Revista Art-emis
Dialoguri privilegiate - Dr. Horia Mure?ian - Premier? medical? interna?ional? PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Miercuri, 17 August 2011 19:33
Muresian Horia
Premier? medical? interna?ional? – Opera?ie pe cord deschis cu anestezie local? - Doctor în medicin?, Horia Mure?ian

Dr. Horia Mure?ian, doctor în medicin?, ?ef Sec?ie Chirurgie cardiac?, Spitalul Universitar, Bucure?ti, este chirurgul care a realizat în premier? mondial? opera?ia pe arterele carotide cu anestezie loco-regional?.

Maria Diana Popescu: Stimate domnule doctor Horia MURE?IAN, unul dintre posturile na?ionale de televiziune a informat cu privire la o recent? performan?? pe care a?i realizat-o în premier? interna?ional?, în domeniul chirurgiei cardiovasculare.

Dr. Horia Mure?ian: Este vorba de o tehnic? simpl? în esen?a ei, anume dezobstruarea arterei carotide la pacientul sub anestezie loco-regional?. Dac? pacientul se afl? sub anestezie general?, nu exist? o metod? sigur? 100% pentru a putea aprecia care sunt consecin?ele întreruperii temporare a circula?iei sanghine c?tre creier - opera?ia pe arterele carotide implic? o astfel de întrerupere a fluxului sanghin cerebral. Dac? se practic? anestezia numit? „loco-regional?", adic? anestezierea doar a unei jum?t??i a regiunii gâtului, prin blocarea nervilor cervicali, pacientul poate r?mâne treaz ?i orice efect nedorit al întreruperii circula?iei cerebrale poate fi apreciat imediat ?i pot fi luate m?surile corespunz?toare, înainte de producerea unui accident vascular cerebral. Este o tehnic? folosit? în str?in?tate de circa dou?zeci de ani. Tehnica are indica?ii particulare mai ales în cazul pacien?ilor cu boli asociate grave de tip cardiac, respirator, diabet, obezitate extrem?, pentru care anestezia general? reprezint? un risc în sine.

MDP: V? rog, descrie?i în cîteva cuvinte astfel de tehnici (interven?ii) care în România nu sînt practicate înc?.

Dr. H.M.: Exist? numeroase tehnici (?i nu numai în chirurgie) care în România nu sunt practicate înc?. A? dori s? explic mai în am?nunt contextul ?i implica?iile. În sistemele sanitare mai evoluate decât cel românesc, exist? un echilibru dinamic între eficien?a actului medical, siguran?a pacientului, câ?tigul medicului, al spitalului ?i al societ??ii în general, acompaniate de dreptul pacientului de a-?i alege tehnica preferat? - totul desf??urându-se în cadrul unui sistem legislativ mai clar. Tehnicile noi reprezint? astfel rezultatul unor studii ?i gândiri elaborate, al unor încerc?ri, dar ?i a unor demonstra?ii evidente privind rolul ?i locul acestora în medicina care se practic? în acele ??ri. Exist? ?i latura comercial?, dar care trebuie privit? pu?in altfel decât la noi, ?i anume: tehnicile noi sunt mediatizate ?i aplicate, cresc renumele medicului ?i al centrului, dar implic? ?i o r?spundere corespunz?toare, ceea ce face ca nu toate institu?iile s? le aplice în mod automat ?i facil. Pentru a va oferi câteva exemple din domeniul chirurgiei cardiovasculare, exist? posibilitatea de a opera pe cord deschis cu pacientul treaz, f?r? ventila?ie mecanic?, sau practicând incizii mici, limitate (a?a-numita „chirurgie mini-invaziv?"); exista tehnici de reparare a valvelor cardiace, renun?ându-se la clasicele protez?ri valvulare. Exista numeroase tehnici endovasculare, practicate prin cateterizarea unor vase periferice, adresate atât inimii cât ?i vaselor. Acestea pot fi asociate chirurgiei „clasice" permi?ând abordarea unor leziuni foarte complexe ?i pot fi aplicate în cazul unor pacien?i în stare foarte grav? sau având numeroase boli asociate (vârste extreme, obezitate, boli respiratorii grave, diabet ?.a.m.d.). Lista este desigur lung? ?i în continu? dezvoltare, dar ideea este aceea ca în lume au fost inventate, practicate, probate ?i certificate o serie de interven?ii ?i procedee care pot fi aplicate în România, care ar permite abordarea unor patologii complexe, care ar putea salva ?i trata numero?i pacien?i ?i care - nu în ultimul rând - ar aduce economii notabile.

MDP: Exist? cumva rezerve în ceea ce prive?te acceptarea ca metod? de lucru a unor astfel de tehnici inedite pe pia?a medical? româneasc??

Dr. H.M.: Nu le-a? defini chiar „rezerve". Exist? la noi un context, poate pu?in preg?tit în vederea aplic?rii unor tehnici noi. În primul rând, centrele ?i echipele din str?in?tate care aplic? astfel de tehnici, ?i-au dezvoltat asemenea capacit??i în decursul a numero?i ani de studiu ?i de activitate. Altfel spus: tehnicile noi sunt aplicate sau predate de c?tre cei care st?pânesc bine tehnicile „clasice". În al doilea rând, societatea este maturizat? ?i sensibilizat? cu privire la necesitatea ?i la avantajele aplic?rii unor tehnici noi. În al treilea rând, exist? o logistic? adecvat?, un sistem operativ bine rodat. În al patrulea rând, pacientul este mai con?tientizat cu privire la drepturile sale, cu privire la avantajele dar ?i la limitele sau dezavantajele unor astfel de tehnici. În cele din urm?, pacientul trebuie s? decid? ?i, dup? cum spunea Andreas Gruenzig, inventatorul angioplastiei: „nu doresc s? fiu primul pacient c?ruia i se aplic? o tehnic? nou?, dar nici ultimul pacient c?ruia i se aplic? o tehnic? veche". În România de azi, s-a trecut de etapa în care lipseau speciali?tii sau în care medicii nu puteau avea schimburi de experien??, pe lâng? accesul limitat la publica?iile cele mai renumite în domeniu. România de?ine un num?r important de speciali?ti preg?ti?i în diferite sisteme sanitare evoluate, ?i acest fapt ar trebui privit ?i exploatat ca o surs? de informa?ie unic? ??rii noastre, o convergent? fericit? ?i de mari perspective. România nu de?ine îns? sistemul operativ necesar, care este greu de pornit, dar nu imposibil. Este dificil ?i datorit? unor diferen?e de concep?ie dar ?i ca urmare a perpetu?rii unor cercuri vicioase în care exist? mari oscila?ii între r?spunderea medicului, câ?tigul acestuia, plata serviciilor din partea societ??ii, drepturile ?i informarea pacientului. În modul cel mai sintetic spus, în România, nici medicul, nici pacientul ?i nici societatea nu î?i cunosc ?i nu ?i-au definit clar pozi?ia, drepturile ?i îndatoririle. De?i cadrul apare înc? foarte complicat, „exploatarea" resurselor umane din medicina de azi a României ?i aplicarea tehnicilor noi despre care vorbim, reprezint? un pas necesar ?i o cale c?tre rezolvarea acestor probleme complexe.

MDP: Care va fi, în viziunea dumneavoastr? ca specialist, viitorul cardiologiei? Va fi cumva ?tirbit? rela?ia între metodologia medical? clasic? ?i cea modern??

Dr. H.M.: Nu, din contr?. ?i v? voi oferi exemplul medicinei de calitate, a?a cum trebuie practicat? în mileniul III. Progresele din ?tiin??, posibilit??ile oferite de dezvoltarea f?r? precedent a tehnologiei duc la ascu?irea sim?ului clinic ?i amplific? toate calit??ile medicului ?i, nu în ultimul rând, sentimentul de uman. Este, dac? vre?i, ceva analog astronomului care, de?i dotat cu cele mai noi instrumente, nu uit? constela?iile, folose?te în paralel sau ori de câte ori este nevoie ?i dispozitivele clasice ?i prive?te cerul înstelat al nop?ii cu acela?i sentiment poetic, de?i are în minte întregi tratate de astrofizic? ?i analizeaz? reac?iile din interiorul unei stele aflate la distan?e enorme.

MDP: Reu?e?te un chirurg de talia dumneavoastr? s? stabileasc? un echilibru perfect între experien?? ?i lipsurile pe care le reclam? sistemul de s?n?tate românesc?

Dr. H.M.: Niciun sistem medical nu este perfect sau, altfel spus, orice sistem medical poate fi îmbun?t??it. Sistemul românesc trebuie privit în cadrul unui context social, istoric, economic ?i politic - despre care nu exist? aici spa?iul necesar unei analize detaliate. Totu?i, într-un mod sintetic se poate explica faptul c? desf??urarea activit??ii de medic în România este dificil?, cu atât mai mult cu cât pot percepe mai intens diferen?ele dintre sistemul nostru ?i cele în care am operat pân? acum. Lipsurile sau diferen?ele nu sunt insurmontabile, acesta fiind unul dintre motivele pentru care am revenit în ?ar?. A? men?iona îns? c? o mare parte a timpului ?i a eforturilor mele sunt consumate de activit??i ne-medicale de tip administrativ, se disipeaz? printre angrenajele unui sistem c?ruia îi lipse?te nu atât eficien?a, cât logica de func?ionare; se disipeaz? printre factori cu mentalit??i ?i preg?tire dubioase. ?i deoarece am atins acest subiect, percep?ia mea, ca persoan? ce a tr?it destui ani în afara ??rii, e c? România este înc? marcat? de o lips? de profesionalism în toate domeniile, deficien?? care are explica?ii de tip istoric, cultural ?i de profit imediat, ?i care se va atenua ?i va disp?rea doar prin eforturi conjugate. Oricum, în cei aproape dou?zeci de ani de la revolu?ie, România a înregistrat schimb?ri importante în bine, iar poporul nostru posed? unele capacit??i particulare care ne-au f?cut s? recuper?m ?i chiar s? dep??im diferen?e ?i limite ce p?reau abisale, în trecut. Încerc deci s? privesc aceste „limite" ale sistemului medical din România drept stimulante.

MDP: S? mergem mai departe, s? investig?m împreun? anatomia unei zile de lucru a dumneavoastr?...

Dr. H.M.: Nici un medic adev?rat nu poate pretinde s? fi încheiat procesul de înv??are, de acumulare, de specializare, de perfec?ionare. Medicina se tot însu?e?te, pân? la sfâr?itul vie?ii ?i de aceea spuneam mai înainte c? pentru mine medicina a devenit un mod de via??. ?i urmând exemplul mae?trilor mei adev?ra?i, tr?iesc în clinic? ?i înv?? în fiecare zi de la pacien?i, de la colegii mei. Ziua începe la ora 05,30 cu gimnastic? ?i cu o cafea amar?. Ajung la spital la 06,30. La 07,00 încep vizita la pacien?ii de pe sec?ie ?i din reanimare. Urmeaz? consulta?ii ?i controale, apoi programul operator - uneori cu, de cele mai multe ori îns?, f?r? pauza de prânz. Masa la spital r?mâne un prilej de cunoa?tere ?i de strângere a unor amici?ii cu colegii. De obicei îns? micile pauze sunt folosite pentru a r?spunde celor mei diferite chem?ri ?i solicit?ri, prin alte sec?ii, la camera de gard? ?.a.m.d. La sfâr?itul programului operator (de obicei dup?-amiaz? sau seara), are loc contravizita ?i preg?tirea pacien?ilor pentru opera?iile din ziua urm?toare. De multe ori, singura mea mas? este cea de sear?. Scurtele întreruperi sau orele de sear? le folosesc pentru rezolvarea unor probleme administrative, coresponden??, activitate ?tiin?ific?. Acesteia din urm? îns? îi dedic ultimele ore ale serii, fie acas?, fie la spital unde de multe ori r?mân peste noapte, mai ales dac? programul s-a prelungit peste orele 20,00. Telefonul meu mobil este deschis în permanen?? pentru orice solicitare de urgen??. Serile lucrez mult pe internet, având o bogat? coresponden?? ?i contacte cu diferi?i autori ?i reviste; scriu ?i citesc, încercând s? m? men?in la zi în acest domeniu complex ?i aflat în continu? evolu?ie. Impactul dezvolt?rii mijloacelor de comunicare este extraordinar: colaborez ?i scriu articole împreun? cu speciali?ti pe care nu i-am întâlnit sau v?zut vreodat?. Dar acest mic am?nunt nu face decât s? scoat? ?i mai mult în eviden?? unele paradoxuri din sistemul medical românesc, printre care lipsa unei comunic?ri constructive între speciali?ti sau perpetuarea autosuficien?ei. Acest program se repet? inclusiv sâmb?ta ?i duminica, cu men?iunea c? în aceste zile mai „libere" m? pot dedica unor ore de disec?ie, fotografiei medicale, cititului ?i unui tur de alergare de 20 km. Opera?iile în domeniul cardiovascular sunt solicitante, nu numai din punct de vedere intelectual, dar ?i fizic. Rareori o opera?ie cardiovascular? dureaz? sub trei ore. Încerc s?-mi men?in forma ?i capacit??ile practicând sportul ca mod de via?? ?i nu ca hobby sau cu scop pur competitiv. În cele din urm?, sportul contribuie într-o m?sura major? la dezvoltarea intelectual?, la men?inerea unui echilibru psihic, la evitarea viciilor ?i mai ales la prevenirea unor boli ale lumii moderne.

MDP: „O via?? nu valoreaz? nimic, dar nimic nu valoreaz? cît o via??" spunea André Marlaux. Pentru dr. Horia Mure?ian, cît cînt?re?te o via???

Dr. H.M.: Cel ce alege medicina nu poate decât s? lupte pentru via??, dar a? ad?uga ?i aceea c? medicul adev?rat trebuie s? lupte ?i pentru a oferi o via?? demn? pacientului. Semnifica?ia ?i importan?a vie?ii este cople?itoare pentru medic, iar medicul - ?i eu însumi simt aceasta - sufer? ?i se consum? efectiv în fa?a pacientului. Responsabilitatea este enorm? ?i medicina este un domeniu care, pe de-o parte, ofer? satisfac?ii ?i chiar veleit??i divine, dar, pe de alt? parte, scoate în eviden?? limitele ?i imposibilit??ile medicului. În fa?a unei asemenea antiteze profunde, e greu ca medicul s? î?i g?seasc? echilibrul profesional ?i cel interior. Medicul adev?rat nu se poate blaza ?i nu poate deveni indiferent odat? cu trecerea timpului. Am remarcat acest lucru la mae?trii mei ?i simt cum acest foc interior care se aprinde în fiecare dintre noi, se men?ine viu, dar în acela?i timp consum?, iar, în anumite circumstan?e, poate mistui într-un timp scurt. Pe de alt? parte, medicina nu poate fi aplicat? ?i condus? într-un mod strict pasional, sentimental, emo?ional, iar abordarea ?tiin?ific? nu poate fi trecut? pe un plan secundar. Astfel, gândirea mea medical?, activitatea mea profesional? ?i filosofia mea ca medic au în centru nu embleme sau devize precum „Iubirea" sau „credin?a", ci încerc s? tratez pe ori?icine cu RESPECT. Iar acest numitor comun numit RESPECT implic? abnega?ie, ?tiin??, dedicare, munc?, disponibilitate, autocontrol, cercetare, evitarea viciilor, preg?tire continu?, evolu?ie. În fond, este vorba despre un respect reciproc, atât fa?? de persoana tratat? cât ?i fa?? de mine însumi... c?tre rezolvarea acestor probleme complexe.

MDP: Egalitatea ?anselor - singura compatibil? cu echitatea ?i eficacitatea natural? - func?ioneaz? în sistemul nostru de s?n?tate?

Dr. H.M.: Nu! ?i nu func?ioneaz? din mai multe motive. Nu exist? un sistem de identificare ?i de promovare a valorilor. Nu exist? interesul pentru investi?ii în domeniul medicinei, în cercetare în general. Nu exist? o opinie general? ?i o scar? a valorilor în care cercet?torul, medicul bun sau studentul eminent s? fie privit cu respect. Sunt invidia?i sau respecta?i oamenii care „se descurc?" sau fotbali?tii, modelele. În s?n?tate, exist? numeroase sectoare monopolizate ?i în care promov?rile se desf??oar? pe cu totul alte criterii decât cel calitativ. S-a schimbat îns? ?i percep?ia valorii ?i a muncii. Am avut ?ansa de a lucra în sisteme în care concuren?a este mare, în care un loc de munc? se g?se?te cu dificultate, în care men?inerea pe o anumit? pozi?ie este solicitant? ?i în care cel ce nu î?i poate men?ine anumite standarde ajunge chiar s? cunoasc? ce înseamn? foamea. Pe de o parte, în societate trebuie s? fie operant un sistem care s? permit? stimularea, atragerea, conservarea ?i promovarea valorilor, dar pe de alta parte, trebuie ca ?i poten?ialele valori s? î?i manifeste angajarea deplin? în vederea unei asemenea recunoa?teri, f?r? a c?uta scuze sau motive pentru un eventual insucces. Doar o mic? parte a investi?iilor personale sunt încununate de succes, iar calitatea se selecteaz? ?i din a?a-numitele nereu?ite. Egalitatea ?anselor nu înseamn? deci doar oferte ?i bineîn?eles este nevoie de un context social ?i economic.

MDP: Sîntem siguri, noi descoperiri vor îmbog??i practica medical? româneasc?. Rizomii acestor evolu?ii se afl? desigur în mîinile genera?iei dumneavoastr? de medici, al c?rei exponent sînte?i. Care sînt pa?ii de strict? necesitate care s? ajute la punerea în practic? a acestora?

Dr. H.M.: La nivel individual: renun?area la comoditate, asumarea unor riscuri, volum crescut de munc?, gândire de perspectiv?. La nivel global: crearea unui sistem logistic eficient, o bun? organizare, con?tientizarea societ??ii în general ?i nu doar a factorilor teoretic direct implica?i în asemenea procese. Trebuie s? devin? operante sistemele de autocontrol care caracterizeaz? o societate evoluat?, de la nivelul familiei, organiza?ii de voluntariat, organiza?ii neguvernamentale, organiza?ii religioase, mergând pân? la comunit??i profesionale ?i ?tiin?ifice, sindicate, partide ?.a.m.d. O serie de controale devin mai eficiente ?i nu trebuie s? cad? doar în sarcina Ministerului s?n?t??ii, al finan?elor, al cercet?rii sau al g?rzii de finan?e.

MDP: Domnule doctor Horia Mure?ian, a?i absolvit Facultatea de Medicin? General? Bucure?ti în anul 1985 ca ?ef de promo?ie cu media 10. Ce a urmat apoi? Face?i, v? rog, vorbire despre specializ?rile ulterioare, despre recunoa?terea interna?ional? de care ?tiu c? v? bucura?i, despre titlurile primite ?i despre alte capacit??i.

Dr. H.M.: Pentru mine, medicina a reprezentat o atrac?ie, apoi a devenit o pasiune ?i ulterior, un mod de via??. Dup? absolvirea Facult??ii de Medicin? din Bucure?ti, din 1985 ?i pân? în 1993, am încercat s?-mi dezvolt capacit??ile într-o specialitate preten?ioas? dar foarte frumoas? ?i de perspectiv?. Am ob?inut ceea ce puteam ob?ine în România în acea perioad?, iar dezvoltarea mea profesional? ?i uman? au depins în mare m?sur? de ceea ce am acumulat ?i tr?it în acest interval de timp. În ciuda tuturor greut??ilor ?i opreli?tilor, ?coala româneasc? de medicin? (atât facultatea cât ?i înv???mântul postuniversitar) s-a men?inut la un nivel bun, iar lipsurile de atunci nu au f?cut decât s? creasc? ambi?ia ?i puterea de munc? a genera?iei noastre. Din 1993 ?i pân? în 2006, am tr?it în afara României, înv??ând ?i lucrând în sistemul american ?i în cel italian. Trecând dincolo de nivelul unui simplu bursist, am sus?inut toate examenele ?i am parcurs toate formele necesare recunoa?terii diplomei de medic, a licen?ei de liber? practic? ?i a specialit??ii, având astfel dreptul ?i posibilitatea de a lucra efectiv în sistemele sus-amintite ?i „culegând" nemijlocit esen?a acestor lumi mult diferite de cea româneasc?. Am înv??at numeroase tehnici chirurgicale noi. Schimbul de informa?ie ?i de experien??, caracteristic lumii avansate, mi-a permis nu numai acumularea unor atribute pe linie profesional? dar mi-a imprimat un stil de lucru ?i un mod de viat? ce reprezint? de fapt punctul-cheie, de la care începe diferen?a semnificativ? dintre sistemul românesc ?i respectiv, cel „occidental".
Activitatea ca medic chirurg a fost dublat? de cercetarea în domeniul anatomiei clinice, adic? a anatomiei cu aplica?ii în medicina clinic?, diagnostic ?i tratament. Anul 2002 a reprezentat momentul „saltului" sau al „desprinderii" fa?? de mae?trii mei din acest domeniu, când priorit??ile personale din aceasta ramur? au c?p?tat recunoa?tere interna?ional?. Volumul de munc? a crescut îns? ?i nu a? fi reu?it s? fac fa?? tuturor cerin?elor f?r? ajutorul familiei mele. Tot în 2002 am înfiin?at la Milano Centrul de Disec?ie Cardiovascular, pentru studiul anatomiei clinice a inimii ?i vaselor, f?r? vreun ajutor financiar ?i cu mari dificult??i în ceea ce prive?te sediul ?i procurarea materialului anatomic. Din activitatea centrului au rezultat numeroase lucr?ri ?tiin?ifice ?i articole prezentate la congresele de anatomie, de cardiologie ?i de chirurgie sau publicate în revistele interna?ionale cele mai consacrate. Am devenit membrul unor prestigioase asocia?ii interna?ionale din Statele Unite ?i Europa ?i referent ?tiin?ific la dou? dintre cele mai importante reviste din domeniu. Am devenit cunoscut ?i pentru capacit??ile în domeniul fotografiei medicale. Recompensele au sosit îns? dup? mai mult de ?apte ani dificili, marca?i pe alocuri de perioade foarte grele iar faptul c? am continuat ?i am st?ruit în munca mea se datoreaz? unei încrederi mari ?i a unei înc?p??ân?ri pe m?sur?, atât din partea mea, cât ?i din cea a familiei mele.

MDP: În atmosfera de oboseal? decadent? a prezentului, cine crede?i c? se face vinovat de func?ionarea defectuoas? a unor domenii vitale (s?n?tate, înv???mînt, cultur?)? Cine deformeaz? exagerînd liniile existen?ei noastre?

Dr. H.M.: Omul, ca animal dotat cu con?tiin??, tr?ie?te sub imperiul anxiet??ii ?i încearc? s? estompeze aspectele dezam?gitoare ale realit??ii ?i existen?ei. Via?a oric?rui individ se încheie prin moarte, ades precedat? de boli ?i de suferin?e. Crearea unei lumi paralele, aparent mai sigur?, ofer? semnifica?ie eroic? sau cel pu?in o explica?ie mai coerent? existen?ei individuale. Omul, în mare propor?ie, a ajuns s? nu mai gândeasc? decât prin intermediul unor stereotipuri dinamice, dintre care cele mai multe, preluate, împrumutate sau aplicate în modul cel mai superficial. Omul cultural-automatizat este sclavul mediului cultural, al tendin?elor de moment, iar identitatea ?i personalitatea sa sunt iluzoriu explicate ?i c?utate în moda momentului s?u, în exemplele (aparent) gratificante ale consumismului. Este paradoxal ?i ridicol ca individul ast?zi s? aleag? supersti?ia sau minciuna (de altfel nici m?car bine ticluite) drept explica?ie, mod de via?? sau chiar defini?ie a realit??ii! Medicina, de exemplu, a f?cut pa?i uria?i ?i progrese care în urm? cu pu?ini ani erau chiar de neînchipuit - rezultat al gândirii ?i activit??ii umane. Nu doresc s? pledez pentru unificarea religiei cu arta ?i cu ?tiin?a: toate acestea reprezint? forme emergente ale activit??ii ?i ale gândirii omului ?i nu pot fuziona într-o retort? - de?i se influen?eaz? reciproc. Lumea de ast?zi, a?a cum o defini?i, este cu atât mai periculoas? cu cât rezult? o redus? preocupare, atât în domeniul artistic, religios, cât ?i ?tiin?ific, de parc? fiecare dintre acestea ?i-ar fi epuizat capacit??ile ?i resursele. Mai mult îns?, o mare parte a indivizilor prefer? comoditatea decaden?ei ?i a atributului de „politically correct" în schimbul angaj?rii nemijlocite, al spiritului revolu?ionar, al abnega?iei, dar... mergând pân? la niveluri mai pu?in ample, ast?zi, din p?cate, se renun?? în mare parte chiar ?i la simpla seriozitate, ordine, educa?ie, polite?e, respect pentru munca sau pentru semenii no?tri. Nu este deci de mirare ca nivelul global s? fie sc?zut, alterat ?i c? aceast? tendin?? s? penetreze domeniile cele mai diverse. Nep?sarea sau atitudini de tipul „nu mi-am f?cut decât datoria" sunt responsabile de mari drame ale omenirii, precum lag?rele de exterminare - dar duc ?i la erodarea unor valori ale umanit??ii acumulate prin sacrificii. S? lu?m numai exemplul la îndemân? al dreptului la vot - acum când neprezentarea la vot este privit? ca un semn de protest, analog copilului r?sf??at care î?i arunc? juc?riile pentru a-?i pedepsi p?rin?ii. Citeam de mult o carte intitulat? „Istoria Cultural? A Prostiei Omene?ti" ?i cred c? epoca actual? va de?ine un loc notabil într-o edi?ie viitoare a c?r?ii. Ceea ce este îns? mai grav, din punctul meu de vedere, este c? aceste racile sunt mai mult decât evidente, dar sunt privite cu nep?sare. L-a? parafraza pe Ernesto „Che" Guevara, care spunea c? a fi revolu?ionar înseamn? s?-?i pese ?i s? iei atitudine fa?? de orice nedreptate, oriunde s-ar petrece aceasta. În domeniul cultural, înv???mânt ?i medicin?, cu atât mai mult este nevoie de o asemenea atitudine. Dar iat? (?i ierta?i-mi discursul prea lung) exemplul medicinei, care devine din ce în ce mai impersonal?, atât printr-o tehnologizare excesiv? (care permite ascunderea unor limite sau incapacit??ii profesionale ?i chiar ale personalit??ii medicului), cât ?i prin intromisiunile de tip legal ?i financiar, care fac din medic un prestator de servicii, ?i care azi î?i poate desf??ura activitatea de zi-cu-zi, f?r? implica?ii emo?ionale, f?r? o excesiv? dedicare, f?r? a încerca un contact uman cu pacientul, ci având în vedere ca elemente principale acoperirea fa?? de orice posibil? ac?iune legal?, un câ?tig optim atât pentru structura în cadrul c?reia activeaz?, cât ?i pentru folos personal. Medicul ajunge s? func?ioneze ca un angajat la ghi?eu, care trebuie s? consulte sau s? trateze un num?r cât mai mare de pacien?i, în timpul cel mai scurt, cu investi?iile cele mai reduse ?i cu profitul maxim. Când am ales aceast? profesie, imaginea medicului era cu totul diferit?, iar rolul social al acestuia (indiferent de locul unde profeseaz? ?i indiferent de tipul de specializare) era major. Analog înv???torului, analog preotului, analog omului de art? ?.a.m.d. Nimeni nu ne oblig? îns? s? facem lucrurile mediocru, iar gradul de inteligen??, de superioritate, de educa?ie, de respect ?i de iubire se m?soar? prin angajamentul ?i dorin?a de a realiza ceva dincolo de minimul necesar (asta pentru a nu intra în discu?iile ?i defini?iile filosofice ale „binelui" ?i ale „r?ului"). Indiferent de gradul de preg?tire, indiferent de domeniu de activitate.

MDP: De cî?iva ani buni societatea româneasc? se tot recl?de?te. Ce duh anarhic simte pl?cerea s? cojeasc? din temelii c?r?mizile existen?ei?

Dr. H.M.: Tocmai în aceast? perioad? apar mai pregnante: lipsa unei educa?ii solide, a preg?tirii în general, a unor „obiceiuri" ?i a unor sisteme de „feed back" din societate, care nu reprezint? altceva decât sisteme de autocontrol ?i care fac diferen?a între un sistem mai evoluat ?i unul mai pu?in dezvoltat în acest sens. Nu se pot crea peste noapte oameni educa?i, cu spirit de familie sau religios, care s? abordeze cu seriozitate orice sarcin?, care s? î?i cunoasc? atât capacit??ile cât ?i limitele. Lista poate continua. Un alt element care mi se pare important este defini?ia sau imaginea societ??ii în care tr?im sau pe care dorim s-o cre?m. Noi înc? nu ?tim sau nu ne imaginam cum este societatea noastr? acum ?i c?tre ce vrem s? ne îndrept?m, care sunt ?elurile noastre. Se tr?ie?te prea mult momentul sau se realizeaz? planuri doar pe termen scurt ?i mediu, în general motivate de profituri cât mai substan?iale, dublate de o r?spundere limitat? sau chiar omis?. Asocierile ?i alian?ele care se constituie nu au ca numitor comun idealuri ?i principii de tip politic, religios sau pur profesional, ?tiin?ific, cultural. Sunt de cele mai multe ori de tip ad-hoc, scopul ?i elementul comun, fiind cel amintit anterior.

MDP: Ecleziastul constat? c? „cel ce î?i înmul?e?te ?tiin?a, î?i spore?te suferin?a". Cît trebuie s? ?tim, cît trebuie s? fim, s? ne putem p?stra scara de valori?

Dr. H.M.: „Individul care nu tr?ie?te în ignoran??, c?ruia îi pas? de ceea ce se întâmpl? in jurul s?u ?i care acumuleaz? cât mai mult? cunoa?tere, nu poate fi fericit": cred c? în acest sens trebuie interpretat acest citat. Fericirea este greu de definit, chiar de c?tre fiecare dintre noi, are de multe ori un caracter retrospectiv ?i prin aceasta las? ?i mai mult un gust amar. Personal, nu caut fericirea, ci sentimentul de a tr?i cât mai deplin via?a ?i de a contribui la ceea ce se întâmpl? în lume, în modul cel mai corect. Am luat de mult exemplul din „Rug?ciunea unui dac". Nu cred c? vreo scar? a valorilor poat? fi dezorientat? sau distrus? de acumularea cuno?tin?elor. Cred îns? c? trebuie s? fim ap?i s? primim mesajele realit??ii, care este de o complexitate greu de cuprins ?i care în fond este crud? în esen?a ei. Dar luând iar??i exemplul medicinei, prin ?tiin?? s-a îmbun?t??it calitatea vie?ii ?i s-a prelungit durata acesteia, sunt tratate boli care decimau sau înjum?t??eau popula?ii întregi. S-a dat ?ansa s? contribuie la cre?terea societ??ii unor persoane care altfel ar fi fost fie abandonate, fie ar fi necesitat între?inere îndelungat?. Iat?, de exemplu, câ?i indivizi cu handicapuri au ajuns s? fie autosuficien?i, s? lucreze, s? comunice.

MDP: Dincolo de medicin?, cine este OMUL Horia Mure?ian? Ce pasiuni înrobitoare, subjugante, îl asediaz??

Dr. H.M.: Doresc s? m? pot dedica mai mult familiei mele. Îmi place s? c?l?toresc ?i s? cunosc locuri noi ?i s? descop?r alte culturi. Doresc s? citesc mai mult, în afara medicinei. Îmi place s? citesc nu numai beletristic?, ci ?i filosofie (în special din domeniul epistemologiei), fizic?, biologie. M? intereseaz? via?a insectelor ?i formele de inteligen?? colectiv?. Asociez acestor pl?ceri sau pasiuni, fotografia, care pentru mine posed? valen?e deosebite în comunicare ?i, nu în ultimul rând, în domeniul artistic. Se potrive?te cel mai bine sentimentului pe care Goethe îl definea ca fiind cel suprem fiin?ei umane: „înfiorarea". ?i cred c? tot ceea ce ne înconjoar? ne poate oferi în fiecare moment, ?i în cele mai mici am?nunte ale sale, acest sim??mânt emo?ional deosebit, pe care încerc s?-l imortalizez nu numai pe pelicul?, ci ?i prin activitatea pe care o desf??or în fiecare zi ?i prin copiii pe care îi cresc. footer