Revista Art-emis
General (r) Alexandru Petricean - Memorii inedite (1) PDF Imprimare Email
Lt. col.(r) Dr. Petre Opri?   
Sùmbătă, 05 Noiembrie 2011 20:34
Dr. Petre Opri?
Memorii inedite ale unui loc?iitor
al Direc?iei de Informa?ii a Armatei

Într-un interviu acordat la 4 decembrie 2000, în locuin?a sa din Bucure?ti, generalul de divizie (în retragere) Alexandru Petricean a rememorat evenimentele la care a fost martor de-a lungul carierei sale. Dup? o scurt? biografie, fostul loc?iitor al Direc?iei de Informa?ii a Armatei (1963-1970) ?i loc?iitor al ?efului de stat major al G?rzilor Patriotice (1970-1988) ?i-a prezentat colegii români ?i str?ini cu care a fost la Moscova, în timpul cursurilor desf??urate la începutul anilor '60 la Academia Militar? Superioar? „Klement E. Voro?ilov". Totodat?, generalul român a descris concep?ia sovietic? de ducere a ac?iunilor de lupt? în cadrul Organiza?iei Tratatului de la Var?ovia. (Dr. Petre Opri?)

Autobiografia generalului Alexandru Petricean

M-am n?scut în comuna Ferneziu (jude?ul Maramure?) în 1926. În acea perioad?, tat?l meu lucra ca muncitor topitor la uzinele metalurgice din Ferneziu. Am urmat cursurile primare în comuna natal?, iar cele liceale în Baia Mare. Apoi, am fost trimis de c?tre partid la ?coala militar?, în anul 1946. Am absolvit cursurile respective dup? doi ani, am fost în?l?at la gradul de sublocotenent ?i m-au repartizat la Brigada 9 Tancuri din Bucure?ti, pe o func?ie de comandant de pluton. Ulterior, am primit o func?ie de comandant de companie, iar în toamna anului 1950 m-am prezentat la examenul organizat la Facultatea de tancuri ?i blindate din cadrul Academiei Militare. Dup? absolvirea cursurilor de la Academia Militar? în anul 1952, am fost avansat la gradul de c?pitan ?i am r?mas în Academie pentru a preda la catedra de tancuri ?i blindate. De fiecare dat? am fost apreciat cu calificative foarte bune.
În anul 1957 am fost avansat la gradul de maior, iar în anul 1959 am fost selec?ionat pentru a urma cursurile Academiei Militare de la Moscova. Înainte de a pleca la Moscova am participat la un curs de preg?tire împreun? cu ?apte ofi?eri români, timp de opt luni. A fost un curs de limba rus?, dar am f?cut ?i matematic?, ?i fizic?, ?i istorie. Tot cursul s-a desf??urat în România ?i am avut doar profesori români. La cursul respectiv, cel mai mare în grad era colonelul Cr?ciun, ?eful Direc?iei Control Financiar a Marelui Stat Major. Urma lt.col. Nicolae, ?eful Sec?iei politice la Corpul de Armat? al ap?r?rii antiaeriene de la Ploie?ti. To?i ceilal?i am fost maiori: Laz?r Nicolae, Chiriti Vasile, Florescu Haralambie, Sab?u Gheorghe ?i Pletosu Dumitru. În afar? de mine, ceilal?i maiori erau de la trupe, lucrau în statele majore ale unor unit??i. To?i eram absolven?i ai Academiei Militare din ?ar? pentru c? la aceast? Academie („Klement E. Voro?ilov", de la Moscova - n.a.) erau trimi?i numai absolven?i ai Academiei (Militare de la Bucure?ti - n.a.). Eu spuneam c? am avut un mare avantaj deoarece am fost aproape 10 ani profesor la Academie. Eu îmi însu?isem în condi?ii foarte bune toate problemele de tactic? general?, art? operativ? ?i strategie cât am lucrat în Academie. Îmi însu?isem foarte bine regulamentele – pentru c? predam a?a ceva – ?i am constituit ?i un sprijin foarte mare pentru ceilal?i ofi?eri din grup?.

Colegii str?ini ai generalului Petricean

La Moscova, am avut colegi din toate ??rile socialiste. Am avut din Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Germania Democrat?, Albania. Îns? albanezii, în ultima parte a cursului, au fost renega?i. Sovieticii au avut un conflict cu albanezii atunci, în 1961, ?i i-au expulzat din ?ar?. I-au trimis la Marea Baltic? ?i i-au urcat pe un vapor de-al lor, de-al albanezilor. Am avut colegi din China – separat, ei f?ceau cursuri separat, am avut din Coreea de Nord ?i Vietnam.
Ulterior, m-am întâlnit cu ungurii, la aplica?ii. Din partea lor a fost la Moscova ?eful Marelui Stat Major, Ugrai Ferencz. La o aplica?ie care s-a desf??urat în 1962 pe teritoriul Ungariei, eu, lucrând în Marele Stat Major, am fost trimis ca reprezentant al armatei noastre pe lâng? armata ungar?, ca s? ?in leg?tura ?i s? informez despre problemele care ap?reau. Atunci m? ocupam cu ducerea ac?iunilor de lupt?. Dup? terminarea aplica?iei, a venit ?i Leontin S?l?jan, care era ministru, a venit ?i generalul Ion Tutoveanu. ?i, într-o discu?ie pe care au avut-o, Leontin S?l?jan i-a spus lui Tutoveanu: «L?sa?i-l pe Petricean s? mearg? s?-?i vad? colegii». Era într-o joi, chiar în s?pt?mâna de Pa?ti a ungurilor. Eu trebuia s? vin acas?, dar S?l?jan i-a spus lui Tutoveanu s? mai r?mân acolo. ?i atunci am r?mas la Budapesta. Am stat o zi la Ugrai Ferencz, iar dup? aceea m-a trimis la Kaposvar, unde se afla o divizie mecanizat? comandat? de un general, Szabo Io?ca. Acesta mi-a f?cut o primire extraordinar?, frumoas? de tot. ?i, în ziua de Pa?ti, ei au organizat o vân?toare ?i m-au întrebat: „Mergi ?i tu la vân?toare?". Eu, bineîn?eles, am spus c? „da". În ziua aceea au venit la vân?toare ?i câ?iva demnitari maghiari: ministrul Industriei, ministrul Problemelor Publice, ministrul Justi?iei. Kaposvar era ?i re?edin?? de regiune, cum erau ?i la noi regiunile atunci. ?i, pân? când s-au adunat cu to?ii acolo, am venit ?i eu cu generalul Szabo Io?ca. ?i mi-a f?cut o primire foarte frumoas?, mi-a dat ?i un cadou, o caset? mic? cu inscrip?iile lor na?ionale. Am fost ?i la Pecs, unde era mina lor de uraniu. Am plecat apoi spre Iugoslavia, aproape de frontiera cu Iugoslavia, la un conac al unui fost grof. Acolo: mas?, b?utur? ?i nu ?tiu mai ce. ?i, dup? aceea, am plecat la vân?toare. Era un stand organizat, cu foi?oare, ?i în fa?? o poian?. Dup? ce am ajuns acolo, au adus vin, b?utur?. Dup? masa de prânz am jucat ?i volei, am jucat ?i ?ah. Apoi, spre sear?, oboseala m-a ajuns. Am fost în toate ??rile socialiste. Odat?, când am fost la aplica?ie în Bulgaria, m-am întâlnit cu Semerzed, ?eful Marelui Stat Major al Bulgariei.

Strategia militar? sovietic?

Concep?ia sovieticilor de ducere a r?zboiului este cunoscut?. Ei ac?ionau pe direc?iile Vest ?i Sud cu Fronturi. La acel nivel, ei nu luau în considerare ac?iunile duse de regimente, ci pe cele ale divizilor ?i armatelor. Sovieticii aveau o armat? foarte puternic?. Ac?iunile duse de c?tre sovietici, într-o opera?iune a Frontului pe direc?ia Vest, aveau stabilit ca obiectiv final cucerirea Ruhr-ului, adic? Germania Federal?. Aplica?iile militare sovietice pe hart? începeau pe teritoriul Uniunii Sovietice, continuau în Polonia ?i Cehoslovacia, ?i ajungeau în Germania. De asemenea, existau direc?ia nord-italian? – care ajungea pân? în Fran?a – ?i direc?ia greac? – care str?b?tea România, Bulgaria ?i Grecia, pân? la Marea Mediteran?. Acestea erau direc?iile principale pe care se desf??urau aplica?iile. Iugoslavia nu era de partea NATO; era o ?ar? izolat? ?i nu s-a „lucrat" pe teritoriul Iugoslaviei nici o aplica?ie. Noi lucram împotriva inamicului. Inamicii erau considera?i Germania Federal? ?i toate ??rile capitaliste. În aplica?iile respective, îndeplineam pe rând toate func?iile. De exemplu, pentru un exerci?iu de luare a hot?rârii erai comandantul Frontului. Pentru un exerci?iu de întocmire a planului de ac?iune erai ?eful statului major. Pentru un exerci?iu de asigurare artileristic? erai comandantul artileriei. Pentru un exerci?iu de asigurare genistic? erai genist etc. Am început cu comandarea unei armate ?i am terminat cu comandarea unui Front. Recomandarea pe care mi-au f?cut-o sovieticii în foaia de notare, dup? absolvirea Academiei („Klement E. Voro?ilov" – n.red.), a fost s? lucrez într-un stat major de mare unitate româneasc? sau în cadrul institutelor de înv???mânt. Pe de alt? parte, am înv??at atunci ?i diferen?ele dintre concep?ia româneasc? ?i cea sovietic? de ducere a r?zboiului. Noi, românii, nu ne permiteam s? pierdem nici un batalion în lupt?, pe când sovieticii nu ?ineau cont de a?a ceva. Pentru ei, totul începea de la divizie în sus: pe direc?ia aceasta mai b?g?m o divizie, mai b?g?m o armat?, mai b?g?m alte trupe ?i a?a mai departe.

Ata?a?ii militari ai României

Când lucram la Direc?ia de Informa?ii a Armatei erau destui ata?a?i militari. Iar preg?tirea lor tactic? era extraordinar?. Erau ?i din punct de vedere militar, ?i din punct de vedere informativ foarte bine preg?ti?i. Dar erau pu?ini. În perioada 1964-1965, noi am încercat s? lu?m leg?tura cu cei care au fost trimi?i în str?in?tate pe linie de ata?a?i sau pe linii acoperite înainte de anul 1944. Din p?cate, am întâmpinat foarte mari greut??i deoarece oamenii aveau re?ineri. Le era fric?. Ce s-a întâmplat? Ace?tia au fost epura?i din armat? începând din 1946. Unii au fost persecuta?i, al?ii au fost închi?i. De aceea, chiar dac? am dorit în 1964 s? beneficiem de experien?a lor, foarte pu?ini dintre ei au acceptat s? colaboreze cu noi. footer