratuitatea formei de exteriorizare, în special. Ideea Agero este ?i a fost important?, fiindc? genereaz? ?i solidific? (odat? transformat? în util – ?i astfel adus? de la stadiul de concep?ie la cel de realizare), din acumul?rile de pân? acum, o perspectiv? informa?ional? mediatizat?, la standarde ce se doreau ?i ce erau a?teptate nu numai în ?ar?, dar ?i între românii emigra?i. Agero este astfel o alternativ? de efect, de care s-au bucurat ?i se bucur? înc? o serie de intelectuali, istorici ?i scriitori români contemporani.

Întotdeauna au existat oameni care ne-au luminat la r?d?cini. Pute?i „da vina", metaforic, pe ei, pune?i-i la zid sau aminti?i-v? cu mine înc? o dat? de ei.

Sun? într-adev?r conving?tor metafora dumneavoastr?, „oameni care ne-au luminat la r?d?cini". Ca orice început, r?d?cina unei activit??i de succes, ori finisarea unei personalit??i, ori a unei ini?iative ce este sesizat? social ?i astfel apreciat? sau invidiat?, este direc?ionat? ori mentorizat?, dac? vre?i. „Vinovatul" sau „vinova?ii" pot fi cel pu?in o instan?? moral?, în sensul cel pozitiv al cuvântului, aceasta putând s? fie dup? caz o persoan? apropiat?, mai multe persoane, p?rin?ii, ?coala, mediul, ori o grupare de intelectuali cu convingeri comune, ori o institu?ie, asocia?ie, chiar ?i o idee ?i, nu în cele din urm?, cultura ?i mentalitatea contemporanilor s?i, din patrie sau din ?ara de adop?ie. N-am de gând s? dau nume, dar sunt convins c?: unu, orice evolu?ie presupune în?elegerea timpului în care tr?im, ca factor esen?ial ce ne determin? s? devenim ceea ce suntem; doi: evolu?ia presupune acceptarea faptului c? pre?ul succesului este acomodarea permanent? la noi cerin?e prin munc? ?i renun?area la ideile nefunc?ionale prin recep?ia pozitiv? a criticii ?i, nu în cele din urm?, prin epuizarea factorului „perseveren??". Fiindc? doar rezultatul conteaz? la final, ca expresie a ideii ini?iale.

Se ?tie, sub aspectul cel mai direct, ca instrument capabil de a atrage aten?ia, arta a fost utilizat? de-a lungul vremii de diferi?i st?pânitori. Sunte?i ?i autor de carte, „f?c?tor de metafore", cum spune poetul. În spe??, arta v? sluje?te dumneavoastr?, creatorul, sau sînte?i slujitorul artei?

Dac? ar fi s? merg pe f?ga?ul indicat de Dumneavoastr?, arta poate fi sigur ?i una dintre multele expresii ori fa?ete, mai mult sau mai pu?in pozitive, ale Puterii – dar atunci nu poate fi autentic?. Într-adev?r, nu pu?ini dictatori s-au folosit de art? pentru a domina, a-?i institu?ionaliza st?pânirea ori legitima modul de guvernare. Dar aceast? expresie a artei nu a fost recep?ionat? de individul subordonat ca art? în sensul bun al cuvântului, fiind implicit indirect refuzat? ori neasimilat? la scar? larg? datorit? caracterului s?u evident manipulativ ori coercitiv. Nu este nimic nou pentru nimeni, c?ci am tr?it ?i noi expresia „artei" într-o dictatur?. Ca autor de carte îns?, cred cu t?rie c? fiecare autor prezint? în scris propria sa viziune asupra timpului s?u, a convingerilor sale, în care orice reflec?ie personal?, ori idee este tocmai de aceea subiectiv? (din punctul de vedere al scriitorului a?adar). Dar atunci când ideea este apreciat? ?i adoptat? de cititori în general, devine obiectiv?. Scrisul este ?i de aceea o art?, fiindc? transmite o nou? percep?ie, dar mai ales pentru c? orice realizare, ce a fost mai întâi o idee, se poate materializa ulterior. Un scriitor este astfel, în momentul în care expune propria sa imagine (Vorstellung), un ideolog. De aceea el poate fi ori interesant, ori incitant, la fel cum poate fi pentru Mai-Marii societ??ii autoritare, periculos. În ce m? prive?te, ca s? r?spund la întrebarea Dumneavoastr?, m? v?d în ambele ipostaze: de creator, formator de opinie, dar ?i ca slujitor al artei, fiindc? arta este expresia cea mai înalt? a capacit??ilor umane ?i anume aceea de a gândi liber. Arta autentic? este de facto expresia libert??ii.

Norocul, Dumnezeu, perseveren?a sau cine face parte din ecua?ia reu?itelor dumneavoastr?? Sau crede?i, precum Emil Cioran, în „totala predestinare"?

Personal cred mai pu?in în noroc. Cum s-ar spune, norocul se (mai ?i) face! Sigur c? faptul de a avea noroc presupune nu numai crearea circumstan?elor ce duc în final la „noroc", dar ?i intuirea lor. A avea „noroc" la o adic? înseamn? în cele din urm? ?i felul în care ?i-ai valorificat propria ?ans?. Iar dac? aceasta trece pe lâng? tine, ca individ, mai ales când con?tientizezi aceasta, dar î?i lipse?te for?a ori t?ria de a o apuca cu amândou? mâinile, din varii motive (ce se pot ?i scuza la o adic?), atunci e?ti singur r?spunz?tor pentru trenul pierdut. Perseveren?a o v?d iar??i ca efect al convingerii ?i încrederii în propriile for?e. Nu cred îns? în predestinare ca Cioran, a?a cum nu v?d cum o instan?? moral-religioas? de ordin cosmic ne-ar putea dota cu t?rie, ?ans?, for?? dintr-un capriciu personal. Ar fi, nu crede?i, mult prea u?or dac? ar fi a?a, dar ?i o scuz? pentru invidio?i. În fond, destinul personal este determinat de propria existen?? direct în crea?ie, în m?sura în care facem abstrac?ie de locul na?terii, de mentalitatea dobândit? în fraged? copil?rie, de cultura în care te na?ti, factori asupra c?rora nu putem exercita nicidecum vreo influen??. Suntem, a?adar, în cele din urm?, maturi fiind, propriu r?spunz?tori de faptele ?i realiz?rile noastre.

Cîte ceva, domnule Lucian Hetco, despre colectivul care face ca revista Agero s? aib? atît de mul?i cititori în întreaga lume...

Ce s? v? spun, c? avem deja în jur de cinci sute de „coresponden?i planetari", români de n?dejde, de peste tot? C? avem o redac?ie de oameni capabili, colaboratori de talie, talenta?i, muncitori, one?ti, oameni cu bun sim?? C? muncim adeseori, cum s-ar spune, „pe brânci" ?i nu pentru bani, ci doar din convingerea c? ceea ce facem bucur? pe al?ii, care ne apreciaz?? C? n-am oferit onorarii, a?a cum nici n-am cerut nim?nui un cent pentru o apari?ie în Agero? Aceasta este politica noastr? redac?ional?: calitate, gratuitate, spirit de corectitudine, lipsa atacului la persoan?, evitarea oric?rei forme de scandal. Avem în unele zile mai mult de zece mii de cititori pe zi, ceea ce este îmbucur?tor, fiindc? interesul cititorilor ne motiveaz? pe mai departe ?i demonstreaz? faptul c? suntem aprecia?i. Colaborarea cu Agero este benevol?, dar calitatea de colaborator o putem îns? ?i retrage, atunci când contravine principiilor ce le-am enumerat mai sus.

Ie?ind din registrul anterior, ceea ce s-a petrecut în decembrie 1989 cu ?ara noastr? a fost o „restauratio magna" sau ce-a fost?

Ceea ce s-a întâmplat cu ?ara noastr? n-a fost în niciun caz o restaura?ie. Nici nu ?tiu dac? m-a? aventura s? mai vorbesc despre o revolu?ie. Lucrurile au fost în parte dirijate din afar?. Sigur c? unii din liderii politici de atunci, ce se mai afl? în via??, ar putea s? ne povesteasc? mai multe. Dar de ce ar face-o, ca s? se discrediteze ?i mai mult? Cert este c? schimbarea era necesar? ?i oarecum previzibil? în contextul momentului, chiar dac? unii dintre noi pierduser? speran?a în schimbare. Liderii politici ai momentului, m? refer la cei lichida?i ori lin?a?i, cum vre?i a-i spune, erau deja oameni în vârst?. Dac? evenimentele nu s-ar fi produs în 1989, s-ar fi întâmplat cu un an, doi, trei mai încolo. Momentul declan??rii lor a fost îns?, se pare, oarecum nepotrivit, sau, dac? vre?i, unele chestiuni s-au precipitat ori s-au produs ceva mai devreme ?i pu?in mai altfel decât se preconiza. De aceea am ?i avut parte de harababura „revolu?iei" cunoscute, de tip balcanic, de „terori?ti", de diversiune, de informa?ia par?iv?, de manipularea în tromb? a unei popula?ii înfometate, ?inute con?tient timp de decenii în ne?tiin??. Harababura a fost voit?, fiindc? a fost expresia unei manipul?ri colective, iar noi n-am fost nici breji, nici democra?i, ci ne-am comportat ?i în 1989 întocmai a?tept?rilor, adic? am fost na?iune asupra c?reia s-a hot?rât ideologic, din umbr?, malefic, f?r? a ?ine cont de dolean?ele celor mul?i. Unii activi?ti de partid au devenit peste noapte „democra?i", noii no?tri conduc?tori. Iar noua clasa politic? de dup? 1990 a fost la fel de diletant?, ca cea de dinaintea ei. O nou? restauratio magna s-ar fi putut produce doar în 30-40 de ani, aceasta presupunând o nou? mentalitate ?i o nou? educa?ie, f?r? totalitarism, autoritate excesiv? ?i o via?? în demnitate. Este exact ceea ce nu am putut avea în 1989. Cel mai important lucru este c? totu?i n-am fost diviza?i ca na?iune, de?i aceasta se încearc? permanent. Aici ar trebui s? recunoa?tem o oarecare competen?? politic?, dar oare, cui s?-i mul?umim?

Despre cearta omului contemporan cu Divinitatea, ce ne pute?i spune?

Cred în primul rând c? „cearta", cum îi spune?i Dumneavoastr?, cu divinitatea nu este nou?. ?i nici nu cred c? este o ceart? propriu-zis?, ci mai degrab? o disput? bazat? pe argumente noi. Divinitatea, în sensul ei biblic, este pentru omul contemporan mai pu?in compatibil? cu convingerile, mentalitatea de consumator ori modernitatea existen?ei sale. Medicina, psihologia, filozofia, tehnica, informatica, dar ?i globalizarea au creat un cadru nou, în care instan?a divin?, moral? ori religioas?, dac? vre?i, este din ce în ce mai greu integrabil?. Dar fiecare este liber s? cread? sau nu! Aceasta face parte dintre realiz?rile societ??ilor libere ?i este expresia oric?rei democra?ii func?ionale. Firesc este c? într-o form? modern? de guvernare, orice form? de autoritate (spre exemplu o dictatur? religios-fundamentalist?, nu numai islamic?) creeaz? o anume rezisten?? ?i va avea întotdeauna opozan?i. Personal sunt împotriva fundamentalismului religios. Evul Mediu n-a fost tolerant, dar biserica uit? aceasta cu dezinvoltur?. Dar iar??i este adev?rat c? oamenii vor avea întotdeauna nevoie de o instan?? moral?, în spe?? religioas?, nu neap?rat o instan?? social? ?i chiar deloc politic?, la care î?i vor raporta ?i pe viitor sentimentele, nevoile suflete?ti ?i implicit existen?a ?i temporalitatea.

Domnule Lucian Hetco, adaptarea înseamn? cumva conformism sau ?ine mai mult de biologic decît de spiritual? Cum a?i sim?it acest lucru, plecînd din România?

O întrebare dificil?, dar incitant?. Adaptarea ?ine în fond de ambii factori, ?i de cel biologic a?a cum ?ine ?i de cel spiritual. Întrebarea este care dintre ace?ti factori este cel primordial. Eu unul îl v?d în spiritualitate. Conformismul la urma urmei nu este decât o fa?et? a spiritualit??ii. El este necesar atunci când te raportezi la o nou? existen?? ?i, implicit, la o nou? cultur?. ?i nu v?d nimic jenant în aceasta. Este absolut necesar s? exi?ti mai întâi, fiindc?, doar existând ori fiin?a, po?i s? ?lefuie?ti pu?intel la propria devenire. M? întreba?i cum l-am sim?it plecând din România? Orice rupere de propria cultur? înseamn? o provocare, dar ?i fric? existen?ial? – a?a, cel pu?in, am sim?it eu. Ceea ce am câ?tigat între timp, o nou? mentalitate, o nou? cultur?, o nou? viziune, acestea sunt roadele efortului de a exista - altfel ca pân? atunci.

Nu pot r?mâne indiferent? la incapacitatea democra?iei de a asigura selec?ia natural? a valorilor. Dumneavoastr??

M? face?i s? zâmbesc, c?ci doar în sens evolu?ionist vorbim de selec?ie biologic? natural?! Dar dac? ne referim la valorile culturale, aceasta ar însemna c? nici democra?ia nu poate fi pe durat? lung? singura solu?ie posibil?. Pe moment îns?, democra?ia este îns? cel mai bun sistem pe care omenirea l-a testat pân? acum. Îmbucur?tor este c?, în cele din urm?, orice non-valoare se lichideaz? de la sine. ?i aici nu este democra?ia factorul ce produce schimbarea, ci con?tiin?a celui care alege. În fond, dictonul vox populi, vox dei este valabil ?i azi. Va trebui s? accept?m ?i de acum înainte c?, din punct de vedere social, vor exista pe mai departe: nedreptate, minciun?, fars?, delapidare, p?reri contrare, abuz de for??, corup?ie. Acestea toate fac parte din natura uman? ?i nu pot fi eradicate cu una, cu dou?. ?i cum nu tr?im într-o societate perfect?, încerc?m s? o îmbun?t??im atât cât permite situa?ia.

Cum privi?i exploatarea exacerbat? a temelor sexuale în literatur?, în art? sau imagistic, în media scrise/video?

Sexualitatea, ca tem? general? în mass-media, nu m? nelini?te?te deloc. În fond, sexualitatea a fost o tem? de regul? tabuizat? prin educa?ie, secole, decenii la rând. Întreaga noastr? moral? european? deriv? din morala cre?tin?, care trateaz? sexualitatea într-un mod cu totul diferit. Dar atunci când vorbim îns? de exacerbarea sexualit??ii, aceasta cap?t? un caracter pecuniar, unde se va c?uta permanent câ?tig, banul rapid, ce va promova lipsa de respect vizavi de o tem? sensibil?. Denaturarea sexualit??ii este, din punctul meu de vedere, o gre?eal? ?i un abuz. Depinde îns? de legiuitor, dac? o accept?, o sanc?ioneaz? sau nu.

Care ar fi sistemul social potrivit care s? plece de la respectul fa?? de om?

Tocmai respectul fa?? de om ?i de existen?a sa – acesta este principiul, singura solu?ie valabil? ?i care va fi permanent unanim acceptat?. Cum spuneam mai sus, cel mai bun sistem de pân? acum este democra?ia, care va fi ?i de acum înainte îmbun?t??it treptat. Nu vreau s? vorbim de utopia unui socialism, fiindc? ?tim din propria experien?? c? nu poate func?iona. Dar societatea, pentru a putea fi cu adev?rat democratic?, are nevoie de realiz?ri economice, de industrie, de performan?? intelectual?, de gânditori, de filozofi, de standarde sociale, la fel cum are nevoie de un cod moral. Moralul societ??ii, chiar dac? oscileaz? în timp, nu poate disp?rea, fiindc? este una dintre pârghiile existen?ei. ?i cum fiecare dintre noi purt?m în noi un fel de arhetip al moralei, cred c? este bine s? avem încredere c? sistemul actual poate fi perfec?ionat permanent prin morala colectiv? în mod corectiv.

Omul modern se zbate s? g?seasc? argumente pentru existen?a lui Dumnezeu?

Depinde de om. Cum v? spuneam anterior, individul, în perspectiva existen?ei sale materiale ?i finite, va c?uta permanent o instan?? moral?, dincolo de societate ?i de legiuitorii ei: în morala sa, în sufletul s?u, în sinele propriu, în special prin perspectiva divinit??ii. Sigur c? de la omul religios, de la deist, agnostic ori evolu?ionist vom auzi de fiecare dat? o alt? p?rere. Vom c?uta întotdeauna argumente pro ?i contra existen?ei lui Dumnezeu. Dar dac? ar fi s? ne lu?m dup? pariul lui Pascal, ar fi mai bine s? credem c? Dumnezeu exist?, fiindc? astfel... nu pierdem nimic.

Ce face?i cu timpul liber, ce este timpul, ne mai încape, ne mai ofer? accesul la ADEV?R?

Din punctul meu de vedere, timpul este singurul nostru bun, fiindc? fiin??m în el. Adev?rul l-a? defini mai degrab? ca relativ, fiindc? el este sinteza subiectiv? a gândurilor noastre, a proceselor noastre de integrare a percep?iilor fizice, ori intelectuale, o sintez? ce provine par?ial din felul nostru empiric ?i de multe ori diletant de a pune problemele, fiindc? la origine orice cadru natural ne va oferi, din ochiul fiec?rui privitor, un alt adev?r. Da, timpul ne ofer? accesul de care vorbea?i, dar numai la propriul adev?r (subiectiv)! Dar ?i acesta trebuie s? fie conving?tor, fiindc? este baza deciziilor noastre, bune sau rele, oricum ar fi.

Mi-ar pl?cea s? v? citesc toate c?r?ile. Ce a?i publicat pîn? acum? Ce ave?i pe masa de lucru?

Am publicat dou? volume de poeme („Oglinda cu suflet" ?i „Dreptul la culp?"), o carte bine primit?: „Românul Planetar", o alt? c?r?ulie cu eseuri despre românitate („Sufletul românesc"), o antologie de poeme din diaspora („Blestemul lui Brâncu?i"), precum ?i o serie de eseuri, interviuri, analize, comentarii, materiale pe teme istorice, sociologice, altele pe teme de psihologie, unele cu tent? filozofic?, diverse alte lucr?ri. Personal nu m? v?d ca scriitor, cel pu?in nu înc?. Preg?tesc actualmente un nou volum de eseuri, pentru toamna acestui an. Pe masa de lucru se afl? deci mai întâi AGERO, iar mai apoi cele personale. Toate la vremea lor.

În spatele profesiei se afl?, sînt sigur?, o mul?ime de lucruri suportabile, frumoase. Care ar fi acestea?

Unul singur: bucuria de a exista. Restul sunt derivatele sale, omene?ti, simple, suportabile, f?r? vreo importan?? anume, ci doar una subiectiv?, ce se schimb? în timp, de regul? f?r? voia noastr?. În fond, lucrurile au atâta importan?? sau frumuse?e cât? le-o d?m noi.

A consemnat Maria Diana Popescu

footer