Revista Art-emis
Un Kissinger dâmbovițean PDF Imprimare Email
Acad. Eugen Mihăescu   
Miercuri, 18 Iulie 2018 21:19

Ioan Talpeş„Ioan Talpeș - fost director al Serviciului de Informații Externe între anii 1992-1997 - n.r.) încearcă să răspundă acuzației de înaltă trădare pe care i-o aduce generalul Cornel Biriș în revista „Periscop", publicație a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din S.I.E. De fapt, Talpeș amestecă deliberat problemele, el, cel, care a predat americanilor, aliaților noștri din N.A.T.O., lista cu ofițerii pe deplin conspirați, agenții infiltrați în S.U.A., Germania etc., unde spionau în folosul României, că a făcut asta cu buna știință și acceptul președintelui României, Comandantului Suprem al Forțelor Armate, adică, pe atunci, Ion Iliescu"[1].

L-am cunoscut bine pe domnul Ioan Talpeș, am fost colegi la Președinție după anul 2000. I-am făcut portretul în cartea mea de memorii, „Între linii":

Ioan Talpeș își luase o morgă preocupată, de Kissinger dâmbovițean, cu fruntea umbrită de problemele politicii externe. Părea că pe umerii săi se sprijină nu numai Președinția României, sau țara cu totul, ci întreaga omenire! Universul părea că devenise terenul său de joacă, îi lipseau doar găletușa și lopățica... Dar în paginile aceleiași cărți povestesc o întâmplare petrecută în biroul lui Strobe Talbott, cel care a fost adjunctul Secretarului de Stat Madeleine Albright, în timpul Administrației Clinton, bun prieten și coleg cu mine pe vremea când lucram amândoi la revista „Time". Episodul se petrecea în 1995, exact în perioada în care se lăuda Talpeș că negocia cu N.A.T.O. aderarea României la alianță:

El Greco, la New York

„Am ajuns la fix la Departamentul de Stat și Talbott, care mă aștepta, m-a văzut coborând din taxi. M-a condus într- o altă sală decât cea în care ne primise cu un an înainte. Era mobilată cu piese englezești, în care erau expuse porțelanuri fine, de calitate. Talbott arăta și el foarte bine în acest decor, pentru că părea un personaj pictat de El Greco: longilin, cu fruntea care se prelungea din cauza cheliei până la ceafă, cu un cap foarte dolic și o siluetă fină ca de iezuit. Înalt, mai înalt decât mine, îmbrăcat cu un costum luat de la Brooks Brothers din New York, cămașă Oxford cu guler moale, încheiat cu nasturi și cravată în dungi, în culorile Universității Yale. Pantofii tipic americani erau super-super lustruiți. M-a invitat să mă așez și m-a întrebat ce am mai făcut între timp. I-am povestit că am fost numit oficial consilier la Cotroceni. Mă privea cu un aer ușor superior și compătimitor în același timp, ca și cum ar fi spus „Ia uite, mă, cu ce se ocupă băiatul ăsta în loc să deseneze!".

Damf de țuică la F.B.I.

„S-a bucurat grozav de portretul lui Alexandr Soljenițîn pe care i l-am dăruit și m-a întrebat dacă mai am timp să lucrez, după care a zis brusc:
- Spune-mi Eugen, dragă, cine conduce de fapt România?
- Dacă aș ști! am zis eu încercând să par netulburat. Nu pot să-mi dau seama exact cine se află în spatele lui Iliescu. Am o vagă idee, dar n-aș vrea să te induc în eroare.
Ce ironie, m-am gândit eu. Președintele României vrea să știe cum se scaldă americanii, iar aceștia vor să știe cine conduce, deci în ce ape ne scăldăm noi!
- Dar sistemul, Eugen, sistemul nu te înghite, nu-i așa? Am văzut că ai venit cu taxiul...
- Da, sigur că da! Ca în orice administrație din lume, care respinge indivizii veniți din afara ei, dintre intelectuali. În plus, la noi, eu sunt perceput ca un transfug, unul care și-a părăsit țara la greu. Cum îți închipui că se simt ăia din vechea gardă văzând că Iliescu a pus unul din ăsta la dreapta sa? Numai că pe mine mă amuză piedicile pe care mi le pun și cred că ce mi se întâmplă reprezintă o experiență de viață care mă interesează. Îmi satisface latura de « voyeurist ».
- Poate, zice Talbott. Numai că degeaba îți place ție să te îmbraci în kaki, cu sahariene militare. Să știi un lucru: tu nu ești militar, dar ei sunt. Nu ai cum să te înțelegi cu ei. Uite, continuă americanul, tu mi-ai adus în dar acest portret minunat, dar e un general acolo, la voi, șeful Contraspionajului (se referea la Ion Talpeș) care vine deseori să-și vadă omologii aici. A ajuns de râsul lor pentru că le aduce cadou câte o sticlă de șliboviță, care miroase îngrozitor și are dop din cocean de porumb. Ăstora, care beau cele mai rare whisky-uri din lume! Ba, le-a mai dat și câte un ștergar artizanal de duzină! Cu ăștia vrei tu să te înțelegi?".

Ce general?

Aluzia la Talpeș m-a întristat. Și ăsta își zice general! Ce general? Pentru ce fapte de vitejie a fost avansat până la acest grad cartograful lui Ilie Ceaușescu? În zâmbetul ușor trist de pe fața lui Strobe Talbott se putea citi un soi de amărăciune că nu voi putea fi apreciat la justa mea valoare acolo, în România. Mă privea ca un director de cămin de copii care a adoptat un orfan și acum protejatul său naiv a plecat să-și caute adevărații părinți. Aveam senzația că retrăiesc, la alt nivel e adevărat, dialogul cu Dan Iosif în care mă îndemna să plec de la Președinție și din România ca să mă facă americanii ambasadorul lor. Discuția aceasta m-a făcut să mă simt din nou „Între linii"...

Eu încercam să-i explic și faptul că, fiind artist de profesie, administrația românească nu mă lua în serios. La care Talbott s-a plâns de cât de complicate erau negocierile cu funcționarii români, care sunt total neprofesioniști, care se comportă ca niște amatori. Ce mi-ar fi plăcut să fie Iliescu de față, el care susținea că ministerul de externe român geme de ceaușiști pentru că sunt cei mai profesioniști și mai de neînlocuit!

Băsescu l-a mirosit din prima

Mărturisesc că nu știu cine l-a adus pe Talpeș la Iliescu, în ianuarie 1990, și nici ce competențe i-a descoperit acesta de l-a numit la conducerea Serviciului de Informații Externe. Mi-e teamă că i-a plăcut slugărnicia lui Talpeș și nu s-a gândit că slugoii nu sunt și loiali, ci sunt veșnic în căutarea unui nou stăpân, mai bogat sau mai puternic. Traian Băsescu l-a „mirosit" imediat. Atunci când Talpeș a încercat să se gudure pe lângă noul stăpân de la Cotroceni, în 2004, Băsescu a spus că „nu are nevoie de culegători de scame de pe rever!".

-------------------------------------------------
[1] http://evz.ro/talpes-ridiculizat-cia-fbi.html

footer