Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Petre Burlacu   
Sâmbătă, 10 Septembrie 2011 22:59
Coja Ion„Românii sunt un popor f?r? istorie, destina?i s? piar? în furtuna revolu?iei mondiale. Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevolu?iei ?i vor r?mâne astfel pân? la extirparea sau pierderea caracterului lor na?ional, la fel cum propia lor existen??, în general, reprezint? prin ea îns??i un protest contra unei m?re?e revolu?ii istorice. Dispari?ia lor de pe fa?a p?mântului va fi un pas înainte." (Karl Marx ?i Friedrich Engels, OPERE COMPLETE, vol. 8, pag. 229)

Dialog cu Prof. univ. dr. Ion Coja

Petre Burlacu: Domnule profesor ION COJA, circul? pe Internet acest text, acest citat. Autorul se pare c? este Engels. Probabil c? a ajuns ?i pe la Dumneavoastr?.

Prof. univ. dr. Ion Coja: Folclor pe Internet! Ar trebui studiat acest fenomen de speciali?tii în folclor... Exist? ni?te structuri mentale profunde, arhaice, care de mii de ani orienteaz? gesturile ?i comportamentul nostru. Succesul Internetului trebuie v?zut ?i din aceast? perspectiv?. Cât prive?te citatul, m? face s? regret înc? o dat? c? la vârsta lecturilor definitive m-am ferit de autorii pe care eram obliga?i s?-i citim. Marx ?i al?ii din ga?ca sa. Am gre?it! Ca ?i cu limba rus?, pe care am confundat-o cu limba cotropitorului ?i m-am str?duit s? n-o înv??!... Mare gre?eal?! Adversarul trebuie cunoscut ?i studiat! Regret a?adar c? nu am cunoscut acest citat înc? de prin anii '60. Mi-ar fi fost de mare folos.

P.B.: Haide?i s? d?m timpul înapoi ?i s? v? imagina?i c? a?i dat de acest text în acei ani minuna?i, minuna?i datorit? vârstei...

I.C.: Datorit? vârstei ?i datorit? unor oameni minuna?i care mai tr?iau pe atunci... Dumnezeule, ce comentarii n?zdr?vane s-ar fi putut face pe acest text, înzestrat cu autoritatea marelui clasic! Ce de „?opârle"!... S? m? gândesc un pic, la persoanele cu care m-a? fi gr?bit s? m? bucur de existen?a acestui text!... Îmi vine în minte chipul lui Petre Ceau?escu. O vreme am fost colegi la înv???mîntul politic, la adun?rile de partid... A murit tîn?r, în Germania, unde ceruse azil politic. B?iat sub?ire ?i plin de umor... Cred c? a? fi dus citatul ?i la studen?i, s?-l coment?m la curs sau la seminar! A? fi f?cut caz de acest citat ?i la înv???mîntul politic, la adun?rile de partid... Ce fericit ar fi fost Petre ?u?ea s? fi ?tiut de acest text... Teribil ce r?u îmi pare c? n-am aflat decât acum de acest citat, ca ?i de telegramele criminale pe care le expedia Lenin c?tre activi?tii bol?evici ?i care sunt toate publicate în volumele de Opere de care erau sufocate toate bibliotecile publice! Rîdeam c? nu le cite?te nimeni! Am fost un fraier... Trebuiau citite cu lupa. Aveam convingerea c? cenzura cur??ase textele „clasicilor" de tot ce putea s? fie interesant...

P.B.: ?i ce este interesant în acest citat de cinci-?ase rânduri?

I.C.: Totul! Totul este interesant ?i pre?ios, deosebit de pre?ios pentru noi, românii! Nu-mi pot imagina un elogiu mai consistent adus neamului românesc. Nu m? a?teptam ca Engels, cu atât de pu?ine tangen?e la fenomnul românesc, s?-l fi p?truns ?i s?-l în?eleag? totu?i atât de profund! Sunt aproape gelos pe Engels c? a putut da românilor o defini?ie atât de exact?: Un popor de anti-revolu?ionari! De reac?ionari! Expressis verbis, contra-revolu?ionari! Bravo nou?, bravo ?i lui Frederic Engels ?sta!

P.B.: Vorbi?i serios?

I.C.: Dac? nu m? în?el, acest text este datat 1848... Ar trebui mers la text, la volum. Oricum, în anii aceia ?i cu atât mai mult în 1848, era la mare mod? spiritul revolu?ionar... Unde ne-a adus acest spirit, vedem ast?zi! Sigur, am avut ?i noi un 1848 al nostru, cu pa?opti?tii respectivi, care îns? se vede c? l-au dezam?git pe teoreticianul „revolu?iei mondiale"! Ar fi interesant pentru istoricii no?tri s? caute r?spuns la aceast? întrebare: de ce „revolu?ia" de la Bucure?ti ?i Ia?i, ca ?i „contra-revolu?ia" românilor din Transilvania, l-a dezam?git atât de tare pe marele profet al revolu?iei mondiale!... Pân? acum, istoricii no?tri s-au întrecut în a g?si dovezi de prezen?? ?i manifestare la români a spiritului revolu?ionar care cuprinsese întreaga Europ?. Uneori aceste dovezi au fost inventate sau exagerate m?car, ca s? putem spune c? am fost ?i noi în rândul lumii de atunci, la pa?opt ?i mai apoi! Cred c? este timpul s? ne dumirim asupra e?ecului, a impasului în care ne-a adus sistemul a?a zis democratic pentru care s-a v?rsat atâta sânge în 1789, în 1848, în 1917 ?i a?a mai departe, inclusiv în 1989!... Dou? sute de ani de istorie obsedat? de drepturile omului, de mirajul mincinos al egalit??ii, al democra?iei... Paravan în spatele c?ruia complicii (sau patronii?!) lui Marx ?i Engels au instuituit pe planet? dictatura cea mai perfid? ?i mai totalitar? din istorie! Cacealmaua cea mai mare din istorie!

În aceste condi?ii, când lu?m aminte la rezultatul final, devine meritorie, demn? de laud? atitudinea celor care, din inteligen?? sau/?i din instinct, s-au opus acestei direc?ii ori m?car au refuzat s? ?in? pasul cu bezmeticeala, de esen?? terorist?, anarhist?, numit? spirit revolu?ionar. Cum au reac?ionat românii la oferta marxist?? Cum s-a manifestat rezisten?a la revolu?ia mondial??, iat? o perspectiv? ignorat? de istorici sau ascuns? cu grij?, ca un capitol de istorie ru?inos, cu sentimentul c? nu ne onoreaz? aceast? re?inere, aceast? mentalitate „reac?ionar?", retrogad? ca orice manifestare contra revolu?iei! Dimpotriv?! S-ar putea ca aceast? rezisten?? a românilor la nebunia ?i dezbr?cinarea colectiv? numit? revolu?ie s? se constituie în capitolul nostru de istorie cel mai glorios! Acum, când este clar e?ecul mondial al marxism-leninismului, declara?ia tovar??ului Engels conteaz? pentru mine ca un moment de iluminare: Noi, românii, nu suntem p?rta?i la vinov??ia, adeseori criminal?, a celor care au dezl?n?uit ori au populat haitele de câini h?mesi?i de frustr?ri ?i de ur? ai „revolu?iei mondiale"! Dimpotriv?, am fost în chip explicit împotriva acestui a?a zis spirit revolu?ionar, nu ne-am l?sat am?gi?i de propaganda mincinoas? pân? la crim? dedicat? „noii orânduiri" ?i, la nevoie, am pus mâna ?i pe par, parul contra-revolu?iei! Contra-revolu?ia la români, iat? perspectiva din care Istoria poporului român trebuie rescris?. Declara?ia lui Engels subliniaz? ap?sat ?i r?spicat o tr?s?tur? de caracter a poporului român pe care noi, na?ionali?tii(!!!), nu am identificat-o corect ?i cu suficient curaj: spiritul conservator, „reac?ionar", contra-revolu?ionar, despre care Engels afirm? c? ne caracterizeaz? genetic!... Ce veste minunat?! Sper din toat? inima c? Engels ?tia ce vorbe?te ?i nu s-a în?elat nici cu o iot?! Oricum, are mult? dreptate! Trebuie s-o recunoa?tem cu fruntea sus ?i inima u?oar?!

P.B.: Cum a?i caracteriza, în esen?? ?i în pu?ine cuvinte, atitudinea prin care românii au atras „mânia ?i dispre?ul" lui Engels?

I.C.: Na?ionalism românesc, echilibrat ?i bine cump?nit! Sim? al m?surii, decen??, elegan?? chiar. Con?tiin?a clar? c? nu tot ce zboar? se m?nânc? ?i c? schimbarea domnilor, bucuria nebunilor! Au pus interesele na?ionale mai presus de drepturile omului, ale individului pieritor. E drept, mi-ar fi mai u?or s? identific acte ?i manifest?ri ale românilor ulterioare declara?iei lui Engels, prin care aceast? declara?ie este confirmat? cu str?lucire, încât m? întreb de unde a avut Engels intui?ia faptului c? românii vor fi principalul (sic!) opozant al revolu?iei mondiale marxiste?! C?ci, a?a cum am mai spus-o pe acest site, cel pu?in în Europa, românii au pus cele mai mari piedici interna?ionalismului proletar. Au fost deseori, inclusiv în interiorul lag?rului socialist, nuca tare, buturuga mic? din a c?rei pricin? s-a r?sturnat carul triumfal al Cominternului la Budapesta, de pild?, în 1919!... Ne-a costat mult aceast? virtute! Dar abia acum aflu c? ni se trage de la Engels. Ce diagnostic precis a ?tiut s? ne pun?! Sper c? a gre?it în privin?a remediului: dispari?ia noastr? ca na?iune! Engels e primul care a definit clar acest obiectiv al anti-românismului: „pierderea caracterului na?ional. Dispari?ia!" Engels este un clasic al anti-românismului! Un vizionar! Un teoretician!... E o mare cinste pentru noi!

P.B.: Ce putea s?-l fac? pe Engels s? ne urasc? atât de tare?

I.C.: Repet: trebuie v?zut cu exactitate data când Engels face aceast? declara?ie ?i contextul. Precum ?i alte referin?e engelsiene la români, dac? exist?. Apelez la cititorii site-ului s? l?mureasc? ei aceast? problem?: ce ?tia Engels despre români atunci când a dat verdictul aneantiz?rii noastre? A?a, la prima vedere, îmi vine s? leg declara?ia lui Friedrich Engels de prima lovitur?, efectiv mortal?, dat? de români marxism-leninismului în 1864, la Viena, când boierul moldav Racovi?? îl r?pune în lupt? dreapt? pe cel care a fost cel mai apropiat tovar?? de idei cu Marx ?i Engels, marea speran?? a socialismului ?tiin?ific, numitul Ferdinand Lassalle. Episod care n-ar trebui s? lipseasc? din niciun manual de istorie a românilor, dar lipse?te din toate. ?i l-am povestit de mai multe ori!... E probabil ca Engels s? ne poarte pic? de pe atunci!...

P.B.: Nu v?d niciun motiv s? nu mai povesti?i o dat? acest episod într-adev?r premonitoriu. E foarte pu?in cunoscut. L-a?i povestit în romanul Vin americanii, cu mult haz, cu mult?...

I.C.: Exultare!... Acesta este cuvîntul! Exult de pl?cere când povestesc isprava boierului Racovi??. Tr?iesc intens o stare de exaltare! Abia a?tept! Se poate?

P.B.: Pofti?i, v? rog!

I.C.: Încep prin a-l pomeni pe Constantin Boceanu, de la el am aflat minunata poveste a boierului Racovi??. Boceanu, ?i el de stirpe veche boiereasc?, din Mehedin?i, un veritabil aristocrat, avusese la via?a sa câteva dueluri, participase chiar ?i la ultimul duel, înainte ca prin lege duelul s? fie interzis în România. Dou? vorbe ?i despre duelul ca institu?ie. Duelul a apar?inut acelei lumi aristocratice retrograde ?i reac?ionare c?reia i-a pus sau a încercat s?-i pun? cap?t revolu?ia mondial? profe?it? de Marx ?i Engels. O lume care punea onoarea mai presus de orice. În acea lume, orice persoan? care jignea pe nedrept alt? persoan? risca s? fie provocat la duel de acea persoan?. Sau, în cazul c? persoana jignit? era o femeie sau un b?trân, se g?sea cavalerul care s?-l provoace la duel pe mitocan. În felul acesta, zicea Boceanu, lumea bun? era ap?rat? de gesturile mitocanilor, sever cenzura?i de perspectiva duelului.

P.B.: Dar ce-l împiedica pe un mitocan s? fie ?i el priceput în arta scrimei sau a duelului cu revolverul?

I.C.: Asta l-am întrebat ?i eu pe r?posatul domn Boceanu. Cu ce satisfac?ie mi-a r?spuns cam a?a: un mitocan, care se gânde?te s? se antreneze pentru a face fa?? vreodat? unei provoc?ri la duel, prin antrenament î?i pierde mult din ...mitoc?nie, devine om de onoare! În plus, orice duel presupune un risc mare, chiar dac? e?ti bine antrenat. A?a c? mitocanul se temea pe vremea aceea de duel ca dracul de t?mâie...

P.B.: Dar dac? era provocat la duel ?i nu se prezenta?

I.C.: I se ducea buhul c? este un om lipsit de onoare ?i nici unul dintre cunoscu?i nu mai accepta s? aib? de-a face cu el. Nu mai era primit în nicio cas?, era exclus din lumea din care f?cuse parte!... Devenea un proscris!... ?i acum momentul astral, cum l-ar fi numit Stefan Zweig, evreu ?i el, ca ?i Lassalle, dar ce evreu?! A?adar suntem în anul de gra?ie 1864, Ferdinand Lassalle are 44 de ani, holtei, b?rbat cu succes pe toate planurile în societatea vienez?, îi mai lipsea un blazon de noble?e, probabil, sau numai o so?ie frumoas? ?i dr?g?stoas?. O jun? contes? p?rea c? îndepline?te amândou? condi?iile, ba?ca, probabil, ?i ceva avere, a?a c? Ferdinand al nostru ia un buchet de trandafiri sau crini imperiali, ori cu mâna goal? s-o fi dus la p?rin?ii fetei, s? le anun?e marea bucurie: îl vor avea de ginere pe faimosul ziarist, teoretician ?i combatant socialist Ferdinand Lassalle, care se prezenta în persoan? s? cear? mâna tinerei domni?e!... A?adar taica contele, cam în vârst? ?i beteag, a fost pus în situa?ia de a accepta în familie, ca ginere, un ins cunoscut pentru vederile sale politice socialiste, adic? anti-aristocratice, ?i destul de copt pentru juna sa copil?... Cam purisan, adic?. O fi contat ?i faptul c? Lassalle era evreu? N-a? crede, la Viena evreii erau bine integra?i în societatea înalt? a imperiului. Bref pe doi, contele îl refuz? pe marele Lassalle, nici nu mai conteaz? cu ce argumente, cu ce cuvinte. Nu-l vrea în familie! Nu vrea nepo?i de la tovar??ul Lassalle! Nu vrea ?i gata! Afront la care Ferdinand Lassalle nu se poate ab?ine s? nu r?spund? cu o pereche de palme aplicate pe obrazul p?rintelui impertinent, al c?ror r?sunet a cutremurat întreg imperiul chezaro-cr?iesc!... Un gest de mitocan, e?ti de acord? Pe?itorul care î?i bate socrul!

P.B.: Obermitocan!

I.C.: Conform uzan?elor, contele face cunoscut afrontul suferit, precum ?i faptul c? din pricina vârstei ?i a st?rii sale fizice precare nu-?i poate ap?ra onoarea, terfelit? de reprezentantul cel mai de seam? al socialismului utopic, cum era prezentat acest Lassalle la cursurile de socialism ?tiin?ific din facultate. Lassalle era, a?adar, un utopic, un vis?tor, un idealist, care ia la palme pe cel pe care ?i l-a dorit bunic al copiilor s?i!... Cazul ajunge în pres? ?i toat? lumea începe s? fie pasionat? de întrebarea: care dintre junii baroni sau con?i imperiali, ai Ostreich-ului, va ridica de jos m?nu?a aruncat? cu atâta impertinen?? în obrazul aristocra?iei vieneze de spad? vienez?. Aristocra?ie care fusese de spad? cândva, la începuturi, dar acum se cam lenevise, se dedulcise la via?a de cafenea ?i de salon, astfel c? niciun june nu se i?ea la orizont s? apere onoarea contelui ?i s? spele ru?inea de pe obrazul aristocra?iei austriece... Situa?ie de care presa, aproape toat? cu simpatii socialiste, iudaizat? bine, cum o va califica Eminescu câ?iva ani mai târziu, nu întârzie s? profite ?i s? ia peste picior, s? ia la un mi?to homeric îns??i ideea de aristocra?ie, de cavalerism european, arian etc. Aveau toate motivele!... Fire?te, toat? aceast? tevatur? din perspectiva revolu?iei mondiale, care se v?dea o dat? în plus necesar? ?i justificat?!
De partea cealalt?, în saloanele high life-ului vienez, ru?ine ?i dezn?dejde, umilin?? ?i derut? general?. Însu?i împ?ratul, marele Franz Joseph, convoac? guvernul, în zadar îns?, solu?ia nu putea veni decât de la societatea civil?, cum am zice noi azi. Iar societatea civil? vienez?, adic? lumea bun?, aristocra?ia, tace ?i înghite în sec... Fine del primo tempo!

P.B.: Secondo tempo...

I.C.: Undeva, în Moldova. B?nuiesc c? la Nicore?ti, de unde se trag p?rin?ii nevesti-mii, boierul Racovi?? se urc? în r?dvan ?i pleac? s?-?i fac? înd?tinata c?l?torie anual? la Paris. Drumul s?u trecea prin Beci, prin Viena imperial?, unde avea ceva rude ?i prieteni. A nimerit chiar în acele zile de pomin? ?i de ru?ine, când devenise evident c? imperiul este pe duc?, c?ci nu se g?sea nimeni s? apere onoarea aristocra?iei care îl întemeiase cu sute de ani în urm?. Afl? de toat? aceast? urît? poveste ?oldoveanul nostru ?i nu-i vine a crede: cum? Nu se g?se?te nimeni s?-l pun? la punct pe mitocan, pe obraznic?! ?i mai ales nu poate s? priceap? ce a fost în capul pe?itorului!... În cele din urm?, ca-n basmele cu F?t Frumos ?i Zmeul cel r?u, boier Racovi?? î?i întreab? gazdele dac? nu cumva îl poate el provoca la duel pe m?garul social-democrat. Avea câ?iva domnitori printre ascenden?i, se sim?ea solidar cu ideea de aristocra?ie ?i onoare. A?a s-a ajuns la duelul dintre boierul Racovi?? ?i revolu?ionarul Lassalle. Un duel despre care s-a vorbit prea pu?in. Nu e timpul trecut ?i putem, suntem chiar obliga?i, ca români, s? recuper?m timpul scurs, pentru a introduce aceast? poveste în circula?ia public? a modelelor umane, ca pe un reper sufletesc al satisfac?iei de a te ?ti om, român! Gestul boierului valah merit? s? fie cunoscut în toat? lumea. Îns??i persoana lui Racovi?? merit? s? fie mai cunoscut? decât persoana mitocanului, al c?rui nume nu lipse?te din nicio enciclopedie... În ordinea moral? a lucrurilor, acolo unde consemn?m faptele care dau demnitate fiin?ei umane, Racovi?? este un nume care merit? o mediatizare pe m?sura excelen?ei sale! M? rog, se pot spune o mul?ime de superlative pe seama acestui moment de istorie, de excelen?? româneasc?! Da, cred c? acesta este termenul: moment de excelen?? româneasc?...

P.B.: Dup? cum vorbi?i, a? deduce c? nu mai conteaz? rezultatul duelului.

I.C.: Evident: frumuse?ea const? în pasul în fa?? pe care îl face Racovi??, provocându-l pe impertinent. C? l-a ?i împu?cat mortal, e deja un detaliu mai pu?in semnificativ, secundar. E mâna Domnului, nu mai are boier Racovi?? ot Nicore?ti niciun merit! ...De altfel nici nu prea cunosc detaliile „afacerii". Am povestit-o în Vin americanii, roman de a c?rui soart? nu am ?tiut s? m? ocup! Dar mai este timp!... Am povestit-o a?a cum am cump?rat-o de la r?posatul domn Constantin Boceanu.

P.B.: Se pare c? la acest duel boierul Racovi?? a pus prima oar? mâna pe un pistol!

I.C.: A?a se pare. Dar era un bun vân?tor, ca orice boier moldovean autentic. A tras impecabil! ?i a lovit mortal în mascarada criminal? numit? revolu?ia mondial?... Eu a?a am interpretat mereu aceast? întâmplare, ca fiind definitorie pentru disputa în care românii s-au aflat cu interna?ionalismul de orice fel. Înc? de pe vremea romanilor, a? putea spune! Dacii fiind probabil la originea acestei „re?ineri", a acestei rezisten?e la ideea de pierdere a identit??ii etnice prin acceptarea unei matrice stilistice universale. C?ci, în esen??, interna?ionalismul = imperialism. ?i vice-versa, orice imperialism tinde, con?tient sau nu, spre interna?ionalism.

P.B.: Pe scurt, care ar mai fi alte momente de manifestare a acestui spirit românesc anti-revolu?ionar?

I.C.: Suntem singurul popor, vecin cu Rusia, care nu s-a contaminat de morbul revolu?iei, în anii Primului R?zboi Mondial... Dimpotriv?, am stat stavil?, oprind extinderea revolu?iei spre Apus, efectiv punând parul pe revolu?ionari, adic? pe bandele criminale ale lui Bela Kuhn ?i al?i agen?i ai lui Lenin ?i Trotzky. Nu numai la Budapesta, ci ?i la Viena, la Praga... Moment astral, atunci când la Ia?i generalul Poeta? a dezarmat un regiment de solda?i ru?i, care trecuser? la înf?ptuirea revolu?iei ordonate de Lenin. I-a dezarmat pe rusnaci, le-a dat pantalonii jos ?i i-a b?tut la cur cu centironul, s? le vin? mintea la cap!... Nu i-a împu?cat, cum ar fi f?cut orice general rus, fie alb, fie bol?evic, ci i-a tratat ca pe ni?te copii r?t?ci?i! Asta ?i erau, bie?ii mujici...
Din tot imperiul sovietic, numai românii, din Basarabia, s-au desprins, refuzând noua orânduire instaurat? prin Marea Revolu?ie din Octombrie... Spre onoarea lor, ru?ii de azi nu mai celebreaz? ziua de 7 noiembrie, zi atât de nefericit? din istoria lor. Probabil ziua cea mai nefast?!... Nu cumva aceea?i este ?i situa?ia lui 14 iulie la francezi?!...

P.B.: Asupra acestei chestiuni v? rog s? insista?i. Ve?i stârni multe proteste ?i critici!

I.C.: O s? insist cu alt? ocazie... M? întorc la românii no?tri, blama?i pentru eternitate de Engels. Este vorba de eternitatea revolu?iei mondiale, fire?te... N-o s? vezi niciun intelectual român mai de soi, mai r?s?rit, care s? fi mers pe mâna lui Marx sau Lenin în perioada interbelic?... Perioad? în care Europa Occidental? î?i pune poalele în cap ?i jur? pe t?tucu Stalin, efectiv divinizându-l cu neru?inare ?i grosol?nie... Asta în timp ce în România se înjgheba cea mai coerent? ?i mai dinamic? replic? la interna?ionalismul bol?evic: Mi?carea Legionar?. Când fenomenul legionar va fi în?eles ca lumea, în esen?a ?i autenticitate sa, ne vom da seama c? prin aceast? mi?care politic? românii au scris capitolul cel mai important din rezisten?a anti-bol?evic?. Ideea de revolu?ie mondial? nu a disp?rut din mintea pu?in? sau diabolic? a unor politicieni. S-ar putea spune chiar c? aceast? idee este azi mai aproape de reu?it? ca oricând! Pentru cei care vor teoretiza ?i vor organiza în viitor rezisten?a la revolu?ia mondial?, experien?a ?i modelul legionar vor fi decisive în articularea unei politici, a unei replici eficiente de respingere a interna?ionalismului sau mondialismului ca paravan al imperialismului. Un imperialism cinic ?i perfid, criminal în esen?a sa, la a c?rui expansiune asist?m azi. Asist?m neputincio?i? A?a s-ar p?rea, dac? te iei dup? mesajele de pe internet, mesaje ale unor sceptici de serviciu, mercenari ai dezn?dejdii, care cobesc pe toate site-urile, decretând, celebrând de fapt, neputin?a noastr? de a avea o solu?ie, un r?spuns la aceast? agresiune mondial?, planetar?... R?spunsul exist?! L-au dat o dat? legionarii! Îl vom mai da o dat? noi sau cei ce vin dup? noi!

În fine, dup? r?zboi, rezisten?a la revolu?ia mondial? a c?p?tat la români felurite forme, de la partizanii din mun?i, pân? la fronda încercat? de Nicolae Ceau?escu. Sigur, se vor g?si iar imbecilii care vor s?ri în sus de indignare, cum s?-i pun al?turi pe partizanii din mun?i ?i pe Ceau?escu?! Le fac acestor nevolnici cunoscut un detaliu: cel care a organizat echipele de legionari para?utate în mun?i a fost Traian Puiu, fost primar legionar al Constan?ei. Traian Puiu ?i-a dat seama c? aceste echipe erau trimise la moarte sigur?, deoarece superiorul s?u, Kim Philby, era omul ru?ilor ?i le transmitea toate informa?iile necesare. Din p?cate, ?i-a dat seama ?i nemernicul de Philby c? românul l-a ghicit ce-i poate pielea! Urmarea: Traian Puiu a fost r?pit din Germania ?i trimis la Bucure?ti legat fedele?. A urmat un simulacru de proces ?i condamnarea la moarte. Sentin?a îns? nu a fost niciodat? executat?, a?a c? în 1964 Traian Puiu a ie?it din închisoare, al?turi de ceilal?i de?inu?i politici. A tr?it pân? dup? 1990. A fost ajutat mult de regretatul Cornel Dida, un corect istoriograf al Mi?c?rii Legionare. Acesta l-a convins pe Traian Puiu s? scrie un serial de amintiri ?i comentarii asupra evenimentelor la care participase. Serialul a început s? fie publicat în ziarul const?n?ean Telegraf, dac? nu m? în?el. Dup? câteva episoade serialul s-a oprit. În drum spre redac?ie, b?trânului legionar i s-a înscenat un accident de circula?ie ?i a fost ucis!... Era prin 1991 sau 92. A?adar securitatea ceau?ist? l-a l?sat în pace, în via??! Nu l-a iertat securitatea post-decembrist?, care nu mai asculta de PCR, ci de naiba ?tie cine!... În orice caz, cartea lui Larry L. Watts, Fere?te-m?, Doamne, de prieteni, oblig? pe orice român de bun? credin?? s?-?i revizuiasc? percep?ia asupra persoanei ?i epocii Ceau?escu... Fire?te, te po?i ap?ra de du?mani singur, de prieteni te poate ap?ra numai Dumnezeu, dar de omul prost ?i r?u, tic?los, nu te poate nimeni ap?ra. M? vor înjura, desigur. Dar dac? tr?ie?ti neînjurat de netrebnici, înseamn? c? ai tr?it degeaba.

Adaug la povestea cu Traian Puiu cele aflate de la George Petre, cel mai tîn?r dintre legionarii refugia?i în Germania în 1941. S-a repatriat dup? 1990, venind din Australia. Un om ?i jum?tate! ?i totu?i un om dintr-o bucat?, dac?-mi îng?dui s? m? joc pu?in cu cuvintele... A tr?it pân? acum vreo doi-trei ani la Bu?teni. Am tot amânat s? scriu ceva despre acest om minunat... Mi-a fost greu pentru c? l-am cunoscut prea bine, a? zice. M-a onorat cu prietenia ?i încrederea sa. Un subiect pe care l-am discutat mult împreun? a fost aceast? activitate, pe care a coordonat-o tehnic din partea legionarilor Traian Puiu. Când Traian Puiu ?i-a dat seama c? Philby a priceput c? el, Traian Puiu, „s-a prins" ce joc murdar f?cea lordul englez, a venit la prietenul s?u George Petre s? se sf?tuiasc? ?i, în acela?i timp, s?-i transmit? informa?ia despre Philby... Pe scurt, din discu?iile avute de mine cu George Petre, acesta mi-a încredin?at convingerea sa intim? c? ac?iunea de para?utare în România a tinerilor voluntari legionari a urm?rit nu s? loveasc? în regimul comunist, ci s? decimeze rândurile legionarilor afla?i în Occident. Afla?i sub protec?ia legilor occidentale ?i chiar a sentin?elor date la Nuremberg, legionarii purtau cu ei, departe de ?ar?, mesajul anti-revolu?ionar, contra-revolu?ionar. Mesaj legionar ?i românesc deopotriv?. Cu asemenea mesaj ?i crez politic nu puteau stârni simpatia cercurilor politice occidentale, obediente, în secret, la ideea revolu?iei mondiale. Aceste cercuri nu erau deloc str?ine de guvernele aflate în func?iune în Occident. A?a zisul anti-comunism al Occidentului a fost deseori fals, trucat. Adev?ra?ii anti-comuni?ti nu au g?sit niciodat? un sprijin în Occident. La nivelul de decizie politic?, în Occident se cuno?tea c? am fost da?i Moscovei pentru urm?torii 50 de ani. La ce bun mascarada potrivit c?reia Occidentul încurajeaz? ?i sus?ine rezisten?a anticomunist?? Tocmai pentru a-i identifica pe adev?ra?ii anti-comuni?ti. Trebuiau afla?i ?i lichida?i... În imperiul mondialist nu este loc pentru oameni cu coloan? vertebral?, cu spirit de sacrificiu, cu sim?ul datoriei mai presus de instinctul de conservare... Cât? vreme nu dispare s?mân?a legionar?, mondialismul visat de Engels nu se poate sim?i în largul s?u...
O mic? parantez?: prin cele afirmate, Engels ne ajut? s? pricepem, s? afl?m explica?ia aderen?ei extraordinare a românilor din toate straturile sociale la mi?carea legionar?: opozi?ia legionar? la revolu?ia mondial? era în cea mai curat? ?i definitorie tradi?ie româneasc?!

Într-o discu?ie în patru, Petre ?u?ea, Marcel Petri?or, Aurel Drago? Munteanu ?i subsemnatul, Drago? a povestit cele aflate de la un personaj din genera?ia lui Petre ?u?ea, înc? în via?? la acea dat? – era prin 1985-86. Persoana respectiv? fusese translator pentru Averell Harriman, venit în decembrie 1945 la Bucure?ti cu îns?rcin?ri foarte înalte din partea Alia?ilor, a SUA, în primul rând. La întâlnirea cu Iuliu Maniu, emisarul Occidentului l-a informat pe liderul rezisten?ei na?ionale din România c? America se preg?te?te în secret pentru un r?zboi cu URSS. Acest r?zboi nu poate fi deocamdat? pornit pentru c? opinia public? din America nu l-ar accepta ?i nu l-ar în?elege, fiind vorba de un r?zboi între dou? armate prietene... E nevoie ca opinia public? din America s? afle câte tic?lo?ii fac ru?ii în Europa de Est, este nevoie de acte de rezisten?? care s? provoace v?rs?ri de sânge, numai a?a s-ar putea justifica interven?ia american?... Mesajul american a fost desigur transmis de Maniu mai departe, cu consecin?ele cunoscute: încredin?a?i c? „vin americanii!", mii de români, tineri mai ales, nu au pregetat s? se manifeste în vreun fel sau altul împotriva regimului comunist, regim care a r?spuns cu condamn?ri la moarte ?i la zeci de ani de pu?carie pentru opozan?ii regimului... Atunci când vorbim de victimele comunismului, în mod paradoxal, dac? suntem lucizi, vom identifica astfel de victime ?i printre românii anti-comuni?ti tr?itori în Occident... Detaliu esen?ial: cu aceea?i ocazie, întrebat de Malaxa ce s? fac??, Harriman i-a transmis sec: s?-?i fac? bagajele... Deh, Malaxa nu era român, nu era contra-revolu?ionar!...

P.B.: S? ne întoarcem la Engels ?i mesajul s?u... A?i zis c? ne-a pus un diagnostic extrem de exact, c? ne cuno?tea surprinz?tor de bine... Cum interpreta?i afirma?ia lui Engels c? românii sunt „un popor f?r? istorie"?

I.C.: Nu m? surprinde... Este un loc comun pentru detractorii no?tri. Probabil c? avea în vedere vestitul „mileniu de t?cere", pentru care lipsesc documentele scrise, r?stimp în care românii nu sunt pomeni?i în niciun document. Nici la Nord, nici la Sud de Dun?re! Ai zice c? nu au existat ?i ei pe undeva!... Situa?ia aceasta se mai întâlne?te ?i la alte popoare vechi din Europa, stabile, statornice în spa?iul lor de ba?tin?. Cum ar fi albanezii. Cronicarii de odinioar? nu consemnau în scrierile lor st?rile de fapt, ci evenimentele, „mi?carea", dup? logica de azi a ziarelor, care consemneaz? în primul rând ceea ce iese din obi?nuit, din normalitate, tulburând starea de fapt existent?. Românii, confrunta?i cu vitregiile epocii, au în?eles s? supravie?uiasc? prin retragerea din calea r?ut??ilor. Prin refuzul de a participa la mi?carea brownian? a neamurilor dinl?untrul sau dinafara imperiului. Povestea cu codrii ?i mun?ii care au asigurat supravie?uirea noastr? ?i men?inerea identit??ii etnice, na?ionale, în ciuda mul?imii neamurilor care au trecut pe aici, nu este o inven?ie romantic?, ci un adev?r confirmat în multiple feluri. Am scris despre asta în Transilvania Invincibile Argumentum, afirmând c? din aceast? a?a zis? retragere din istorie românii vor ie?i „la suprafa?a" istoriei cu un câ?tig nesperat ?i deosebit de pre?ios: cu o cultur? oral?, cu un folclor de o originalitate ?i o bog??ie f?r? egal în Europa, o cultur? profund spiritualizat? ?i care antrena întreaga suflare româneasc?. O mie de ani românii nu se vor afirma prin nicio structur? administrativ?, de tipul statului politic, consemnat? în anale. Dar când documentele încep s?-i consemneze, îi vom afla pe români ca purt?tori ai unor norme de conduit? riguros sistematizate ?i organizate în vestitul „jus valachicum". Dovad? c? nu au tr?it o mie de ani la întâmplare, în dorul lelii, ci ca o comunitate unitar? ?i coerent?, întins? pe un vast teritoriu: de pe malurile Vistulei pân? în mun?ii Pindului. Care popor european a mai afirmat asemenea virtu?i ?i capacit??i de socializare?! Nu prea multe!...

Când, în secolul 14, românii î?i vor afirma statalitatea, statele române?ti întemeiate atunci nu vor înceta s? existe pân? azi, cu o continuitate la fel, f?r? pereche la majoritatea popoarelor europene ?i mai ales la popoarele din preajma noastr?!... Sunt motive suficiente ca s? avem mul?i du?mani, mul?i care s? nu încap? de noi!... Iat?, în Europa de azi, majoritatea statelor sunt confruntate cu perspectiva secesiunii, în frunte cu granzii Europei: Anglia, Fran?a, Spania, Italia... Rusia ?i ea, Ucraina... Iugoslavia ?i Cehoslovacia sunt deja o amintire... În acest context, numai noi, românii suntem în situa?ia ca, prin exprimarea liber? a electoratului, prin aplicarea corect? a normelor de drept interna?ional, s? dobândim o ?ar? ?i mai mare! Ba chiar s? ne extindem ?i la sud de Dun?re! Crezi c? în cancelariile lumii nu suntem invidia?i ?i, când se poate, taxa?i, faulta?i pe blat, bu?i?i ori sabota?i pentru norocul nostru de a fi români? C?ci exist? acest noroc! Pe care pu?ini dintre noi îl con?tientizeaz?! Du?manii no?tri, în schimb, sunt foarte con?tien?i de asta! Repet: norocul de a te na?te român!

P.B.: „Norocul de a te na?te român"?!... Nu v-am mai auzit cu aceast? vorb?. Am auzit pe unii plângându-se de ghinionul c? s-au n?scut români!

I.C.: Nu, ?ia nu s-au n?scut români, ei s-au n?scut în România, la o adres?, nu într-o comunitate etnic?! Norocul de a te na?te român?... Nu vrei s? mai l?s?m ?i pentru alt? dat? câteva subiecte?

P.B.: Revin atunci la subiectul nostru: cum crede?i c? l-ar fi comentat Petre ?u?ea? M? refer la citatul din Engels, fire?te.

I.C.: Cu ce pl?cere ar fi f?cut-o domn profesor?!... S-ar fi sim?it pe deplin confirmat de o autoritate totu?i de suprafa?? planetar?. ...Mi-aduc aminte de întâlnirea lui Petre ?u?ea cu Marian Popa, în holul de la Athenee Pallace. Memorabil? întâlnire între doi mari români! Le-am f?cut cuno?tin??, ?tiau prea multe unul despre cel?lalt, a?a c? Marian Popa nu ?i-a mai pierdut vremea cu amabilit??i conven?ionale, ci a vrut s? profite de întâmplare, de norocul de a se întâlni cu vestitul Socrate al Bucure?tilor. ?i l-a luat la rost, aproape, zicându-i: „domnule ?u?ea, care crede?i c? este regimul politic cel mai bun?"
Eu m? ?tiam de vreo zece ani cu ?u?ea, dar nu-mi trecuse prin cap s?-i pun o întrebare atât de radical?, de categoric?! R?spunsul lui ?u?ea a fost ?i mai categoric, ba chiar ?i mai scurt decât întrebarea: „Regimul care a apucat s? se învecheasc?!" ...Atât a durat discu?ia dintre cei doi mari români ?i s-au desp?r?it. Nu mai ?in minte cu care dintre cei doi aveam de mers mai departe undeva...

P.B.: „Regimul care a apucat s? se învecheasc?"?...

I.C.: Pe loc, atunci, nu am dat nicio importan?? r?spunsului, mi s-a p?rut bizar ?i neadecvat la fapte... Apoi, în timp, i-am dat tot mai mult? greutate. Orice regim, prin d?inuire, î?i corecteaz? abaterile, abuzurile, se apropie de normalitate... Se în?elep?e?te! Pentru c? este în firea omului ?i a lumii ca binele ?i adev?rul s? ias? la suprafa??, s? devin? tot mai active! Formula lui ?u?ea este perfect sinonim? cu „schimbarea domnilor, bucuria nebunilor!... Tot patru cuvinte! În aceste dou? formule, a patru cuvinte fiecare, afli esen?a comportamentului „contra-revolu?ionar" al românilor. Românului nu-i place „mi?carea", neastâmp?rul nevrotic, ci contempla?ia, ad?starea, care î?i permite s? gu?ti pe îndelete din bucuriile Firii, ale existen?ei. Iar mai presus de toate românul resimte bucuria ?i pl?cerea de a pune ?ara la cale, ?ara ?i Lumea, comentându-le la nesfâr?it, cu recuno?tin?? c? are parte de ele...

P.B.: Au mai r?mas necomentate câteva sintagme interesante... „Extirparea sau pierderea caracterului na?ional", „existen?a românilor constituie un protest împotriva m?re?ei revolu?ii mondiale"...

I.C.: Le l?s?m pe alt?dat? sau la dispozi?ia cititorilor site-ului nostru, ale c?ror comentarii sunt deseori n?praznice... ?in s? încheiem printr-un alt citat, dintr-un autor infinit mai pu?in cunoscut decât Engels, dar care a cunoscut infinit mai bine decât Engels ce va s? zic? m?rea?a revolu?ie mondial?. E vorba de un de?inut politic, de la care am primit cu luni de zile în urm? o carte de versuri. N-am avut timp de ele, dar azi diminea??, în a?teptarea discu?iei de fa??, am dat peste carte ?i am deschis-o la întâmplare, f?r? niciun gând ?i, în niciun caz, cu gândul de a citi mai mult de câteva rânduri. Sub ochi mi-au c?zut urm?toarele rânduri, din poezia intitulat? Acuz: „Acuz în fa?a lumii întregi,/ În fa?a tribunalului suprem al umanit??ii,/ Pe acei intelectuali,/ Pe acei filosofi ?i oameni de ?tiin??,/ Care au mistificat adev?rul,( Care au deformat realitatea/ ?i au acoperit-o/ Cu faldurile str?lucitoare ale minciunii;/ Care în numele unor abera?ii/ Despre progres,/ libertate, egalitate,/ Au ap?rat, au l?udat ?i au în?l?at/ Pe mon?trii zilelor noastre/ ?i au justificat/ Toate sacrilegiile ?i hecatombele.//
Autor, Dumitru Oniga. Re?ine: „În numele unor abera?ii despre progres, libertate, egalitate!"... A? zice c? citatului din Engels eu i-a? opune citatul din Dumitru Oniga. Mi se pare suficient. În plus are autoritatea suferin?ei, a jertfei, ceea ce nu este cazul în ...cazul lui Engels al dumitale.

P.B.: Cine sunt „mon?trii zilelor noastre"?

I.C.: Marx, Engels, Lenin, Stalin ?i al?i revolu?ionari, activi?ti ai revolu?iei mondiale...Ai „m?re?ei" revolu?ii! Mai fac o precizare: duelul a fost între Lassalle ?i Racovi??, dar contrastul revelator nu este numai între cei doi, ci ?i între boierul moldovean ?i aristocra?ia vienez?... ?tii ce-mi trece acum prin cap: s? fac o scrisoare c?tre primarul Vienei ?i s?-i povestesc cum a ap?rat românul Racovi?? onoarea Vienei, a aristocra?iei austriece, în 1864. ?i cum românii lui Iuliu Maniu au ap?rat Viena de ravagiile spiritului revolu?ionar, în 1918... Sunt curios cum va reac?iona comunitatea vienez?! Ce monument al eternei ?i nem?rginitei recuno?tin?e îl vor ridica românilor!
C? veni vorba: ?tiai c? la Viena exist? un falnic monument al soldatului sovietic eliberator? Ar da orice vienezii s? nu-l mai vad? acolo. Am avut ?i noi un astfel de monument, în Pia?a Victoriei. ?i-aduci aminte?

P.B.: Da, era chiar pe axul pie?ei! Unde-i acum? Nu mai e în Pia?a Victoriei!

I.C.: Nu mai ?tiu nici eu pe unde este acum. L-or fi topit ?iganii... Ce ?tiu este c? a fost demontat din ordinul lui Nicolae Ceau?escu... A pretextat c? sub statuie va fi sta?ia de metrou, a?a c? ru?ii nu au mai avut ce spune... Caz unic în Europa la vremea aceea. Cum unic? a fost ?i distrugerea monumentului V.I.Lenin din Bucure?ti, în martie 1990 ?i în pofida autorit??ilor cominterniste revenite la guvernare în România. Tot a?a: o demolare efectuat? în premier? mondial?... Prioritate româneasc? absolut?! Am asistat la acel moment de avânt contra-revolu?ionar. Eram deplin con?tient c? asist la un moment de istorie universal?. A durat vreo dou? zile pân? ce homosexualul Lenin s-a l?sat dat jos de pe soclul revolu?iei mondiale ?i trântit la p?mânt, în noroi ?i în huiduielile reac?ionarilor bucure?teni!... Presa a trecut sub t?cere evenimnetul! Probabil c? undeva, în ni?te importante cancelarii ale lumii, nu ni se iart? nici asta...
Mai vorbim!

8 septembrie 2011
A consemnat Petre Burlacu footer