Revista Art-emis
Regiunile de dezvoltare din perspectiv? ecolonomic? PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Constantin C. Popescu   
Miercuri, 25 Ianuarie 2012 23:11
Prof. univ. dr. Constantin C. PopescuProf. univ. dr. Constantin Popescu este deschiz?torul ?colii de Ecolonomie din România. Prin lucr?rile sale: „Cre?terea care s?r?ce?te", „Ra?ionalitate ?i speran??. Paradigma întregului viu"; „Respiritualizarea. Înva?? s? fii Om" (scris? în colaborare cu prof. univ. dr. Alexandru Ta?nadi) ?i „Via?a ca optimism tragic", ne invit? la un dialog privitor la regiunile de dezvoltare pe care trebuie s? le construim institu?ional-spiritual pornind de la o nou? paradigm? ?tiin?ific? pe care a intitulat-o în „s?n?tatea întregului viu".

Ion M?ld?rescu: Stimate domnule profesor, în ultima vreme, a?i elaborat ?i emis o serie de idei ?i concepte inedite. S? deschidem, v? rog, dialogul nostru, cu interpretarea pe care o da?i conceptului de Ecolonomie.

Prof. univ. dr. Constantin C. Popescu: Putem afirma c? termenul de Ecolonomie (Ecolonomics) este, dup? cunoa?terea mea nou nou?. Eu l-am folosit pentru prima dat? în 2003, în lucrarea Farmecul Economiei, vol. I, ap?rut? la editura Renaissance, unde am încercat s? exprim în versuri unele probleme ale Economiei ca ?tiin??. Acolo, în capitolul despre Economia, ar?tam c?: „În viitor, noua economie/ Va interac?iona-n noi spa?ii/ Creând o ecolonomie/ Deschis? spre noi combina?ii/ Noua economie a societ??ii omene?ti/ Va umaniza la scar? planetar?/ Producând în numele drept??ii/ ?i-a mediului ce ne-nconjoar?". De atunci, într-o serie de lucr?ri proprii, printre care „Ra?ionalitate ?i speran??". Paradigma întregului viu", Bucure?ti, Tribuna economic?, 2006, „Respiritualizarea. Înva?? s? fii Om" (scris? împreun? cu prof. univ. dr. Alexandru Ta?nadi), Bucure?ti, editura A.S.E., 2009 (în prezent a ap?rut edi?ia a II-a revizuit? ?i îmbun?t??it? cu „Ei despre Noi") ?i „Via?a ca optimism tragic", Bucure?ti, editura A.S.E., 2011, am încercat s? contur?m conceptul de Ecolonomie. Azi, putem s? ne apropiem cu în?elegerea noastr? de urm?toarea interpretare: Ecolonomia este ?tiin?a despre s?n?tatea economiei ca parte organic? a întregului viu.

I.M. : Vre?i s? spune?i c? a?a se va numi viitoarea ?tiin?? economic??

C.P. : Probabil c? da. Am citit c? deja în S.U.A., în Colorado, c? Dennis Weaver a înfiin?at primul Institut de Ecolonomie din lume. Dup? ce am citit despre acest institut, am observat c? ?i ei interpretez? la fel Ecolonomia. De fapt, dac? avem în vedere c? via?a economic? de pretutindeni s-a îndep?rtat treptat de sensul vie?ii, rupându-se de social-uman, de ecologia lumii vii - mânat? de l?comia exprimat? prin maximizarea profitului b?nesc (azi financiar), putem s? afirm?m c? o asemenea stare de lucruri s-a produs în afara exigen?elor pe care ast?zi le formuleaz? teoria holist? asupra s?n?t??ii vie?ii ca „întreg viu".

I.M. : De fapt, ce trebuie s? în?elegem dintr-o asemenea abordare ?tiin?ific??

C.P. : Azi, fizica cuantic?, biologia sistemic?, psihologia transpersonal?, medicina holist? ?i alte cercet?ri afirm? c? suntem „întregi integra?i", facem parte ca via?? natural-uman? ?i social? dintr-un „întreg viu" ?i con?tient" care este microcosmosul planeta P?mânt! Deci, via?a economic?, în calitate de r?spuns-abilitate al omului, la „zgârcenia" naturii a început s? produc? în condi?ii de limitare ?i incertitudini, acele lucruri (bunuri ?i servicii) pe care mediul nostru natural nu ni le ofer? gratuit. Probabil c?, urmare a „în?elepciunii" sale, ast?zi o asemenea via?? economic? a produs în numele omului, mai ales a l?comiei lui ?i în dispre? fa?? de exigen?ele echilibrului ecologic! P?mântul este înc? interpretat de aceast? lume „trecut?" a noastr? ca o „afacere în lichidare"! Vrem o cre?tere economic? tot mai înalt?, un PIB tot mai mare ?i nu ?inem seama c? este nevoie de fapt de o cre?tere economic? organic?, s?n?toas?, de un PIB uman, care s? se ob?in? prin armonia dintre criteriile economice cu cele sociale, comunitare ?i ecologice. Or, din actualul PIB mondial dac? sc?dem costurile cu poluarea, se pare c? numai r?mâne din el decât 1|3 spun unii speciali?ti japonezi! Dac? îns? mai sc?dem ?i valoarea produselor care ne pun în pericol via?a, inclusiv armele cosmotehnice ce mai r?mâne din PIB? Aproape nimic. ?i atunci, de ce avem nevoie de o asemenea cre?tere economic?? Pentru a ne autodistruge ?i a pune în pericol ecologia lumii vii?

I.M. : Aprecia?i c? actualul model de cre?tere economic? este eronat, nes?n?tos?

C.P. : Se pare c? da. El nu ?ine seama de faptul c? via?a economic? este un întreg viu creat de om, ca parte organic? a vie?ii sociale ?i împreun? a lumii ecologice. Avem nevoie de bunuri ?i servicii care s? r?spund? nevoilor împlinirii vie?ii umane în s?n?tate, dar care s? se ob?in? ?i în respect pentru calitatea echilibrelor ecologice din care facem parte organic?. Avem posibilitatea s? satisfacem nevoile umane, spune Gandhi, cu resursele Terrei, dar nu putem satisface l?comia omului! Deci, ?i în opinia noastr?, acest model, cam vechi de cre?tere economic? pe care îl avem azi este „canceros". El produce, se pare, prin a?a zis? „mân? invizibil?" a pie?ei mânat? de un singur criteriu de optim: tot mai mult profit b?nesc. Dar cu ce pre?? Într-adev?r este nevoie de o valoare ad?ugat? net?, care s? sus?in? cre?terea economic?, dar aceasta s? fie ob?inut? dup? principiul „c??tig-câ?tig" pentru oameni, mediu, comunit??i, familii ?i institu?iile statale, ?i nu dup? regula „câ?tig-pierdere" - un profit financiar cât mai mare pentru unii, foarte pu?ini ?i pierderi ireparabile pentru mediu, pentru tot mai mul?i oameni ?i comunit??i!. Iat? de ce trebuie s? ob?inem o valoare ecolonomic? net?, care s? însemne câ?tig-câ?tig pentru to?i participan?ii la via?a economic? ?i social? a unei ??ri, a comunit??ii umane globale. R.F. Kennedy afirma c? un stat care nu poate s?-i protejeze pe cei mul?i ?i s?raci, nu are cum s?-i salveze pe cei pu?ini ?i boga?i!

I.M. : Din afirma?iile dumneavoastr? rezult? c? în astfel condi?ii a ap?rut noua ?tiin??, ECOLONOMIA?

C.P. : Da. Ea a ap?rut ca un nou mod de via?? economic?, de comportamente umane ?i institu?ionale, de via??, în general, care s? favorizeze s?n?tatea afacerilor private ?i publice, ca parte a s?n?t??ii întregului viu, format din oameni, familii, comunit??i, mediul natural al coexisten?ei ?i succesiunii comune. Se ?tie ast?zi, c? valoarea suprem? a microcosmosului din care facem parte este armonia, definit? de Ervin Laszlo prin cele trei atribute: acordarea, coeren?a ?i rezonan?a. Or, via?a economic? de ast?zi este în dizarmonie cu via?a mediului, a omului ?i familiilor, a comunit??ilor umane.! Deci, nici vorb? de armonie! Excesele ?i deficitele de tot felul sunt cele care au îndep?rtat treptat ?i tot mai pronun?at via?a economic? de exigen?ele armoniei. Ob?inem un PIB tot mai mare, dar distrugem echilibrul ecologic, pierd oamenii care devin tot mai dependen?i de munc? sau f?r? munc? uitând s? tr?iasc? ?i s? iubeasc?, pierd familiile care fie dispar, fie î?i diminueaz? rolul lor decisiv în formarea valorilor necesare împlinirii vie?ii, pierd statele – ca întreg viu institu?ional – prin cre?terea excesiv? a gradului de îndatorare extern?, pentru a se p?stra puterea celor care sunt la putere etc. În concluzie, la aceast? întrebare care deschide viziunea noastr? despre ecolonomie, economia este un organism viu creat de om ?i trebuie s? se p?streze s?n?toas?, adic? în armonie cu nevoile reale ale oamenilor de pretutindeni (?i nu cu l?comia unora), cu nevoile asigur?rii echilibrului ecologic în afara c?ruia numai exist?m.! Ecolonomia ca ?tiin?? despre un nou mod de comportament uman ?i institu?ional s-a n?scut din nevoia organic? de a crea un mediu economic ?i social compatibil prin armonie cu mediul natural.

I.M. : V-a? ruga s? revenim la problema regiunilor de dezvoltare ?i la necesitatea unei alte împ?r?iri a teritoriului natural ?i spiritual al ??rii noastre.

C.P. : Dac? ne sunt clare exigen?ele noii abord?ri ?tiin?ifice, cred c? putem s? ne apropiem ?i de interpretarea rela?iei regionalizare-dezvoltare-împlinire a vie?ii umane. Dac? nu, înseamn? c? ne îndep?rt?m de armonia care trebuie s? se afle ?i la baza regionaliz?rii. Mai întâi doresc s? subliniez c? în societatea omeneasc? în care tr?im, muncim ?i iubim, exist? dou? concepte definitorii, dou? teorii ?i practici. Primul concept este cel al autoguvern?rii umane inteligente. În sensul c? fiecare individ pe m?sur? ce devine persoan? uman? dobânde?te, prin conduita din familie ?i ?coal?, prin credin?? ?i valorile în care este crescut ?i prin experien?a de via?? ce o acumuleaz?, capacitatea de a-?i autoguverna propria via?? pe care a primit-o în Dar de la „în?elepciunea sistemic?" (Dumnezeu). Aceast? capacitate uman? este cea care pune în valoare „zestrea" fiec?ruia (capitalul uman) în numele împlinirii propriei vie?i. Ce este fantastic, din perspectiva „în?elepciunii sistemice", este c? fiin?a uman? este înzestrat? cu tot ceea ce este necesar pentru a-?i împlini via?a tr?it?, munca ?i iubirea ca parte a lumii ecologice ?i sociale! Ochii, mâinile, urechile, picioarele, gura, creierul, inima ?i sufletul etc., au nu numai func?ii biologice, spune medicul Alfred Adler, ci ?i func?ii sociale. Îl ajut? pe om s? vad? ?i s? aprecieze, s? construiasc?, s? asculte muzic?, s? desf??oare jocuri, s? iubeasc? ?i s? munceasc? etc. Vrea nu vrea, omul nu-?i poate împlini via?a sa pe care o are de tr?it decât dac? n?zuie?te, tr?ie?te ?i munce?te ca parte organic? a întregului viu, a societ??ii omene?ti. De aceea, autoguvernarea propriei vie?i trebuie s? fie rezultatul armoniei cu el însu?i, cu semenii lui, cu întregul viu din care face parte organic?: aer ?i ap?, mun?i, dealuri ?i câmpii, tradi?ii ?i credin?e etc. Armonia autoguvern?rii umane presupune, a?adar, s? nu muncim împotriva noastr?, s? nu tr?im împotriva noastr? ?i s? nu iubim împotriva noastr?. S? înf?ptuim aceste imperative ale vie?ii umane în societate, în armonie, în?elegând c? suntem „întregi vii integra?i" prin „în?elepciunea sistemic?" ?i nu altceva. Adic? nu suntem buc??i sau cioburi, ci p?r?i organice a unui „întreg viu con?tient". Via?a este ca ?i surâsul buzelor, spune un laureat Nobel în medicin?. Nu po?i s? ?ii într-o mân? surâsul ?i în alta buzele. Deoarece, „surâsul nu este decât jocul buzelor".

Cel de-al doilea concept se refer? la guvernare, la nevoia organic? de a conduce via?a tuturor oamenilor din societate organiza?i în comunit??i rurale ?i urbane, în organiza?ii de afaceri private ?i publice, în organiza?ii statale ?i chiar la scar? interna?ional?.
Pentru ca fiecare fiin?? uman? s? se poat? autoguverna inteligent cât mai aproape de armonia sistemic? de care am vorbit este necesar ca „întregul uman-social" s?-?i organizeze via?a sub forma unor institu?ii-reguli, dup? acelea?i principii ca cele din lumea în care ne afl?m, încât s? ne putem realiza imperativele vie?ii ca fiin?e sociale valorificând la maximum posibil propriul nostru poten?ial, prin punerea în slujba împlinirii vie?ii individuale ?i sociale a roadelor pe care ni le poate oferi mediul natural în care coexist?m ?i ne succedem, cu bog??iile sale, aflate de deasupra, dar ?i dedesubt, cu aerul ?i apa ce ne înconjoar?, cu lumina ?i c?ldura de la soare, cu plantele ?i vie?uitoarele etc. Procesul de guvernare este în numele cre?rii institu?iilor sociale, astfel încât oamenii s?-?i poat? manifesta libertatea de a tr?i, de a munci ?i de a iubi în r?spundere, solidaritate ?i comuniune social? pentru propria via??, dar ?i pentru armonia împlinirii ei cu celelalte forme de via??, naturale sau create de om. În afara acestei armonii sistemice, nu este posibil? împlinirea în s?n?tate a vie?ii umane.

În tranzi?ia prin via?a cosmic?, individul, pe calea devenirii sale ca persoan? î?i guverneaz? propria via?? (se autoguverneaz?) din perspectiva vie?ii tr?ite, muncii ?i iubirii. În acela?i timp, unii dintre ei, liberi în r?spundere, se angajeaz? s? guverneze ?i via?a celorlal?i oameni mâna?i de voin?a de pl?cere, de voin?a de domina?ie sau de voin?a de sens. Ace?tia aleg s? guverneze via?a semenilor manifestându-?i comportamentele de „sfin?i vii" în numele armoniei, bazat? pe acordare, coeren?? ?i rezonan??, sau de „porci vii", promovându-?i l?comia ?i voin?a de putere spre domina?ie. Ne exprim?m p?rerea c? educa?ia pe sensul vie?ii ?i pentru toat? via?a, armonizat? cu credin?a în certitudinea speran?ei, vor putea s? determine oamenii s? aleag? s? devin? „sfin?i vii", prin eforturile ce se depun în acest sens de familie ?i ?coal?, de biseric? ?i comunitate, de organiza?iile de afaceri ?i cele publice, de statul de drept. Pe baza libert??ii în r?spundere, to?i purt?totii de interese trebuie s? se organizeze în parteneriate pentrue educa?ie. Prin urmare, nu exist? autoguvernare f?r? guvernare, dar nici guvernare în afara autoguvern?rii umane. Între aceste dou? procese umane ?i institu?ionale, rela?iile sunt de tipul „întregilor integra?i", în sensul c? „Unul e în Toate, Unul e în Unul, Totul e în Unul ?i Totul e în Toate", ca s? ne folosim de în?elepciunea Hawe Yen.

I.M. : Se pot manifesta concomitent, independent ?i, totu?i, armonios cele dou? procese: cel de natur? uman? ?i cel institu?ional?

C.P. : Au nevoie de un cadru institu?ional-social în care oamenii s? tr?iasc? în armonie, s? munceasc?, desf??urând activit??i, în compatibilitate cu cine sunt, sau cel pu?in s? se afle într-un raport amical, s? iubeasc? spre a a putea oferi ?i primi pre?uire, admira?ie, bun?voin??, iubire ?i alte valori care împlinesc via?a ?i o reproduc. Un asemenea cadru institu?ional-social începe cu Familia iubirii, unde oamenii înva?? s? tr?iasc? oferind ?i primind energii întru împlinire, se continu? cu Familia muncii, unde oamenii înva?? s? înve?e, înva?? s? munceasc? în armonie cu ei însi?i, dar ?i cu mediul, cunoscând ?i apropiindu-se de în?elegerea r?spunsului la întrebarea cine suntem ?i în ce lume tr?im aceast? experien?? unic? ?i ireversibil?. Se continu? cu Familia credin?ei în certitudinea speran?ei, unde oamenii înva?? valoarea speran?ei în lumea incertitudinilor, guvernat? de „în?elepciunea sistemic?", c?utându-?i sensul propriei vie?i, cum spunea Viktor E. Frankl.

I.M. : Sus?ine?i c? omul nu-?i poate împlini via?a decât în cadrul familiei?

C.P. : A?a este El este construit ?i educat tocmai în spiritul împlinirii cu adev?rat a propriei vie?i, doar în familii aflate în armonie. A?a cred eu c? putem interpreta ?i cele dou? func?ii ale educa?iei descrise de John Kenneth Galbraith: „s? ajute pe om s? se autoguverneze inteligent ?i s?-i ofere ?ansa de a-?i c?uta fericirea!" Prin urmare, ?coala nu trebuie s? transforme oamenii în factori de produc?ie, a?a cum se întâmpl? în prezent în lumea noastr?. „Noi nu ne na?tem ca s? devenim factori de produc?ie, sau numere", spune Maica Tereza. „Noi ne na?tem spre a tr?i ?i ne împlini via?a ce ne este dat? prin iubire, în armonie de sens. Trebuie s? iubim ?i via?a tr?it? ?i munca, dar numai în cadrul armoniei cu ceea ce suntem, cu întregul viu din care facem parte. „Iubirea, ca împlinire de sens a rostului vie?ii umane are nevoie de cunoa?tere autentic?" spune Einstein, iar cunoa?terea are nevoie, de iubire. Amândou? îns? împlinesc via?a uman? doar prin credin?a în certitudinea speran?ei.!

I.M. : Pot reprezenta regiunile astfel concepute o asemenea „familie"?

C.P. : Eu cred ca da. A?a cum în?eleg eu teoria sistemic? a „întregilor integra?i", regiunea poate s? fie interpretat? ca un cadru natural-spiritual consfiin?it institu?ional-democratic, în care oamenii-cet??eni sper? c? pot tr?i, munci ?i iubi în armonie cu ceilal?i. Pentru aceasta este necesar ca o astfel de regiune s? ofere într-adev?r cadrul natural-spiritual-institu?ional în care oamenii cet??eni s?-?i poat? valorifica propriul poten?ial, punând la „lucru" mun?ii, dealurile ?i câmpiile regiunii, apele ?i aerul ei, tradi?iile, cultura ?i credin?ele etc., desf??urând activit??i utile pentru ?el ?i în armonie cu întregul viu. O asemenea regiune, de?i îmbrac? o form? institu?ional?, delimitând un anumit teritoriu na?ional î?i demonstreaz? viabilitatea de sens, doar dac? oamenii care o compun reu?esc s? foloseasc? întregul ei poten?ial natural, spiritual ?i economico-social, în numele unei dezvolt?ri s?n?toase pentru cet??eni. De aici ?i denumirea de regiuni de dezvoltare. Dac? ele aduc s?r?cie, poluare, ?omaj ?i infla?ie, nesiguran?a zilei de mâine etc., înseamn? c? nu-?i îndeplinesc rolul pentru care au fost create. Armonia necesar? împlinirii vie?ii în comunitate este înlocuit? cu dizarmonie în toate formele ei. Din dizarmonie nu rezult? decât s?r?cie, poluare, ur? ?i nesiguran?a zilei de mâine! Numai o regiune în care oamenii produc prosperitate prin dezvoltare poate s? constituie o mândrie pentru cet??enii ei ?i, în acela?i timp, regiunea, ca organiza?ie-institu?ional? social-democratic? se mândre?te cu valorea oamenilor ei. Aceasta ar însemna c? un b?n??ean se mândre?te cu regiunea lui, iar Banatul se mândre?te cu oamenii s?i. La fel cu oltenii ?i regiunea Oltenia, cu dobrogenii ?i regiunea Dobrogea cu moldovenii ?i regiunea Moldova etc. O astfel de regiune trebuie aleas? de oamenii care o iubesc, în care cred c? se pot împlini ca fiin?e umane sociale, în armonie unii cu al?ii ?i to?i cu mediul lor natural ?i social-cultural-istoric ?i religios. Regiunea de dezvoltare este una din formele „În?elepciunii sistemice" creat? de oamenii-cet??eni spre a-?i împlini via?a lor ca fiin?e sociale.

I.M. : V? rog s? insista?i asupra acelor criterii dup? care ar putea s? fie conturate asemenea regiuni.

C.P. : Exist? în acest sens o întreag? experien?? istoric? mai apropiat? sau mai îndep?rtat?, cu avantajele dar ?i dezavantajele ei. Ast?zi, în noul cadru institu?ional-spiritual în care ne afl?m - ca ?ar? membr? a Uniunii Europene - cred c? este de dorit ca orice regiune s? fie construit? cu acordul cet??enilor ei, sau mai bine spus, la propunerea lor, în calitate de cadru natural-spiritual-social care s? permit? cea mai înalt? valorificare a poten?ialului ecologic: mun?i, dealuri, câmpie, aer ?i ape etc., a poten?ialului cultural-tradi?ional, istoric ?i religios, a poten?ialului economic ?i social, prin eforturile conjugate ale tuturor purt?torilor de interese, ale solidarit??ii umane ?i comuniunii sociale. Ca urmare, în delimitarea unei regiuni de dezvoltare în numele împlinirii vie?ii oamenilor ei în armonie cu cerin?ele „în?elepciunii echilibrului ecologic", trebuie s? fie folosite toate valorile-criterii care pot pune complexitatea poten?ialului de care am amintit în activit??i eficiente, durabile ?i s?n?toase bazate pe folosirea iubirii, cunoa?terii autentice ?i credin?ei în certitudinea speran?ei. Este vorba deci, de criterii natural-ecologice, culturale, tradi?ionale, religioase, economice, sociale, istorice etc. care împreun? asigur? cea mai înalt? valorificare a poten?ialelor existente într-o anumit? regiune. Spre exemplu, regiunea de dezvoltare „Delta Dun?rii" ?ine seama de criteriul natural-ecologic, de criteriile economice, culturale, istorice ?i spirituale ce înso?esc ?i definesc „oamenii Deltei", via?a acestora în toat? complexitatea ei sistemic?, organic?. O asemenea regiune trebuie s? valorifice acest poten?ial natural-ecologic ?i nu numai din perspectiva împlinirii vie?ii celor de aici, dar în armonie cu echilibrele acestui spa?iu cosmic unic. Dizarmonia aduce doar s?r?cie ?i poluare ?i, în final degradarea natural-spiritual? a vie?ii, dezumanizarea acesteia ca urmare a deficitului de iubire fa?? de ecologia zonei, a deficitului de cunoa?tere autentic? ?i a deficitului de credin?? în certitudinea speran?ei. Am putea da ca exemplu ?i regiunea de dezvoltare pe care ne permitem s? o numim „Apuseni". Aceast? regiune are menirea s? pun? în valoare capitalul natural-spiritual al Mun?ilor Apuseni prin intermediul oamenilor care iubesc acest teritoriu de natur? cosmic?, folosesc tradi?iile, credin?a ?i cunoa?terea autentic? în numele împlinirii vie?ii lor, dar în armonie cu aceast? zestre natural? unic? a coexisten?ei ?i succesiunii lor. ?i pentru aceast? regiune de dezvoltare am folosit toate valorile-criterii existente, con?inute de „întregul viu Apuseni", de la mediul natural la cultura?a, tradi?iile, credin?a ?i spiritualitatea „omului de la munte", a „omului din Apuseni" înv??at s? iubeasc? natura ?i s? o foloseasc? prin munc? rodnic?, în numele unei vie?i mai bune pentru genera?iile care coexist? ?i se succed.

S? mai d?m ca exemplu ?i regiunea de dezvoltare Bucovina, unde valorile-criterii includ atât factorul natural-ecologic, cât ?i factorul cultural-spiritual, istoric, tradi?ional ?i religios, din armonia c?rora poate s? rezulte acel gen de activit??i umane care valorific? în cel mai înalt grad aceste poten?ialit??i, le pune la lucru în slujba împlinirii vie?ii oamenilor prin eforturile lor conjugate, dar în armonie cu tot ceea ce înseamn? durabilitate de sens. Iorga spunea c? nimic de pe acest p?mânt nu poate s? devin? durabil - ca activitate uman? - decât dac? este asimilat cultural-spiritual de c?tre cei care îl produc. ?i poetul liric Pindar, cu mult înainte de Hristos spunea c? un profit bun, s?n?tos este cel de?inut cu acordul celor care l-au produs.

I.M. : Prin compara?ie, constat c? teoria dumneavoastr? difer? fundamental fa?? de noua împ?r?ire teritorial? a României, propus? ca urmare a indica?iilor Uniunii Europene ?i însu?it? ad-literam de actuala administra?ie. Cum comenta?i ?

C.P. : Apreciez c? teza Uniunii Europene în domeniu este dep??it?. Ea corespunde paradigmei vechi, care privea ?tiin?a economic? ?i nu numai, rupt? de întregul viu. U.E. trebuie s? regândeasc? dezvoltarea regional? din perspectiva s?n?t??ii întregului viu. Actuala criz? ecolonomic?, ce afecteaz? ?i U.E. va impune reguli noi ?i în domeniul dezvolt?rii regionale. O asemenea interpretare are în vedere c? U.E. va trebui s? devin? un întreg institu?ional, unde regionalul este o parte organic? a na?ionalului durabil.

I.M. : A?i putea s? delimita?i regiunile de dezvoltare ale României în viziunea dumneavoastr??

C.P. : Nu cred c? pot acum. Eu am dat câteva exemple, care pot fi considerate ca punct de pornire a unei dezbateri ?tiin?ifice, realiste ?i de bun? credin?? pe aceast? problem? crucial?, dac? ne gândim c? Familia regional? este un cadru natural-spiritual-institu?ional în care coexist? ?i se împlinesc celelalte familii umane de care am vorbit. S? fim mândri c? ne numim oameni ai Deltei, apuseni, bucovineni, olteni, b?n??eni, mure?eni etc. Reprezint? prima condi?ie a apartenen?ei prin alegere liber? pentru a folosi poten?ialul complex al regiunii respective în numele unei vie?i în prosperitate ?i s?n?tate, în demnitate ?i credin??, în armonie cu „în?elepciunea sistemic?" din care facem parte organic?. Este nevoie ca ecologi?ti, geografi, istorici, sociologi, economi?ti, ecolonomi?ti, urbani?ti, rurali?ti ?i alte profesii s? se uneasc? întru iubire ?i credin??, folosind cunoa?terea autentic?, sub egida Parlamentului ??rii ?i s? ofere o prim? fundamentare a regiunilor de dezvoltare ale României în numele cet??enilor ei.!

I.M. : Domnule professor, care ar fi criteriile stabilirii elementelor obligatorii, impuse de proiectul dumneavoastr?: capitala, jude?ele componente, institu?iile etc.?

C.P. : Autoguvernarea regional? reprezint? ?i în viziunea mea solu?ia de viitor pentru dezvoltarea acestora ?i punerea lor în responsabilitatea libert??ii de a tr?i mai bine ?i în armonie sistemic?. Probabil c? guvernatorul regiunii trebuie s? devin? emblema personalit??ii regiunii, ales îns? democratic pentru fiecare dintre regiuni! Procesul de autoguvernare regional? - are îns? nevoie de un „Parlament regional", de un Consiliu Democratic al Regiunii (C.D.R.), ales tot democratic, unde fiecare comunitate urban? ?i rural? s? fie reprezentat? propor?ional, dar ?i fiecare mediu de afaceri, cultural, spiritual ?i religios s? fie reprezentat adecvat. To?i trebuie s? poarte resposnabilitatea libert??ii de a tr?i mai bine ?i în armonie în fiecare din aceste regiuni.! Institu?iile, pentru buna func?ionare a regiunilor de dezvoltare, ca ?i structura ?i denumirea lor, trebuie s? fie în final rezultatul Parlamentului Na?ional al României, ca reprezentant democratic unic al spa?iului natural-spiritual al ??rii noastre. Evident c? ?i acesta, împreun? cu celelalte puteri ale guvern?rii democratice trebuie, a?a cum am mai spus, regândite din toate punctele de vedere: reprezentare, atribu?ii, interac?iuni, rela?ii în plan na?ional-regional ?i interna?ional etc. Toate acestea îns? în contextul general al respiritualiz?rii institu?ionale a Uniunii Europene - proces pe care îl consider?m urgent ?i vital pentru viitorul Uniunii, în numele coeziunii economice, sociale, teritoriale ?i spirituale, ca elemente definitorii ale armoniei pentru prosperitate prin dezvoltare bazat? pe cunoa?tere autentic? ?i mândria apartenen?ei la noile valori ce edific? libertatea în r?spundere, solidaritate uman? ?i comuniune social? pentru to?i cet??enii, indiferent de diversitatea cultural?, spiritual? ?i religioas? a lor. Câteva reguli simple am putea s? le avem în vedere în buna guvernare (autoguvernare) a unei regiuni:
- apartenen?a unor comunit??i rurale sau urbane de grani?? de o regiune sau alta se hot?re?te doar de referendumul cet??enilor acelor localit??i;
capitala unei regiuni se hot?re?te de c?tre referendumul tuturor cet??enilor cu drept de vot;
- protec?ia cet??enilor regiunii fa?? de riscurile ce decurg din fenomenele naturale ?i sociale ce se petrec pe teritoriul respectiv se face prin guvernarea regiunii ?i cu sprijinul altor regiuni sau a statului na?ional, a UE dac? posibilit??ile proprii sunt dep??ite;
- guvernatorul, ca ?i membrii Consiliului Democratic ai Regiunii se aleg, potrivit legii, de c?tre cet??enii cu drept de vot ai regiunii;
- autoguvernarea regional? urm?re?te s? descentralizeze managementul la nivelul comunit??ilor umane rurale ?i urbane, astfel încât rela?ia cet??ean-administra?ie public? s? fie cât mai direct?, atât în ceea ce prive?te drepturile cât ?i responsabilit??ile ?i s? coste cât mai pu?in pe unitatea de efect util ob?inut;
- bugetul va fi instrumentul financiar pentru administrarea treburilor regionale, în care se includ ?i cele referitoare la educa?ie, s?n?tate, cultur? ?i religie ce nu sunt considerate obiective de interes na?ional;
- conlucrarea dintre bugetele regionale ?i dintre ele ?i bugetul na?ional se va realiza în baza unei noi Legi a finan?elor publice, adoptate în Parlamentul Na?ional, atât în Camera Reprezentan?ilor Regiunilor, cât ?i în Camera Na?ional?;
- regiunile vor avea posibilitatea s?-?i dezvolte ?coli de meserii, licee, universit??i care s? preg?teasc? speciali?ti ?i în domenii legate de valorificarea competitiv? a resurselor regiunii, cum sunt: lemnul, apele termale, apele, aerul, pe?tele, vânatul, c?rbunele, piatra, petrolul, aurul etc.

Am enumerat doar câteva din elementele ce trebuie s? consfin?easc? spiritual-institu?ional autoguvernarea regional?, sistemul în ansamblul s?u necesit? în opinia mea regândirea total? a Cadrului Constitu?ional, spre a putea armoniza guvernarea na?ional? cu autoguvernarea regional? prin cre?terea libert??ii în r?spundere la nivelul tuturor comunit??ilor umane urbane ?i rurale, urmând ca la nivel na?ional s? fie conduse ?i coordonate democratic problemele strategice ce ?in de orientarea ?i finan?area cercet?rii ?tiin?ifice fundamentale ?i de înalt? creativitate practic? în domenii prioritare pentru apari?ia ?i dezvoltarea unor sectoare care produc cunoa?tere folosind cunoa?terea, de crearea unor universit??i pilot care preg?tesc pentru cunoa?tere ?i transformare ecolonomic?, a unor centre medicale cu puternic caracter preventiv, dar ?i deosebit de performante în aplicarea tehnologiilor ecolonomice etc.

I.M. : Considera?i c? transformarea acestor regiuni într-un factor natural-spiritual-institu?ional de prosperitate prin dezvoltare este realizabil?? Care ar fi condi?iile?

C.P. : Fiecare regiune î?i va elabora propria sa strategie de dezvoltare pe termen lung, de 10-15 ani, cu defalcarea aplic?rii ei pe termene medii ?i scurte, care, prin obiectivele de referin??, cu caracter interregional ?i na?ional vor face parte organic? din Strategia na?ional? de dezvoltare regional?. Conducerea prin proiecte va reprezenta esen?a autoguvern?rii regionale în viziune ecolonomic?, dar ?i a guvern?rii unitare la scar? na?ional?. Aceste proiecte vor fi locale, în comunit??i rurale ?i urbane, intraregionale, dar ?i proiecte interregionale ?i chiar de interes na?ional. Spre exemplu, proiectele Economia Oltului, Economia Dun?rii, Economia Jiului, Economia Câmpiei B?r?ganului, Economia Mun?ilor Apuseni etc., prin propor?iile eforturilor ?i efectelor lor vor implica mai multe regiuni ?i chiar întreaga ?ar?. Atât în fundamnetarea acestor proiecte, cât ?i în desf??urarea lucr?rilor vor fi necesare eforturi de cercetare, ecologice, ecolonomice, tehnologice, economice, social-umane ?i spirituale ce trebuie asigurate prin solidaritate în dezvoltare, ca o condi?ie pentru participare responsabil? la câ?tig-câ?tig. Parteneriatele pentru dezvoltare regional? prin proiecte vor reprezenta noua dimensiune a libert??ii în r?spundere la nivel local, regional ?i interregional. Vor fi ?i proiecte ce presupun parteneriate între ??ri ?i regiuni din ??ri diferite, cum este cel pe care l-am numit Economia Dun?rii. Fiecare organiza?ie de afaceri, ca ?i fiecare organiza?ie public? va fi responsabil? pentru realizarea propriilor proiecte. În acela?i timp, cele care ?in de punerea în valoare a poten?ialului natural, cultural, tradi?ional, spiritual etc. prin activit??i agricole, industriale, turistice, de transport ?i construc?ii etc. vor forma obiectul unor proiecte regionale, interregionale ?i na?ionale pentru care parteneriatele de care am vorbit vor avea în con?inutul lor rela?ia privat-public, fiecare urm?rindu-?i propriul câ?tig, în beneficiul îns? al îmbun?t??irii vie?ii cet??enilor din localit??ile ?i regiunile respective.

I.M. : Atât din premisele de la care a?i plecat cât ?i din solu?iile oferite de dumneavoastr? rezult? c? realizarea acestui nou concept impune m?suri de mare complexitate.

C.P. : Într-adev?r, problema împ?r?irii pe regiuni de dezvoltare nu este o chestiune pur statistic?, institu?ional? a?a cum ne „juc?m" ast?zi cu ea. Ea este una dintre cele mai importante probleme ce poate s? influen?eze dezvoltarea ?i s? îmbun?t??easc? via?a cet??enilor, sau s? frâneze procesele de transform?ri de sens, care s? conduc? la prosperitate prin autoguvernare ?i guvernare unitar? de ansamblu. Avem de-a face cu o problem? de responsabilitate institu?ional? a managementului politic, care necesit? dezbateri ?tiin?ifice, democratice, politice, economice, sociale ?i culturale, chiar religioase, spre a construi regiuni care s? reprezinte într-adev?r cadrul natural spiritual-institu?ional necesar în?elegerii c? prosperitatea oamenilor nu vine de aiurea, ci din modul în care ne organiz?m, stabilim regulile jocului democratic ?i ne coordon?m fiecare ?i to?i împreun? s? depunem eforturile pentru a construi în numele împlinirii vie?ii în comunitate ?i nu în numele egoismului egocentrist, al individualismului patologic sau al l?comiei. Aceast proiect de împ?r?ire teritorial? a României la care ne-am referit este examenul dat de noi to?i în frunte cu cei pe care i-am ales în numele democra?iei bazat? pe libertate în r?spundere, solidaritate uman? ?i comuniune social? pentru a tr?i mai bine fiecare în localitatea ?i regiunea sa ?i, împreun?, într-o Românie prietenoas?, modern? ?i nu în afara ei. Prin aceast? viziune dorim s? atragem aten?ia celor interesa?i ?i motiva?i în acest sens c? problema regiunilor pentru dezvoltare din interiorul fiec?rui „întreg institu?ional na?ional" este esen?ial? pentru împlinirea vie?ii oamenilor-cet??eni, ca via?? tr?it? în comunitate, ca munc? - în organiza?ia de afaceri private ?i publice, ca iubire întru credin?? în certitudinea speran?ei. În substan?a ei, aceast? viziune ecolonomic? asupra regiunilor de dezvoltare î?i propune s? reaminteasc? celor care î?i autoguverneaz? via?a, cât ?i celor care guverneaz? via?a altora, c? roadele ?i lumina acestor dou? procese uman-institu?ionale trebuie s? se g?seasc? în împlinirea vie?ii oamenilor-cet??eni ce tr?iesc o „mândrie geam?n?": c? apar?in unei comunit??i care la rândul ei se mândre?te c? are asemenea oameni!

I.M. : Legea fundamental? a Statului român, Constitu?ia României, la Articolul 1 prevede:
- 1. România este stat na?ional, suveran ?i independent, unitar ?i indivizibil.
- 5. În România, respectarea Constitu?iei, a suprema?iei sale ?i a legilor este obligatorie.
Transpunând ipotetic conceptul-teorie în practic?, potrivit criteriilor pe care v? baza?i noua împ?r?ire regional?, crearea artificial? a a?a numitului „?inut secuiesc" devine compatibil? cu teoria elaborat? de dumneavoastr?. Conceptul de autoguvernare nu creeaz?, în acest caz, un precedent periculos în procesul de dezmembrare al statului român?

C.P. : Dup? ce speciali?tii vor contura noile regiuni de dezvoltare ?i Parlamentul le va adopta, vor deveni cadrul institu?ional pentru politica regional?. Autoguvernarea regional? va reprezenta regula pentru fiecare dintre regiuni. Dac? una dintre regiuni se va numi ?inutul Secuiesc", autoguvernarea ei va trtebui s? se încadreze, obligatoriu, asemenea celorlalte autoguvern?ri ale regiunilor: Oltenia, Dobrogea, Banat etc. Rela?ia autoguvern?rii regionale cu guvernarea central?, unitar? a ??rii va fi aceea?i pentru toate regiunile. Important de re?inut este c? o asemenea rela?ie trebuie s? existe ca func?ionalitate în cadrul na?ional statal unitar. S-ar putea ca într-o evolu?ie a viitoarei U.E., rela?ia s? fie autoguvernare-reginal?, guvernare-statal?, guvernare-european?. Regiunile de dezvoltare au la baz? criterii complexe: ecologice, economice, sociale, istorice, tradi?ionale, demografice etc. Acestea sunt, domnule M?ld?rescu preciz?rile principiale la întrebarea formulat?. Este nevoie s? înv???m ?i s? ne adapt?m cerin?elor actualei situa?ii..

I.M. : Domnule profesor, v? mul?umesc pentru amabilitatea cu care a?i r?spuns solicit?rii noastre, r?mânând cu convingerea c? dori?i ca românii s? în?eleag? c? adev?rata împlinire a vie?ii prin dezvoltare vine din interiorul nostru, ca fiin?e umane, sociale, care au înv??at c? prosperitatea nu se cer?e?te de nic?ieri, ci se cucere?te zi de zi ?i genera?ie cu genera?ie. Ele pot deveni realizabile numai prin curajul asum?rii r?spunderii demersurilor noastre, în solidaritate ?i comuniune social?, în armonie cu s?n?tatea întregului viu din care facem parte organic?. footer