Revista Art-emis
Cezar Mititelu, a?a cum l-am cunoscut (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Nicolae Iuga   
Duminică, 01 Iulie 2018 14:18

Prof. univ. dr. Nicolae IugaCât ne prive?te pe noi, studen?ii cu probleme, pe mai multe file din Dosar exist? rezolu?ia care dispune: „Avertizarea în prezen?a factorilor educa?ionali". Era men?ionat ?i faptul c? ac?iunea era aprobat? de c?tre tov. Gârbea Augustin, prim secretar al Centrului Universitar Bucure?ti. „Avertizarea" era o procedur? simpl? ?i ni s-a aplicat, din câte îmi amintesc, de dou? ori. Eram chema?i în biroul rectorului. Rectorul (era un matematician important, membru al Acadmiei Române, se numea Dumitru Ciucu) st?tea în picioare, iar securistul care r?spundea de Universitate, maior Marian Ureche, st?tea pe scaunul rectorului, fiind vizibile ?i în acest fel raporturile ierarhice reale. Rectorul ne sf?tuia cu duhul blânde?ii ca se ne b?g?m min?ile în cap, s? ne gândim la viitorul nostru, la o carier?, c? altfel el va fi nevoit s? ne exmatriculeze etc. Iar securistul ne înjura ?i ne amenin?a cu pu?c?ria. Pe urm? eram l?sa?i în pace aproximativ o jum?tate de an, timp în care eram urm?ri?i îndeaproape, s? se vad? rezultatele „avertiz?rii".

Lucrurile au luat o întors?tur? urât? pe când eram în anul IV de facultate, adic? în toamna anului 1977 ?i prima parte a anului 1978. Originea acestor gesturi se afla tot într-o ac?iune a lui Paul Goma de prin 1956. Despre ce era vorba? În toamna anului 1956 a avut loc binecunoscuta mi?care antisovietic? ?i anticomunist? din Ungaria vecin?. La începutul lunii noiembrie 1956, trupele sovietice au invadat Ungaria ?i au m?cel?rit mii de budapestani. În România... nimic! Pe atunci Paul Goma avea 21 de ani ?i era student în anul II la Litere în Bucure?ti. A încercat s? ini?ieze în mediul studen?esc o mi?care de solidaritate cu „revolu?ia" din Ungaria ?i de condamnare a crimelor sovietice comise în Ungaria. Nu a reu?it îns? s? adune pe nimeni în jurul lui. Pe filiera UniunII Tineretului Muncitor (U.T.M.), precursoarea U.T.C.) studen?ilor no?tri li s-a transmis s? stea lini?ti?i la locurile lor. Paul Goma era exasperat c? nu poate s? fac? nimic. Eu cunosc toate aceste detalii din scrisorile pe care Goma le-a trimis unor colegi în care avea încredere, scrisori pe care am reu?it, în parte, s? le citesc în original în manuscris, via Cez?ric?). Atunci Paul Goma a comis un gest menit s? ?ocheze ?i s? atrag? aten?ia asupra a ceea ce se întâmpl?: s-a dus la sediul U.T.M. de la Universitate ?i ?i-a predat carnetul de U.T.M.-ist! Cu alte cuvinte, Paul Goma a anun?at c? î?i d? „demisia" din U.T.M., deoarece U.T.M.-ul român nu a luat atitudine împotriva reprim?rii sângeroase a tineretului din Ungaria. Numai c?... din U.T.M., la fel ca din U.T.C. ?i P.C.R., nu exista ie?ire prin demisie, ci numai prin excludere, urmat? de regul? de pu?c?rie.

La foarte scurt? vreme, la doar câteva zile, Goma a fost „judecat" mai întâi de c?tre Rectoratul Universit??ii din Bucure?ti, a fost exmatriculat, apoi judecat de c?tre „Justi?ia" român?. A fost g?sit vinovat de „tentativ? de organizare a unor manifesta?ii ostile" ?i a primit ceva ani de pu?c?rie, urma?i de „domiciliu obligatoriu" în B?r?gan. Dou?zeci de ani mai târziu, în 1977, când a ini?iat Mi?carea pentru respectarea Drepturilor omului în România, Goma a fost din nou arestat ?i, dup? o deten?ie la Securitate de câteva luni, a fost expulzat din ?ar?, f?r? s? mai revin? vreodat? în România. Îns? ideile lui nu au putut fi expulzate odat? cu el.

Ideea auto-excluderii din U.T.C. a prins din nou, în anul 1977, dup? expulzarea lui Goma din ?ar?, furnizat? fiind de c?tre acela?i Cez?ric?. În toamna anului 1977 ?i prim?vara lui 1978, la Facultatea de Filosofie a Universit??ii din Bucure?ti s-au întâmplat ni?te evenimente stranii, desprinse parc? din proza lui Mihail Bulgakov. În primul rând, când am revenit la cursuri dup? vacan?a de var?, în octombrie 1977, am aflat cu stupoare c? Facultatea noastr? se desfiin?eaz?. Mai precis, Facultatea de Filosofie (cu sec?iile Filosofie, Sociologie, Pedagogie ?i Psihologie) se desfiin?a, f?r? s? mai aib? statutul de Facultate de sine st?t?toare, ?i devenea o Sec?ie a Facult??ii de Istorie, numit? Sec?ia Filosofie-Istorie, destinat? s? preg?teasc? exclusiv cadre didactice pentru înv???mântul preuniversitar. To?i studen?ii existen?i au fost trecu?i automat la noua Sec?ie Filosofie-Istorie. Specializ?rile tradi?ionale: Sociologie, Psihologie ?i Pedagogie disp?reau pur ?i simplu. De asemenea, disp?reau ?i... foarte multe norme didactice, deci ?i cadre didactice.

Profesorii no?tri erau profund nemul?umi?i, dar totodat? ?i suficient de la?i, ca s? nu ini?ieze ei în?i?i o mi?care de protest. P?rea clar c? acei profesori care vor îndr?zni s? zic? ceva oficial, vor fi primii care vor fi da?i în „reducere de activitate". În schimb, ei au simpatizat ?i au încurajat discret protestul nostru, al studen?ilor, concretizat într-o grev? de vreo dou? s?pt?mâni, despre care bineîn?eles c? nu s-a aflat nimic în România. Singura revendicare, care a fost solu?ionat? în favoarea studen?ilor dup? grev?, a fost aceea ca pe diplomele de licen?? s? le fie inscrip?ionate specializ?rile pe care le-au f?cut în anii I - III, deci s? nu se scrie c? au absolvit Filosofie-Istorie, ci c? au absolvit Sociologie, Psihologie etc. Era vorba, în fond, de atestarea specializ?rii pentru viitor. Aceast? inscrip?ionare s-a respectat, dar numai la promo?ia 1978. În schimb, protestele unor studen?i au fost reluate pu?in mai târziu, într-o cu totul alt? form?. Au urmat, la sugestia lui Cez?ric?, auto-excluderi din U.T.C.

Auto-excluderea din U.T.C. a fost ini?ial o treab? extrem de simpl?. Studen?ii din 1977 nu mai aveau aceea?i problem? ca ?i Paul Goma în 1956 ?i, bineîn?eles, nici riscurile nu p?reau la fel. Dar Cez?ric? a g?sit un mod ingenios de a motiva gestul. Studentul în cauz? mergea la sediul A.S.C. pe Universitate, care se g?sea cu un etaj mai jos de Facultatea de Filosofie. Acolo erau, în afar? de asistentul Iorgovan de la Drept, mai mul?i ?efi ?i persoane în civil, despre care nu ?tia nimeni cu ce se ocup?. Studentul-candidat la auto-excludere avea asupra sa dou? „documente", carnetul de membru U.T.C ?i Statutul U.T.C. D?dea politicos bun? ziua ?i apoi, cu o naivitate bine simulat?, spunea c? are o nedumerire. Scotea din buzunar Statutul U.T.C. ?i citea prima fraz?. Îmi amintesc perfect, în aceast? fraz? se spunea c? „U.T.C. este o organiza?ie revolu?ionar? de tineret...", bla, bla, bla. Studentul zicea c? el, personal, nu a f?cut nimic „revolu?ionar" la via?a lui ?i de aceea în?elege s? demisioneze din U.T.C, s? nu mai r?mân? în aceast? organiza?ie pe post de impostor. Scotea carnetul de mebru U.T.C., îl punea bini?or pe mas? ?i, cu pu?in noroc, putea s? ias? repede pe u?? afar?, în scurtul moment de stupoare care urma.

Nu s-au autoexclus mai mul?i deodat?, ci dimpotriv?, cât mai rar, ap?rea câte un candidat la auto-excludere abia la câte dou?-trei s?pt?mâni, chiar o lun?. Partidul ?i ASC-ul pe Universitate erau în fierbere, iar atmosfera asta trebuia între?inut?, prelungit?, exploatat? ?i intensificat?, cu?itul trebuia r?sucit în ran? cât mai mult. Astfel, auto-excluderile s-au derulat pe mai multe luni, între noiembrie 1977 - aprilie 1978. Nu mai ?ine minte exact cine a fost primul student care s-a autoexclus din U.T.C., mi se pare c? a fost Dorin Nec?uliu de la Sociologie. A urmat Tei?anu, apoi Negrescu, Kelemen, mai la urm? Horj Viorel - ?i am impresia c? au mai fost ?i al?ii, al c?ror nume îmi scap? mie acuma. Eu nu m-am auto-exclus din U.T.C. ?i nici nu am avut de gând s? o fac, aveam alt? p?rere, eram convins c? acest lucru nu rezolv? practic nimic ?i c? exist? ?i alte ac?iuni, mai subtile, pe care le po?i face dac? vrei s? lup?i împotriva sistemului. De exemplu modelul soldatului Swejk, pe care l-au adoptat cehii dup? invazia sovietic? din 1968, mi se p?rea chiar o solu?ie rezonabil?.

Partidul ?i Securitatea din Universitate au considerat c? trebuie s? intervin? ferm ?i eficient. Ace?tia, de la Partid ?i Securitate, credeau c? auto-excluderile din U.T.C. au loc din cauza desfiin??rii Facult??ii ?i transformarea ei într-o Sec?ie a Facult??ii de Istorie, de aceea îi b?nuiau de complicitate cu noi chiar pe unii dasc?li. A ap?rut în Facultate unul de la Partid care se numea Ienciu, un individ mai în vârst?, uscat ?i cu musta??, sinistru, cu accent basarabean ca un acuzator de prin anii '50. Acesta a început s? vorbeasc? brutal cu profesorii ?i s?-i amenin?e (am aflat acest lucru mult mai târziu de la profesorul Mircea Flonta). Când profesorii au negat orice implicare, tov. Ienciu le-a cerut ca s? dovedeasc? acest lucru prin intensificarea activit??ii de prevenire a acestor „evenimente" (a?a se numeau atunci auto-excluderile din U.T.C. printr-un eufemism activistico-mili?ienesc). Profesorii trebuiau s? vorbeasc? cu studen?ii, s? fac? presiuni asupra lor ca s? nu se mai auto-exclud?. Profesorii urmau s? fie evalua?i dup? cum vor reu?i s? st?vileasc? sau nu valul de „evenimente", vor r?mâne sau vor fi da?i afar? de la catedr?, în func?ie de capacitatea lor de a pune cap?t auto-excluderii studen?ilor din
U.T.C.

?i într-adev?r, profesorii au f?cut demersuri în acest sens. Mai întâi, presupun cu ajutorul „organelor", s-a f?cut o list? cu studen?ii care puteau fi b?nui?i c? ar fi în stare s? se auto-exclud?, ceea ce a dus la un climat greu suportabil de suspiciune. Apoi, câte un profesor, uneori mai mul?i, au stat de vorb? cu fiecare dintre noi în particular, ca de la om la om. De mine, de exemplu, s-au ocupat asist. dr. Dan Potolea ?i lect. dr. Petre Bieltz, celebrul profesor de Logic?, cu care ulterior am devenit prieten. Scopul final al discu?iilor era s? ni se smulg? o promisiune, cum c? nu o vom face, c? nu este vorba doar de o problem? a noastr?, c? este în joc însu?i viitorul Facult??ii. Studen?ii care nu p?reau conving?tori în promisiuni, erau chema?i pentru prelucrare ?i la Biroul Organiza?iei de Baz? (B.O .B.). La ?edin?a B.O.B. la care am fost convocat pentru „discu?ii individuale", eu am fost atacat vehement de c?tre un lector de la Doctrine Politice, Mihail Pi?coci, ?i ceva mai pu?in vehement de c?tre o coleg? de promo?ie, care era acolo ca reprezentant? a studen?ilor, dup? „revolu?ie" ajuns? profesor universitar la S.N.S.P.A. Mihaela, colega mea, zicea c? e adev?rat c? nu este a?a cum a zis Leibniz, c? am tr?i în cea mai bun? lume cu putin?? (deci ar fi cumva de în?eles s? avem ?i motive de nemul?umire), dar c? noi, comuni?tii, ne str?duim s? facem o lume mai bun?. În schimb Pi?coci striga la mine c? eu „duc o existen?? formal? în sânul partidului".

Atunci am b?gat mâna în buzunarul interior al sacoului cu un gest studiat ?i am ezitat câteva secunde ap?s?toare, apoi mi-am scos batista din buzunar ?i m-am ?ters pe frunte. Lumea a r?suflat u?urat?, nu s-a mai produs înc? un „eveniment", iar profesorul Alexandru Boboc ne-a anun?at repede c? ?edin?a s-a terminat. ?i, cu toate acestea, auto-excluderile au continuat, într-un fel de euforie înrudit? cu incon?tien?a.

La A.S.C. se petreceau atunci scene de un comic grosolan, indicibil. Dac? deschideai u?a ?i spuneai c? e?ti de la Filosofie, activi?tii intrau în panic?. Te înconjurau ?i te conduceau imediat afar? ?i abia dup? aceea te întrebau ce pofte?ti, ca s? nu se mai înregistreze ei cu un „eveniment". Au fost cazuri în care cel care voia s? se auto-exclud? (a fost vorba, mi se pare, în cazul lui Horj Viorel) a intrat în sediu ?i a scos din buzunar statutul U.T.C. ?i carnetul, dar nu a mai apucat s? spun? poezia cu „organiza?ia revolu?ionar?", c? i s-au îndesat documentele înapoi în buzunar ?i a fost împins pe u?? afar?. Sau, dac? erai unul dintre cei b?nui?i c? ai urma la rând la auto-excludere ?i te plimbai pu?in prin fa?a u?ii de la sediul A.S.C. (a?a cum am f?cut-o ?i eu în câteva rânduri), oamenii din sediu se încuiau pe din?untru cu cheia ?.a.m.d.

Aici nu pot spune mai mult despre „evenimente", adic? despre auto-excluderi, pentru c? acestea nu au fost consemnate ca atare în Dosarul de urm?rire. Explica?ia este c? D.U.I. „Horia" a fost închis pe data de 4 oct. 1977 (vezi fila nr. 45), iar „evenimentele" au survenit la o lun? - dou? dup? aceea. Nu ?tiu dac? s-a deschis alt D.U.I. ?i cum au fost consemnate auto-excluderile de c?tre „organele abilitate". Important este îns? modul în care au fost reprima?i de c?tre Securitate actorii „evenimentelor". Simplu, atitudinea oamenilor fa?? de U.T.C. a fost sanc?ionat? ca infrac?iune de drept comun, mergând pe Legea care comb?tea parazitismul social.

Pe 5 noiembrie 1976 a fost dat? de c?tre Marea Adunare Na?ional? a lui Ceau?escu Legea nr. 25/1976 privind încadrarea într-o munc? util? a persoanelor apte de munc?, o lege prin care dreptul la munc? devine de fapt o obliga?ie sanc?ionabil? penal. În rezumat, aceast? lege prevedea c? orice persoan? care a împlinit 16 ani, nu urmeaz? o form? de înv???mânt ?i este apt? de munc?, are obliga?ia de a se înscrie la Direc?ia pentru munc?, pentru a solicita un loc de munc?. Prezentarea la locul de munc? repartizat devenea obligatorie (art. 7 din Legea nr. 25/1976). În cazul în care persoana refuz?, ea va putea fi obligat? printr-o Hot?râre judec?toreasc? s? presteze munc? timp de un an pe un „?antier de interes na?ional" (prin care lumea în?elegea de fapt Canalul), iar Judec?toria va solu?iona cauza în termen de maximum 10 zile, adic? în procedur? de urgen??. În caz de sustragere de la executarea Hot?rârii judec?tore?ti, persoana va fi plasat? într-un „Centru de reeducare" (art. 9). Imediat dup? apari?ia acestei Legi, toat? presa controlat? de partid a început o ampl? campanie de combatere a ceea ce s-a numit atunci „parazitismul social".

Personal, cred c? aceast? lege avea o ?int? special? ?i un scop ascuns. Ceau?escu a reluat lucr?rile la Canalul Dun?re - Marea Neagr?, unde avea nevoie de mult? for?? de munc?, dar nu voia s? foloseasc? de?inu?i, treaba asta ar fi evocat în mentalul comun perioada odioas? din anii '50. A?a c? a dat mai întâi Legea care sanc?iona parazitismul social, dup? care a dat o amnistie de mari propor?ii în rândul pu?c?ria?ilor de drept comun. Atunci, sub pretextul evident demagogic al „umanismului socialist", au fost elibera?i peste dou? treimi din num?rul total al de?inu?ilor din România, undeva între 35.000 - 40.000 de pu?c?ria?i. Au mai r?mas „în?untru" doar cei condamna?i pentru omor, tâlh?rie, viol ?i delapidare de la 50.000 lei în sus. Atunci, în prim?vara anului 1977, au fost desfiin?ate pur ?i simplu, din lips? de clien?i pentru cazare, mai multe penitenciare, printre care ?i celebra fost? închisoare politic? din Sighet, care a devenit depozit de m?rfuri pentru I.C.R.A. Amnistia?ii au fost l?sa?i s? zburde în libertate timp de vreo lun?, un fel de „concediu", timp în care infrac?ionalitatea m?runt? a crescut exponen?ial, dup? care au început s? fie strân?i de c?tre Mili?ie, bob cu bob, în calitate de parazi?i sociali ?i „repartiza?i în munc?" la Canal.

Studen?ii de la Filosofie care s-au auto-exclus din U.T.C. au fost trata?i la fel, ba chiar mai r?u decât fo?tii pu?c?ria?i amnistia?i. În prim?vara anului 1978, studen?ii care, cu toate presiunile exercitate asupra lor, nu ?i-au luat înapoi carnetul de membru UTC, au fost exmatricula?i din Facultate, dup? care, cam dup? dou? s?pt?mâni, au fost c?uta?i spre a fi aresta?i ca „parazi?i sociali", întrucât nu urmau o form? de ?colarizare ?i nici nu aveau loc de munc?. Nici nu li se mai oferea loc de munc? la Canal, ci erau aresta?i, judeca?i cu u?ile închise în procedur? de urgen??, fiind cadorisi?i pentru început cu câte ?ase luni de închisoare cu executare în penitenciar, deoarece „centrele de reeducare" prev?zute de lege nu erau înc? amenajate ?i nici nu au mai fost înfiin?ate niciodat?. Într-un fel, studen?ii auto-exclu?i din U.T.C. au ocupat în pu?c?rie unele locuri r?mase libere prin amnistierea adev?ra?ilor infractori.

În primul rând, a fost g?sit ?i rearestat Cez?ric?. Apoi, din câte îmi amintesc, a fost arestat Dorin Nec?uliu, auto-exclus din U.T.C. ?i exmatriculat din Facultate. Nec?uliu avea deja un loc de munc?, era paznic de noapte pe la ceva intreprindere, dar a fost dat afar? din serviciu, desigur la interven?ia Securit??ii, pentru a putea fi arestat. Motivul invocat a fost c? postul era prev?zut ca fiind dotat cu arm? de foc, i s-a cerut înc? o dat? cazierul, iar lui Nec?uliu nu i s-a mai eliberat cazier judiciar, practic f?r? nici o explica?ie. Tei?anu avea ?i el loc de munc?, tot ca paznic de noapte, ?i el a fost dat afar? în acela?i fel ca ?i Nec?uliu, dar nu a mai putut fi g?sit de Securitate pentru a fi arestat, de parc? ar fi intrat în p?mânt. Melu? Negrescu, un viitor important compozitor, ?i el auto-exclus din U.T.C., ?i-a g?sit repede loc de munc? pe un ?antier, ca salahor ?i momentan a fost l?sat în pace dar, din câte ?tiu eu, a fost ?i el arestat ceva mai târziu. Starea de spirit începea s? semene tot mai mult cu „revolu?ia cultural?" din China anilor '60, când cei mai mari intelectuali ?i arti?ti ai ??rii au fost trimi?i s? lucreze în agricultur?.

Andrei Kelemen a fost internat, pe bune, într-un spital de psihiatrie. În fine, Horj Viorel a reu?it s? se angajeze repede, dar nu oriunde. Pe atunci, în mod legal nu putea fi nimeni angajat în Bucure?ti, dac? nu avea domiciliul stabil în Bucure?ti, adic? dac? nu avea buletin de Bucure?ti. Se f?ceau inclusiv c?s?torii formale, pentru a ob?ine buletin de Bucure?ti. Exista totu?i o firm? care te angaja f?r? s? te întrebe de buletin, aceasta era Intreprinderea de Salubritate Bucure?ti. De unde se vede înc? o dat? c? via?a bate imagina?ia, un fost student la Filosofie în anul IV s-a angajat la Salubritate, nu putem spune pe post de „gunoier" pentru c? pe legitima?ia lui scria „înso?itor transport", asta mai-nainte ca Marin Preda s? fi publicat celebra lui carte „Cel mai iubit dintre p?mânteni".

Cezar Mititelu, liderul ?i mentorul grupului, a fost arestat prima dat? în aprilie 1977, din camera 443 a c?minului „6 Martie", unde st?tea la taclale cu mine, ?i de?inut o vreme pentru anchet?, apoi a fost trimis cu domiciliul for?at la Bârlad. A p?r?sit domiciliul impus ?i a revenit în Bucure?ti, f?când acela?i lucru ca ?i mai-nainte, adic? punând întreb?ri la fel ca ?i Socrate. La prima arestare nu a fost ?inut mult în deten?ie, pentru c? s-a luat decizia pedepsei cu domiciliu for?at, iar la a doua arestare, în mai 1978, când a fost internat abuziv la Psihiatrie - Spitalul penitenciar Jilava, a fost de asemenea eliberat dup? vreo lun?, pentru c? povestea lui a fost publicat? pe larg într-un ziar francez care ap?rea la Paris („Libération", culmea, un ziar de stânga, oarecum pro-comunist).

Textul, semnat de Alexandru Monciu-Sudinski, citit ?i la Radio „Europa Liber?" era intitulat „Un Diogène arreté" („Un Diogene arestat"), ceea ce îl definea cu exactitate. Apoi a fost re-arestat ?i condamnat ca „parazit social" în toamna anului 1978, a executat pedeapsa - tot degeaba, nu s-a „cumin?it", nu a p?r?sit Bucure?tiul, nu s-a angajat nic?ieri ?i nici nu a t?cut, ci ?i-a continuat eroica ?i ingrata misiune de pedagogie social?. Pân? la urm?, „organele" l-au l?sat în pace. A fost profesor f?r? catedr? ?i f?r? plat?, f?r? a fi angajat nic?ieri ?i f?r? carte de munc?, a preferat s? tr?iasc? precum un vagabond, dar un vagabond de geniu, un spirit cu adev?rat liber. Când s-a simi?it îmb?trânit ?i sl?bit, pe la 54 de ani a ales s? se sinucid?, precum mul?i filosofi ai antichit??ii, adic? s? moar? tot ca om liber, confirmând în felul lui spusa celebr? a lui Friedrich Nietzsche, c? numai cine a tr?it liber poate s? moar? liber, cine a fost liber s? tr?iasc? (Frei zu Leben), numai acela este liber ?i s? moar? (Frei zu Sterben).

Not?: Cezar Mititelu s-a n?scut la Dr?gu?eni, Gala?i ?i a copil?rit la Bârlad, unde ?i-a f?cut studiile medii. A fost student al Facult??ii de Istorie-Geografie a Universit??ii din Ia?i între anii 1963-1966, dup? care a studiat la Facultatea de filosofie a Universit??ii din Bucure?ti (1966-1973). Dup? absolvirea facult??ii, Mititelu a refuzat s? intre în câmpul muncii, în semn de protest fa?? de realitatea economico-social? din Republica Socialist? România. A dus o via?? de semi-vagabondaj, f?r? domiciliu fix, dormind pe la cunoscu?i ?i între?inându-se din sumele de bani pe care i le d?deau ace?tia. A început s? aib? influen?? în rândul unor studen?i ai Facult??ii de filosofie, care îl g?zduiau în camerele lor din c?minele studen?e?ti. În urma unor „abateri" ale unor studen?i ai facult??ii de filosofie afla?i sub influen?a lui, Mititelu a intrat, în aprilie 1976, în aten?ia Securit??ii, ca propagator al unor concep?ii ostile politicii statului ?i Partidului Comunist Român. În urma demisiei din U.T.C. a unor studen?i ai aceleia?i facult??i, în 1978, Mititelu a fost arestat ?i internat la sec?ia psihiatric? a spitalului penitenciarului Jilava, oficial pentru a-i fi testat? capacitatea de munc?. Scriitorul Alexandru Monciu-Sudinski, prieten al lui Mititelu, a declarat greva foamei în semn de protest ?i a alertat postul de radio Europa Liber? ?i organiza?ia Amnesty International. Mititelu a fost eliberat, pe 18 mai 1978, dup? 32 de zile de re?inere, f?r? a se lua alte m?suri împotriva lui, cu diagnosticul „apt de munc?". În februarie 1980 Mititelu a fost arestat din nou ?i condamnat la ?ase luni de închisoare contraven?ional? pentru „parazitism social", în baza Decretului 153/1970. Dup? ie?irea din închisoare a continuat s? duc? acela?i mod de via??, inclusiv dup? c?derea regimului lui Ceau?escu. S-a sinucis în 1999[3].

-----------------------------
[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Mititelu
 

footer