Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Miercuri, 27 Iunie 2018 13:18

Control administrativ 1927-4Hot?rârea de efectuare a controlului general statistic al popula?iei României a fost adoptat? într-o situa?ie complex?, urm?rindu-se imperativul afl?rii num?rului real al popula?iei României Întregite ?i având, totodat?, o leg?tur? direct? cu problema imigr?rii ?i infiltr?rilor ilegale de popula?ie produse dup? 1918, pe de o parte, precum ?i cu valul de emigrare atestat în Basarabia la mijlocul anilor '20, ca urmare a unor ani seceto?i „?i sub instiga?ia agen?ilor de emigrare din America de Sud ?i a altor instigatori"[73]. Astfel, cu doar trei s?pt?mâni în urm? (2 martie 1927), Ministerul de Interne, luând act de rapoartele organelor respective de control, din care rezulta c? „numero?i str?ini mi?un? prin ?ar? f?r? documente de c?l?torie ?i f?r? a poseda bilete de liber? petrecere", dorind s? afle num?rul lor ?i conformându-se dispozi?iilor stipulate în legea controlului str?inilor ?i în regulamentul ei de aplicare, a decis c? „to?i str?inii intra?i în România f?r? documente de c?l?torie (pa?apoarte sau certificate de c?l?torie) de la data de 1 Decembrie 1918 pân? în prezent, ca ?i cei care nu au primit bilete de liber? ?edere în ?ar?, sunt obliga?i ca în termen de 15 zile s? se prezinte personal, cei din ora? ?efului brig?zii sau serviciului de siguran?? local, iar cei din comunele rurale, postului de jandarmi"[74].

Str?inii viza?i în dispozi?ia Ministerului de Interne din 2 martie 1927 urmau s? prezinte, în termenii fixa?i, „orice fel de acte ce-ar avea, cu care s?-?i poat? stabili identitatea (acte de starea civil?, na?tere, de botez etc., buletine de popula?ie, chitan?e de contribu?ie, certificate de ?coal? etc.). Cei care nu s-ar fi prezentat în termenul indicat, urmau s? suporte sanc?iunile prev?zute de lege. Sanc?iunile se aplicau inclusiv „proprietarilor sau uzufructuarilor de case, locatari principali sau îns?rcina?ilor lor de afaceri care dau cu chirie case, apartamente sau od?i, ca ?i oric?rui particular care g?zduie?te un str?in de categoria de mai sus, dac? vor t?inui sau vor împiedica prezentarea acestora ?i nu vor încuno?tin?a autorit??ile de mai sus despre prezen?a str?inilor de care este vorba, fie ei membri de familie, servitori, lucr?tori, amploia?i, care conlocuiesc cu ei sau lucreaz? în stabilimentele ori întreprinderile lor"[75]. Str?inii care se prezentau ?i depuneau actele cerute de autorit??i, ob?ineau în schimb o adeverin?? ce servea ca justificare la biroul controlului str?inilor din localitate. Cu referire la imigr?rile ?i infiltr?rile ilegale de popula?ie, este un fapt notoriu, c? evenimentele sociale sau politice pot provoca mari deplas?ri de popula?ie în anumite ??ri, de unde aceasta se refugiaz? în mas? ?i se stabile?te în ??rile limitrofe. Depinde de organizarea ?i legisla?ia acestor ??ri dac? n?v?litorii sunt încet??eni?i ?i naturaliza?i f?r? restric?ii deosebite sau, oferindu-li-se o anumit? perioad? de timp, sunt repatria?i ori direc?iona?i în ??rile de destina?ie. Argumentul care determin? politica statului fa?? de imigran?i este, în primul rând, de ordin etnic ?i doar apoi de ordin economic[76].

În pofida numeroaselor declara?ii ferme de a st?vili imigrarea popula?iei str?ine în noile teritorii[77], toleran?a nejustificat? manifestat? de Statul Român a condus la aceea c? frontiera sa estic? a suportat, în perioada imediat urm?toare actului Unirii din 1918, „o invaziune de elemente care, prin structura lor social? ?i prin îndeletnicirea lor economic?, nu numai c? nu au putut contribui la armonizarea profesiunilor ?i ramurilor de produc?ie ale ??rii, ci, din contra, au sporit ?i mai mult haosul ?i n-au manifestat nici cea mai vag? tendin?? de a se încadra într-o situa?ie echilibrat?, spre care tindea societatea româneasc?"[78]. A?a cum consemna Dr. Sabin Manuil? în aceast? privin??, „n?v?lirea nest?vilit? ?i necontrolat? a atâtor str?ini din Ucraina înspre Basarabia, Bucovina ?i Nordul Transilvaniei a însemnat, pentru blocul etnic al României, o suprapunere de elemente etnice str?ine ?i neasimilabile. Prin noii n?v?litori a fost sporit num?rul unor minorit??i etnice (ru?i ?i evrei), refractare din punct de vedere etnic"[79].

Este de notat c? statisticile acelei perioade nu au f?cut o distinc?ie clar? între categoriile de „refugia?i" ?i „popula?ie flotant?", aceasta din urm? fiind definit? în felul urm?tor: „la locul ei de origine avea în bun? parte ocupa?iune, cu care î?i putea agonisi cele necesare traiului, (îns? - n.n.) din cauza evenimentelor ultime a devenit în cea mai mare parte un element vagabond, care tr?ie?te din stipendii, sau foarte mul?i chiar c?utând s? profite de avutul altuia. Din aceast? popula?ie flotant? au fost recruta?i în timpul din urm? o bun? parte din escrocii interna?ionali, comuni?ti, anarhi?ti ?i criminali"[80]. Conform datelor Dic?ionarului statistic al Basarabiei (1923), doar între 1 ianuarie 1918 ?i 1 aprilie 1922, pe teritoriul Basarabiei au intrat din Ucraina ?i din Rusia sovietic? peste 168.000 de refugia?i, atribui?i de statisticile acelor ani la categoria „popula?iei flotante"[81].

Imigr?rile pe teritoriul Noii Românii în primii ani dup? încheierea Primului R?zboi Mondial s-au produs inclusiv sub forma unor infiltr?ri lente de popula?ie de peste Nistru. Ele au avut loc atât pe c?i legale, cât ?i, într-o m?sur? mult mai mare, pe c?i clandestine[82]. Cadrul juridic al reglement?rii imigr?rilor propriu-zise a fost creat prin instituirea unei comisii a migra?iilor pe lâng? Ministerul Muncii ?i Asigur?rilor Sociale, cu sarcina de a reglementa imigr?rile în vederea protej?rii muncii na?ionale ce se exercita în mod exclusiv de c?tre autohtoni[83]. Acel organ decidea asupra cererii fiec?rui individ care dorea s? se stabileasc? în România, iar hot?rârea era luat? conform urm?toarelor criterii: a) dac? exista ?omaj într-o anumit? ramur? de activitate, cererea era refuzat?; b) în cazul inexisten?ei speciali?tilor autohtoni într-o anumit? bran?? de activitate, erau admi?i speciali?tii corespunz?tori din rândul imigran?ilor; c) se ?inea seama ?i de concesiile cuprinse în textele unor conven?ii interna?ionale, la care Statul Român convenise s? adere în acea perioad?[84].

La 20 aprilie 1925 a fost promulgat? legea pentru reglementarea migra?iilor, prin care emigrarea ?i imigrarea erau declarate libere, fiind supuse unor restric?ii pe care interesele statului ?i ale popula?iei le cereau[85]. Dac? la emigrare îngr?dirile erau determinate, în principal, de starea material? a emigran?ilor, la imigrare se stabilea un control mult mai riguros, interzicându-se intrarea în România a persoanelor incapabile de a munci, a celor f?r? profesie, a celor considera?i periculo?i pentru ordinea public?, siguran?a statului ?i ap?rarea na?ional?, ace?tia din urm? nefiind admi?i nici m?car prin tranzit pe teritoriul ??rii[86]. Cu toate acestea, tendin?a penetr?rii clandestine în România a r?mas constant?, practic, pe întreaga durat? a primului deceniu interbelic. Dr. Sabin Manuil? relata în aceast? ordine de idei urm?toarele: „Am avut ocazia de a m? documenta în aceast? privin??, prin chestionarea celor îns?rcina?i cu supravegherea frontierelor, precum ?i a organelor de siguran?? ale Statului ?i, din informa?iile pe care le-am cules, am putut s?-mi formez convingerea c? num?rul celor care se stabilesc în ?ar? pe cale nelegal?, este mai mare decât al celor care solicit? autorizarea legal?" [87].

Intrarea pe teritoriul României, - în special în regiunile din Transilvania, Maramure?, Bucovina ?i Basarabia, - a unui important contingent de refugia?i din Ucraina ?i Rusia sovietic? ca urmare a st?rii de anarhie creat? de bol?evismul rusesc a însemnat pentru grupul etnic românesc o suprapunere indezirabil?, deoarece n?v?litorii nu au constituit un element fundamental al României Întregite, ci, dimpotriv?, au majorat num?rul unor minorit??i etnice refractare ideii na?ionale române?ti. Este de remarcat c? popula?ia b??tina?? minoritar?, apar?inând aceluia?i grup etnic, a fost incomparabil mai loial? ideii na?ionale de stat românesc fa?? de popula?ia n?v?litoare, care nu s-a sim?it ata?at? prin nimic de patria adoptiv? pe care ?i-au ales-o[88]. Pe de alt? parte, alc?tuirea Noii Românii, ca structur? social? ?i economic?, din p?r?i eterogene, impunea, mai ales în primii ani postbelici, un efort deosebit pentru omogenizarea vie?ii sociale ?i economice a noului organism statal. Or, acea invazie a elementelor str?ine s-a produs tocmai în acea perioad?, când România Întregit? suporta perturba?ii serioase drept consecin?? a tendin?elor de cristalizare a diferitelor ramuri de produc?ie ?i activitate social?, când echilibrul interior era înc? insuficient consolidat [89].

Ce atitudine permanent? ?i-a fixat statul român fa?? de aceast? mas? de imigran?i? - întreba dr. S. Manuil?. ?i tot el men?iona, cu repro?, c?, în afar? de câteva hot?râri, enun?ate la anumite epoci, nu s-a stabilit nici o linie de conduit? permanent? ?i sus?inut? de c?tre organele conduc?toare ale statului, iar în ceea ce prive?te aplicarea m?surilor administrative care trebuiau luate, acestea au fost insuficiente ?i ineficiente, atât ca stabilitate, cât ?i ca executare practic?[90]. Nu era cunoscut? nici cel pu?in propor?ia numeric? a imigran?ilor din Rusia ?i Ucraina pe teritoriul României, nu existau m?suri legislative suficiente pentru controlul acestei probleme ?i, de asemenea, nu exista un organ statal special, care s? supravegheze, cu energie ?i vigilen??, executarea m?surilor practice împotriva permanentiz?rii acestor elemente[91]. Mai mult ca atât, au fost comise în acei ani o serie de abuzuri ?i fraude din partea autorit??ilor, în special a celor jude?ene, care „au f?cut avere din legaliz?rile f?cute actelor persoanelor suspecte"[92], ?i a fost ignorat? opinia public? basarabean?, care era de p?rere c? „e necesar a se permite ziarelor s? publice articole privitoare la banditisme, pentru ca societatea s? dea guvernului sprijin pentru exterminarea bandi?ilor"[93]. Evident, argumentul umanitarist a fost cel determinant atunci când conducerea statului a tolerat faptele extrem de grave ce s-au produs la grani?a de est ?i de nord a României. Îns? filantropia, a?a cum men?iona dr. Sabin Manuil?, trebuia s? aib? o limit?. Ajutorarea celor ce sunt în mizerie nu este obligatorie decât pân? la limita la care cel care ajut? î?i poate garanta propriile sale interese de existen??. Or, dep??irea acestei limite constituie un act de incon?tien??[94].

În alt? ordine de idei, decizia de efectuare a controlului administrativ al locuitorilor României a coincis cu momentul în care emigrarea unei p?r?i a popula?iei în special din sudul ?i centrul Basarabiei c?tre cele dou? Americi atinsese o cot? maxim?, devenind subiectul unei ample dezbateri atât în presa basarabean?, cât ?i în cea de peste Prut. În 1924-1925, m?rturisea Boris Malski, autorul cunoscutei monografii sociologice despre satul Ol?ne?ti, „când se f?cea o intens? propagand? printre locuitori de a merge în America ?i a se stabili acolo, - primind p?mânt gratuit, - din multe sate basarabene au plecat locuitorii cu familii sau singuri, b?rba?i, peste ocean, de dorul p?mântului"[95]. „??ranii din Basarabia, - titra ziarul Partidului ??r?nesc din jud. Prahova, - p?r?sesc p?mântul lor, scumpa ?arin? pe care au crescut ei ?i au murit p?rin?ii lor ?i se duc departe, în Brazilia, peste m?ri ?i ??ri, visând o via?? mai fericit? ?i o lume mai dreapt? ?i mai bun?. Ei vând tot ce au – ?i cas?, ?i p?mânt pe pre?uri de nimic ?i pleac? spre nesfâr?it. Ce tragedie st?pâne?te sufletele ??ranilor basarabeni, atât de mult lega?i de p?mântul pe care au crescut? Comunicatele oficiale rezultate din interpel?rile parlamentare învinuiesc Seceta ?i anumite Societ??i str?ine de emigrare, care caut? oameni de lucru în America"[96].

În acei ani s-a produs, a?a cum aprecia ministrul Agriculturii ?i Domeniilor Ion Mihalache (martie 1929), nu doar un exod al ??ranilor, ci ceva mult mai grav: „necesitatea în care s-a v?zut guvernul s? examineze organizarea exportului de bra?e, care n-are ce face în ?ar? la noi"[97]. Nichifor Crainic, la rândul s?u, a definit acei ani „epoca faimoasei afaceri a pa?apoartelor", constând din p?r?sirea satelor de ??rani români, care erau expedia?i tocmai în Brazilia, ?i popularea acelora?i sate cu popula?ii minoritare[98]. Era ceea ce prof. Aurelian Bondrea nume?te „dezr?d?cinare" - fenomen al plec?rii (cu p?r?sire definitiv? ori provizorie) migrantului înso?it de pierderea r?d?cinilor p?mântului natal[99]. În paralel ?i concomitent cu dezr?d?cinarea, se derula în ritmuri accelerate ?i „des??rarea", inclusiv migra?iile alternative - plec?ri cu întoarceri repetate cum ar fi specializ?rile afar? din mediul natal (preponderent rural) sau afar? din ?ar?. Des??ratul, afirm? Aurelian Bondrea, „este un migrant care nu-?i pierde r?d?cinile p?mântului natal niciodat?, a?a cum se întâmpl? dezr?d?cinatului. Aceasta este principala diferen?? între cele dou? tipuri de migran?i. Unul, „des??ratul", î?i p?streaz? înc? r?d?cinile, cel?lalt, „dezr?d?cinatul", ?i le smulge"[100]. Ilustrând fenomenul des??r?rii în Basarabia interbelic?, cunoscutul etnolog Petre ?tef?nuc? men?iona c?, dup? 17 ani de la reforma agrar? (1936), loturile de împropriet?rire se f?râmi?aser? într-atât, încât nu mai puteau s? hr?neasc?, a?a cum se cultiva p?mântul, nici m?car pe membrii familiei. În consecin??, „prisosul de bra?e de la sate apuc? drumul ora?elor. Fiindc? ora?ele basarabene n-au nici o industrie mai dezvoltat?, bra?ele libere se îndreapt? spre ora?ele din Vechiul Regat cu industrii dezvoltate, cum sunt: Gala?ii, Ia?ii, Cern?u?ii, Br?ila, Ploe?tii ?i Bucure?ti. Exist? un întreg exod al proletariatului rural din satele basarabene spre ora?ele industriale de dincolo de Prut, nu numai în anii de secet? sau numai din sudul Basarabiei, ci din întreg cuprinsul provinciei ?i în to?i anii"[101].

Grafica - I.M.

-----------------------------------------
[73] Petre Cazacu, Zece ani dela Unire. Moldova dintre Prut ?i Nistru 1918-1928, Tipografia ziarului „Universul", Bucure?ti, F.a., p. 15.
[74] Controlul str?inilor. Noile dispozi?ii ale Ministerului de Interne, în „Diminea?a", anul XXIII, nr. 7274, miercuri 2 martie 1927.
[75] Ibidem.
[76] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Dr. Sabin Manuil?, X/95 bis/1932, fila 9.
[77] Arhiva Na?ional? a Republicii Moldova (A.N.R.M.), fond 723, inv. 1, dos. 22, fila 30.
[78] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Dr. Sabin Manuil?, X/95 bis/1932, fila 10; Société des Nations. Conférence Européenne de la vie rurale, 1939. Monographie élaborée par le Service Social, Roumanie, Imprimeria Na?ional?, Bucure?ti, 1939, p. 290-291.
[79] Sabin Manuil?, Demografia rural? a României, în „Revista de igien? social?", anul X, nr. 1-6, 1940, p. 167. Una din cele mai recente ?i temeinic documentate lucr?ri privind chestiunea refugia?ilor de peste Nistru apar?ine istoricului Vadim Guzun (Chestiunea refugia?ilor de peste Nistru: Documente diplomatice ?i ale serviciilor române de informa?ii, 1919-1936, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2012, 1000p.).
[80] Dic?ionarul statistic al Basarabiei. Întocmit pe baza recens?mântului popula?iei din anul 1902, corectat prin datele actuale statistice ale prim?riilor ?i prin tabelele birourilor de popula?ie centralizate în 1922/1923. Edi?ie oficial?, Glasul ??rii, Chi?in?u, 1923, p. 12.
[81] Ibidem. Pentru compara?ie: în 1919, popula?ia total? a Chi?in?ului – capitala Basarabiei - era de 133.000 de locuitori, mai mic? cu 35.000 de locuitori decât cifra „popula?iei flotante" (Anuarul statistic al României 1922, Tipografia Cur?ii Regale F. Göbl Fii, Bucure?ti, 1923, p. 29).
[82] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Dr. Sabin Manuil?, X/95 bis/1932, fila 13; Société des Nations. Conférence Européenne de la vie rurale, 1939. Monographie élaborée par le Service Social, Roumanie, Imprimeria Na?ional?, Bucure?ti, 1939, p. 292-293.
[83] Dumitru ?andru, Popula?ia rural? a României între cele dou? r?zboaie mondiale, Editura Academiei Române, Ia?i, 1980, p. 78.
[84] Ibidem, p. 78-79; Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Dr. Sabin Manuil?, X/95 bis/1932, fila 12.
[85] C. ?tef?nescu, Munca în via?a economic?, în Enciclopedia României. Vol. III: Economia na?ional?. Cadre ?i produc?ie, Imprimeria Na?ional?, Bucure?ti, 1939, p. 78; Dumitru ?andru, Popula?ia rural? a României între cele dou? r?zboaie mondiale, Editura Academiei Române, Ia?i, 1980, p. 79.
[86] Dumitru ?andru, Popula?ia rural? a României între cele dou? r?zboaie mondiale, Editura Academiei Române, Ia?i, 1980, p. 79.
[87] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Dr. Sabin Manuil?, X/95 bis/1932, fila 13.
[88] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Dr. Sabin Manuil?, X/95 bis/1932, fila 9.
[89] Ibidem, fila 10.
[90] Ibidem.
[91] Ibidem.
[92] A.N.R.M., fond 742, inv. 2, dosar 26, fila 16.
[93] Ibidem.
[94] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Dr. Sabin Manuil?, X/95 bis/1932, fila 10.
[95] Boris Malski, Via?a Moldovenilor dela Nistru. Ol?ne?tii. Monografia sociologic? a unui sat de pe Nistru, Tipografia de pe lâng? Prefectura jud. Cetatea Alb?, ?inutul Nistru, 1939, p. 61.
[96] Pleac? fra?ii no?tri, în „Munca". Ziarul Partidului ??r?nesc din jud. Prahova, an. IV, nr. 8, 5 decembrie 1925.
[97] Cuvântarea D-lui I. Mihalache, Ministrul Agriculturii ?i Domeniilor. Lucr?rile adun?rii generale a Uniunei Camerelor de Agricultur? de la 21 ?i 22 martie 1929, în „Agricultura". Buletinul Uniunei Camerelor de agricultur? (Bucure?ti), nr. 8, iunie 1929, p. 125-126.
[98] Nichifor Crainic, Basarabia de ieri ?i de mâine, în „Revista Funda?iilor Regale", an. VIII, nr. 8-9, 1941, p. 332.
[99] Aurelian Bondrea, Sociologia culturii, Editura Funda?iei România de Mâine, Bucure?ti, 1993, p. 178.
[100] Ibidem, p. 178-179.

footer