Revista Art-emis
Satan 2 - bomba care aduce iadul pe Pământ PDF Imprimare Email
Alexandru Bochiș-Borșanu   
Duminică, 02 Septembrie 2018 08:27

RS-28 SarmatCine nu a auzit de Satana? Alţii îi spun Satan, dar e Dracu' gol! Când cineva pronunţă acest cuvânt, imediat mintea reacţionează şi îţi creează cel puţin două imagini. Una, relevată de memorie, pe ecranul minţii: tineri dezinvolţi la o adunare a sataniştilor. Acei adepţi ai dracului, convertiţi de țiganul-ungur Anton Sandor La Vey, (mama sa a fost ţigancă din Transilvania) şi care sunt blamaţi pentru negarea lui Dumnezeu. Au ca simbol un animal negru cu coarne, la care se închină şi o dogma, crezul: „Eu sunt Dumnezeul meu"!

A doua imagine satanică, ar fi aceea a Iadului! Acel loc subteran, infernal, unde focul arde perpetuu cu vâlvătăi, sufletele păcătoşilor. Unde Scaraoţki şi fiul său Michiduţă rânduiesc intensitatea focului. Şi te rogi să nu ajungi în iad. Îţi faci cruce şi zici Doamne, apără-mă! Piei drace! Mai la bătrâneţe, te întorci cu faţa către Domnul, sperând să nu ajungi în incandescenţa iadului. Şi te rogi lui Dumnezeu să te ierte de păcatele făcute, cu fapta sau cu gândul.

A treia imagine, nu pot să o revendice decât câţiva iniţiaţi ori cei dotați cu reprezentare iconografică incomensurabilă. Sigur, nu o să mă credeţi, dar şi eu sunt printre ei. Văd cum un areal terestru de mii km pătraţi este un focar incandescent întins, jar, flăcări roşii şi albastre, fum negru şi cenuşiu, cât cuprinzi, aburi fierbinţi aruncaţi în atmosfera ceţoasă, cu un miros puternic pestilenţial, uneori fad, alteori specific, care poate fi produs de arderea unor fiinţe umane ori animale, sau alte bunuri materiale organice din câmpul dezastrului.

Aceasta ar fi imaginea, care oricând poate deveni reală, apocaliptică, obiectivă, materială, produsă de „Satan 2" - racheta nucleară rusească! Dacă celelalte imagini sunt doar mentale, în închipuirea noastră sau în poveşti, acest tablou poate deveni, cât de curând, realitate. „Satan 2" este racheta intercontinentală cu rază lungă de acţiune, considerată drept cea mai puternică armă nucleară existentă azi în lume, denumită în acte „RS-28 Sarmat" construită de Rusia. Supranumele „Satan 2" - l-au dat chiar de americani. Racheta poate transporta 16 focoase nucleare, în greutate de 50 de megatone, încărcătură cu o putere de distrugere de 2000 de ori mai puternică decât mica bomba atomică „Little Boy", aruncată în 6 august 1945, de USA, deasupra Hiroshimei. Nenorocirile le cunoașteți. Tabloul apocaliptic la fel.

Acest monstru nuclear, după cum apreciază specialiştii N.A.T.O., este invizibil pentru sistemele antiradar iar viteza de deplasare este atât de mare, încât sistemele actuale de apărare antirachetă ar fi inutile. Afirmativ, poate să străbată zece mii de kilometri, iar un oraş ca New York poate fi distrus, într-o secundă. La noi, baza americană antirachetă de la Deveselu ar fi o glumă pentru asemenea arme. Spre deosebire de alte situaţii, când cercetările privind finalitatea armelor nucleare era strict secretă, despre „Satan 2", presa din Rusia scrie că „racheta poate şterge de pe faţa Pământului un teritoriu de dimensiunea Texasului". Rusia prezintă fotografii cu noua armă, provocând fiori, teamă, în Occident. U.S.A. şi N.A.T.O. percep „dezvăluirile", fără precedent, ca mesaje de intimidare la adresa lor. Şi nu îi pot contrazice. De aceea întreb, oare este oportun să acuzăm Rusia, să o provocăm, de posibilă agresiune armată, când noi avem un simulacru de mijloace de apărare?

„Preşedintele meu" - vorba analistului Niilu Schmecker - în alocuţiunile pe care le citeşte, la diferite ocazii oficiale, nu omite să menţioneze pericolul Rusiei pentru România, o acuză de ocuparea teritoriilor străine; de pericolul invadării unor ţări N.A.T.O.; plusează pe constituirea unei forţe maritime armate N.A.T.O. în Marea Neagră, deşi ştie, sau o fi aflat, că ar încălca tratate internaţionale, respectate de statele riverane; de nerespectarea tratatului de la Minsk cu privire la pacea din Ucraina, etc. Toate aceste sunt realităţi, dar nu „Preşedintele meu" trebuie să le declame, să ameninţe Marele Urs.

Am impresia că sfătuitorii săi, primesc ordine din alte zone, şi sub pretextul „alinierii la politica Alianţei", este manipulat pentru a provoca. Este periculos pentru România.
Ţarul Putin, după declararea bazei de la Deveselu, ca operaţională, a nominalizat ţara noastră ca ţintă sigură într-un eventual conflict. Atunci a ordonat unui număr de 500 de rachete să le fie setată traiectoria spre ţara noastră. Tu, președinte, propui eventuale măsuri de ripostă? E ridicol! România nu mai are mijloace de apărare. Americanii au explicat cum poate fi activat art. 5 din Tratatul NATO, pentru apărarea unei ţări atacate. Poate dura 5 zile. Dacă ar fi ca Rusia să ne atace, până la activarea forţei N.A.T.O., armatele ruse au trecut de Timişoara, fac joncțiune cu Belgradul. Nu înţeleg politica noastră faţă de Rusia!

Jens Stoltenberg afirma: „[...] Alianţa Nord-Atlantică nu reprezintă nici o ameninţare pentru nimeni. Nu vrem un nou Război Rece, nu vrem o nouă cursă a înarmării. Şi nu vrem confruntare militară [...] încercăm să avem un dialog constructiv cu Rusia. Rusia nu poate şi nu trebuie să fie izolată", a spus la Summit-ul N.A.T.O. de la Varşovia. Sau poziţia Preşedintelui Franţei, la aceeaşi reuniune: „N.A.T.O. nu are câtuși de puțin vocația să facă presiuni asupra relațiilor pe care Europa trebuie să le aibă cu Rusia, iar pentru Franța, Rusia nu este un adversar, nu este o amenințare. Rusia este un partener [...] și încercăm să găsim o soluție pentru criza din Ucraina".

„Si vis pacem, para bellum !" (Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război!) spunea scriitorul militar latin Flavius Vegetius Renatus, dar noi doar mimăm că ne pregătim. Războiul este pierdut deja, înainte de a-l începe. De ce mimăm războiul? Sunt date certe că vom fi atacaţi? Care este scopul noului exerciţiu N.A.T.O., ce urmează să se desfăşoare la noi noiembrie? Ne edifică generalul Timothy McGuire, comandant general adjunct al armatei americane in Europa: „Nu vrem un război, dar cel mai bun mod de a menţine pacea este prin forţă şi prin pregătire". Inventivi, americanii au introdus în bibliografia lor strategică atât preceptele din cartea lui Sun Tzu, „Arta războiului" (anul 550 î.Hr), dar şi adagiul lui Flavius Vegetius Renatus (secolul al IV-lea d.Hr.), adaptându-le adaptat la zilele noastre... „Exerciţiile militare fac parte din eforturile N.A.T.O. de a acoperi lacunele din apărarea aeriană a Alianţei, în încercarea de a descuraja ambiţiile Rusiei în Europa de Est", a precizat generalul. Şi pentru ca provocarea să fie sesizată şi de ruşi, armata americană va muta din Germania sistemul antirachetă „Patriot", ca parte în exerciţiu; la exerciţiile comune vor participa circa 100 de soldaţi americani şi 100 români. Poziţia generalului şi a „Preşedintelui meu" sunt concordante, dar par contrare celor ale Preşedintelui Franţei şi a secretarului general N.A.T.O. De aceea, nu ar fi bine să adoptăm şi noi o poziţie nonbeligerantă faţă de Rusia? Dacă, Doamne fereşte, se declanşează un război, acesta va avea loc pe teritoriul României, nu al Statelor Unite. Ţara mea, a noastră, va fi distrusă. Vă reamintesc: teritoriu U.S.A. nu fost niciodată teatru de război de la Războiul de Secesiune (1861-1865). Reţineţi! De la Al Doilea Război Mondial până în prezent U.S.A. a fost implicată în 52 războaie regionale, majoritatea le-au pierdut.

Într-un război cu Rusia, „Ţara mea dragă, Ţara mea de dor", ar dispărea de pe hartă.

Grafica - I.M.

footer