Revista Art-emis
„Fantomeleˮ A fost structura-vârf de lance din activitatea de informaţii externe (2) PDF Imprimare Email
General Bg. (r) Cornel Biriş   
Duminică, 22 Iulie 2018 20:10

SIE 2Un bun patriot, cu un pronunţat spirit de dragoste de ţară, de popor şi de neam!

General Bg. (r) Petru Neghiu: Care ar fi, după părerea dumneavoastră, calitățile sau, de ce nu, tarele care definesc un astfel de ofițer? Este „deplina acoperire" cea mai importantă dintre problemele care se pun în legătură cu o astfel de persoană? Ce rol au vârsta, pregătirea profesională, ocupația, statutul social al celui ce urmează a fi „fantomă", situația lui contrainformativă etc.?

General Bg. (r) Cornel Biriş :Răspunsul la întrebare este complex, dar el trebuie subliniat de la începutul activității unui astfel de ofițer. Toate cerințele sunt la fel de importante și ele trebuie îndeplinite armonios, în totalitatea lor. Foarte pe scurt, am putea enumera obligativitatea următoarelor calități:
- un bun patriot, cu un pronunțat spirit de dragoste de țară, de popor și neam;
- o bună pregătire în specialitatea de bază care să îi poată permite o evoluție în spațiul și obiectivele de destinație, unde să poată avea acces la informațiile de interes;
- o comportare și moralitate ireproșabilă în familie, societate și orice colectivitate frecventează;
- aptitudini pentru desfășurarea unei activități informative de pe pozițiile pentru care este pregătit, putere de analiză și sinteză a datelor și faptelor de interes operativ cu care se confruntă, sociabilitate și perseverență;
- aptitudini și înclinații reale necesare protecției sale personale și a activității ce o va desfășura, stăpânire de sine, curaj și rezistență la presiuni fizice și psihice prelungite.
Acoperirea deplină de care ați amintit dumneavoastră trebuie să fie fără niciun fel de fisură, întrucât o carență cât de mică pe această linie poate provoca un dezastru la un moment dat. Au fost și cazuri în care după ani și ani de eforturi pe linia pregătirii unor astfel de ofițeri, a trebuit să renunțăm, din cauza unor greșeli apărute pe parcurs și care nu au putut fi trecute cu vederea. Cum de altfel au fost și cazuri când unii ofițeri au fost retrași din exterior din misiune, întrucât au apărut fisuri pe linia păstrării conspirativității lor. Aici, de fapt, este ca în aviație: nu se poate greși, decât o singură dată.

P.N.: Puteau fi „fantome" ale unității și cetățeni străini? Ce cetățeni erau selecționați? Ce conta mai mult, interesul informativ din zonă/spațiu sau anumite situații punctuale?

C.B.: În serviciul român de informații externe, „fantomele" au fost exclusiv cetățeni români. Că ulterior au devenit cetățeni ai altor state, este cu totul altceva. Pot fi menționate și situații în care noi am creat și legendat originea străină a acestor ofițeri pentru a înlesni stabilirea și obținerea cetățeniei lor în alte țări. Munca pentru crearea acestor combinații este titanică și mi-ar trebui mult timp și spațiu să aduc în atenția dumneavoastră metodele si mijloacele ce sunt necesare în realizarea lor. Cetățenii străini puteau constitui, însă, oricare element din potențialul informativ al ofițerilor speciali, care erau creați pe principiile muncii de informații în spațiile și obiectivele repartizate spre cercetare informativă fiecăruia.

P.N.: Domnule general, aș vrea să ne oprim puțin la „cazul Nemetzi". Cartea lui face publice nu numai informații, dar și documente cu grad înalt de secretizare. Cum apreciați că a fost posibilă apariția acestora în spațiul public, știind cât de riguros este reglementat circuitul informațiilor și documentelor în toate structurile de informații externe, dar, mai cu seamă al unității pe care ați comandat-o? În ce ar consta prejudiciile aduse de cartea lui Nemetzi? Să fie vorba și de o situație penală? De ce nu s-a instrumentat?

C.B.: Citesc în prezent cu interes deosebit o carte intitulată „Vânătoare bună", povestea unui maestru al spionajului american, Jack Devine, fost șef al diviziunii de operațiuni clandestine din C.I.A. La începutul acestei lucrări memorialistice, într-un colțișor al paginii, se află următoarea precizare: „Toate faptele, opiniile și analizele exprimate aparțin autorului și nu reprezintă poziția oficială sau viziunea C.I.A. Acest material a fost verificat de către C.I.A. pentru a preveni dezvăluirea unor informații secrete."

Și atunci, dacă noi tot ne străduim să construim o democrație reală, cu reguli și norme care să prevină haosul și dezordinea, de ce nu învățăm de la principalul partener din Intelligence? De ce evităm să luăm măsuri de prevenție și admitem devoalări, care în mare măsură aduc prejudicii activității de informații externe, mai ales că în mare parte sunt construite pe ipoteze și zvonuri? De ce lăsăm ca oameni care și-au dedicat viața și activitatea pentru munca de informații să fie tăvăliți în noroi de dragul unor răzbunări? De ce? În ceea ce îl privește pe Nemeți (numele corect din actele de stare civilă ale individului), putem sublinia în esență mai multe aspecte:

„Calitatea de « Curier illegal » îi confer dreptul de a cheltui fără documente justificativeˮ

a) Ne punem întrebarea, în ce scop a fotocopiat și păstrat documentele care apar în memoriile sale și care au un caracter „strict secret"? Au mai fost folosite oare și în alte situații anterioare? Dacă da, când, unde și cui au fost date? Nu putem noi răspunde la această întrebare, atât timp cât în statul de drept există create organe specializate care au în atribuțiile lor clarificarea unor astfel de acte infracționale. Dacă am fi inițiat o astfel de verificare, noi, cei care apărem în relatările autorului acestei infracțiuni, am fi fost acuzați că ne dezvinovățim și căutăm să acoperim faptele săvârșite. Personal am primit mai multe semnale, că domnul T. Meleșcanu - pe atunci director al Serviciului de Informații Externe - ar fi dorit să poarte cu mine o discuție privind această lucrare (sau mai exact lucrătură) și am tot așteptat.

Am așteptat și după primirea semnalelor că și următorul șef al S.I.E., Mihai Răzvan Ungureanu ar fi dorit o discuție cu mine în acest sens. În zadar însă. Nu s-a produs nimic. De ce? Este trist că uscăturile din pădure sunt lăsate să emane toxine și mizerii peste copacii care se străduiesc să producă un aer curat atât de necesar oamenilor iar „pădurarii" nu se ocupă de curățirea locurilor infestate.

b) Ne mai punem întrebarea de ce oare toți foștii șefi și colegi ai numitului Nemeți, suntem proști, hoți și diletanți? Bineînțeles sunt și două excepții. Primul este col. Gălățeanu, care l-a selecționat și pregătit pentru aducerea în unitatea noastră, cunoscut că a făcut parte din vechiul SSI, un tip „uns cu toate alifiile" cum îi plăcea să i se spună și care ulterior a fost trecut în rezervă pentru faptul că a inițiat și a ascuns acțiunile întreprinse de el, pentru ca fiica sa să poată pleca din țară printr-o căsătorie cu un cetățean străin, acțiune considerată trădare în acele timpuri.

Cel de-al doilea este col. Sergiu Nica, fostul șef al celebrei subunități 0544/R, înființată de generalul Pleșiță pentru a executa sentințele judecătorești de condamnare la moarte date în cazul „trădătorilor", acțiuni la care a participat cu succes și cu rezultate notabile chiar autorul memoriilor în cauză. De fapt, aprecierea dată lui Nica Sergiu este făcută în urma faptului că acesta îi înmâna sume importante de valută lui Nemeți, la plecările în misiuni externe pe linia acestei formațiuni, iar calitatea de „curier ilegal" îi conferea dreptul autorului de a cheltui aceste sume fără a prezenta ulterior documente justificative din care să rezulte natura acestora.

În ceea ce mă privește pe mine, nu mă mir că mi-au fost atribuite tot felul de murdării, întrucât eu am întocmit raportul cu propunerea de trecere în rezervă a lui Nemeți, când am constatat că nu se ia nici o măsură în ceea ce îl privește, pentru acțiunile criminale săvârșite în exterior asupra unor foști colegi, condamnați la moarte ca „trădători". În acest sens am avut sprijinul total al șefului S.I.E., Cătălin Harnagea care nu a conceput sub nicio formă ca în rândul cadrelor active să mai fie ofițeri care să fi participat la astfel de acțiuni criminale.

c) Ne mai surprinde și amnezia care l-a cuprins pe bietul „memorialist" în timp ce scria pasajele care se referă la activitatea sa în unitatea de renume 0544/R. Autorul nu își mai aduce aminte de acțiunile în care a fost angrenat. Nu își aduce aminte nici de acțiunea din Elveția în care a lăsat pe viață fără picioare o astfel de „țintă" bănuit că a pactizat cu dușmanul, detonând cu telecomanda o bombă pe care a plasat-o sub autoturismul acestuia.

Și aici simt nevoia să fac o precizare. Analiza faptelor cu privire la unii „trădători" cel puțin asupra celor care au făcut parte din rândul ofițerilor speciali din unitatea cu „fantome", a fost făcută într-o anumită perioadă în care se pare că lucrurile nu puteau fi relatate așa cum au fost în realitate. Fracturile provocate în unele cazuri în sistemele de legătură, care au dus implicit la ruperea legăturii cu acești ofițeri, nu întotdeauna au fost făcute cu intenție și nu numai din vina celor ce executau misiunile în exterior. Oare ofițerii de legătură din Centrală nu au făcut nicio greșeală în acest sens? Știau oare exact care au fost cauzele care au dus la „tăcerea" unor ofițeri aflați în misiune externă? Știm noi oare ce măsuri s-au întreprins asupra lor de către organele de contrainformații din țările respective? Nu prea știm și pentru ca unii să se disculpe, probabil a fost mult mai ușor să învinuiască. Trist!

Și, continuând surprinderile noastre asupra „memorialistului", ne exprimăm mirarea că acesta a uitat să amintească și aportul său la acțiunea de „distrugere" a postului de radio Europa Liberă și din motive necunoscute nouă, nu a relatat despre rolul său în această acțiune. Oare să se simtă frustrat că acțiunea nu a reușit? Din documentările la care și el a participat nu a rezultat că postul de radio în limba română se află într-o clădire situată mai departe de gard decât cel în limba cehă? Sau poate au fost rușinați că nu au reușit să arunce până acolo rucsacul cu inflamabile? Nu știm, iar el nu ne spune.

În mai multe rânduri, aflându-se într-o plăcută dispoziție bahică, a făcut afirmații în fața mai multor colegi că el ar fi fost mânuitorul rucsacului în cauză, precizând că... „doar nu eram prost să sar gardul ca să ajung la clădirea unde se afla secția română a postului, așa că am plasat rucsacul lângă clădirea aflată aproape de gard...", acolo unde de fapt era situată secția în limba cehă. Noi din câte știm, ca urmare a anchetelor desfășurate de autoritățile europene, altcineva a fost ultimul schimb la plasarea bombei, dar dacă tot este loc, să ne lăudăm. De asemenea, ne întrebăm de ce nu ne spune cine a fost „cetățeanul elvețian" care, după efectuarea acestei isprăvi, în trenul cu destinația Elveția, a înmânat lui Johannes Weinrich si Magdalena Kopp, alias „Lilly", colaboratorii lui Ilich Ramirez Sanchez, supranumit „Carlos șacalul", documente de identitate și călătorie contrafăcute pentru cei doi, care au fost folosite la plecarea lor din Germania. Probabil tot o amnezie!

d) Ne mai punem, de asemenea, întrebarea și asupra posibilităților materiale ale autorului „memoriilor", care deși fiind singurul producător de venit din familie, soția fiind casnică, iar cele două fiice, elevă și studentă, a reușit cu grijă să-și „chivernisească" bănuții câștigați pentru a putea cumpăra o casă în cartierul Gării de Nord, prețurile imobilelor din zonă fiind măricele la data achiziționării. Să fie oare venit dobândit în urma unor manevre dubioase făcute pentru a-și însuși unele bunuri imobiliare, proprietăți de drept ale unor foști ofițeri speciali, pe care le avea în administrare? Sau poate au fost și alte surse, în afara dovezilor de mărinimie pe care Nica Sergiu le-a avut față de Nemeți? Noi doar bănuim, dar nu suntem siguri, căci nu noi am avut în mână instrumentele necesare acestor verificări.

Există totuși o enigmă. Persoane demne de încredere, după ce s-au asigurat că nu am telefonul mobil asupra mea, au făcut afirmații voalate din care rezulta ca numitul Nemeți ar fi fost încurajat și apoi chiar protejat să scrie „memoriile" sale în această gamă, pentru a justifica încă o dată „necesitatea" desființării liniei de muncă specială a „fantomelor". Trist, mizerabil, dezgustător si dezonorant! Și totuși, în încheierea răspunsului la această întrebare, printre multiplele semne de întrebare pe care le am, trebuie să recunosc deschis și clar că individul a spus și un mare adevăr. Chiar din capul locului, din titlu. Într-adevăr, Nemeți a fost ultimul curier ilegal și la propriu și la figurat.
- Va urma -

Notă: Textul prezentat este rezultatul dialogului dintre General Bg. (r) Petru Neghiu, Preşedintele A.C.M.R.R.-S.I.E. şi General Bg. (r) Cornel Biriş, publicat în Revista „Periscop", publicație a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din S.I.E.

footer