Revista Art-emis
Dialoguri privilegiate - Academician Petru Soltan (3) PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
MarĹŁi, 18 Octombrie 2011 22:52
Acad. Petru Soltan
Academician Petru Soltan - Republica Moldova, comuna Co?ni?a, Transnistria
- Membru titular al Academiei de ?tiin?e a Republicii Moldova,
- Membru de onoare al Academiei Române

Maria Diana Popescu: Care ar fi gre?elile fecunde ale timpului pe care îl tr?im, gândindu-ne la Jules Henri Poincare, matematicianul, care vrând s? elimine o gre?eal?, a creat ?tiin?a haosului.

Acad. Petru Soltan:
1) La aceast? chestiune de loc u?oar?, am multe de comentat. Pentru mine marele Henri Poincare e unul din cele mai cu geniu personalit??i ale umanit??ii. Bun?oar?, precum ar fi Shakespeare în literatur?. Acest incomparabil OM al ?tiin?elor matematice ?i metamatizate, ba mai mult, a inventat fundamentele obiectului, numit în termenii moderni topologie algebric?, care actualmente m? ocupa ?i pe mine ?i pe discipolii mei. ?i întrucât e vorba de gre?eli, am s-o pornesc cu un detaliu. Având un discurs la vestitul seminar al lui David Hilbert, la Götingen, când îl termin?, din sal? se ridic? Albert Einstein, vine la tabl? s?-i strâng? palma, Poincare refuz? s?-i dea mâna (Constance Reid, HILBERT, Springer - Verlag, 1970). Care ar fi explica?ia, pare, o enigm?, îns? mari matematicieni de origine ebraic? cu destul? obiectivitate afirm? c? dac? Einstein n-ar fi exploatat rezultatele lui Poincare ?i colegilor s?i, stând în biroul de brevete de la Zürich, ad?ugând doar nu prea mult, îns? important, n-ar fi fost în stare Einstein a face acele teorii care ast?zi îl ridic? în ceruri: Henri Poincare era extrem de aproape în timp a enun?a acelea?i teorii. Repet, acesta nu prezint? p?rerea mea. La o gre?eal? a lui Einstein o s? revin mai jos. Oricare dintre noi, m?cinat de pietrele vie?ii, coboar? dintr-o neuitat? copil?rie, de pe un munte al poeziei, dintr-un cer al credin?ei, de pe un olimp al filozofiei. Pentru mine toate acestea ?in de Babilonul Matematicilor. De acolo cobor, de unde m-a r?t?cit neascult?torul meu subcon?tient, acel Ego ascuns ?i nesupus, acea proprie umbr? de fiin?? a?ternut?-n zare ca de la un soare de diminea??, tangent pe linie de deal. Cine a sim?it-o n-o uit?. Totdeauna când ating aceast? coard? m? iau fiorii. De câte ori mi-aduc aminte de farmecul Matematicilor în explicarea Lumii, de atâtea ori m? simt st?pânit de un tremur al emo?iilor inexplicabile. Cer iertare pentru aceast? digresiune. Sigur c? Babilonul Matematicilor î?i are temelia în practica de toate zilele, îns? inima acestei construc?ii o constituie b?trâna ?i în?eleapta Aritmetic? - aceea care, conform lui Carl Friedrich Gauss, serve?te ca o sclav? binevoitoare ?i neostenit? pe oricare, fie mic ori mare, compartiment din lumea ?tiin?elor având ca sprijin doar patru postulate (axiomele Peano), doar patru c?r?mizi la talp?.

Renumitul matematician David Hilbert, captivat de simplitatea Aritmeticii ?i num?rul de postulate, satisf?cut de ordinea-i f?cut? în geometria elementar? euclidian? ?i cea a lui Lobacevsky – Bolyai cu ajutorul a numai dou?zeci de axiome, porne?te, pe la chindii de via??, pe o cale crezut? necontenit magistral?. Î?i pusese în gând a demonstra c? întreaga Matematic? poate fi construit? tot atât de simplu precum e ?i cazul cu Aritmetica sau geometria plan?, altfel spus, cu ajutorul unui num?r nu prea mare de principii, ori cum le numim noi, matematicienii, axiome sau postulate. Acest drum de aici încolo, dup? atâta glorie de descoperiri în domeniul matematicilor, constituie pentru marele Hilbert unicul rost al existen?ei. Îns? un n?stru?nic, pe nume Kurt Gödel, la o vârst? aproape fraged?, prin 1930 îi iese înainte de-i reteaz? calea, f?când pulbere atât din rostul lui de via??, cât ?i din restul lui de via??. Probabil, to?i ?tiu de povestea asta trist?, de ast? dram? a gândirii de la începutul de secolului XX, din care rezult? – vorbind metaforic – c? blânda Aritmetic? e o fiin?? f?r? moarte, altfel spus, pe lâng? cele patru vechi c?r?mizi, cunoscutele postulate, î?i poate avea altele noi, independente de cele vechi. Gödel demonstreaz? c? în cadrul Aritmeticii e posibil? formularea unei astfel de afirma?ii (în termenii Aritmeticii)care nu poate fi nici demonstrat?, nici dezmin?it? în virtutea celor patru axiome. Acest lucru permite a fi ilustrat prin Codul de legi ale unei ??ri. Oricât de larg ar fi, oricât de complet ar p?rea acest Cod, totdeauna e posibil? un act comis de vreun individ care nu poate fi nici explicat, nici condamnat. Acum, dac? ?inem s? ne folosim de aceast? afirma?ie în Aritmetic?, e necesar a o considera drept o nou? c?r?mid?, drept un postulat în plus sau altul – o nega?ie a acestuia. În noua Aritmetic?, situa?ia indicat? de Gödel r?mâne în vigoare. Altfel spus, Aritmetica poate fi construit? cu ajutorul unui num?r infinit de postulate.

2) M? încumet, chiar cu riscul de a fi luat în derâdere, a extinde aceast? stare de lucruri din Aritmetic? ?i asupra întregii Lumi ce ne înconjoar?, asupra Universului. Altfel spus, presupun c? Universul nu poate fi explicat printr-un num?r finit de postulate: deoarece acesta con?ine Aritmetica. Sigur c? în cele ce vor urma o s? precizez ce m? intereseaz? mai mult. Dar deocamdat? ne oprim la aceast? ipotez?. Dac? n-ar fi a?a, devine greu a percepe cum am putea explica mul?imea crescând? a problemelor cu care ne confrunt?m în cercetarea Lumii. Apar noi ?i noi ?tiin?e, iar problemele nonrezolvate devin ?i mai numeroase. Acest lucru a pus la grea încercare atât existen?a unor mari personalit??i sensibile ale Lumii umane, cât ?i soarta unor întregi neamuri ?i civiliza?ii (vezi Basarab Nicolescu, La Transdisciplinarité, Manifeste, Paris, Éditions Du Rocher, 1996). Referitor la personalit??ile puse la grea încercare, e cazul marelui Eminescu. Bun?oar?, Eminescu ?i-a oprit lumina con?tiin?ei ?i asupra fundamentelor matematicilor: „Cine a zis 1 (unu) a zis toat? seria infinit? a numerelor, cine a adunat unul la unul, a ?i sc?zut unul din doi, dar cine a f?cut asta – acela are toat? textura infinit? a matematicii ?i a geometriei în cap" (Steaua, nr. 5-6-7, Cluj, 1981). Marele Eminescu încerca s? rezolve orice problem?, orice paradox întâlnit. ?i de aceea vin cu ferma mea convingere: l-a distrus mul?imea de probleme ale Lumii, ale societ??ii ce-l înconjura, cu care se confrunta aprinsu-i creier ?i arzânda inim?. În ajutorul acestui gând chem în sus?inere recunoscutele autorit??i clasice. Henri Poincaré, referitor la faptul cum se comport? creierul în condi?iile când se love?te de o problem?, admite urm?toarea ipotez?, reluat? ?i completat? de Jacques Hadamard în Essai sur la psychologie de l'invention dans le domaine mathématique (Paris, Librairie Scientifique, Albert Blanchard, 1959). Conform acestei ipoteze, Ego-ul nostru const?, în linii mari, din dou? componente: con?tientul ?i subcon?tientul. Con?tientul serve?te pentru a pip?i anturajul ?i a solu?iona operativ problemele ce ne apar în fa??. Dac? o problem? nu poate fi rezolvat? imediat, atunci partea con?tient? o transmite subcon?tientului pentru a-i g?si solu?ia. Acesta din urm?, ne?tiind de oboseal?, zi ?i noapte caut? variante de solu?ii. Subcon?tientul examineaz? sute ?i mii de variante ?i apoi, cum zice Poincaré, în virtutea propriilor standarde ale frumuse?ii, transmite sus, adic? con?tientului, cel mult 7-8 variante (tot Poincaré afirm? c? o persoan? nu poate conduce mai mult decât cu 7-8 subalterni). Dac? printre acestea exist? solu?ia problemei în cauz?, procesul se termin? ?i organismul (individul) ob?ine satisfac?ie ?i accede la optimism. În caz contrar, problema e retransmis? subcon?tientului spre reexaminare. Se poate întâmpla ca acest proces de retransmitere s? nu se termine ?i s? formeze un ciclu permanent, încât problema nu-?i g?se?te astfel solu?ionarea. Se consider? c?, în acest caz, pentru individul respectiv apar nevrozele, localizându-se în centre neuronice de importan?? vital?. ?in minte lec?ia public? a neurofiziologului rus Piotr Anohin, academician, care afirma c? neurologia de pe mapamond recuno?te aceast? ipotez? ca una fundamental? în descifrarea felului nostru de a cugeta. Dar s? continuu, întorcându-m? la cele expuse de Poincaré. În situa?ia când num?rul de probleme ciclate e mare, nu este exclus ca individul s? intre într-o criz? de pesimism, care poate duce la istovirea organismului sau chiar la demen??.

Mai sus am aplicat no?iunea Babilonul Matematicilor. Or, renumitul matematician rus Andrei Kolmogorov, membru de onoare al Academiei Române, pe care am avut prilejul de a-l cunoa?te ?i profesorul meu, îndeaproape, spunea c? matematica, prin propria-i problematic?, s-a ramificat ?i s-a specializat într-atâta, încât reprezentan?ii acesteia nu se mai pot în?elege între ei. ?i acest lucru se întâmpl? nu numai în cazul când ace?tia vin din diverse domenii, ci ?i atunci cînd reprezentan?ii ei apar?in unui singur compartiment (vezi ?i lucrarea citat? mai sus a lui B. Nicolescu). Lucru ce l-a obsedat totdeauna ?i l-a chinuit pân? la ultimele pic?turi de via??. ?i doar conservatismul ar putea s? ne mai ?in? pe noi to?i al?turi pentru un moment, slujitorii atâtor diverse domenii, prin intersec?ia standardelor de ra?iune, prin normele de frumuse?e ale fiec?rui, ale neamurilor, ale civiliza?iilor. Prive?ti în ochii cu luciu ai tuturor indivizilor pe care îi întâlne?ti ?i ui?i de infinitatea vânturilor ce bat în ?tiin?e. Cât? satisfac?ie ne d?ruiesc ace?ti ochi. Din când în când ne mai adun?m, ne mai facem câte un compliment unul altuia, mai zâmbim în caz c? d?m pe al?turi, ?i apoi iar ne întoarcem la deprinderile noastre, uitând de marele pericol ce ne poate face surzi la problemele noi ale lumii. Se afirm? c? o cale constructiv?, o speran?? sigur? de integrare a noastr? e inteligen?a artificial?, adic? posibilit??ile informa?ionale ordonate pe baz? de computere. Rolul academiilor, al universit??ilor, al centrelor de investiga?ii ?i cultur? în aceast? privin?? este incontestabil. Dar îndoielile persist? ?i aici. Acestea ?in de dificila problem? a model?rii inteligen?ei umane, cu imensa ei arie de manifest?ri concrete ?i cu proprietatea acesteia de aprofundare. Reu?i-va inteligen?a artificial? a ne imita activitatea, cu diversitatea-i cunoscut?, ?i a ne satisface necesit??ile vitale, gusturile rafinate în poezie, muzic?, pictur?, cinema, matematici, tectonic?, tehnologii etc...? Nu e u?or deloc a r?spunde afirmativ. ?i cazul acesta m? face s? m? întorc la cele spuse mai sus, referitor la infinitatea de r?d?cini, de legi ale naturii.

Suntem deprin?i a desp?r?i Universul în dou? sublumi: Lumea neorganic? ?i Lumea viet??ilor. Norbert Wiener consider? aceste dou? sublumi drept doi juc?tori ai Universului cu proprietatea: cât câ?tig? unul, tot atât pierde cel?lalt ?i reciproc. Aceast? ipotez?, în fond, pretinde a da r?spuns la eterna problem?: ce este via?a ?i rostul ei? Mai jos, mai spre sfâr?it, voi relua aceast? enigm? din alt unghi. Dac? e a?a cum afirm? Wiener, e destul de firesc a considera c? n-a fost în trecut nici un timp când s? fi existat un singur juc?tor, deoarece, s? zic zâmbind, ar fi fost lipsit de rost jocul pentru un singur participant, chiar dac? avem la dispozi?ie Juc?torul de ?ah al lui Stefan Zweig (1881-1942). Altfel zis, iar m? încumet a presupune: Via?a (negoentropic?) n-are început. E mult de spus în acest sens. L?s?m pentru alt? dat?.

3) În timpul celui de al doilea r?zboi mondial, Hitler credea în victoria lui, preg?tind atât producerea bombelor atomice, cât ?i a rachetelor pentru a fi aruncate cât mai departe. Einstein, pentru ca Alian?a USSR, SUA, Marea Britanie, s-o ia înainte sau s? poat? riposta, pare-mi-se, face o vizit? lui Franklin Roosevelt ?i prezint? o scrisoare acestuia pentru fabricarea bombei atomice, pe când era clar c? Hitler nu mai avea timp s?-?i satisfac? nebunia. Alian?a, precum s-a demonstrat, f?r? bombe atomice a impus capitularea Wehrmacht-ului. SUA fabric? bomba atomic? ?i Pre?edintele SUA, Truman arunc? asupra Hiroshimei ?i Nagasaki câte o bomb?, f?când un pr?p?d, consecin?ele c?ruia se manifest? pân? în prezent. Lui Einstein Truman nu-i mai nume?te o audien??, îns? savantul îi trimite o scrisoare pentru a opri producerea bombelor atomice. P?rerea lui Einstein nu mai era luat? în considera?ie: americanii preg?teau o bomb? ?i mai dezastruoas? – cea nuclear?. Îns? înainte de Hiroshima ?i Nagasaki la tratativele de la Potsdam, Truman d? o indica?ie s? ajung? la urechile lui Stalin faptul c? SUA dispune de bombe atomice. Stalin, aprinzându-?i pipa, f?r? vreun semn de mirare sau emo?ii, barem nici ochii nu întoarce, ascult? indiferent cele sugerate de Truman: URSS era în toiul construc?iei unei astfel de Bombe. E alt? chestiune prin care procedee URSS ob?ine informa?ia tehnologiei respective. O eroare mai mare a Umanit??ii nu exist?, decât cea c? în prezent multe ??ri dispun de atâta armament nuclear c? în caz de o scânteie atomic? între state Planeta P?mânt va fi despicat? în a?chii care ar forma un mare brâu de noi asteroizi în jurul Soarelui.

A?a zisul progres tehnico-?tiin?ific are ?i alte p?cate – s? ne amintim cel pu?in de Cernobâl. O durere enorm? de-?i dau lacrimile v?zând la televizor milioanele de oameni care mor de foame în Africa, în timp ce ??ri cu civiliza?ie avansat? ?i îmbibate cu miliardari, nu se satur? de dezm??ul ce le face ?i mai mare confort psihologic: sexul ajuns în strad? în ziua mare, mai ales cel de adulter, cazinouri, Hollywood-ul cu filmele sale de groaz? ?i pornografie, fiind imitat, practic de întreaga lume, care se crede ?i ea demn? de civiliza?ie, lupta crâncen? pentru putere, avere, influen?? etc. - la diferite niveluri. O s? mai men?ionez o lege, a? zice a Umanit??ii, nu sunt sigur a Ligii Na?iunilor Unite sau a Organiza?iei Na?iunilor Unite (ONU), prin care dac? o ?ar? ocup? o parte de plac? tectonic?, atunci aceast? ?ar? are drept a pretinde la întreaga plac?. Dispun de harta tuturor pl?cilor tectonice cunoscute la moment. Atâtea consecin?e contradictorii rezult? din aceast? lege. Bun?oar?, Federa?ia rus? pretinde a-?i m?ri teritoriul cu 10 la sut? pe contul pl?cii care se întinde de la litoralul Oceanului Nordic spre Polul Nord al P?mântului amplasat pe aceast? plac?. Prima contradic?ie rezult? din faptul c? sus men?ionata Lege se bate cap în cap cu alt? lege care limiteaz? o anumit? distan?? a unei ??ri în Panocean sau în cadrul unei m?ri ?i aceast? ?ar? are st?pânire pe apele respective. De ce Rusia pretinde la acel imens teritoriu subacvatic? E problema gazelor, petrolului etc. Nu cred c? se cunoa?te cum se formeaz? gazul, petrolul în interiorul P?mântului. Presupun c? au vreun rol în formarea acestora Nucleul lichid, Astenosfera, frontiera dintre ultima ?i Scoar?a P?mântului. ?i atunci se întreab?: cui apar?in gazul, petrolul ?i tot ce se extrage din P?mânt? P?rerea mea. ??rile care extrag din miezul p?mântului de la o anumit? adâncime, determin? a adopta o lege de Consiliul Securit??ii al ONU s? aib? drept doar la investi?iile de explorare, exploatare cu un surplus rezonabil în caz de sursele sunt la o adâncime nu mai mare ca cea prev?zut? de aceast? lege. În caz contrar ne vom confrunta cu alte antinomii. Bun?oar?, Rusia ar pretinde la un con al P?mântului, care e format din orice dreapt? ce une?te Centrul P?mântului cu fiecare punct al teritoriului Rusiei ?i la tot ce produce acest con.

Astfel ar putea proceda orice ?ar?. Care ar fi m?rul de discordie între ??ri? E extrem de dificil a-i m?sura volumul contradic?iilor. Doar nu se cunoa?te complexul de rela?ii dintre oazele de gaze, petrol etc. Bun?oar?, ce s-ar întâmpla dac? ?tiin?ele geofizice ar demonstra c? oazele de petrol din Rusia, Kazahstan, China, Azerbaidjan, Turkmenistan, Iran, ??rile arabe din vecin?tatea Golfului Persic sunt legate între ele? În acest caz f?r? r?zboi nu s-ar descurca. În mod analog, de exemplu Rusia, are un drept asupra Atmosferei P?mântului pân? la o anumit? înn?l?ime. Pentru aceasta este o lege. În acest caz aceia?i Rusie ar pretinde la o parte de Soare. Bun?oar?, suprafa?a Soarelui ar fi divizat? (virtual) în regiuni asemenea ??rilor de pe Terra, inclusiv cu pl?cile tectonice, precum sun? legea despre care s-a spus mai sus, contradictorie cu alt? lege. Atunci Rusia ar pretinde, respectiv suprafe?ei sale de cea de mai sus, la energia electric? solar? care se produce în sum? de toate ??rile, excluzând investi?iile de explorare ?i exploatare. Contradic?iile între ??ri sunt inevitabile ?i în acest caz. Aceast? situa?ie nu se deosebe?te, altfel spus e o tendin?? logic? precum e ?i cu placa tectonic? pe care se afl? Polul Nord al P?mântului. Cum se vor rezolva acestea? Asta unul Dumnezeu ?tie. În ceea ce prive?te preten?iile. Ruse?ti mai e ceva. Recent Japonia anun?a c? pe fundamentul Oceanului Pacific au consemnat ni?te rezerve de aur de 18 ori mai mari decât aurul existent în mod oficial în ??rile lumii. Rusia cere ca ea s? aib? acces la aurul ?i alte metale de pe fundamentul Oceanului Atlantic ?i c?, chipurile, pân? la 01.01.12 cererea va fi satisf?cut?. Ce vor zice alte ??ri limitrofe acestui ocean? Nu ?i-a relatat suficient de explicit coarnele(de cerb) Internetul. Acesta, la p?rerea mea, e în stare a ?terge la zero multe tradi?ii benefice de milenii ale Umanit??ii. Este imposibil a estima efectul corolarelor ce pot conduce la Confrunt?ri. ?irul de posibile direc?ii de b?nuial? între ??ri în Viitor tinde spre infinit. Totul ce s-a expus în 3) reprezint? urm?rile unui postulat (1): Dac? fiecare din ansamblul tuturor ??rilor, regiunele a unei ??ri, fiecare dintre membrii unei familii etc. insist?, ce ?i cât îi apar?ine, atunci încep confrunt?rile. Acest postulat 1 î?i joac? puterea din adânca antichitate pân? în prezent ?i r?mâne valabil pentru viitor. Exist? oare vreo solu?ie? Am studiat chestionarul Domniei voastre în întregime. Este profund ?i aga??, a? zice, toat? problematica Umanit??ii ?i chestiunea XV are acela?i semn de întrebare. Nu e exclus, acolo s?-mi expune vreo viziune, în acest sens, chiar ?i fantastic?. Eu sunt pesimist în evolu?ia Umanit??ii.

4) Onorat? Doamn? Maria Diana Popescu, a?i men?ionat c? o eroare a marelui Henri Poincare a dat na?tere Teoriei Haosului. Dac? aceast? teorie ar fi construit? conform Metamatematicii (teoria demonstra?iilor ?i a fundament?rii unui obiect ?tiin?ific; ini?iat? de David Hilbert), no?iunea de Haos s-ar cere luat? f?r? defini?ie: noi doar intuitiv ne imagin?m ce e Haosul. Cunosc persoane pe care îi preocup? Teoria Haosului, îns? principiile (axiomele acesteia) sunt amorfe. Men?ionându-l pe marele David Hilbert, care în primul sfert de secol XX, era considerat regele matematicienilor. ?i, precum am v?zut în 2) o eroare de-a lui a dat na?tere ?i Metamatematicii ?i teoriei lui Gödel. E o chestiune absolut fireasc? c? adesea erorile duc la noi teorii. La cele din 3) a? mai ad?uga un nou postulat (2): Orice entitate negoentropic? (în particular,organic?) ?i mul?imea tuturor procedeelor economice ale acesteia sunt echivalente. Aceast? axiom? am scos-o dintr-un articol pe care îl scriu cu discipolii mei cam de vreo doi ani ?i care poate fi exemplificat? prin nonnumerate particularit??i. De ce am considerat s-o (s?-l) scot în eviden??? Tot ce s-a scris în 3) devine mai limpede. Bun?oar?, un stat pentru a exista azi bine, mâine ?i mai bine, acesta are nevoie mai întâi de produse comestibile, apoi de alte chestiuni ce-i face mai decent? existen?a. Se cunosc cazurile când p?rin?ii î?i m?nânc? copiii. Sunt prea bine cunoscute Imperiile care lupt? pentru a ocupa alte teritorii ?i a supune popoare. A? veni cu exemple gr?itoare cum a fost supus sau strâmtorat poporul nostru. Prin acest postulat (2) se explic? fabricarea drogurilor, mitele, corup?ia, furturile, birocra?ia etc. Asigur c? agera, profunda sondarea dezordinii în lume, în România etc., Onorat? Doamn? Maria Diana Popescu, expus? de Domnia Voastr?, se explic? (p?rerea mea) prin postulatul 1 formulat mai sus. Domnia voastr? dispune de atâtea informa?ii asupra complexului de rela?ii socio-economice, politice ale omenirii, de pare, c? sunte?i în miezul ?i deasupra Amazoniei ?i tot odat? cu excesiv? în?elepciune pentru a nu V? sup?ra pe mine: persoana mea cu abstrac?ia sa egal? cu cea a poeziei Domniei Voastre se afl? la margine de jungl? de unde viziunea e alta. Asta nu înseamn? c?-i mai bun?.

MDP: Haosul mondial al prezentului este socotit cumva drept o alchimie necesar? marilor puteri? ?antajul asupra unor state, la care sunt complice puterile politice ?i financiar-bancare ale lumii, au târât în mod controlat omenirea într-un haos f?r? seam?n...

Acad. Petru Soltan: Onorat? Doamn?, dispune?i de un spirit de observa?ie extrem de fin, nu în zadar distinsul Ion M?ld?rescu v? face în prefa?a de la excep?ionalul volum Omenirea în paragina savant?", Edit. Conphys, atâtea complimente pre?ioase. O s? încerc s?-mi expun ?i p?rerea mea la aceast? chestiune important? a Domniei Voastre prin alt postulat, chiar dac? prin ultimul (postulat) din 3), Haosul din lume fiind sondat de un enorm Observator Modern, extrem de polivalent ?i în detalii fine de Domnia Voastr?, la p?rerea mea, se explic? prin ni?te silogisme din Logica Matematic?. Vin cu postulatul (3): Orice entitate negoentropic?, în special organic? e n?scut? pentru a se manifesta, de exemplu, azi mai expresiv, pe când mâine mai cu show. Asta e esen?a vie?ii. Asigur, c? oricare alt? defini?ie este echivalent? cu cea formulat?. Un bun scriitor din RM ?i-a intitulat un eseu asupra umilei Dumneavoastr? persoan? cu titlul Eu m-am n?scut s? m? manifest, preluând expresia dintr-un mare fragment asupra mea a unui doctor în filozofie, cu erudi?ie enciclopedic?, rafinat poet. Domnia sa a avut în fragmentul respectiv titlul de mai sus (Acest filosof a fost publicat sau men?ionat în AGERO. E vorba de Alexe R?u). Manifest?rile reprezint? rezultatul impulsurilor interne (intui?ia, ideile etc.), modificarea circumstan?elor, ordoanele ?efilor t?i. Mai laconic, manifest?rile sunt ni?te probe, deocamdat?, f?cute de un individ. Toate probele unei persoane nu pot fi pozitive (cu succes), altfel aceast? persoan? ar fi un strop de Dumnezeu. Deci, în mod obligatoriu, omul dispune ?i de probe pozitive ?i de cele negative (cu insucces). Pentru a avea gust de via?? e necesar ca num?rul de probe pozitive s? fie mai mare ca num?rul celor negative. Dac? aceast? diferen?? e foarte mare, bun?oar?, într-un domeniu, atunci persoana respectiv? e considerat? talent, îns? dac? e maximal? în totalitatea oamenilor din acest domeniu, atunci acestei persoane noi îi zicem geniu. Nu ?tiu dac? geniul are alt? defini?ie. Pentru a desc?rca situa?ia de plictiseal? am s? expun ceva din folclorul persan.

La 80 ani a unui ?ah vine Alah s?-l ia. ?ahul: M?rite Alah, V? rog, mai d?-mi o via?? ?i V? promit c? erorile pe care le-am f?cut n-o s? le repet". Alah: Bine". Peste al?i 80 de ani vine iar Alah s?-l ia, întrebându-l pe ?ah: Ei ?i cum?". ?ahul: Jur, M?rite Alah, n-am repetat nici o eroare din prima via??, îns? am comis altele". A?a e ?i cu fiecare dintre noi, oamenii: este imposibil a nu gre?i. ?i adesea în erorile noastre e implicart hazardul. Dac? avem un grup de persoane supu?i în comportarea lor anumitor reguli fire?ti, atunci manifest?rile, prin succesul sau insuccesul acestora sunt ordonate ?i haos nu e prezent(exclud cazul tiraniilor). Bun?oar?, într-o clas? cu elevi, cu profesori obiectivi totul e în regul?. La fel, într-un sat românesc cu vechi tradi?ii ?i un preot, un bun p?stor – în caz de apar probleme între oameni, p?storul este judec?torul. Acum, orice stat e o entitate organic? ?i scopul acestuia respect? acela?i postulat 3: a se manifesta. Întrucât nu exist? un preot al tuturor statelor haosul despre care vorbi?i Dumneavoastr? a fost ?i este prezent. ONU prin deciziile sale doar poate recomanda, ceea ce nu este obligatoriu. Chiar ?i consiliu de Securitate al ONU, în situa?ii complicate de pe mapamond e paralizat - din considerente c? ??rile ale c?ror reprezentan?i constituie acest Consiliu caut? s?-?i m?reasc? num?rul de probe pozitive în raport cu num?rul celor negative. Practic, aceste ??ri reprezint? ni?te rivali.

Onorat? Doamn?, lecturându-v? editorialul de la Agero ?i ART-EMIS, dar ?i o parte din volumul Omenirea în paragin? savant? (O denumire extrem de reu?it?). Dumneavoastr? ca un telescop, precum ar fi Kepler, atinge?i cele mai mari adâncimi ale vie?ii social-politice, financiare etc. Rafinat? sunte?i în descrierea acestor rela?ii de pe mapamond, echivalent rafinamentului în dulcele ?i incomparabile poezii ale Domniei Voastre. Nu mi-a pl?cut socialismul ?i m? sufoc? capitalismul, a? zice, mai ales acest s?lbatic de la noi (RM). Acela?i sentiment îl am ?i fa?? de capitalismul nu numai din ?ara-Mam?, ci mult mai extins. Bun?oar?, în SUA sunt atâtea institu?ii private (b?nci, firme etc.) care ca ni?te p?ianjeni î?i întind p?injeni?ul acoperind P?mântul. Explica?ia haosului pe care îl produc acestea pentru mine au aceia?i etimologie expus? la începutul r?spunsului meu la chestiunea IV. S-ar p?rea c? un model de socialism bun îl are Norvegia, îns? tragedia recent? din aceast? ?ar? pune la îndoial? acest bun. Printr-un mesaj, pare, V-am scris p?rerea mea: nu cred c? exist? vreun sistem social-politic pentru o ?ar? care n-ar conduce la haosul pe care îl concepe?i Dumneavoastr? ca o dezordine dificil de imaginat. Repet, acest haos m? ?i face s? nu fiu optimist în evolu?ia omenirii.
footer