Revista Art-emis
Academician Dimitrie Vatamaniuc PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Duminică, 17 Octombrie 2010 21:32

Dimitrie VatamaniucDimitrie Vatamaniuc - Eminescolog, Membru al Academiei Romāne

MDP:: Stimate domnule academician Dimitrie Vatamaniuc, sīnte?i cel mai important eminescolog īn via??, unul dintre bine-cunosc?torii operei „Luceaf?rului”. Īnc? din timpul vie?ii poetului ?i pīn? īn zilele noastre, destinul ?i opera lui Eminescu s-au g?sit, īn mod permanent, īntre atitudinile iconoclaste ?i cele iconodule. Unde v? reg?si?i Domnia Voastr??

Acad. Dimitrie Vatamaniuc: Exist? dou? pozi?ii īn raport cu opera lui Mihai Eminescu, a editorilor, care o privesc dinl?untrul ei ?i a exege?ilor care o privesc dinafar?, pe baza textelor oferite de editori. M? situez, ca editor al operei lui Eminescu, īn interiorul ei. Duc mai departe ?i finalizez edi?ia academic? integral? a operei lui Eminescu, fondat? de Perpessicius īn 1939, care tip?re?te, pān? īn anul 1963, ?ase volume. Ele acoper? dou? sec?iuni din scrierile lui Eminescu, poezia ?i crea?ia literar?. Au r?mas descoperite alte ?ase sec?iuni ale scrierilor eminesciene: proza, dramaturgia, publicistica, traducerile, fragmentarium ?i coresponden?a. Mi-a revenit sarcina s? continuu aceast? edi?ie, fiind coordonatorul general ?i pentru note ?i comentarii, iar Petru Cre?ia, pentru stabilirea filologic? a textelor. Colectivul nostru, ini?ial foarte restrāns, s-a completat pe parcursul elabor?rii edi?iei īntre 1977 ?i 1993 cu noi cercet?tori, ale c?ror nume sunt men?ionate la īnceputul fiec?rui volum. Sec?iunea cea mai extins? o reprezint? Publicistica: Opere IX, Opere X, Opere XI, Opere XII ?i Opere XIII. Am avut de rezolvat cea mai grea problem?, pentru c? Eminescu nu ī?i semneaz? articolele pe care le public? īn pres?, cum era īn practica vremii, cu doar cāteva excep?ii. Stabilirea paternit??ii articolelor a fost ?i r?māne cea mai sensibil? problem?. Nu mi s-a semnalat pān? acum, s? fi s?vār?it erori īn stabilirea paternit??ii articolelor lui Eminescu, publicate īn presa romāneasc? sau str?in? a vremii.

Agresat la el acas?, c?utīndu-i-se defecte imaginare, lui Eminescu i-au fost atribuite calificative la care un om cinstit cu greu poate r?mīne insensibil: vetust, imoral, „nulitate literar?”, xenofob, anacronic, „geniu impus”, corup?tor al tineretului, pericol na?ional, „cadavrul din debaraua romānilor”... Este bine cunoscut? afirma?ia Domniei Voastre: „Ar trebui s? ne tremure condeiul īn mān?, cīnd ne apuc?m s? scriem despre Eminescu, īnainte de-a cunoa?te, cāt de cāt, biografia sa intelectual?.” Ce ar mai fi de spus?

G?sesc nimerit s? adaug la ceea ce am spus mai īnainte, c? nu am cuno?tiin?? s? se fi rostit asemenea cuvinte despre Shakespeare, īn Anglia, despre Dante īn Italia, despre Goethe īn Germania, despre Pu?chin īn Rusia ?i mai īncoace, despre Hugo īn Fran?a. S-ar cuveni s? fim ?i noi, m?car sub acest aspect, la nivel european, despre care se tot vorbe?te dar nu se vede, printre altele ?i prin atitudinea fa?? de valorile culturii na?ionale.

Cenzurate nemilos vreme de decenii, scrierile sale au ajuns trunchiate la cuno?tin?a publicului. Sīnte?i unul dintre cei care v-a?i preocupat intens de reeditarea integral? a operei lui Eminescu. Ce sprijin a?i avut īn acest demers?

Sprijinul īn demersul meu mi-a venit din partea Academiei Romāne, sub egida c?reia s-a tip?rit edi?ia academic? integral? a scrisului lui Mihai Eminescu, ca ?i din partea lui Alexandru Oprea, succesorul lui Perpessicius, la conducerea Muzeului Literaturii Romāne ?i al revistei „Manuscriptum”, pe care o l?sase marele editor īn anul 1963, ca urmare a pierderii vederii īn munca de uzur? pentru descifrarea manuscriselor. Alexandru Oprea a f?cut demersuri ?i a ob?inut, sub vechiul regim, aprob?rile necesare īn scopul cercet?rii īn Biblioteca Na?ional? din Viena ?i īn Biblioteca Na?ional? din Paris, documente īn leg?tur? cu prezen?a lui Eminescu īn presa str?in?.

Asupra mor?ii lui Eminescu au fost emise numeroase ipoteze ?i scenarii. Revelatoare sīnt datele publicate īn urma unor intense cercet?ri, ale regretatuluil medic-eminescolog Ovidiu Vuia. Pute?i enun?a p?rerea Domniei Voastre īn aceast? problem? delicat??

Problema bolii ?i a mor?ii lui Eminescu a stat īn aten?ia medicilor C. Vlad, Ovidiu Vuia ?i Ion Nica. Dificult??ile īntāmpinate īn demersul lor a constat īn absen?a actelor medicale. „Diagnosticul” de aliena?ie mental? a fost pus de Ecaterina Szöke Magyarosy, prima so?ie a lui Slavici, care avea doar cāteva clase primare, dac? le-o fi avut ?i pe acelea, necum s? fi fost medic. Maiorescu se face mare vinovat pentru c? a luat de bun acest diagnostic ?i l-a transmis, cu autoritatea sa, doctorului Alexandru ?u?u, acesta ne mai condiderānd necesar s? īi g?seasc? ?i o explica?ie de natur? organic?. A apreciat drept suficient ceea ce i s-a transmis, aplicāndu-i vreme īndelungat?, tratamentul cu injec?ii cu mercur. Astfel, diagnosticului eronat i-a urmat un tratament gre?it. Boala lui Eminescu a fost, cum rezult? din ultimele cercet?ri, depresia, iar moartea a survenit, printre altele ?i ca urmare a acestui neadecvat ?i tratament cu mercur. Eminescu a avut o condi?ie fizic? de invidiat dac? a reu?it s? reziste, vreme īndelungat? nefastului tratament.

Īn manuscrisele ?i īn publicistica lui Eminescu se pot observa numeroase trimiteri la filozofia lui Schopenhauer, filozoful lui preferat, dar ?i la transpunerea īn plan literar a tezelor lui Immanuel Kant, despre spa?iu ?i timp. S? nu uit?m c? Eminescu a fost printre cei dintīi traduc?tori ai „Criticii ra?iunii pure” īn mi?carea filozofic? european?. Vre?i s? aprofunda?i?

Voi remarca un singur aspect, cel al hegealismului lui Eminescu. „Eminescu face mereu impresia - scrie George C?linescu īn Opere XIII, Opera lui Mihai Eminescu (2), Bucure?ti, 1970, p. 90 - a reproduce dup? Hegel vagi generalit??i de manuale”. Eminescu audiaz? la Berlin cursul lui Eduard Zeller, „Istoria filozofiei germane de la Leibnitz īncoace”, cerceteaz? textele manuscriselor germane pe care se bazau acest curs īn care reg?se?te se istoricul filozofiei germane ?i se ocup? de de ?coala hegelian? cu reprezentan?ii ei: F. G. Iacobi, J. F Fries, Ferdinand Krause. Mai g?sim īn manuscrise ?i studii speciale despre Hegel: „Despre filozofia Hegelian?” ?i cursul lui C. V. Althaus, „Dezvoltarea ?i critica filozofiei hegeliene”. Textele sunt scrise īn limba german?, cum am mai men?ionat, reg?sindu-le tip?rite la noi īn Opere XV- Fragmentarism , edi?ia academic? integral?.

Activitatea publicistic? a lui Mihai Eminescu se cunoa?te mai pu?in. O serie din articolele lui nu au fost publicate. Care au fost cauzele?

Publicistica lui Eminescu cuprinde pagini care se refer? la evenimentele politice sau de alt? factur? ?i deranjeaz? unele persoane sau cercuri politice. Acestea se g?sesc tip?rite integral, cu documentarea necesar?, īn cele cinci volume amintite anterior, ale publicisticii eminesciene. Din colec?ia ziarului „Timpul”, de la Biblioteca Municipal? din Piatra Neam? lipsesc trei numere din anul 1879 ?i alte trei numere din 1880, care nu au putut fi recuperate ?i unde, cu siguran?? erau articole apar?inānd lui Eminescu.

Īn opera eminescian? exist? motive cre?tine, teme religioase. S-au reg?sit ele printre convingerile personale ale poetului?

Eminescu nu a fost ceea ce se nume?te ast?zi, un practicant, īn sensul frecvent?rii l?ca?urilor de cult. Cre?tinismul se īncadreaz? īn concep?ia sa filozofic? despre via?a spiritual?, iar m?rturiile la care v? referi?i sunt expresia acestei stari de fapt.

Eminescu a revenit īn ultimii ani de via?? la preocup?rile indianiste din epoca studiilor universitare. Traducerea lui, f?cut? din sanscrit? īntre anii 1884 ?i 1886, se p?streaz? la Biblioteca Central? Universitar? „Mihai Eminescu” din Ia?i. Chiar dac? e incomplet?, presupun c? r?mīne cea mai important? lucrare de indianistic? din cultura romān?. V? rog s? ave?i amabilitatea s? dezvolta?i.

Eminescu nu a p?r?sit niciodat? preocup?rile sale indianiste, cum se poate constata din poezia, proza ?i publicistica sa, precum ?i din īnsemn?rile din manuscrise. Bibliotecar la Biblioteca Central? Universitar? din Ia?i, g?se?te īn fondurile acesteia, tratatul lui Franz Bopp, „Krische Gramatik der Sanskrita-Sprache”, carte fundamental? a gramaticii sanscrite scris? īntr-o limb? european?. Eminescu introduce īn cultura romān?, prin traducerea sa, o lucrare fundamental?. Nu avem decāt de regretat c? a r?mas īngropat? īn manuscrisele sale. O tip?rim noi, fotografiat?, cu scrisul lui Eminescu, īn Opere XIV, Traduceri filozofice, istorice ?i ?tiin?ifice, ap?rut? īn anul 1983. Dincolo de aceste considera?ii de natur? ?tiin?ific?, privind cea mai important? lucrare de indianistic? din cultura romān?, traducerea sa prezint? ?i alt? importan??. Este o demonstra?ia c? Eminescu era st?pān deplin, dup? revenirea din boal?, pe facult??ile sale intelectuale.

Eminescu a fost aproape eliminat din manualele ?colare. Cameleonii oportuni?ti, def?im?torii la comand?, dirija?i de „valul antieminescian”, nu au oferit decīt bīrfe f?r? acoperire. Din p?cate, prezentate īn manuale alternative sau „reviste de atitudine”, ele ofer? elevilor informa?ii eronate ?i tenden?ioase. Cum vede?i Domnia Voastr? īnv???mīntul romānesc actual, cu „reformele” ?i bulvers?rile la care sīnt supu?i atāt profesorii cāt ?i elevii?

Obiec?iile mele privind manualele ?colare sunt numeroase. Nu au ce c?uta īn paginile acestora persoane care nu au nici o leg?tur? cu literatura. Se impune ca Eminescu ?i ceilal?i reprezentan?i ai literaturii romāne s? aibe locul pe care īl merit? īn manuale, prin opera lor, aceasta cu atāt mai mult cu cāt la posturile de radio ?i de televiziune se amnte?te de spre scriitorii no?tri numai la momente festive. Dac? īi scoatem ?i din manualele ?colare, dac? introducem īn locul lor nume f?r? vreo conexiune cu literatura, s?vār?im o eroare de neiertat. Este eronat? ?i concep?ia introducerii īn manuale a unor persoane cu oarecare audien?? vremelnic? la public, dar f?r? nici o tangen?? cu literatura, sub motiva?ia c? ar face leg?tura cu realitatea. Posturile de radio ?i de televiziune ne sufoc? ast?zi cu evenimente cotidiene cu efecte ?ocante, elevii fiind mult mai bine informa?i īn aceast? direc?ie decāt profesorii lor, īn dauna asimil?rii no?iunilor fundamentale de cultur? general?.

Se pare c? exist? azi īn Romānia mult mai multe persoane care „ī?i dau cu p?rerea” despre Mihai Eminescu, decīt cei care i-ai studiat sau m?car i-au citit opera. Sīnt critici care afirm? c?, īn poezia romāneasc?, despre Eminescu trebuie s? vorbim ca despre un „dep??it”. Institutul Cultural Romān a atacat, nu de pu?ine ori, personalitatea lui Mihai Eminescu. Cum aprecia?i aceste institu?ii pl?tite din banii contribuabilului romān ?i a c?ror menire este s? promoveze imaginea valorilor culturale romāne?ti īn lume?

Institutul Cultural Romān are menirea s? promoveze valorile culturii romāne, dincolo de grani?ele ??rii. Orientarea acestuia, dup? p?rerea mea este nesatisf?c?toare, cāt? vreme se c?l?uze?te dup? concep?ia c? īn privin?a cunoa?terii valorilor culturii noastre peste hotare se afl? pe un teren pustiu, preocuparea de moment fiind aceea de a umple acest spa?iu cu ce se g?se?te la īndemān? īn zilele noastre, f?r? o selec?ie atent?. Exist?m īn cultura european? ?i universal?, cu secole īnainte de īnfiin?area Institutului Cultural Romān. Nu i se cere s? desf??oare propagand? cultural? īn favoarea unor personalit??i din trecutul mai īndep?rtat sau apropiat, ci s? prezinte fidel realitatea. Eminescu a urmat, la Berlin, cursurile celor mai mari profesori ai vremii, īn diferite specialit??i. Īi amintesc īntr-o enumerare seac?, f?r? a sus?ine comentariile cuvenite: Eduard Zeller, la istoria filozofiei germane, despre care am amintit, Eugen Dühring, filozofie general? ?i economie politic?, Karl Richard Lepsius, egiptologie, Johan Gustav Draysen, istorie modern?. Eminescu iese din cadrul filozofiei, a istoriei vechi ?i moderne, asist? la cursurile lui Hermann Ludwig-Ferdinand von Helmoltz, unul dintre cei mai mari fizicieni din toate timpurile. ntre?ine rela?ii personale cuM. Lazarus ?i H. Stendhal, fondatorii noii discipline ?tiin?ifice, psihologia popoarelor (Volker psychologie). Manuscrisele ?i presta?ia sa īn presa vremii ilustreaz? c? Eminescu este o prezen?? marcant? īn cultura european? din vremea sa.
Lucian Blaga, diplomat de carier?, reprezint? cultura romāneasc? īn cāteva state europene. Poeziile, piesele sale de teatru ?i lucr?rile sale de filozofie au intrat prin traduceri, īn patrimoniul culturii europene, realitate care nu poate fi ignorat?. Tudor Arghezi, pentru a mai da un exemplu, propus de Academia Romān? din Lincei (Italia), la ini?iativa Risei del Conte, candidat pentru Premiul Nobel la poezie. Propunere sus?inut? de: Angelo Monteverdi, Rafael Alberti (Roma), W. Bahner (Leipzig), Th. Elwert (Magonza), Th. Gossen (Viena), Alain Guillerman (Paris), H. Hatz (Lund), A. Noyer-Weidner (Monaco), Maria Terezy Leon (Roma), Alf. Lombard (Lund), A. Ronceglia (Roma), J. Scuderi (Roma), C. Segre (Padova). Ne g?sim īn fa?a unei mari personalit??i a literaturii romāne, cu o larg? recunoa?tere dincolo de hotarele ??rii. Institutul Cultural Romān comite o grav? eroare desf??urāndu-?i activitatea pe un teren nesigur ?i pustiu, scoate īn prim plan „valori” incerte sau nonvalori, īn loc s? promoveze simbolurile consacrate, mai vechi sau actuale, ale culturii romāne?ti.

Ce perspectivemai pute?i enun?a īn leg?tur? cu opera lui Mihai Eminescu?

R?mān de realizat dou? demersuri: xeroxarea caietelor lui Eminescu ?i realizarea edi?iei ne-varietur a scrisului s?u. Edi?ia xeroxat? a Caietelor lui Eminescu a fost realizat? nu de mult? vreme, sub egida Academiei Romāne, la ini?iativa ?i cu sus?inerea academicianului Eugen Simion. Īn acest mod a fost salvat? o mo?tenire singular? īn cultura romāneasc?, amenin?at? de o pierdere ireparabil?. A?a cum am mai spus, salvarea manuscriselor īn edi?ia xeroxat? a Caietelor lui Eminescu are dubl? calitate: īnl?tur? fabula?iile ?i specula?iile unor neviza?i ?i īn acela?i timp reprezint? instrumentul esen?ial de lucru pentru preg?tirea edi?iei no-varietur a scrierilor eminesciene, a?a cum se practic? ?i īn alte ??ri, pentru mai marii lor scriitori.

Maria Diana Popescu, īn dialog cu academician Dimitrie Vatamaniuc
footer