Revista Art-emis
Dialoguri privilegiate - Academician Petru Soltan (2) PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Joi, 25 August 2011 18:48
Soltan PetruAcademician Petru Soltan, Republica Moldova (Transnistria)

- Membru titular al Academiei de ?tiin?e a Republicii Moldova

- Membru de onoare al Academiei Române

Maria Diana Popescu: Ca om de ?tiin??, care au fost domeniile principale ale cercet?rii, ?i cu ce rezultate s-aul soldat? Ce v-a adus matematica?

Academician Petru Soltan: Onorat? Doamn? Maria Diana, a?i formulat o chestiune la care un r?spuns laconic bine perceput este extrem de dificil a-l expune. Motivele sunt multiple. Fac examin?ri doar în trei domenii mai importante, îns? dac? unul ar fi mai lesne în?eles, e vorba de aplic?ri ale matematicilor fie în economie fie în alte domenii, atunci altele dou?, geometria ?i topologia, cred c? multor reprezentan?i ai acestor dou? le-ar fi greu a prinde esen?a celor ob?inute personal de mine sau în colaborare cu discipolii sau matematicienii colegi de-ai mei.

- Mi-i comod a men?iona o chestiune specific? ?i mie, ci numai marilor profesori de-ai mei. Orice expunere din matematici, în special din ale mele, o fac cât mai accesibil?, coborând chiar la demonstra?ii elementare. Aici simt o analogie cu raportul meu fa?? de orice persoan?. De la opinc? pân? la vl?dica de intru în contact, incon?tient o fac de pe picior egal. Fie chiar cu handicap, din ace?tia n-o s? perceap? ce ?ii s? le spui. Am avut ?i un caz ce merit? aten?ie.

- În 1991 sunt invitat la Cluj ca oaspete cunoscut în ?tiin??. Când mi-se propune s? ?in o prelegere într-o aul? cu aspect de amfiteatru „Tiberiu Popoviciu". Pornit spre aul? pe perete v?d un anun? „Academicianul...". Era vorba de aceast? prelegere. Acolo lume peste lume. To?i matematicieni. Se anun?? tema. Eu scot vestonul, îl îmbrac pe speteaza unui scaun de pe ramp?. Iau creta ?i tot explic, scriind expresii simple. Un profesor de la galerie, de-acum e decedat, se ridic? ?i impulsiv pronun?? cu glas tare: „Iat? a?a s-ar cere s? vorbim!" Alte complimente n-am avut nici în timpul prelegerii, nici dup? asta.

- În 1992, la 15 mai, ora 10, precum ?tiam din timp, îns? când vin la hotel s? m? duc? la Universitatea Babe?-Bolyai, aflu c? ceremonia de conferire a titlului de Doctor Honoris Causa va avea loc la ora 12:00 (rectorul era la ?edin?a Academiei Române). Desigur c? orgoliul meu a dat de ?tire: rectorul deschizând Senatul o s? m? felicite cu faptul c? sunt membru de onoare aacestei academii. Îns? n-a fost s? fie a?a. Ceremonia a fost organizat? în fastuoasa Sal? a Clujului. În sal?, precum aflu mai târziu, erau prezen?i intelectualii de vârf ai municipiului. Dup? ce s-a terminat ceremonia, ie?ind din sala adiacent?, unde au fost sparte, precum mi-au spus, circa o sut? de sticle de ?ampanie, ie?ind în culoar, aud din fa?? vorba unui profesor reputat (mantia ?i alte semne erau în mâinile unui coleg din Chi?in?u, r?mas mult mai în urm?, urma s? ne ducem la mas? în Gr?dina Universit??ii): „Cum puteau s?-i dea Doctor Honoris Causa unui matematician primitiv". Am sc?pat de emo?iile acestei fraze datorit? frumoaselor personalit??i de la mesele din Gr?dina Universit??ii.

Aceast? men?iune înalt?, printre altele, prima în România dup? decembrie 1989, a f?cut ca discursul meu filosofic s? fie transmis la radio pentru întreag? ?ara-Mam?, s? m? demonstreze la Actualit??i (TVR1), iar Tribuna - ziarul jude?ean - s?-l publice peste un an în câteva numere succesive. Redactorul mi-a spus c? ei nu percepeau textul. Îns? s? nu m? abat.

- Dar iat? c? sunt inclus în permanentul Comitet Organizatoric al Seminarului Itinerar „Tiberiu Popoviciu", ?i practic în fiecare an eram la sfâr?it de mai prezent ?i cu discipolii mei, având câte un discurs plenar de fiecare dat?. Tematica noastr? varia. ?in minte, peste vreo zece ani, de-acum devenit Membru de Onoare al Academiei Române, tematica noastr? ?inea de Topologia algebric?, ini?iat? de Henri Poincare, mai precis de un ram al acesteia, propus de mine. La o ?edin?? n-am putut s? rabd ?i am strigat o fraz? ca a f?cut zarv? cu aplaude. O domni?oar? extrem de frumoas? pe nume Carboni ?ine un discurs c? lumea din aul? îi absorbea frumuse?ea ?i elegan?a ?i ml?dioasa limba italian?. Nici nu mai c?utam s? prind ceva: atât de atractiv? era. Când aceast? frumoas? italianc? î?i termin? discursul aula plesni în aplauze. Strig ?i eu o fraz? în român?: „Credeam c? am un postulat: la matematici vin exclusiv fete urâte. Domni?oara Carboni a f?cut din postulatul meu cenu??!". Repet - râsete cu aplauze. Dânsa vine la mine s?-i dau în scris fraza mea în române?te. N-am s? uit zâmbetul ei ginga?, de o fat?, s?-i zic latin?. Îns? în aceea?i zi, cam pe la ora 14:00, când î?i termin? expunerea un discipol de al meu, doctorul Sergiu Cataranciuc, ob?in un compliment pe nea?teptate. Pe podium se ridic? profesorul care mi-a atacat pe data de 15 mai 1992 ?i cu glas autoritar începe: „Domnul academician Petru Soltan cu ?coala sa face o teorie care nici nu se pred? la universit??i. Rezultatele acestei ?coli reprezint? valori de talie mondial?. Felicit?rile mele!" ?i cheam? lumea s? aplaude. Pare c? a venit ?i pe la mine personal s?-mi strâng? mâna. Îns? nu sunt sigur. Lume, lume. S? ne bucur?m de ea precum este.

- În cele de mai sus am men?ionat de Academia Român? ?i în acest caz am avut ni?te rela?ii nepl?cute din acelea?i cauze, adic? de a c?uta s? fiu cât mai accesibil în expuneri îns? a mai fost ceva de alt? natur?. Am s? men?ionez în cele ce urmeaz?. Pe când eram în Parlament (04.1990-03.1994), ne face o vizit? un academician cu o postur? înalt? în Guvernarea României. Fiind unicul academician în Prezidiul Parlamentului nostru mi se propune s?-l înso?esc la toate întâlnirile, inclusiv în excursii. Iat?, aflându-ne în doi într-o ma?in? luxoas? ?i ?inând drumul spre Orheiul Vechi, dânsul încearc? s? m? chestioneze cine sunt ?i cu ce m? ocup. Aflând multe îmi spune: „De-acum ?tiu c? vii des la Bucure?ti, s?-mi aduci acas? dosarul matale pentru a te recomanda Academiei Române. Peste scurt timp, fiind la Bucure?ti ?i f?cându-i un telefon la serviciu, pentru o problem? important? - s? se fac? o Hot?râre a Guvernului Român pentru a acorda burse de studii tinerilor din Ucraina: din cele dou? mii de burse pentru Republica Moldova, la indica?ia mea d?deam posibilitatea de a face studii ?i celor de Sudul Basarabiei, din Bucovina de Nord etc. Dup? ce practic se rezolv? aceast? problem?, dânsul m? duce la limuzina sa de serviciu care ne duce la casa dumnealui spa?ioas?, ascuns? întro o p?dure de brazi înal?i. Îmi face cuno?tin?? cu tân?ra sa so?ie. La o cafea, dânsul îmi cere dosarul. Apoi so?ia dânsului cu o ma?inic? elegant? m? duce la hotel. Printr-un coleg mi s-a transmis c? în 15 mai 1992 problema v-a fi rezolvat?, chiar în ziua când necesita la Cluj s? m? onoreze cu titlul de Doctor Honosis Causa. Pre?edintele Academiei Române, la o întâlnire, îmi spune „Matematicienii v-au respins: examin?rile dumitale sunt pentru liceu". Am înghi?it un nod amar, cu zâmbet gustând cafeaua comandat? de Pre?edinte.

- Peste vreo cinci ani, la Facultatea de Matematic? ?i Informatic? la care îmi fac serviciu, are loc un concurs de rezolvare a problemelor între studen?ii no?tri ?i cei veni?i din România. Am fost prevenit c? la sfâr?itul concursului o s? ?in o prelegere pentru ace?ti studen?i. Dintre cele trei domenii, ini?iate de mine mi s-a p?rut c? examin?rile f?cute cu discipolii mei cele mai lesne de perceput sunt legate de geometria mul?imilor d-convexe. E necesar a explica ce e asta. Din cele scrise aflu c? insula Manhattan dispune de o re?ea de drumuri - într-o direc?ie sunt paralele, iar în alta - la fel paralele, îns? perpendiculare la primele. Deci dintr-un col? x a acestei insule po?i nimeri în oricare alt col? y pe mai multe drumuri egale între ele ?i totodat? cele mai scurte. Mul?imea acestor col?uri ?i punctele de pe drumurile men?ionate noi le-am numit d-segment, notat prin <x, y>. O parte a Manhattan-ului se nume?te d-convex?, dac? pentru oricare dou? puncte u,v de pe str?zile acestei p?r?i con?in d-segmentul <u,v>. Acest concept, expus ?i de al?i mari matematicieni, f?r? s? ?tiu, mi-a f?cut creierul sclav ?i construiesc fundamentele teoriei d-convexit??ii. Acest subiect mi-a ?i constituit esen?a celui de al doilea doctorat scris într-un an la Universitatea Lomonosov din Moscova, îns? sus?inut în cadrul Academiei Mari din U.R.S.S.. Dac? a? diviza, distins? Doamn? Maria Diana Popescu, finele chestiunii II formulat? de Domnia Voastr?, atunci o parte din aceast? fundamenta teorie construit? mi-a ridicat ?i mai sus raitingul între matematicienii de pe mapamond: exact peste un an sunt ales membru al Academiei de ?tiin?e din Republica Moldova. Îns? s? m? întorc la concurs.

Iat?-m? intrat în aula 404 cu ideea de d-convexitate. Erau prezen?i peste o sut? de studen?i. Surpriza fu c? în prima banc?, indiscutabil erau doi b?rba?i în vârst?. Pe unul, pare, îl cuno?team. N-am avut emo?ii: cu un volum editat la Springer (în colaborare), eram sigur. Asistând dup? asta la prelegerile Domniilor lor, am aflat c? unul mai josu?, era marele matematician de la Ia?i, cu câteva posturi înalte, e vorba de academicianul Viorel Barbu, iar cel?lalt, tot de la Ia?i, academicianul Radu Miron, pe care în tinere?e îl v?zui în gara de la Chi?in?u - era un coleg al prietenului meu,tot de la Ia?i, profesorul Dan Papuc. Se cerea a prezenta acestor doi academicieni ?i ni?te înghe?at? gustoas?, f?r? a expune tehnologia de producere (Am avut o prelegere în Berlinul de Vest, unde ascult?torilor din sal? li s-au adus dou? c?rucioare cu dou? niveluri ticsite cu înghe?at?, cafea, ceai, bomboane etc. Asta pentru ca s? nu oboseasc? lumea). Desigur, inghe?ata insemna rezultate profunde - nu pentru studen?i.

- Început de octombrie, 1993. Sinaia. Sala mare de ?edin?e. Un enorm careu de mese, în interiorul c?ruia fel ?i chip de flori exotice, predispunând la un gust mai fin de via??, iar în jur - lume ?i lume aleas? - ambasadori, mini?tri, poe?i, profesori. E în toi ?edin?a ini?iat? a Simpozionului Interna?ional UNESCO, organizat de Comisia Na?ional? a României, având programate pe parcurs ?i alte întruniri în capitalele unor ??ri din bazinul str?vechi al Dun?rii. Moderator – un b?rbat înalt, precum aflu mai târziu, reputatul om de cultur? Mircea Tomu?. A?ezat în centrul unui grup de personalit??i ce completa latura mai mic? - un fel de Prezidiu - a careului, tot anun?a vorbitorii. Îns?, înainte de a da cuvânt persoanei respective, se ridica în picioare, demonstrându-?i înalta ?i zvelta sa figur?, chiar dac? era atacat de o chelie bifurcat?: cu un smoc de fire negre netezite spre stânga. Eu, fiind dus pe gânduri, tresar pe nea?teptate de la fraza:

 - Domnu' Soltan, ce se mai aude prin Republica Moldova? Moderatorul cu o pulbere de zâmbet se uit? spre mine. Dar ce s? se aud?? m? întreb eu în gând. Creierul meu, o veveri?? speriat?, î?i caut? un ram de sprijin de a se prezenta ?i corect, ?i laconic. Parlamentul de la Chi?in?u, ales în 1990, e în destr?mare, frac?iunea de agrarieni deja mul?umit? c? în noua constitu?ie limba de stat va fi cea moldovneascî, un guvern cu urechile ciulite spre Moscova. Intelectualii abia de mai ?in piept... Slav? Domnului: pare m-am prins de un ram. M? ridic ?i încep:

 - Anul trecut, la Cluj, am fost invitat la premiera spectacolului Tulburarea Apelor de Lucian Blaga. Un podium cu un apendice de punte ce separa sala în jum?t??i se întindea pân? dincolo de u?ile de la intrare. Un cârd de fete nude de sus pân? la brâu, una ca una frumoase de p?reau opera unei singure mame, cutreier? acest podium straniu întru-un desf?t cu extaz prin chiote ?i dang?te de râsete, tulburând nobilul public. În alt act, acelea?i fete îmbr?cate modest ?i îmbrobodite ca ni?te ??r?ncu?e neprih?nite, smerite ?i îngenuncheate cu palmele încruci?ate la piept se roag? evlavios Maicii Domnului. Dup? p?rerea mea, o lupt? pe via?? ?i pe moarte dintre sâni?orii ceea bine pârgui?i ?i puritatea Sfintei Marii. Aceea?i lupt? o duce ?i Republica Moldova: trupul apar?ine R?s?ritului, Moscovei, iar spiritul - Vestului, Bucure?tiului. În sal? coborî o lini?te de te durea auzul. O gafa diplomatic?. A?ezându-m?, vecinul din dreapta îmi sesizeaz? cotul.

 - Uit?-te, cu ce grab? ambasadorul rus face noti?e. L-am prins ?i eu cu ochiul. Un b?rbat din Prezidiu, b?l?ior, precum se zice la noi în Transnistria, având pleoapele un pic l?sate spre col?urile ochilor, pare prin telepatie, îmi atrage aten?ia, privindu-m? cu o ?âr? de curiozitate benefic?, apoi pe o f?râm? de clip? întoarce ochii spre persoana ce-?i f?cea noti?e. Îl întreb pe vecinul din dreapta cine-i acel domn.

 - E academicianul Eugen Simion. O somitate de mare corectitudine.

 Acest b?rbat a? zice, mi-a f?cut totul ce putea s?-mi aduc? matematica. Îns? asta – mai jos. La întrerupere îl salut pe un academician cunoscut al Academiei Române. Îl rog s?-mi fac? la întoarcere cuno?tin?? cu ?eful sec?iei de matematic? a Academiei Române, c?rui i-a? explica care-mi sunt rezultatele ?i examin?rile mele: mi-e ru?ine de cele auzite - ?eful sec?iei de matematic? este plecat pe un timp lung în str?in?tate, a r?spuns dumnealui în modul cel mai oficial. A zâmbit pl?cut, pe când eu am r?mas cu un dop de înghe?at? rece ?i amar în gât.

 - Octombrie, 2001. Universitatea de Stat din Tiraspol (UST) de acum amplasat? la Chi?in?u, retras? de la separati?ti prin semn?tura mea de ?ef de Comisie Parlamentar?, î?i s?rb?tore?te cei 70 di ani. O solemnitate fastuoas? la Oper?. Cu câteva zile mai înainte prorectorul Departamentului ?tiin?? a UST, academicianul dl Mitrofan Ciobanu organizeaz? un Simpozion ?tiin?ific Interna?ional, la care ?in ?i eu un discurs în plen. La un repaus de cafea în biroul d-lui Mitrofan Ciobanu, oaspetele de la Ia?i, academicianul Radu Miron îmi zice: „Noi o s? te facem membru de onoare al Academiei Române". Imediat vin cu replica: „Refuz! Îl propun pe tân?rul, dar ilustrul matematician, dl Mitrofan Ciobanu". Domnul Miron continu?: „Asta de mata nu depinde, iar noi o s?-l rug?m pe dl Ciobanu s? v? perfecteze dosarul". „Dar eu îl am gata: dumnealui e Doctor Honoris Causa al Universit??ii noastre!" - a relatat academicianul M.Cioban. ?i apoi s? zic c? Universitatea din Tiraspol nu e cea care mi-a adus noroc? P?cat ar fi ?i mare p?cat. Cu atât mai mult c? din aceast? Universitate mi-am ales incomparabila mea consoart?. În 2003 sunt informat de domnul academician Marius Iosifescu ca adunarea general? a Academiei Române v-a avea loc pe data de 22 iulie 2003. De ce s? m? duc la acea adunare, unde o s?-?i bat? joc de mine. Am fost informat de s?pt?mânalul „Literatura ?i Arta”, prin felicit?rile semnate de Grigore Vieru ?i Mihai Cimpoi, c? sunt ales. Ba mai mult - la sec?ia de matematic? a Academiei Române am fost votat în secret, unanim.

 Când în vara lui 2004 m? duc la Academia Român? s?-mi iau însemnele, o mare pl?cere mi-a f?cut-o personal noul Pre?edinte al Academiei Române, academicianul Eugen Simion. Îns? tot atunci aflu c? n-am fost acceptat la timpul când s-a prezentat dosarul de persoana sus pus? în prim?vara lui 1992, nu din considerente de simplitate ale examin?rilor mele, ci refuzul a fost datorat persoanei, n-o numesc, considerat? de intelectualitatea Român? c? nu merit? nici titlul de academician.

 - În ceea ce prive?te a treia direc?ie de cercetare ?i primul doctorat sus?inut, merit? un eseu aparte. A explica în ce consta el mi-e foarte dificil a-l expune în termeni accesibili, chiar dac? problema e totalmente rezolvat?.

 - va urma -

footer