Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. ?erban C. Andronescu (+)   
Sâmbătă, 25 Februarie 2012 18:50
Sergiu CelibidacheÎntre 7 si 26 aprilie 1989, Sergiu Celibidache a fost în SUA cu Orchestra simfonic? din München, într-un turneu care l-a purtat din Los Angeles pân? la Boston, New York ?i Washington, DC.; a c?l?torit a?adar, de la Coasta de Vest la Coasta de Est. ?tiind dinainte c? va veni pe p?mânt american ?i ?tiind cât de dificil este el în a accepta convorbiri cu str?inii, chiar cu impresarii de care are nevoie, am rugat din timp un prieten care-l cuno?tea s? ne recomande în vederea unui interviu la New York. Prietenul ?i-a îndeplinit misiunea cu succes ?i maestrul, când a ajuns la New York, ne-a chemat la telefon, dar s-a întâmplat c? plecasem în Europa într-un voiaj care nu suferea întârziere. Din mesajul verbal înregistrat în sistemul nostru de r?spuns automat am în?eles c? maestrul dorea s?-l chem?m înapoi la hotelul din New York unde locuia. Din p?cate, când ne-am întors din Europa, în mai, maestrul plecase. Când apare Celibidache la pupitru, performan?a lui e considerat? fenomenal?, o apari?ie legendar?. Asta fiindc? maestrul are despre muzic? o concep?ie unic? ?i pe care nu o poate pune în practic? decât foarte greu - ?i când reu?e?te, se spune c? este un fenomen. El are de aceea nevoie mai mult decât oricare alt dirijor de colaborarea ?i în?elegerea instrumenti?tilor, ace?tia nu ajung s? în?eleag? ce vrea, sau s? execute ceea ce le cere, decât dup? un num?r mare de repeti?ii, uneori 12, în timp ce al?i dirijori se mul?umesc cu 2-3. Din cauza asta impresarii au mari dificult??i în a-i g?si angajamente - deoarece câ?tigul de bani rezultat din concerte se reduce substan?ial prin pl??ile cerute de repeti?ii.
Concep?ia unic? a lui Celibidache despre muzic? are mai multe caracteristici, din care cele principale sunt urm?toarele:

- „Spa?iul muzical nu poate fi redus", spune Celibidache de obicei, ceea ce înseamn? c?, pentru el, muzica nu poate fi audiat? decât în sala de concert. „Ceea ce se produce în spa?iul muzical original", mai spune maestrul, „nu se poate reproduce în aceea?i form? decât în acela?i spa?iu". La microfon, înregistrat? pe band? sau disc, performan?ele în aer liber transform? sunetul în a?a m?sur? încât muzica î?i pierde caracterul. Acesta e ?i motivul pentru care maestrul refuz? de aproape patruzeci de ani s?-?i înregistreze concertele. Cine vrea s?-l asculte trebuie a?adar s? mearg? la sala de concert. Cum numai pu?ini oameni pot avea aceast? ocazie, înseamn? c? reputa?ia maestrului se datoreaz? mai mult aprecierilor transmise verbal decât studiului direct.

- „Execu?ia n-are nimic de-a face cu partitura", mai spune maestrul, „fiindc? în cursul execu?iei apare ceva pentru prima oar?, chiar dac? ai dirijat aceea?i pies? de trei sute de ori înainte. Dac? fenomenul ?sta nu se întâmpl?, dac? nu apare ceva pentru prima dat?, atunci actul creator nu e autentic, nu e veridic, e numai muzic? din memorie. Din cauza asta, când dirijezi, singura preocupare e s? ui?i orice ai f?cut anterior".Sergiu Celibidache, dirijor

Astfel, fiecare audi?ie la Celibidache e o performan?? nou?, un act creator original, chiar dac? e vorba de o lucrare dirijat? anterior. O concep?ie atât de subtil? nu-?i poate g?si compara?ie decât în pictur?, când pictorul picteaz? acela?i subiect dar în alt? lumin? sau din alt? perspectiv?. Exemplu este Claude Monet cu cele 34 de versiuni ale catedralei din Rouen. El ?tie din experien?? c? studioul de înregistr?ri altereaz? caracterul unic al audi?iei ?i sonorit??ii într-o sal? de concert. El nu se preg?te?te niciodat? pentru ceremonialul concertului la repezeal? între dou? avioane. Executarea unui astfel de ceremonial este pentru el un ritual care cere timp, mult timp, ?i de aceea nu trece niciodat? în fug? de la un concert la altul. În fine, alt? caracteristic? important? sunt „contrastele dinamice" pe care le cultiv? Celibidache, dac? s-ar putea spune, în rela?ie cu t?cerea. Pare absurd, muzica fiind alc?tuit? bineîn?eles din sunete. Ceea ce urm?re?te de fapt Celibidache este s? ob?in? un contrast între sunet ?i o perioad? de t?cere a c?rei durat? variaz? în func?ie de textul muzical. Contrastul acesta e „dinamic" fiindc?, dup? perioada de t?cere, urmeaz? un crescendo al c?rui efect auditiv este amplificat tocmai de perioada de t?cere anterioar?. Schimb?rile de tempo, uneori dramatice, operate în vederea ob?inerii contrastelor, se r?sfrâng asupra vibra?iei ?i sonorit??ii simfonice, asupra percep?iei la ascult?tor. Prin astfel de schimb?ri de tempo muzica se debaraseaz? de aparatajul ei uneori greoi, ceea ce face pe unii critici s? spun? c? la Celibidache muzica e „pur?". Altfel zis, fenomenul c?utat de Celibidache afecteaz? durata de execu?ie, ceea ce e adev?rat dar ?i empiric, ca exprimare. Piesa dureaz? mai mult ca de obicei, e adev?rat, ?i lucrai nemul?ume?te pe cei ce pun virtuozitatea tehnic? înaintea artei. De pild?, când a dirijat Simfonia a 4-a de Bruckner, la Carnegie Hali, New York, piesa a durat 85 de minute (în loc de 61 de minute la Klemperer sau 67 la Sinopoli). Mi?c?rile dirijorului erau pe alocuri extrem de domoale, uneori încetând aproape complet; erau momente când mâinile lui Celibidache atârnau inerte de-o parte ?i de alta a corpului; cu toate acestea, instrumenti?tii executau ca ni?te demoni ai muzicii, ei singuri. Un asemenea fenomen s-a mai întâmplat cu mul?i ani în urm?, la Bucure?ti, când Ionel Perlea, aproape paralizat* venise din S.U.A. ca s?-?i viziteze familia înainte de a-?i lua r?masul bun suprem de la lumea de aici. A dirijat atunci Orchestra simfonic? a Ateneului cu o singur? mân? ?i chiar f?r? ea. Înapoiat în S.U.A., Perlea a murit dup? scurt? vreme.

În era noastr? de tumult, brutalitate ?i primitivism, apari?ia la pupitru a lui Celibidache, ponderat, gânditor, interiorizat, „irit? pe epigoni. Ei îl socotesc demodat, absurd. În realitate, el este ceea ce ar fi un chietist modern, un dirijor chietist. Adept al modului Zen de gândire, budist prin convingere, el e un discipol al lui Sai Baba ?i se consider? un „nou gnostic". La întrebarea, „Ce st? la baza gândirii?" Celibidache r?spunde, „Realitatea!" Doctor în muzic? la Berlin, profesor de fenomenologia muzicii la Universitatea din Mainz, dirijor-?ef al Orchestrei simfonice din München, ?i director general muzical al ora?ului München. La apari?ia acestor rânduri, e trecut în nefiin?? de câ?iva ani.

Nota redac?iei:
Sergiu Celibidache s-a n?scut la 28 iunie 1912, Roman, jude?ul Neam?, România. Dirijor si compozitor român de elit?, membru de onoare al Academiei Române. S-a stins din via?? la 14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, Fran?a (în apropiere de Paris).. footer