Revista Art-emis
Alexandru Mironov - Despre omul bionic şi viitorul Terrei PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Sâmbătă, 11 Februarie 2012 14:40
Alexandru MironovDialoguri privilegiate - Alexandru Mironov

- Profesor, cercetător, scriitor, realizator de emisiuni t.v., jurnalist
- Preşedinte al Asociaţiei Române de S.F. Pro Con S.F.
- Preşedintele al Federaţiei de Scrimă din România
- Membru al World S.F.
- Membru al Asociaţiei Internaţionale a Profesioniştilor din S.F.
- Delegat naţional al Societăţii Europene de S.F.

MDP: Stimate Domnule Alexandru Mironov, bine aţi venit la revista Agero din Stuttgart! În ce punct se află omenirea la acest moment dat?

Alexandru Mironov: Suntem acum pe Terra şapte miliarde de locuitori, ceea ce ar trebui să ne dea senzaţia că suntem obligaţi să stăm umăr lângă umăr şi piept lângă spate şi să respectăm legile de convieţuire pe care tot creierul nostru (colectiv!) le-a inventat.

MDP: Care socotiţi a fi cea mare provocare cu care se va confrunta omenirea în următorii 20 de ani, să zicem?

A. M.: Locul de muncă al Omului Simplu! Este, de departe, cea mai stringentă problemă a societăţii veacului al XXI-lea. Se va prelungi durata de viaţă, va dispărea majoritatea bolilor, se va reduce drastic mortalitatea infantilă, va fi rezolvată problema foamei (cea mai mare ruşine a societăţii umane din zilele noastre), inginerii vor reuşi să furnizeze apă ieftină prin desalinizarea apelor de mare, o parte a omenirii se va muta în Oceanul Planetar, o alta va ieşi în spaţiul cosmic (pe Marte vor locui, în anul 2100, peste un milion de foşti pământeni) – dar problema locului de muncă a Omului Simplu va rămâne marea provocare a omenirii. Cam 90% din omenire...

MDP: Nemurirea se află cumva la o distanţă de zeci de ani, având în vedere descoperirile din nanotehnologie?

A. M.: Nu doar nanotehnologia, ci toate progresele din medicină şi inginerie vor face ca media de vârstă a pământenilor să fie binişor peste 80 de ani în 2050 şi peste 90 către sfârşitul veacului. La o recentă vizită la EMBL (European Molecular Biology Laboratory) din Heidelberg, unul dintre savanţii europeni ne-a spus: „Cetăţeanul planetar care va trăi 150 de ani s-a născut deja". Îl cred.

MDP: Se tot discută în ultima vreme despre sfârşitul lumii, enunţându-se diverse teorii, mai mult sau mai puţin credibile. Să ne temem de anii 2012, 2013, ca moment zero? Mai mulţi prezicători de pe întreg globul avansează ipoteza că viaţa pe Pământ se va sfârşi în curând sau că Pământul va intra într-o altă sferă de influenţă astrală, cosmică, spirituală... Punctul de vedere al unui om de ştiinţă de talia dumneavoastră ar face lumină în speţele enunţate...

A. M.: Fac o precizare, nu sunt om de ştiinţă, ci jurnalist şi scriitor de ştiinţă, adică traducător şi povestitor, pentru publicul larg, al întâmplărilor de pe cortexul frontal al Civilizaţiei Omului. Şi pentru că ne aflăm în anul 2012, an, nu-i aşa, „al sfârşitului lumii", vă răspund reluând cele 21 de scenarii posibile „de sfârşit de lume" pe care le întrevăd, ele bântuie deja în mass-media românească, le-am prezentat recent la „Realitatea TV" şi în ziarul „Ring", dar sunt, de fapt, pagini din cartea despre care v-am mai vorbit, „În direct cu N.A.S.A.". Părerea mea este că 2012 nu va fi „anul sfârşitului lumii" dar, dacă doriţi neapărat, iată cele 21 de scenarii posibile (la alegere!) care ar putea conduce la acest deznodământ:
- în primul rând, moartea termică a Universului, asta dacă matematicienii şi cosmogoniştii i-au calculat greşit momentul naşterii şi cel în care urmează să-şi de-a obştescul sfârşit;
- un eventual asteroid, care ne-ar putea obliga să repetăm scenariul dispariţiei dinozaurilor;
- o explozie puternică cu radiaţii gama letale, prin galaxia noastră, printre stelele duble din vecini;
- o „schimbare a fazelor" (posibilă conform unei splendide legi a termodinamicii) care să îngheţe instantaneu Terra;
- o „gaură neagră" buclucaşă, una dintre cele zece milioane (!) pe care se pare că le posedă Calea Laptelui şi care ne-ar putea absorbi, trimiţându-ne spre cine ştie ce alt univers star trek-ist;
- o explozie solară gigantică, potenţial distructivă a păturii subţiri de ozon, plapuma care ne apără de răceala ucigătoare a Cosmosului;
- ceva vulcani care se hotărăsc să erupă toţi odată, acoperind lumina Soarelui
- ceva cutremure de magnitudine 9-10-11, finale pentru omenire;
- vreo epidemie scăpată de sub control şi profitând de globalizare: agenţii patogeni călătoresc cu viteza miilor de aeronave de pasageri care brăzdează cerul planetei;
- accentuarea fenomenului de seră până la dimensiuni dramatice, dacă nu se pune capăt industriei cu fum mult şi iresponsabilităţii automobilistice;
- colapsarea ecosistemelor planetare, datorită dispariţiei unor specii de plante şi animale esenţiale în lanţul trofic;
- un dezastru biotehnologic: cine ştie ce virus scăpat dintr-un laborator şi ridicat la rangul de criminal perfect;
- un dezastru nano-tehnologic: cine ştie ce micro-robot sau virus de computer, capabil de autoreproducere, scapă prin sistemele informatice, prin reţelele electrice prin cablurile releelor şi ne duce, ca societate, la haos şi autodistrugere;
- un accident nuclear, într-o centrală sau la un accelerator de particule, cu consecinţe imprevizibile;
- toxine ucigătoare diverse, de genul celor deversate la Bhopal, în India, care îşi pot combina dramatic efectele;
- un război global, urmând dezgheţului de după Războiul rece, nefructificat de politicienii planetei, care au cedat din nou în faţa generalului Moş Teacă;
- nebunie în masă, din cauza stresului în care trăim;
- o revoltă a roboţilor şi automatelor, care nu se vor mai supune constructorilor lor, neatenţi la implementarea „Legilor lui Asimov";
- o invazie extraterestră neprietenoasă;
- o intervenţie divină, decisivă, a unui Dumnezeu supărat pe imoralii săi supuşi nesupuşi: V-am alungat din Rai şi voi tot nu vă astâmpăraţi;
- punct final al unui moment de realitate virtuală: nu suntem, de fapt, decât un program pe computer, cel care ne-a creat s-a săturat de joc, închide PC-ul şi pleacă.

MDP: Apropo de sintagma „creier la hard", vă rog, ce prognozează ştiinţa cu privire la creierul uman? Care ar fi transformările viitorului care vor ţine de evoluţia speciei umane?

A. M.: Cel mai mare mister al Universului este creierul uman şi aşa va rămâne, pentru multe, multe milenii. Bineînţeles, se va conecta direct la sistemele de computere şi se va „împrieteni" cu IA (Inteligenţa Artificială) – Raymond Kurzweiller chiar a apreciază că în jur de 2040 Omul Bionic, combinaţie de protoplasmă şi IA va fi pieton obişnuit pe uliţele Satului Planetar.

MDP: Doi scriitori de S.F., Jon Williams şi John Barnes, susţin teoria conform căreia omenirea se va autodistruge.

A. M.: Nici vorbă! Homo sapiens, specia cu care evoluţia a pricopsit planeta este pur şi simplu imposibil de stârpit! Vă recomand să citiţi ultimul capitol din cartea mea „În direct cu N.A.S.A." şi aflaţi acolo programul domniilor voastre pentru următorul 1.000.000 de ani. Iar în articolul „Sapiens sapiens, de-a pururi" din numărul pe februarie curent al revistei „Ştiinţă şi Tehnică" am prelungitul intervalul de graţie până la mai multe milioane de miliarde de ani. Suntem eterni.

MDP: De ce tot mai mulţi oameni văd viitorul într-un mod catastrofic? Cumva faptul că am fi în prezenţa unor problematici existenţiale extreme, generate de criză mondială?

A. M.: Eu unul, ca optimist patologic, pur şi simplu nu-i înţeleg. Este clar că lumea de astăzi este mult mai bună decât cea de acum 50, sau 100, sau 1000 de ani. Chiar şi această criză mondială este un fenomen profund pozitiv, marchează începutul sfârşitului orânduirii capitaliste şi reaşezarea Omenirii într-o altă matrice. Mai spre stânga.

MDP: Pînă în anul 2020, afirmă futurologii, energia solară va fi în competiţie cu ţiţeiul. Ce trebuie să ştim despre energiile viitorului? Dictatura petroliştilor va înceta curând?

A. M.: Nu chiar curând, dar va înceta cu siguranţă. Un proiect fabulos, pe nume DESERTEC va folosi lumina care se prăvăleşte peste deşerturile lumii pentru a aproviziona cu energie cel puţin Europa, Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (EUMENA). Aflaţi că în doar şase ore Soarele revarsă pe Terra energie suficientă umanităţii pentru un întreg an!

MDP: În cît timp consideraţi că omenirea va stăpâni energia negativă, materia negativă şi deplasarea „warp"?

A. M.: Nu mă pot hazarda, viitorologii spun că orice prognoză pentru mai mult de 40 de ani este nebuloasă. Cât despre energia neagră şi materia neagră, ele apar în ecuaţiile fizicii teoretice, au fost astfel numite nu pentru că ar fi negre (căci nimeni nu ştie cum sunt), ci pentru că ecuaţiile au impus-o. Deplasarea în „warp", atât de dragă SF-iştilor, contrazice – deocamdată – legile fizicii. Peste o sută-două de ani, vom mai vedea.

MDP: Se află Universul în extindere continuă?

A. M.: Aşa spune teoria.

MDP: Stimate domnule Alexandru Mironov, am citit undeva că vă doriţi zborul cu un echipaj uman pe Marte, o întâlnire cu alte civilizaţii şi pacea eternă pe pământ. Pe care dintre ele le-aţi bifa în viitorul apropiat?

A. M.: Pe toate trei, până la sfârşitul veacului, în timp. În ordine inversă faţă de enumerarea dumneavoastră.

MDP: Ce sunt corăbiile stelare şi cât din acest proiect bazat pe studii ale NASA a fost concretizat ?

A. M.: Corăbiile stelare sunt un minunat proiect SF care, ca toate proiectele SF, a şi pornit să se materializeze: un prim satelit a ridicat pe orbită o mică navă care şi-a deschis aripile de fluture pentru a se hrăni doar cu lumină solară. Ideea lui Gregory Benford şi Carl Sagan a fost însă de a trimite în spaţiu „corăbii" cosmice cu pânze de zece mii de kilometri pătraţi pe care să le mâne presiunea fotonilor solari sau a celor generaţi de tunurile laser amplasate pe Lună.

MDP: Cum ar putea fi descrise paradigmele în care se mişcă lumea contemporană?

A. M.: Tehnologiile pur şi simplu explodează continuu, cercetarea ştiinţifică face străpungeri fără întrerupere – şi asta într-o lume în care la fiecare două secunde se nasc cinci noi cetăţeni care, atenţie, vor merge toţi la şcoală. Trăim vremuri exponenţiale.

MDP: De la dialogul nostru din urmă cu câţiva ani, ce s-a mai întâmplat la Academia „ATLANTYKRON" pe care o Maria Diana Popescupatronaţi? La a câta ediţie se află?

A. M.: S-a desfăşurat cu bine cea de-a XXII-a ediţie, ceea ce înseamnă o intrare în normalitate, chiar în rutină a acestui tip ultra-original de şcoală, unde, în amfiteatrele de sub sălcii, se predau cursuri de „Teoria haosului şi complexităţii", „Astronomie", „Robotică", „Dans Irlandez" (!), „Ecologie", „Tir cu arcul", „Energii ale viitorului", „SF", „Comunicare" etc., cu toţi cursanţii cazaţi în corturi.

MDP: Presa românească educă în mod satisfăcător interesul pentru ştiinţă ? Lumea prinsă în capcana consumismului pare să nu acorde atenţie marilor revoluţii ale cunoaşterii, cu privire la descifrarea codului genetic, la teoria relativităţii, mecanica cuantică, logicele neclasice, trecerea de la primatul energiei la cel al informaţiei et caetera.

A. M.: Nu, fireşte că nu, şi este şi de înţeles. Ca jurnalist este mult mai uşor şi mai profitabil să scrii despre scandaluri, fotbal, concursuri de „Miss", politică decât despre Mecanica Cuantică, Principiul Antropic şi procesele complexe din Biologia Moleculară. Pentru asta trebuie să fii solid ştiutor de carte şi să te şi asculte cuvintele limbii române. Ceea ce, fireşte, nu-i la îndemâna oricui. Încetul cu încetul însă societatea se civilizează, creşte şi numărul celor capabili să povestească ştiinţă, dar şi al curioşilor avizi să afle cum ticăie de fapt maşinăria lumii.

MDP: Ce aţi editat între timp, ce scrieţi acum?

A. M.: Sunt aproape de final cu cartea de eseuri de ştiinţă „Lumea după Google", ajutat de soţia mea, secretar-critic-editor, curând o predau la tipar, îi va urma „Paznic de far", eseuri şi articole pe teme de educaţie (sper să apară pe 1 iunie, Ziua Învăţătorului, contez pe sprijinul revistei „Tribuna Învăţământului"). Asta pe lângă editorialul şi celelalte articole lunare din „Ştiinţă şi Tehnică", revista mea de suflet, emisiunile săptămânale de la TVRM („Deschide cartea" şi „Ştiinţă şi Spiritualitate") şi TVR2 („Bagă la cap. Ştiinţa în alb şi negru"). Plus colaborări, regulate la „Tribuna Învăţământului" şi „Radio Reşiţa" şi, când sunt solicitat la Realitatea TV, B1TV, TVR1, România TV, Antena 2 şi alte posturi şi publicaţii.

A consemnat: Maria Diana Popescu footer