Revista Art-emis
„Fantomeleˮ A fost structura-vârf de lance din activitatea de informaţii externe (4) PDF Imprimare Email
General Bg. (r) Cornel Biriş   
Duminică, 29 Iulie 2018 18:39

SIE 4Presiunile asupra noastră, de fapt, de unde au venit ? Din Vest sau din Est ?

Mai suntem încă mulți în viață care am privit cu oroare masa de consiliu din biroul său pe care erau aliniate mapele cu toată baza externă a tuturor unităților din S.I.E., pregătite pentru a fi predate personal de către „Salvatorul României" celor cărora le implora bunăvoința. O fi cerut oare partenerului să predea și el potențialul său informativ din țara noastră? I s-or fi predat și lui niște liste în acest sens? Dacă da, cine știe, să ne spună și nouă, să putem înțelege exact valoarea acestor negocieri. Degradant, mizerabil și odios!

Nu cu prea mult timp în urmă, generalul Gheorghe Dragomir, numit după 1990 locțiitor al șefului S.I.E. în perioada directoratului lui Mihai Caraman, ne readucea în atenție presiunile repetate, uneori chiar însoțite de jigniri, ale ofițerului C.I.A., Nicholson, aflat la post în acea perioadă la Ambasada S.U.A. din București, care solicita insistent deconspirarea rețelei informative românești aflată în țara sa. I s-a explicat în nenumărate rânduri că o astfel de negociere nu poate avea loc și s-a refuzat să se dea curs solicitărilor sale repetate. Și totuși... Nicholson a făcut o echipă bună cu alți parteneri din S.I.E. Cu care? Să știți că mai știm și noi câte ceva... Cert este că, după ani de zile, Nicholson a fost arestat și condamnat pentru că a fost dovedit drept o „cârtiță" a K.G.B. în interiorul C.I.A. și de atunci ne tot întrebăm: Păi ... presiunile asupra noastră de fapt de unde au venit. Din Vest sau din Est ?

În 1997, bezna și norii negri aflați deasupra subunităților noastre s-au risipit și a răsărit soarele și pe strada noastră. Venirea la comanda SIE a lui Cătălin Harnagea a fost pentru noi ca un pahar de apă dat unuia care stătea să moară de sete. Harnagea s-a aplecat cu multă atenție asupra specificului unității, a analizat cu minuțiozitate toate aspectele acestei activități și a hotărât reînființarea ei la standardele de funcționare, ca organizare și mărime, ca în perioada anilor 70. Sub directoratul său, efectivele unității au fost apreciate la adevărata lor valoare, am reușit să adaptăm mijloacele, metodele și efectivele existente la cerințele momentului, în concordanță cu situația operativă pe plan mondial. Harnagea a participat deseori la analizele organizate în unitate, la ședințele de bilanț și la analize cu ofițeri aflați în misiune în exterior sau în pregătire în țară. Ne-a sprijinit în tot ceea ce am realizat și a apreciat pozitiv munca efectivelor unității.

Dar nu a durat mult și a venit al treilea seism... și ultimul. Ceea ce au reconstruit unii cu migală și sudoare au distrus alții cu ură și intransigență. Ioan Talpeș nu a putut să uite că fractura provocată de el, în timpul cât a funcționat ca director al SIE, a fost vindecată și, ca un ultim verdict de execuție la moarte, a reușit desființarea unității în martie 2002. Nici de data aceasta nu știm dacă la baza acțiunii a stat o hotărâre a C.S.A.T., în ce condiții a fost dată; dacă președintele Iliescu a fost și el de acord și de această dată și pe ce bază a fost aprobată noua organizare a SIE prin care unitatea a fost desființată în totalitate, ca și linia de muncă specială, totodată. Nimeni nu a mai fost interesat de situația foștilor ofițeri speciali pregătiți și trimiși în misiuni externe, trecuți în rezervă, unii din ei nici acum lămuriți cu statutul lor socioprofesional.

La intrarea în sediul C.I.A., dăltuite în marmură stau scrise cuvintele din Biblie: „Și veți cunoaște Adevărul, iar Adevărul vă va face liberi", iar eu adaug „Așa să ne ajute Dumnezeu".

Nu există niciun loc unde să nu fie folosit spionajul.

General Bg. (r) Petru Neghiu: Domnule general, din punctul dumneavoastră de vedere, considerați că este posibilă o structură de informații/spionaj a U.E., care ar fi schema unui scenariu de funcționare a unei astfel de structuri?

General Bg. (r) Cornel Biriş: În anul 512 i.H. Sun Tzu a scris o maximă de mare actualitate și în zilele noastre: „Nu există niciun loc unde să nu fie folosit spionajul". Și dacă serviciile de spionaj vor exista cât timp vor exista statele independente, suverane, în teritorii cuprinse între granițe recunoscute, de ce să nu poată fi create structuri informative în cadrul uniunilor, confederațiilor, grupurilor de țări constituie în organizații, etc.? În acest sens, cred că Uniunea Europeană ar avea nevoie de o astfel de structură, condusă de un organism din care să facă parte șefii serviciilor de spionaj din toate țările, locțiitorii pe probleme operative cărora să li se alăture un puternic aparat format din consilieri, consultanți, analiști și experți pe diferite specialități din domeniu. Nu este cazul să motivăm acum această necesitate, dar putem aminti recrudescența acțiunilor teroriste, necesitatea gestionarii unor situații de criză, apariția unor pericole iminente în diverse domenii care ar putea afecta siguranța națională a statelor sau chiar a Uniunii și enumerarea ar putea continua.

Evident că realizarea și funcționarea unei astfel de structuri nu ar trebui să lezeze sau să subordoneze activitatea serviciilor de informații naționale, ci din contră, ar trebui să înfăptuiască o armonizare și cooperare benefică tuturor.

P.N.: Credeți că în condițiile actuale „fantomele" ar fi utile, să zicem, cu precădere în domeniul economic, tehnico-științific, relații comerciale internaționale etc.?

C.B.: Mai mult decât oricând, cred că această linie de muncă ar fi absolut necesară, domeniile de interes ce ar urma să fie explorate stabilindu-se în funcție de situațiile geopolitice actuale și viitoare, de mutațiile rapide care se produc în situațiile operative care ne privesc, din nevoile de cooperare cu serviciile specializate din Uniunea Europeană și N.A.T.O., de multitudinea și frecvența acțiunilor organizațiilor teroriste și revizioniste; a grupărilor neo-naziste; a deselor stări conflictuale ce apar în diferite zone ale lumii; de apariția zonelor de conflict în care dreptul internațional este tot mai relativ și goana nebună de a înarma părțile beligerante cu armament fabricat cu câteva decenii în urmă, care peste scurt timp devin obiecte de paradă; de proliferarea și folosirea armelor de distrugere în masă, cum am constatat cu stupoare recent în privința armelor chimice, deși există pârghii la nivel mondial de anihilare a lor; de multitudinea de programe unilaterale de realizare a ordinii internaționale; de aplicare a sentințelor economice ca mijloc de protecție a unora și distrugere a altora; de avântul incredibil luat de războiul informațional și lista ar putea continua înfiorător de mult.

P.N.: Cu experiența pe care ați dovedit-o, ce sfaturi credeți că le-ați putea da tinerelor cadre de informații externe ale României?

C.B.: După mine, cred că orice tânăr care ar dori să îmbrățișeze această carieră ar trebui să țină seama de următoarele sfaturi pe care îmi permit să le încep cu Nu!:
- Nu aveți ce căuta în această castă dacă noțiunea de patrie se traduce prin „ubi bene, ibi patria";
- Nu vă apucați de această meserie dacă sunteți înclinat spre minciună, delațiune, infatuare, chiul și hazard;
- Nu puteți să reușiți în această activitate dacă dați dovadă de lașitate, imoralitate, lipsă de curaj și lene;
- Nu încercați să forțați aparențele în ideea că merge și așa, sperând că în timp lucrurile se vor așeza într-o normalitate pe care v-o imaginați și doriți. Veți avea la un moment dat o mare dezamăgire și veți dezamăgi și pe cei din jurul dumneavoastră.
Dacă toate acestea vă sunt străine și necunoscute în ceea ce vă privește, puteți să încercați. Va fi nevoie însă de perseverență, hotărâre, dăruire, mult discernământ și multă, multă răbdare. S-ar putea să reușiți... Vă doresc mult succes!

Am devenit un popor de scriitori!

Și ca să închei mica noastră povestioară din anii 70', în loc de happy-end, am putea spune: „și apropiindu-se de destinația mult dorită și văzând că noi, cei de la galere, suntem epuizați, vlăguiți și legați de mâini și de picioare... ne-au aruncat peste bord!". La final, aș dori să remarc faptul că în ultimul timp am constatat că toată lumea s-a apucat să scrie cărți. Se scriu cărți din orice poziție, la propriu și la figurat. „Profesia" de scriitor se răspândește în masă, cu autori și personaje din toate domeniile posibile și imposibile. Am devenit un popor de scriitori! Și tot privind în jurul meu, am luat hotărârea să mă apuc și eu să scriu una ... sau mai multe cărți. Evident, mă voi inspira din cazuri și personaje reale. Mulți prieteni mă încurajează! Alții ... nu! Le-am spus în final: „Toată viața am pus pe alții să scrie și m-am bucurat eu. Acum o să scriu eu...și se vor întrista alții!"

Nu pot să închei înșiruirea gândurilor mele, fără a vă reaminti un pasaj de referință din lucrarea „Omul din umbră" a celebrului director al Mossad, Efraim Halevy: „M-am mișcat și am acționat în umbră timp de aproape 40 de ani. Toate arată altfel de acolo, dar, de fapt, care este lumea umbrelor și care este aceea a luminii? Care este lumea iluziei și care este aceea a realității sau este vorba de un amestec al celor două...? Dacă diplomația este arta posibilului, informațiile sunt meșteșugul imposibilului iar viața a devenit mai imposibilă decât în oricare moment al istoriei umane".

Grafica - I.M.

Notă: Textul prezentat este rezultatul dialogului dintre General Bg. (r) Petru Neghiu, Preşedintele A.C.M.R.R.-S.I.E. şi General Bg. (r) Cornel Biriş, publicat în Revista „Periscop", publicație a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din S.I.E.

footer