Revista Art-emis
General Alexandru Petricean - Memorii inedite (2) PDF Imprimare Email
Lt. col.(r) Dr. Petre Opri?   
Duminică, 13 Noiembrie 2011 00:52
Dr. Petre Opri?
Memorii inedite ale unui loc?iitor
al Direc?iei de Informa?ii a Armatei

În urm? cu zece ani, generalul de divizie (în retragere) Alexandru Petricean ne-a acordat cu amabilitate un interviu. Cu acel prilej, fostul loc?iitor al Direc?iei de Informa?ii a Armatei (1963-1970) ?i loc?iitor al ?efului de stat major al G?rzilor Patriotice (1970-1988) a amintit despre rolul consilierilor sovietici în armata român? ?i modul cum se desf??urau aplica?iile militare comune în Organiza?ia Tratatului de la Var?ovia. De asemenea, generalul Alexandru Petricean a descris în detaliu modalitatea în care aveau loc reuniunile comune ale Direc?iilor de Informa?ii Militare din statele membre ale Organiza?iei Tratatului de la Var?ovia. Un alt subiect propus de loc?iitorul ?efului de stat major al G?rzilor Patriotice din perioada 1970-1988 a fost descrierea prieteniei sale cu generalul-colonel Vasile Milea, care a decedat în condi?ii misterioase la 22 decembrie 1989. (Dr. Petre Opri?)

Rolul consilierilor sovietici

Primul contact pe care l-am avut cu consilierii sovietici a fost în Academia Militar? (de la Bucure?ti - n.a.). Ace?tia participau la lec?ii, participau la ?edin?ele metodice care se desf??urau pe catedre, participau la toate activit??ile, îns? nu asistau la ?edin?ele de partid. În calitate de consilieri, ei d?deau un fel de sfaturi. A?a s-ar spune, dar ei se mai b?gau ?i peste alte chestiuni. În perioada când am fost elev în Academie, marea majoritate a profesorilor erau cadre care absolviser? Academia de la Saint Cyr sau ?coala Superioar? de R?zboi înainte de a doua conflagra?ie mondial?. Cu promo?ia mea a început procesul de întinerire a cadrelor în Academie. ?i consilierii sovietici veneau la ?edin?ele de catedr?, la ?edin?ele metodice, pentru discutarea unor materiale ale lec?iilor pe care le prezentam în comisiile metodice. Î?i spuneau ?i ei p?rerea ?i ad?ugau unele idei în aceste materiale.
Era o leg?tur? destul de strâns? între cadrele din Academie pentru c?, de ce s? nu spun, era ?i frica asta: s? nu te pui r?u cu ru?ii. Era o ab?inere din partea cadrelor noastre, o ab?inere în ceea ce prive?te... Nu se putea discuta în contradictoriu cu ei. Aveau sau n-aveau dreptate sovieticii, noi f?ceam tot cum ?tiam noi c?-i bine. C? ei nu puteau s? ne urm?reasc? în am?nunt. În final, consilierii sovietici au plecat în anul 1958 ?i mare merit a avut aici, de ce s? nu recunoa?tem, Gheorghiu-Dej. A venit Nikita Hru?ciov în ?ar? la noi. Bineîn?eles c? a fost tratat foarte bine, a avut discu?ii cu Gheorghiu-Dej ?i a avut discu?ii ?i cu ceilal?i... ?i, bineîn?eles, c? la un pahar... Dup? aceea a f?cut o plimbare pe malul lacului Her?str?u ?i atunci i-a propus Gheorghiu-Dej s?-?i retrag? trupele din România.

Aplica?iile militare ale OTV

Dup? ce am terminat Academia („Klement E. Voro?ilov" de la Moscova, în anul 1962 – n.red.), fiind loc?iitorul ?efului Direc?iei de Informa?ii, am fost ?i ?eful Direc?iei Cercetare în cadrul e?alonului Front, constituit de noi. Armata noastr? a participat la aplica?ii cu Frontul dup? t?r?boiul din 1964, cu Gheorghe Gheorghiu-Dej (discu?iile despre Planul Valev ?i a?a-zisa Declara?ie de Independen?? a României din aprilie 1964 – n.red.). În perioada aceea, Comandamentul For?elor Armate Unite a hot?rât ca ??rile participante la Tratatul de la Var?ovia s? constituie elemente de unit??i care s? poat? participa rapid la un r?zboi dus de Organiza?ia Tratatului de la Var?ovia. ?i, la noi în ?ar?, s-a constituit un Front – la care eu am fost ?eful Direc?iei Cercetare, deoarece eram loc?iitorul Direc?iei de Informa?ii a Armatei. ?eful meu (generalul-maior Dumitru Dumitru – n.red.) a fost desemnat s? fac? parte din conducerea aplica?iei, iar eu eram ?eful Direc?iei Cercetare. ?i a?a am participat la aplica?ii ale OTV în Bulgaria ?i în Ungaria, în anii 1965-1966. La una din aplica?iile mari care s-au desf??urat pe teritoriul ??rii noastre, tot în cadrul Organiza?iei Tratatului de la Var?ovia, a participat ?i ?eful de stat major al For?elor Armate Unite, generalul de armat? S. M. ?temenko. Aplica?ia a fost pe hart?, cu inamic ipotetic. S-a început în Muntenia, am traversat Carpa?ii ?i am ajuns în Oradea. Aceasta a durat vreo s?pt?mân?, pe etape.

?edin?ele comune ale Direc?iilor de Informa?ii din statele OTV

Dup? ce s-a înfiin?at Frontul ?i în România, fiecare Direc?ie de Informa?ii a armatelor din statele membre ale OTV a participat într-un fel de CAER al Direc?iilor de Informa?ii. În fiecare an, ?eful Direc?iei ?i ?efii de sec?ii din cadrul Direc?iilor respective se întâlneau într-o ?ar? membr? a Organiza?ia Tratatului de la Var?ovia. Ne-am întâlnit prima dat? în Bulgaria, în 1965. Dup? aceea au urmat întâlniri în Cehoslovacia, Polonia, Ungaria ?i Uniunea Sovietic?. Ultima întâlnire a fost în 1968, la noi, la noi în ?ar?. Deci, în fiecare an mergeam în capitala ??rii respective ?i m? întâlneam atât cu colegii mei de la Academia „Klement E. Voro?ilov", cât ?i cu al?ii. Atunci erau ni?te chestiuni foarte serioase. Sovieticii c?utau s? ne impun? – ?i au reu?it cu ceilal?i, dar cu noi n-au reu?it – coordonarea întregii activit??i de informa?ii în ??rile unde aveam ata?a?i militari. Adic? s? coordoneze dup? indica?iile date de ei ?i chiar s? se fac? leg?tura între ata?a?ii lor militari ?i ata?a?ii no?tri. Presiunile au devenit mai clare din 1965, de când a început activitatea cu consf?tuirile acestea ale Direc?iilor de Informa?ii ale armatelor din OTV. De fiecare dat? s-a ridicat problema aceasta. Dar noi n-am votat protocoalele care s-au elaborat la aceste ?edin?e. N-au fost votate de c?tre noi, nici semnate de noi. Aveam indica?ie direct de la Nicolae Ceau?escu (s? nu semn?m asemenea protocoale - n.a.). Singura ?ar? care s-a situat pe pozi?ie negativ? (similar? cu a României - n.a.) a fost Cehoslovacia, dar numai dup? ce a fost invadat? de c?tre ru?i (în noaptea de 20 spre 21 august 1968 - n.a.). Noi am avut în ?ar? consf?tuirea Direc?iilor de Informa?ii din OTV în toamna anului 1968. ?i au venit ?i cehii, cinci-?ase erau în delega?ie. În componen?a delega?iilor erau mai multe persoane. Venea ?eful Direc?iei (de Informa?ii - n.a.), un loc?iitor al ?efului Direc?iei, ?eful sec?iei cercetare, ?eful sec?iei cercetare radio, cei care erau cu asigurarea material?. Deci erau cam cinci-?ase, pe domenii de activitate. Consf?tuirile durau câte trei-patru zile. Erau, la început, expuneri, prezentarea unor document?ri despre activit??ile Direc?iilor de Informa?ii, ?i dup? aceea erau discutate diferite hot?râri, se elaborau protocoale - hot?râri pe care, am spus, ai no?tri nu le-au semnat niciodat?. Apoi, erau vizite, vizite la diferite obiective. Protocoalele erau valabile un an. Apoi se semnau altele. Iar noi f?ceam un raport asupra modului cum s-au organizat ?i desf??urat aceste consf?tuiri. Ministrul For?elor Armate îl primea, iar acesta, bineîn?eles, se ducea la conducerea de partid. Tot timpul, când eram în minister, se colabora cu sec?ia politic? a ministerului. Când am lucrat la Direc?ia de Informa?ii, se colabora cu Direc?ia Superioar? Politic? a Armatei (care a devenit, din vara anului 1964, Consiliul Politic Superior al Armatei - n.a.). De exemplu, generalul Ionescu Ion, ?eful sec?iei politice de la Armata 1 din Bucure?ti, r?spundea ?i de Direc?ia de Informa?ii.

Despre generalul Vasile Milea

Eu am colaborat foarte bine cu generalul Vasile Milea. Foarte bine. Am avut un mare sprijin în el. Mi-a dat tot ce am vrut. Ca s? îmbun?t??esc structura organizatoric? a G?rzilor Patriotice, am f?cut o serie întreag? de propuneri. Am primit ofi?eri pentru a-i numi ?efi ai statelor majore ale G?rzilor Patriotice la un jude? sau la altul, sau pentru a-mi încadra statul meu major. Pentru c? statul major de la Comitetul Central al PCR a fost, la început, foarte sub?ire. A fost foarte sub?ire. Dup? aceea s-au primit sarcini ?i de preg?tire a tineretului.
S?-i contrazice?i pe cei care spun c? generalul Vasile Milea a fost dur! Dur, n-a fost. Dar a fost un militar cu calit??i deosebite. El n-a f?cut la nimeni r?u în via?a lui. De?i, în calitate de comandant de armat?, a avut posibilitate s?-i bage în pu?c?rie pe mul?i datorit? delapid?rilor, datorit? unor probleme de indisciplin?, de dezordine. El n-a b?gat pe nimeni în pu?c?rie. El a ap?rat oamenii, dar, într-adev?r, îi tr?gea la r?spundere. Tr?gea la r?spundere, îi be?telea, dar nu le f?cea r?u. Nu le f?cea r?u. L-am cunoscut pe Vasile Milea când am intrat în ?coala militar?. Dup? ce am terminat ?coala militar? în 1948 ?i am ie?it sublocotenen?i, am fost repartiza?i la aceea?i unitate. Am fost prieteni buni. Apoi, am urmat ?i Academia Militar? împreun?, dar el a luat calea trupelor ?i eu am r?mas în Academie. A început ca ?ef de stat major de regiment – la regimentul de la Basarabi, din Dobrogea. Dup? aceea a fost numit comandant de regiment, tot la Basarabi. Apoi, a fost numit ?ef de stat major de divizie, iar, în cele din urm?, a ajuns comandant de divizie. De acolo a plecat la Armata a 2-a, în cadrul compartimentului de preg?tire pentru lupt?. Era un om foarte capabil, foarte bine preg?tit. Iar Ion Ioni??, loc?iitor al ministrului For?elor Armate, l-a sus?inut foarte mult ?i l-a propus s? comande ?coala militar? de tancuri de la Pite?ti. A stat la Pite?ti ani de zile, apoi l-a schimbat pe S?ftescu, care era comandantul diviziei de tancuri de la Târgu Mure?. De la acea divizie, dup? aceea, Vasile Milea a plecat la Cluj pe func?ia de ?ef de stat major de armat?, apoi comandant de armat?. Generalul Milea a venit de la Cluj la G?rzile Patriotice în 1973 ?i am lucrat împreun? trei ani de zile. Apoi, el a fost trimis din nou la Armata de la Bucure?ti ?i, în '79-'80, a primit func?ia de ?ef al Marelui Stat Major. footer