Revista Art-emis
Un omagiu simbolic PDF Imprimare Email
Lt. col.(r) Dr. Petre Opri?   
Duminică, 30 Octombrie 2011 21:53
Ciulei Liviu
Lucian Pintilie, Liviu Ciulei ?i Toma Caragiu
- pedepsi?i pentru piesa de teatru „Regizorul" -

Aflat sub influen?a „Prim?verii de la Praga", un grup de studen?i polonezi a dorit s? monteze īn luna martie 1968 o pies? de teatru cu subiect patriotic - Ajunul str?bunilor, de Adam Mickiewicz - īn care se critica dur domina?ia exercitat? īn secolul al XIX-lea de Rusia ?arist? asupra Poloniei. Autorit??ile de la Var?ovia au interzis spectacolul respectiv, fapt ce a generat o mi?care studen?easc? de protest, urmat? de numeroase arest?ri din rāndurile tinerilor demonstran?i (8 martie 1968) ?i de condamn?ri la īnchisoare pe diferite termene. Īn acela?i timp, aparatul de partid ?i principalele institu?ii ale statului polonez au fost epurate, persoanele considerate a fi „revolu?ionare" sau „nesigure din punct de vedere politic" fiind īndep?rtate din sistemul de conducere. Totodat?, a fost schimbat din func?ie ministrul Ap?r?rii Na?ionale, mare?alul Marian Spychalski, īn locul acestuia fiind numit generalul Wojciech Jaruzelski, ?eful Marelui Stat Major, la propunerea lui W?adys?aw Gomu?ka ?i cu asentimentul Moscovei. Dup? patru ani ?i jum?tate de la evenimentele din Polonia, regizorul Lucian Pintilie a pus īn scen? piesa „Revizorul" la teatrul „Lucia Sturza Bulandra" din Bucure?ti. Autorul Nikolai Vasilievici Gogol (1809-1852) plasase ac?iunea din spectacolul s?u c?tre mijlocul secolul al XIX-lea ?i īnf??i?ase cu un realism deosebit brutalitatea, ignoran?a ?i venalitatea unor membri ai aparatului administrativ ?arist. Regizorul Lucian Pintilie a preluat ideea principal? ?i a transpus-o īntr-o nou? form?, satirizānd īntr-un mod voalat pe anumi?i membri ai aparatului administrativ comunist din Romānia. O asemenea „blasfemie cultural?" a fost sesizat? de „organele de partid ?i de stat" dup? ce premiera spectacolului a avut loc, iar Nicolae Ceau?escu a hot?rāt pedepsirea lui Lucian Pintilie ?i a directorului teatrului, Liviu Ciulei. Totodat?, ?tefan Andrei a criticat īn mod indirect pe actorul Toma Caragiu ?i pe partenera sa din pies?, Clody Bertola, īn ?edin?a Secretariatului C.C. al P.C.R. din 5 octombrie 1972 ?i Toma Caragiu a fost eliberat din func?ia de secretar al biroului organiza?iei de baz? a P.C.R. din teatrul „Lucia Sturza Bulandra" deoarece a permis jucarea acelei piese ?i, mai mult decāt atāt, a acceptat s? interpreteze rolul primarului īn acel spectacol.[1]

Īntr-un interviu acordat de Cornel Burtic?, fostul secretar al C.C. al P.C.R. responsabil cu problemele de propagand? a relatat despre un motiv subiectiv (veridic, īn opinia noastr?) care a determinat sesizarea „organelor de partid ?i de stat", astfel: „Īn 1972, Lucian Pintilie pusese piesa īn scen? la Teatrul Bulandra. Īn rolul principal juca marele actor Toma Caragiu. Dup? premier?, ghinionul a f?cut s? asiste la urm?torul spectacol unele dintre VIP-urile vremii, īntre care d-na Maurer ?i d-na Pan?, care aveau locuri īn rāndul īntāi. Īn timpul spectacolului, unul dintre personaje arunca ap? dintr-un lighean. Fiindc? nu ?i-a reglat bine tirul, le-a stropit pe cele dou? doamne. Din acel moment, pentru ele spectacolul a fost un fiasco. Odat? ajunse acas?, fiecare dintre ele ?i-a convins so?ul – care nu le īnso?ise – c? spectacolul era sub orice critic? ?i c? punea īn pericol rela?iile cu U.R.S.S. Era o ?arj? la adresa omului sovietic, fiindc? īn spectacol ap?reau ?i cāteva matroane. So?ii, la rāndul lor, i-au prezentat lui Ceau?escu spectacolul īn culorile cele mai negre. S-au mai g?sit ?i al?ii care, f?r? s? fi v?zut spectacolul, i-au ?optit lui Ceau?escu fel de fel de ?opārle. Ceau?escu m-a chemat ?i, pe un ton iritat, m-a īntrebat dac? am v?zut spectacolul. I-am r?spuns c? nu. Tot sup?rat, mi-a spus s? m? duc īn aceea?i sear? cu Leonte R?utu la teatru. Ne-am dus. Mi-a pl?cut foarte mult regia, am rās cu hohote. Am discutat cu R?utu s?-i spunem lui Ceau?escu c? era un spectacol foarte bun. Īn plus, Teatrul Bulandra urma s? plece īn turneu īn R.D.G. īn cāteva zile. Deci, dac? era ceva de corectat se putea face cu calm. A doua zi, Ceau?escu a plecat īn Bulgaria (la Varna, 27-28 septembrie 1972 – nota P. Opri?), iar din delega?ie f?cea parte ?i Leonte R?utu, iar eu am plecat īn Elve?ia la Congresul Partidului Socialist. Nu ?tiu ce s-a īntāmplat īn ?ar? īn lipsa mea, dar la Berna am primit revista presei īn care era un comunicat al Consiliului Culturii [?i Educa?iei Socialiste] care interzicea spectacolul. La scurt? vreme, Ceau?escu a convocat Secretariatul C.C. al P.C.R. (la 5 octombrie 1972 + nota P. Opri?) ?i ne-a pus īn discu?ie pe Dumitru Popescu, pe mine ?i pe Ion Brad, care era vicepre?edinte al Consiliului Culturii [?i Educa?iei Socialiste] ?i r?spundea de spectacole. Dumitru Popescu ?i cu mine n-am fost de acord cu criticile aduse pentru c?-l socoteam un spectacol bun. Decizia a fost, īns?, irevocabil?, iar „Revizorul" interzis (subl.n.)"[2].
Din p?cate, Cornel Burtic? a dovedit o memorie selectiv? īn ultima parte a relat?rii sale. Procesul verbal al ?edin?ei Secretariatului C.C. al P.C.R. din 5 octombrie 1972 infirm? declara?ia fostului secretar al C.C. al P.C.R. responsabil cu problemele de propagand?. La acea reuniune, Cornel Burtic? nu a spus īn nici un moment faptul c? spectacolul era bun, ci dimpotriv?: „Am avut discu?ii cu unii tovar??i ?i am fost de p?rere cu to?ii c? acest spectacol nu poate fi prezentat, c? trebuie interzis odat? cu plecarea colectivului teatrului īn turneu (subl.n.)"[3]. La rāndul s?u, ?tefan Andrei a declarat la aceea?i reuniune faptul c? „tovar??ul [Dumitru] Popescu nu a tras suficiente īnv???minte īn urma plenarei [C.C. al P.C.R.] din noiembrie 1971. El nu īndrum? ?i nu controleaz? aparatul Consiliului Culturii ?i Educa?iei Socialiste. Īn teatre nu este o atmosfer? s?n?toas?. La teatrul „L.S. Bulandra" exist? un grup restrāns: L[iviu]. Ciulei, T[oma]. Caragiu, C[lody]. Bertola ?i īnc? cā?iva care hot?r?sc totul. Organiza?ia UTC nu desf??oar? activitate. Din institute sunt repartiza?i tineri buni, dar care ajun?i īn acest colectiv se stric? imediat datorit? atmosferei nes?n?toase care exist? acolo (subl.n.)"[4]. Īn ceea ce prive?te cariera lui Toma Caragiu dup? interzicerea juc?rii piesei „Revizorul", men?ion?m faptul c? prietenul s?u cel mai bun, Dan Mih?escu, a reu?it s? ofere marelui actor sprijinul moral de care avea nevoie ?i, īn anul 1973, Toma Caragiu a ap?rut īn studiourile televiziunii romāne pentru a īnregistra celebrele sale monologuri ?i momente umoristice „Mefisto", „Filmul publicitar", „Despre brad", Toma ?i Baletul" ?i „N-am g?sit alt? rim?" (textele acestora fiind scrise īn colaborare de c?tre Dan Mih?escu, Grigore Pop, Octavian Sava ?i Aurel Felea). Decizia extrem de sever? a liderului suprem al P.C.R., dictat? īmpotriva lui Lucian Pintilie, Liviu Ciulei ?i Toma Caragiu, a fost adoptat? īn contextul īn care Nicolae Ceau?escu declan?ase īn luna iulie 1971, dup? vizita sa īn Extremul Orient, a?a-numita „minirevolu?ie cultural?" din Romānia.
----------------------------
[1] Pentru detalii, vezi P.C.R. ?i intelectualii īn primii ani ai regimului Ceau?escu (1965-1972), Arhivele Na?ionale ale Romāniei, edi?ie de documente elaborat? de Alina Pavelescu ?i Laura Dumitru, Bucure?ti, 2007, p. 321-330; Petre Opri?, Biroul Politic fa?? cu „Revizorul": „S? termin?m cu tot acest liberalism", īn „Magazin istoric", anul XLI, nr. 8 (485), august 2007, p. 70-71.

[2] Rodica Chelaru, Culpe care nu se uit?. Convorbiri cu Cornel Burtic?, Curtea Veche Publishing, Bucure?ti, 2001, p. 119-120.

[3] P.C.R. ?i intelectualii īn primii ani ai regimului Ceau?escu (1965-1972), op.cit., p. 325.

[4] Ibidem, p. 326-327.
footer