Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Luni, 11 Iulie 2011 10:53

Ion Coja„Ce ?ar? frumoas? a stricat Revolu?ia Francez?! Ce continent! Ce planet?! [...] Numirea lui Patapievici a fost ca un scuipat gros pe obrazul nostru". (Prof.univ. dr. Ion Coja)

Stimate domnule profesor, chiar dac? pare u?or neprotocolar, nu am recurs la o prezentare a Domniei Voastre destinat? cititorilor. Cei care v? cunosc ?tiu cine sunte?i, iar cei ce în mod voit v? ocolesc, nu au nevoie, pentru c? ?i ei ?tiu suficient. Sunte?i un om de la care r?spunsurile nu vin cu ezitare, cu ambiguit??i sinuoase ori exprim?ri „diplomatice". Consider deci - cu voia dumneavoastr? - c? abordarea direct? este cea mai potrivit?. Accepta?i?

Ion M?ld?rescu: Ca ?i dumneavoastr? apreciez c? uneori divaga?iile conven?ionaliste, aluziile la somit??i ale culturii ?i la personalit??i consacrate ale spiritualit??ii universale, încarc?, în mod nu întotdeauna util, un dialog onest ?i liber. Abordând o tem? extrem de vast?, dac? ave?i amabilitatea, v-a? propune s? ne canaliz?m discu?ia asupra globalismului agresiv ?i a mult controversatei „Teorii a conspira?iei". O prim? întrebare: tr?im sau nu o „Practic? a conspira?iei"?

Prof. univ. dr. Ion Coja: Sunt mul?i imbecilii care se cred de?tep?i luându-i peste picior pe cei care identific? cu îngrijorare dovezile c? aceast? „practic?" este în plin? derulare. Nu este exclus ca unii dintre ace?ti imbecili s? fac?, de fapt, parte din scenariu. Prin defini?ie, conspira?ia trebuie s? fie bine ascuns? sau disimulat?. Iar cei care o demasc? trebuie de-credibiliza?i, cum se zice mai nou. Ca orice om normal, am avut ?i eu îndoieli, m-am întrebat dac? nu cumva exager?m, „scenarita" poate fi o boal? mental?, psihic?. Dar m-am lecuit, adic? nu mai am nicio îndoial?, de când am v?zut declaratia pre?edintelui John Kennedy. O declara?ie pentru care, zic unii, a pl?tit cu via?a. Eu cred ca pre?edintele Kennedy a mers mai departe, a trecut de la declara?ii la fapte sau inten?iona s? treac? la fapte pentru a contracara sau descuraja m?car nebunia conspira?ionist?. Am zis nebunia conspira?ionist?. Ace?ti oameni nu sunt normali. Probabil c? nebunia lor este direct propor?ional? cu puterea, cu puterea financiar? în primul rând. Specialitatea casei sunt revolu?iile ?i r?zboaiele, cât „mai" mondiale. Începând cu revolu?ia de la Paris, din 14 iulie 1789, revolu?ie la care au participat doar câ?iva parizieni, majoritatea „revolu?ionarilor" care au luat cu asalt Bastilia fiind lumpeni proletari din sudul Fran?ei, foarte mul?i infractori din Corsica. I-a adus pe cheltuiala sa la Paris conspira?ia al c?rei centru de comand? era peste Canalul Mânecii, la Londra. Sunt mul?i francezii serio?i care deplâng acest eveniment „satanic" (l-am citat pe Joseph de Maistre) din istoria Fran?ei. Cel mai nefericit!

Modelul parizian s-a repetat la Timi?oara, unde cei care au vandalizat centrul ora?ului erau str?ini de ora?, erau veni?i de prin ??ri vecine. A urmat alt moment de „glorie", revolu?ia din Rusia, sut? la sut? conspira?ie criminal?! Apoi cele dou? r?zboaie mondiale... În 1989, când se împlineau 200 de ani de la c?derea Bastiliei, urma?ii celor care au organizat-o, au serbat aniversarea prin c?derea zidului de la Berlin. În nebunia lor, acord? aten?ie unor astfel de coinciden?e, semne prin care produc dovada cea mai elocvent? c? ei conduc lumea. Un astfel de semn a fost ?i asasinarea Ceau?e?tilor în ziua de Cr?ciun. Din p?cate, conspira?ia e bun? ca s? demolezi, s? d?râmi, dar nu folose?te deloc la construc?ia unui regim mai bun. „Talentul" ?i priceperea diabolic? de a ajunge la putere prin minciun? ?i crim?, prin conspira?ie, nu are nimic comun cu talentul, cu harul dumnezeiesc de care este nevoie ca s? guvernezi bine. Ca ?i tâlharul care omoar? pentru bani, dar banii astfel dobândi?i, prin asasinat, nu va fi în stare s?-i foloseasc? pentru a-?i întemeia o familie, un c?min, ci îi va bea sau îi va pierde într-o noapte la zaruri.

Avem de fapt de-a face cu dou? conspira?ii: una care produce propriu zis schimbarea politic?, revolu?ia, iar a doua, mult mai par?iv?, conspira?ia mediatic?, prin care manipuleaz? la nesfâr?it min?ile oamenilor f?cându-i s? cread? ?i s? celebreze ani de-a rândul a?a zisa revolu?ie ca pe împlinirea unui vis milenar. Iat?, francezii celebreaz? ?i azi 14 iulie! Ru?ii au celebrat ?i ei o vreme revolu?ia lor, apoi au renun?at, în fa?a eviden?elor c? în „Octombrie ro?u" a fost cea mai mare nenorocire din istoria Rusiei. „Revolu?ia" de la Bucure?ti din 1989 a fost ?i ea celebrat? câteva luni, apoi lumea s-a dumirit c? a fost o f?c?tur? criminal? ?i fiecare aniversare a devenit prilej de a ne aminti cu stupoare ?i indignare în ce mod am fost manipula?i, min?i?i, în?ela?i! Mai r?mâne s? se proclame c? invazia SUA în Irak a fost ?i ea tot o revolu?ie!

I.M.: Se poate face o paralel? între marile transform?ri declan?ate prin efectul „Domino-ului" în Europa anului 1989 ?i reluarea acestuia în anul 2011 în ??rile Africii?

I.C.: Este evident c? în nordul Africii exist? o mân? care trage sforile, apas? pe ni?te butoane, mi?c? ni?te manete. Nu ?tiu dac? este aceea?i mân? ca-n 1989. Cred c? nu. În general, norocul nostru, al celor care ne vedem de via?a noastr?, de privilegiul de a fi primit acest dar nepre?uit care este via?a, condi?ia de om, de român, de ?igan sau american, norocul nostru este c? sunt mai multe conspira?ii ?i î?i dau peste mân? una alteia. Exist? un conflict surd între aceste structuri cu „voca?ie" globalizant?, care se rezolv?, temporar, prin câte un r?zboi mondial sau printr-o criz? global?. Iat?, conspira?ia cel mai des invocat?, a evreilor, nu este una singur?, ci este... „mai multe", în sensul c? evreii care se ocup? de a?a ceva sunt foarte diviza?i, profund deosebi?i ?i se du?m?nesc de moarte. În plus, mai exist? ?i evreii normali, majoritari probabil, care nu au niciun amestec în asemenea conspira?ii. Nu exclud ca prezen?a atât de vizibil? a evreilor în aceste structuri s? fie o manipulare, iar evreii s? fie un paravan. I-am auzit pe unii evrei plângându-se în acest fel. Trebuie luat act ?i de aceast? „ipotez?"! Oricât ar p?rea ea de improbabil?.

I.M.: Pentru revigorarea imaginii, „jandarmul mondial" a cedat temporar locul de lider, punând în prim-planul scenei un saltimbanc-figurant de mâna a treia, care, bucuros de rolul repartizat - dup? ce a s?rutat mâna „colonelului" - a trimis avioanele franceze s? masacreze popula?ia libian?. Cum comenta?i?

I.C.: Norocul nostru este înc? o dat? Fran?a. Din nou, Fran?a ne salveaz?! Cu asemenea pre?edinte la Palais-Royal, mie nu-mi mai este ru?ine cu pre?edin?ii de la Cotroceni. Dac? fran?ujilor nu le este ru?ine cu pre?edintele lor, eu încep s? fiu mândru de al nostru! Un pre?edinte ca Sarkozy este expresia cea mai vizibil? a dec?derii Fran?ei. Dec?dere care a început la 14 iulie 1789, prin revolu?ia „satanic?"!

I.M.: În plan global, dar mai ales în cel na?ional, care este rolul F.M.I ?i al celorlalte organisme vampiroide (epitetul îmi apar?ine) în desf??urarea recentelor evenimente ?i pe cine sau ce reprezint? ele?

I.C.: F.M.I. reprezint? conspira?ia cea mai primejdioas?, cea mai imoral?, mai meschin?, este conspira?ia oligarhiei financiare, a celor care au f?cut din moned? arm? de distrugere în mas?. Conspira?ia lumii c?m?tarilor! Este cea mai perfid?, mai neb?rb?teasc?, mai inuman?. Ea reprezint? ipostaza cea mai josnic? a omului: c?m?tarul, speculantul la burs?. Prefer tâlharii la drumul mare. Sunt, într-un anume fel, mai cinsti?i, mai cavaleri, mai b?rba?i!

I.M.: În spa?iul virtual se vehiculeaz? ideea c? România a fost deja „cump?rat?" la propriu de Israel. Se pare c? în acest sens Simon Peres ar fi prezentat o confirmare în fa?a Knessetului. Pentru c? „nu iese fum f?r? foc", cât? doz? de adev?r exist? în sus?inerea acestei ipoteze?

I.C.: V? citez afirma?ia unui procuror de mare onestitate: „În toate marile privatiz?ri frauduloase din România sunt implica?i, ca principali beneficiari, evrei." Sigur, afirma?ia lui Simon Peres nu este a unui politician senil ?i nici nu este formulat? metaforic. El cunoa?te interpu?ii, care ne fac pe noi s? credem c? Banca Comercial? a României a fost cump?rat? de austrieci, când de fapt adev?ra?ii proprietari sunt cu totul al?ii.

I.M.: Asasinii economici care s-au „preocupat" de Argentina, Ecuador, Ucraina, s-au n?pustit asupra României. Spre ru?inea noastr?, o ?ar? mic? precum Albania, se pare c? d? acum „lec?ii economice"- aspect tratat cu mult? discre?ie de mass-media - în timp ce, în cazul României, slugile autohtone au înrobit ?i înh?mat ?ara la c?ru?a F.M.I., pentru genera?ii întregi.

I.C.: Nici despre Bielorusia nu ni se spune cum merg lucrurile. Se pare c? nu merg prea r?u. Se descurc? ?i f?r? privatizare, f?r? reformele post-decembriste... Exist? solu?ii pentru toate, cu condi?ia s? existe voin?a de a le g?si, voin?a de a face bine. Se pare c? se apropie scaden?a nu numai pentru datoriile noastre fa?? de F.M.I., ci ?i pentru F.M.I.. Sper s? mai apuc vremea când li se va cere socoteal? pentru crimele f?cute de domnii inarma?i cu serviete diplomat burdu?ite cu contracte de împrumut, de creditare.

Atent cump?nind lucrurile, avem motive ca acele datorii, cel pu?in în parte, s? nu le pl?tim. Ele au fost contractate în numele nostru de persoane ?tiute c? sunt corupte, c? sunt ni?te impostori, c? au ajuns prin fraud? în func?ii de decizie. Deci, persoane care nu ne reprezint?. Nu aveau legitimitate! F.M.I. avea de unde s? ?tie c? persoanele cu care a tratat acele împrumuturi nu reprezentau în mod autentic poporul ?i statul român. Ce om serios semneaz? contracte cu ni?te in?i dovedi?i a fi infractori?! Au riscat intrând în rela?ii contractuale cu ni?te infractori. În plus, o banc? serioas?, atunci când d? un credit, cere s? vad? cum vor fi folosi?i banii ?i urm?re?te respectarea proiectului de investi?ii. FMI este obligat s? ne arate cu ce destina?ie a dat credite guvernan?ilor no?tri, guvernan?i ajun?i la conducerea ??rii prin fraud?, fraud? ini?iat? pe 22 decembrie 1989 ?i continuat? de atunci f?r? nicio întrerupere. Poporul român nu se simte reprezentat de cei care au f?cut jocul criminal al F.M.I.. Alde Boc ?i ga?ca, alc?tuit? din politicieni de toate culorile, ei s? le dea banii înapoi!

I.M.: Pe fondul globaliz?rii agresive, atacurile frontale împotriva României s-au înte?it ?i au crescut în agresivitate. Recentele declara?ii ale ?efului statului român referitoare la Mare?alul Ion Antonescu ?i la tr?darea fostului rege au „incendiat" spiritele, în special pe cele ale fanilor Casei Regale a Republicii România - unul din numeroasele paradoxuri aberante ale postdecembrismului românesc. Rusia s-a sim?it „profund atins?" în nostalgia ei sovietic?, iar Ambasada S.U.A. a afi?at ca replic?, un discurs tardiv al lui Truman. Citându-l pe Nicolae Iorga, România se afl? - ca întotdeauna - „...la poarta furtunilor ?i a trecerii o?tilor, ce trec aici, din veac".

I.C.: M? întreb cât este de sincer B?sescu? Nu cumva totul este un calcul, o manevr? prin care s?-?i mai dreag? imaginea public?? A fost bine sf?tuit: s? se afi?eze ca partizan al mare?alului Ion Antonescu, cel mai respectat dintre ?efii de stat români! ?i ca adversar al regelui Mihai, ins pe care cei mai mul?i români nu mai dau nici dou? parale, care s-a compromis dup? 1990 chiar mai mult decât prin ce a f?cut la 23 august 1944 sau la 30 decembrie 1947. In plus, adversarii lui B?sescu au a?â?at împotriva acestuia o liot? de a?a zi?i speciali?ti ?i lideri de opinie a c?ror apari?ie la TV are, de ani de zile, un efect invers asupra publicului. Bun?oar? biata Zoe Petre, orice ar spune, lumea va fi mereu împotriva opiniilor sale. ?i pe bun? dreptate! Dac? era interesat de adev?r, de adev?rul despre Ion Antonescu, B?sescu f?cea gestul firesc de a interveni la televiziuni pentru ca istorici ca Gheorghe Buzatu sau Ioan Scurtu s? fie invita?i la TV s? explice mai pe larg care este adev?rul despre Ion Antonescu. Oare nu era normal ca declara?iile lui B?sescu s? declan?eze o ampl? dezbatere între istorici, cu p?reri pro ?i contra, a?a cum nu s-au ?inut mai deloc în a?a zisa noastr? democra?ie?!

Din p?cate, ce a urmat dup? declara?iile B?sescului? Un atac în hait? asupra afirma?iilor sale, f?r? s? fie invitat la a?a zisele talk show-uri niciun istoric care i-ar fi putut sus?ine afirma?iile cu argumente serioase. M-am oferit s? argumentez eu afirma?iile f?cute de B?sescu, s? le sus?in. Degeaba! Nu l-a interesat pe B?sescu restabilirea adev?rului despre Ion Antonescu, ci numai efectul la public al simpatiei sale pentru Antonescu. Nu este sincer! A avut zeci de ocazii s?-?i afirme aceast? simpatie pân? acum. De ce a t?cut, a?a cum de fapt tace ?i ast?zi?! Las? ca declara?iile sale s?-?i fac? efectul la prostime ?i s?-i mai creasc? popularitatea aflat? în declin. Altceva nu-l intereseaz?! Adev?rul? S? fim serio?i! În politica de la Bucure?ti nu exist? decât interesul! Uneori interesul î?i cere s? spui adev?rul, a doua zi î?i cere s? ascunzi adev?rul. Te supui de fiecare dat? dac? vrei s? fii om politic de succes... de „succesuri".

I.M.: Este descurajatoare certitudinea c?, dup? mascarada din 1989, cei ce conduc nava în deriv?, „România", promoveaz? nonvalorile, contracultura ?i tr?darea. Fo?tii mini?tri, acuza?i de tr?dare de ?ar? ?i de subminarea economiei na?ionale zburd? liberi, cu conturi grase în jungla paradisului fiscal al insulelor Cayman ?i sfideaz? suferin?ele „oamenilor de rând", supu?i idiosincrasiei guvernan?ilor. Crede?i c? starea de „normalitate" a na?iei mai este posibil? sau se rezum? a fi o „Fata Morgana"?

I.C.: Din fericire, ?i-mi pare r?u s? spun a?a, din fericire este bolnav? planeta P?mânt, nu numai ??ri?oara noastr?. Astfel c? avem aceast? ?ans?, aceast? speran??, c? revenirea la normalitate se va produce pentru toat? lumea. Aceasta este globalizarea în care cred ?i sper: globalizarea normalit??ii, a bunei rânduieli. Cei care au pl?nuit punerea la jug a întregii omeniri sunt deocamdat? pe cai mari, dar le dârdâie n?dragii, c?ci timpul nu lucreaz? niciodat? în favoarea minciunii, a crimei nepedepsite. A?tept ziua în care francezii vor schimba ziua lor na?ional?, a?a cum au f?cut ru?ii!

I.M.: Domnule profesor, a?i fost membru al Parlamentului României, deci cunoa?te?i atmosfera unde, din nefericire, competen?a se subordoneaz? „algoritmului politic". Referindu-m? la majoritatea covâr?itoare a „parlamentarilor" actuali ?i la membrii Guvernului României, ace?tia ar trebui atesta?i ca actori profesioni?ti. Ei ?tiu s? gesticuleze, ?tiu (sau nu) când s? ridice tonul, s? ?ipe, s? ironizeze, s?-?i insulte adversarii ?i mai ales, s? fie ipocri?i. „Dictionarul Parlamentului" cuprinde un bogat ?i asortat conglomerat de epitete: rasist, tr?d?tor, ratat, nebun, ignorant, parazit, grobian, incult, escroc, mizerabil, microb, farseur, tâmpit, succesuri... Cu ei se fac ast?zi legile ??rii. Aparen?ele arat? c? numai cine ?i-a însu?it dic?ionarul ?i a ob?inut „certificatul" de actor este apt s? candideze pentru un nou mandat. Sunte?i de acord?

I.C.: A?i abordat dintr-o perspectiv? stilistic? realitatea dureroas? c? avem un parlament de mai mare rîsul. Dup? p?rerea mea, din punctul de vedere al calit??ii umane, evolu?ia parlamentului nostru este o evident? involu?ie, un regres continuu, o dec?dere din r?u în mai r?u. Cel mai onorabil a fost parlamentul ales în mai 1990. Urm?torul, din 1992, n-a fost r?u în compara?ie cu ce a urmat, cu ce este acum. Pe vremea aceea povestea cu algoritmul abia începuse s? fie invocat? în Parlament. La multe legi, votul grupului majoritar era împ?r?it. M? laud c? în acea legislatur?, 1992-1996, a fost respins? propunerea legislativ? prin care investitorilor str?ini li se permitea s? cumpere propriet??i imobiliare, terenuri agricole etc. Eu am declan?at opozi?ia la aceast? prevedere criminal?, anti-na?ional?. De?i ini?iativa acestei prevederi apar?inuse guvernului, adic? P.S.D.-ului de atunci, în cursul dezbaterilor majoritatea pesedi?tilor s-au r?zgândit ?i au votat împotriva guvernului propriu. V? pute?i azi imagina a?a ceva?!

I.M.: Vrând, nevrând, m? v?d obligat s? citez din Eminescu: „... f?r? instruc?ie ?i educa?ie democratic? ?ara va avea sclavi, nu cet??eni" „... dup? ce ocupau ?i func?ii publice prin partidul de la putere, abuzurile nu conteneau. Hidra corup?iei neru?inate otr?vea tot. Procesele se vindeau ?i se cump?rau. Încolo, judec?torii, procurorii ?i avoca?ii erau oameni cinsti?i" - oare unde am mai auzit a?a ceva în zilele noastre? Ca ?i atunci era/este o „goan? oarb? dup? avere f?r? munc?", al c?rei rezultat în plan social este s?r?cirea celor mul?i. Ca ?i atunci, aceast? stare de fapte politice impun imperios „o mân? de fier în m?nu?? de c?prioar?". „României de atunci ?i de azi îi trebuie un Bismark !", sau un Antonescu - completez eu. Sunte?i amabil s? dezvolta?i ideea?

I.C.: Orice voitor de bine, întrebându-se ce este de f?cut ca pr?bu?irea acestei lumi, a acestei ??ri s? fie stopat? ?i s? înceap? revenirea la normalitate, se love?te de aceast? întrebare: cum mai poate fi recuperat? justi?ia, ideea de dreptate în România? Cred c? r?spunsul nu mai poate fi dat de juri?ti, cum ar fi normal în condi?ii normale, ci este nevoie de o reform? a justi?iei f?cut? de societatea civil?, de oameni din afara sistemului. Sunt prea mul?i juri?ti în Parlamentul României, prea mul?i juri?ti de proast? calitate, pentru c? dup? 1990 s-au „inventat" prea u?or facult??i de drept, care au produs infla?ia de juri?ti, majoritatea de mântuial?. Un control civil al justi?iei exist? pretutindeni în lume prin institu?ia numit? jura?i. Trebuie introdus? sau reintrodus? ?i la noi, iar în paralel s? ne gândim ?i la alte forme prin care societatea s? controleze justi?ia. Ce se întâmpl? acum este o oroare, o ru?ine dureroas?, cu consecin?ele cele mai nefaste asupra viitorului nostru.

I.M.: Exist? discriminare în ceea ce prive?te promovarea valorilor ?tiin?ifice, culturale ?i spirituale române?ti, atât în România cât ?i în afara ei? Dac? da, cum se manifest??

I.C.: Se manifest? în mai multe feluri, începând cu acordarea premiilor Nobel ?i terminând cu mai ?tiu eu ce teatru sau redac?ie pric?jit?. Circul? pe internet lista cu evreii care au primit premii Nobel. A fost pus? în circula?ie de un evreu, care f?cea astfel o compara?ie cu lumea arab?, total absent? de pe list?. Nu m? pricep la fizic? sau medicin? ca s? apreciez eu cât de corecte sunt premiile Nobel respective. Dar dac? privesc lista scriitorilor evrei premia?i, nu e greau s? constat c? cei mai mul?i dintre ei nu ar „sufla" în fa?a unui Arghezi, Rebreanu, Radu Gyr, Blaga sau Eliade. Eu însumi ?i înc? vreo zece-cincisprezece scritori români în via?? nu am „avea treab?" cu un Elias Canetti, bun?oar?. E trist, nu e scandalos! Promovarea falselor valori este o boal? veche pe planeta noastr?. Din p?cate acum ea se face sistematic, cu metod?, cu o poltica ad hoc a imposturii!

I.M.: Ecourile scandalurilor de la reprezentan?ele din New York ?i Berlin, dar ?i programul „artistic" inaugural, reprobabil, de la Pavilionul României de la Shang-hai, „crea?ii" ale Institutului Cultural Român înc? mai pot fi „auzite". Cum aprecia?i presta?ia acestei institu?ii - mai cu seam? a directorului ei, se pare „ales pe via??" -, pl?tit? din banii contribuabilului român pentru a promova valorile na?ionale?

I.C.: Patapievici este un om bolnav. Nu are nicio vin?. Vinovat este Ple?u care l-a sus?inut ?i B?sescu care l-a numit. Pentru a ne explica inexplicabila prezen?? a lui Patapievici la ?efia I.C.R. mai poate fi luat? în calcul ?i sorgintea sa cominternist?. Dubioas? r?u. Tat? spion zic unii, pl?tit ?i de Gestapo, ?i de N.K.V.D.. O fi adev?rat? Oricum, s? le fie de cap lui Liiceanu ?i Ple?u! Evident: a fost o conspira?ie, a unor netrebnici, pentru ca acest nefericit s? ajung? ce este. Numirea lui Patapievici la ?efia ICR a fost ca un scuipat gros slobozit gol?ne?te de B?sescu pe obrazul nostru!

I.M.: Aceea?i întrebare s-ar putea pune ?i despre Ministerul de Externe al României ?i despre cei care coordoneaz? activitatea acestuia. Amintindu-ne de aglomera?ia de gafe diplomatice comise de câ?iva dintre ?efii incompeten?i ai acestui organism al statului, considera?i c? presta?ia M.A.E. reprezint? interesele României?

I.C.: Nu mai pu?in decât a celorlal?i mini?tri, a primului ministru, a pre?edintelui. ??tia-s oamenii, cu ei defil?m! Dar nu pentru c? nu avem al?ii, ci pentru c? a?a au fost m?sluite c?r?ile, adic? alegerile! A?a a fost „democratic"!

I.M.: Domenii esen?iale în dezvoltarea unei societ??i - educa?ia, cultura, mediul, s?n?tatea (?i altele) sunt conduse în România de reprezentan?i nu tocmai one?ti, nu tocmai bine inten?iona?i. Spitale desfiin?ate pe fondul îmboln?virii ?i îmb?trânirii popula?iei, deteriorarea ireversibil? a sistemului de înv???mânt, abandonul ?colar ?i consecin?a sa nefast? - analfabetizarea progresiv?, aplicarea f?r? dezbatere public? a acelui criminal „Codex alimentarius" etc.. Încotro ne îndrept?m?

I.C.: Ne îndrept?m spre dezastru, spre disolu?ie, spre destructurarea societ??ii, a statului, dac? nu se primene?te clasa politic?. Aud fel ?i fel de nemernici afirmând c? statul este un prost gospodar, c? nu ?tie s? administreze, s?-?i protejeze propriet??ile etc. Ca ?i când statul ar fi un individ care a terminat cu chiu, cu vai ?apte clase. Aceast? personificare este mai întâi de toate prosteasc?. Dar ea mai poate fi o manipulare dintre cele mai primejdioase. Ai zice c? trebuie s? ne fie ru?ine c? în ?ara asta func?ioneaz? un stat. Globalizarea aceea, tic?loas?, dorit? de finan?a mondial?, vede ca principal? piedic? în calea ei existen?a statelor, a statelor na?ionale mai ales. Culmea este c? principalii critici ai statului, ai interven?iei statului în economie, de exemplu, sunt liberali ca Dinu Patriciu, care s-au îmbog??it furând statul, f?cându-se st?pâni fraudulo?i pe averea statului, adic? a mea, a dumneavoastr?, a cititorilor no?tri. Spiritul întreprinz?tor, al capitalistului clasic, de isprav?, nu înseamn? s? te pricepi la devalizarea statului. Statul trebuie înt?rit azi, domnule Patriciu! Sigur c? statul ?la, care te-a l?sat s?-l jefiue?ti, este un prost administrator. Dar în principiu ?i între oameni serio?i vorbind, statul este o superb? crea?ie a min?ii omene?ti ?i a instinctului na?ional, o crea?ie care nu a fost la îndemâna tuturor popoarelor. Subliniez: majoritatea popoarelor nu au fost în stare s? aib? un stat propriu! Majoritatea popoarelor au disp?rut din istorie f?r? s? edifice un stat. Noi, românii, avem un stat al nostru, vechi de vreo opt secole, poate chiar mai mult, un stat cu o existen?? neîntrerupt?, a?a cum pu?ine popoare au mai avut. Ba, în momentul de fa?? exist? dou? state române?ti, situa?ie în bun? m?sur? nefireasc?, dar pe care n-o putem schimba de azi pe mâine. Ar fi cazul s? vedem îns? care ar fi avantajele, ce am avea noi de c??tigat din aceast? situa?ie. Pu?ine lucruri m? sup?r? azi mai mult decât propaganda mass-media din România împotriva statalit??ii noastre. Sunt buni de b?tut la curul gol în pia?a public? to?i, to?i patriciii ??tia!

I.M.: Pentru a finaliza o prim? rund? de dialog ?i a pentru crea o punte spre urm?toarea, s? schimb?m u?or registrul ideilor: exist? institu?ii specializate, subordonate Central Intelligence Agency (C.I.A.) ?i National Security Agency (N.S.A.), create ?i finan?ate de guvernul SUA ?i de Oculta Mondial? pentru controlul ?i intoxicarea informa?iei la nivel global, cum este cazul Institute of Scientific Information - (I.S.I.). Astfel de organisme sunt implicate în supravegherea întreagii game de exprimare uman?, în controlul ?i intoxicarea audio-vizualului - în special a spa?iului virtual - prin diverse instrumente dintre care nominlizez: Wikipedia, PlanetMath, PlanePhysics, Mathematical Reviews, Physics Letters etc. Care este p?rerea dumneavoastr? cu privire la terorismul informa?ional practicat de superputerile secolului XXI ?i spre ce se îndreapt? omenirea?

I.C.: A?i numit ?i Wikipedia printre aceste institu?ii. La Wikipedia apare informa?ia c? Ion Coja a fost secretar P.C.R. pe facultate sau pe Universitate. Nu le-a? cere s? scoat? aceast? „abatere de la adev?r". La Universitatea Bucure?ti ?i la Facultatea de filologie am avut ca secretari P.C.R. oameni serio?i, nu m-ar dezonora s? fiu v?zut în compania lor. Dar a? vrea s? aflu cine a postat acest neadev?r, c?ci n-a f?cut-o ca s? m? laude. Alte neadev?ruri sunt probabil mult mai mari ?i mai grosolane. Terorismul cultural ?i informa?ional este teribil de bine organizat. L-am sim?it pe pielea mea chiar ?i înainte de 1990, a? putea vorbi pe acest subiect ore în ?ir. „Europa liber?" a fost ?i ea un instrument al acestui terorism. Un terorist în acest sens a fost ?i Moses Rozen, care avea o list? neagr? cu persoane indezirabile, list? de care ?ineau seama mul?i redactori de revist?, directori de edituri sau de teatru. Am figurat pe lista lui Moses ?i am fost deseori blocat la mantinel? pentru c? am scris un articol despre Moses Rozen, acuzându-l c? provoac? în jurul s?u anti-semitism, articol care n-a putut fi publicat în ?ar?, dar a fost publicat in Israel, ?ar? în care Moses Rozen nu avea nicio trecere. În schimb, în România, mul?i îl considerau cel mai puternic om din ?ar?. Din p?cate, mul?i evrei din România îl luau în serios. Un neica nimeni, un impostor plin de venin. Nu eu, ci un evreu român s-ar fi cuvenit s?-l dema?te!

Când eram tîn?r am f?cut de câteva ori cerere s? plec lector de limba român? în str?in?tate, la Budapesta sau în Occident. O singur? dat? am fost luat în serios ?i am fost întrebat de un ofi?er de securitate cam ce a? vrea s? fac ca lector de român? în str?in?tate. Am r?spuns: s? fac propagand? pentru cultura român?, pentru autori români ignora?i cu rea credin?? în Occident, s? deschid capul colegilor din Vest, c? multe sunt prostiile care ne vin din Occident ?i ele trebuie oprite de acolo, de la surs?. M? gândeam atunci la tehnicile de formalizare a lingvisticii, pe care le-am „mirosit" de la bun început c? sunt opera unor nechema?i, a unor impostori americani. Impostura, ambi?ia celui lipsit de talent, disponibilitatea de a te da mai mare decât e?ti, este o boal? a firii umane. Nu ?ine de o epoc? sau de un sistem politic, dar nimic nu-i prie?te imposturii mai mult decât falsa democra?ie, cea adus? pe lume la 14 iulie 1789. Repet: nu a fost întâmpl?tor faptul c? cele ce s-au întâmplat cu ??rile comuniste s-au întâmplat în 1989 ?i nu în alt an. Acesta este „monumentul" prin care au serbat împlinirea a 200 de ani de când minciuna ?i conspira?ia au devenit cheia succesului în politica de stat. Urma?ii celor care au f?cut revolu?ia francez? au adus ?i comunismul pe lume, iar tot ei au orchestrat ?i c?derea regimului comunist. Au ales ca ?andramaua comunist? s? se pr?bu?easc? în 1989 ?i nu în alt an, ca o modalitate sui generis de a serba bi-centenarul revolu?iei de la care a pornit instaurarea regimului ocult, a guvern?rii secrete. A?a zisul domino revolu?ionar din toamna lui 1989 a fost sut? la sut? aranjament din culise. Una se vedea pe strad? la Praga, Berlin sau Bucure?ti, ?i cu totul altceva se întâmpla de fapt. Marea cacealma, numit? tot revolu?ie, ca ?i cea din 1917 sau din, repet, 1789... Minciuni ?i crime sub masca unui cuvînt fascinant pentru prostime: revolu?ie! În numele unei lozinci decât care nu cunosc alta mai tic?loas?, mai mincinoas?: „Liberté, égalité, fraternité!" Ce ?ar? frumoas? a stricat! Ce continent! Ce planet?!

V? mul?umesc pentru deosebita amabilitate, pentru timpul acordat acestui interviu ?i pentru directe?ea r?spunsurilor. Am convingerea c? cititorii vor avea multe de în?eles ?i de re?inut din acest dialog. S? mai auzim ?i de bine!

footer