Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Miercuri, 05 Septembrie 2018 14:40

UE-Ro Dup? zeci ?i zeci de ani de existen?? frenetic? ?i zbuciumat? (dar ?i cu istorice experimente benefice), Europa Unit? nu poate curma ?irul parc? f?r? sfâr?it de sfidari dintre cele mai inedite, unele de-a dreptul dramatice, de parcurs ?i de perspectiv?. Cea mai recent? dintre ele, ultimatumul Italiei c? va înceta finan?area ce-i revine, la U.E. dac? nu i se rezolva favorabil cerin?ele în problema imigran?ilor extraeuropeni. Este doar cea mai nou? mare amenin?are pentru solidaritatea - ?i chiar existen?a, în formula actual? - a U.E. din tot mai voluminoasa agend? a dificult??ilor ?i primejdiilor cu care s-a confruntat în timp edificiul european.

Analistul francez Gerard Mamou sumarizeaz? câteva dintre cele relativ recente - sau înc? în curs - precum urmeaz?: „retragerea brutal? a Marii Britanii, votul de neîncredere în U.E. din Italia, nesocotirea amenin??rilor, destul de copil?re?ti, ale Comisiei Europene de c?tre Ungaria ?i Polonia, sl?birea politic? ?i moral? a Germaniei care penduleaz? între discursul antiimigrationist ?i ostilitatea crescând? a ??rilor europene care se consider? defavorizate, diferendele economice ?i politice între Germania ?i Fran?a, instituirea de c?tre Danemarca a controlului la frontirea sa cu Germania, incapacitatea general? ?i major? în gestionarea problemelor puse de de o imigra?ie masiv?, ca urmare îndeosebi a suprim?rii cvasigenerale a frontierelor, imigra?ia foarte amenin??toare prin componenta sa islamist? radical? etc.". Iar acest „etc." este ?i el supraînc?rcat de motive de migren?: „Statele Unite, Rusia, China, Turcia, mai ales, doresc sl?birea U.E., în toate domeniiile ?i în primul rând în economie".

Nu mai pu?in preocupante sunt ?i deficien?ele, imperfec?iunile, inechit??ile interne ale Uniunii: clivajul cronic dintre constructul european ?i cet??eni, deficitul de democra?ie, autoritarismul institu?iilor ?i demnitarilor de la Bruxelles, birocratizarea excesiv? a angrenajului integrationist, influen?a tot mai evident? ?i mai nefast? a multina?ionalelor ?i diferitelor grupuri de afaceri asupra deciziilor europene, lipsa de proiecte structurale ?i de perspectiva pentru viitorul Uniunii (începând cu viitoarea sa configura?ie ?i regulile ei). Inceertitudinile ?i întreb?rile privitoare la Europa de mâine încep de la statutul ce trebuie s? i se stabileasc? pentru a putea deveni cu adev?rat superputerea care se dore?te: dac? nu-?i asum? ea îns??i garantarea propriei ap?r?ri ?i securit??i, cu toat? for?a sa economic? ?i patrimoniul ei de cultur? ?i civiliza?ie, Lumea Veche nu va fi niciodat? unul dintre protagonistii de prim rang al lumii secolului al XXI-lea. Or, ast?zi Europa este, din punct de vedere militar, o putere militarmente mediocr?.

Tot acest rechizitoriu autocritic european este îns? doar partea întunecat? a tabloului. C?ci ar fi ?i nerealist, ?i nedrept, s? se treac? sub t?cere performan?ele de mare cutezan?a ?i f?r? precedent în istorie care onoreaz? pasionanta aventur? european? c?reia îi suntem contemporani ?i, în felul nostru, p?rta?i. În primul rând, faptul c? Europa n-a mai fost din 1945 însângerat? ?i devastat? de r?zboaie de anvergur? continental? (c?ci nu numai echilibrul terorii dintre cei doi mari au inhibat cataclismul). ?i de aici, ca impact pozitiv, apropierea crescând?, convie?uirea mai cordial? ?i conlucrarea treptat amplificat? între statele ?i popoarele acestei p?r?i de lume. ?i mai pot fi amintite înc? multe alte izbânzi salutare. Dar ele nu pot despov?ra prea mult greul problematicii de gestionat în Europa sau ating?toare de ea. Iar timpul, în Europa, s-ar p?rea c? are tot mai putin? r?bdare pentru a îng?dui luxul temporizarilor ?i amanarilor.

Aceasta este Europa pe care urmeaz? s? o prezideze, dup? 1 ianuarie 2019, timp de jum?tate de an, România. Despre care sunt mult mai multe de dezvoltat. Destul pentru a spune, îns?, deocamdat?, c? diploma?ia, dar în primul rând politica româneasc? se afl? în fa?? unei probe de foc necru??toare, care poate fie urca, fie pr?bu?i ?ara în ochii lumii. ?i pentru mult? vreme. C?ci exemple, ?i bune ?i rele în materie, avem chiar în istoria recent?, înc? fierbinte. Pentru a face fa?? a?a cum se cere acestei sfidari f?r? precedent ca responsabilitate ?i amploare, statul român ?i institu?iile sale trebuie s? revin? la o func?ionalitate normal? , democratic?, pragmatic?, prin în?elepciune ?i bun?credin?a, profesionalism ?i onestitate, credibilitate, dar în primul rând prin recucerirea încrederii cet??enilor. ?i toate acestea, în cele câteva luni câte au mai r?mas pân? la marea încercare.

Grafica - I.M.

footer