Revista Art-emis
Dialog cu o m?iastr? *interviatoare. PDF Imprimare Email
Nicolae Ciobanu   
Miercuri, 27 Iunie 2018 12:43

Culai ot Chiatra Neam?ului Propun?tor, Culai (C.)[1].
Ziua de 15 martie 2018 nu p?rea o zi special?, dar m-am trezit gīndind la D-voastr?, pentru mine o M?iastr?-n arta interviului ocazionat; antologat ?i anual, dup? disipare-n varii publica?ii; de cīt? vreme ?i cam cī?i subiec?i, intervi[ev]a?i pīn? acum; care fu primul, dar ultimul?

Rodica L?z?rescu (R.L.): Drag? domnule Culai ot Chiatra Neam?ului, mul??mesc Domniei Voastre c? v-a?i gāndit la mine īntr-o zi cānd unii se gāndesc la tricolorul ro?-alb-verde*, iar al?ii nu se gāndesc deloc la el sau, mai grav, se fac a nu gāndi, cānd, de fapt, īn capul lor cel sec se plimb? numa' pohta ce-o pohtesc...! Ie?i-le-ar pohta pe nas...

(M?rturisesc, a?a ca la greci, public: io, Culai sunt un vreo (fro) 5xA(nti)'ntr-unul, īntre care A-politiceala-mi e prima calitate, ori defect poate. A?a c? nu m? las provocat īn niciunul din domeniile date la a(nti), s? nu le zic la... naiba, sive siktir. Dar, ca s? nu mai tot adnotez īn'zenta confesare, inspiratele inova?ii aduse de c?tre Doamna L?z?rescu-n urzeala chestionarului (ajuns dialog, numai gra?ie Bun?voin?ei-Sale), remarc - la recitirea prin compararea originalului trimis pentru completare ?i-a dialogului finit -, m?iestria dovedit? de scriitoare; cīnd - anticipīnd unele *? ale lui C -, nu a mai r?spuns ?i acolo, dac? tot s-a confesat mai bine, atunci cīnd la īndemīn?, inspirat, īi veni. E ?i cazul explicit?rii de mai jos, ce-i de fapt replica la o cestiune de dup? l?murirea modalit??ii īn care ne acord?m, reciproc, st?rile confesiv-efective. Asemeni mie, cīnd inovez, am aplicat un *dinaintea unei g?selni?e marca R.L., cititorele fiind rugat s? savureze cu osebire acele trufandale - n. n. N.C.)

Trebuie īns? musai a v? face de la īnceput cāteva preciz?ri-avertiz?ri:
- Prima ar fi aceea c?... eu nu exist! Parc? a?a se zice despre ?i de nu-s pe Facebook... (E o mod? de a condi?iona existen?a unui om de cāte un criteriu d-?sta, ba c? nu e?ti pe Facebook, ba c? nu te bag?-n seam? īn istoria lui frun critic...). A?adar, nu am cont pe nicio re?ea de socializare, nu-mi place ipostaza de g?ina babei, ?ti?i care g?in?, aia care, dup? ce f?cu o m?rgic?, cotcod?cea ca din gur? de ?arpe! Nu īn?eleg aceast? form? de „socializare" īn orb - am ars m?m?liga, fuga s? m? vait pe Facebook, mi-a f?tat pisica, d?-i ?i scrie, mi-am schimbat desous-ul, m? trag īn poz? s? m? vad? na?ia... Prefer intimitatea desuet? a veacului trecut, prefer socializarea direct?...
(Dup? doar cāteva zile de la cele scrise mai sus, izbucni scandalul spion?rii pe *Facbook. Printre cele 50 de milioane de persoane afectate, cu siguran?? nu m? aflu, deci r?māne cum am stabilit: nu exist!)
- A doua: īmi place locul din spatele īntreb?rii, nu din fa?a ei! Nici s? stau sub patrahir nu prea obi?nuiesc... Acestea fiind zise, s? trecem la īntreb?ri, adic? la r?spunsuri! Primul fu - zice?i dvs., eu v? r?spund o fo' (c? vorbim de-un arghelean) domnul acad. Dumitru Radu Popescu, īntr-o īmprejurare mai altfel: a fost invitat la colegiul nostru de o coleg? ce-?i sus?inea doctoratul cu o tez? despre opera derepopescian?. I-am pus īntreb?rile din sal?, dumnealui r?spundea unor liceeni, structura īntreb?rilor era oarecum didactic?, dar rezultatul a fost minunat, astfel īncāt „lec?ia" sub form? de interviu sau, mai degrab?, interviul sub form? de lec?ie a fost inclus(?) īn volumul omagial „Leul albastru", ap?rut la Editura Academiei, īn 2015, anul īn care scriitorul rotunjea 80 de ani. Ultimul? Doamne fere?te! Vre?i a zice ?l mai recent... Greu de spus - īn momentul vorbii, este cel realizat cu Horia B?descu, ap?rut deja īn „Pro Saeculum". Pān? cānd voi termina de r?spuns acestor īntreb?ri sau pān? cānd va ap?rea pe undeva acest al nost' dialog, o s? fie cel cu distinsul exeget al lui Bacovia, profesorul Constantin C?lin, ?i cel cu poetul Florea Burtan, directorul revistei teleorm?nene „Caligraf"... ?i, tot īn num?rul 3-4 prosaeculist, cirea?a de pe tort - dialogul cu profesorul ?i criticul literar Eugen Simion. Īntre ele, acum e prima oar? cānd le socotesc, vreme de 7 ani, s-au adunat (de m? cuprinde ?i pe mine mirarea) cam 63 de dialoguri, plus 29 cu un specific aparte. S? m? explic: de ceva vreme, rubrica Revista revistelor din „Pro Saeculum" - pe care, precum Farfuridi & Brānzovenescu, o semnez, car'va's'zic? o dau... (nu chiar) anonim?, ci sub pseudonim - Dora Laz?r! - e conceput? sub forma unui dialog cu conduc?torul publica?iei respective. M? bate gāndul ca īntr-o bun? zi s? le adun īn volum, un fel de panoram? (sau panaram?!) a presei culturale prin interviuri...

C.: ?i, pentru c? sunt adeptul unui vocabular curat de farafastīcuri neologiste f?r? de rost, ce alege?i īn acest dialog scris: interview (pron.eng.) sau interviu, a?a cum se scrie-aude...; intervieva, intervievat/-?, intervievator/-oare ca-n DEX, ori aceste cul?isme, cu antepus, toate derivate din deja existentul-fonetic, ortografic interviu: intervia, interviat/-?, interviator/-oare. Justificarea mea ar fi una de comportament romānesc firesc, de adaptare a neologismelor la graiul nostru, nu a?a cum pīn? ?i lingvi?tii.ro decid, īn numele nu mai ?tiu c?ror „legit??i".

R.L.: Interview e, la ora actual?, nu neologism, ci... arhaism! Sub aceast? form? a intrat acum un veac īn circuitul lingvistic din spa?iul carpato-danubiano-pontic. A fost adaptat normelor limbii romāne, precum, de pild?, to?i termenii sportivi prelua?i cam īn acea perioad?, nu ne īntoarcem la origine, altfel ar trebui s? scriem, de pild?, football ?i s? rostim [futbol] (se mai treze?te cāte-un snob...). Cul?ismele propuse īmi plac pentru c? includ (speculez, desigur, f?r? niciun fundament ?tiin?ific!!): intervia, verbul (a) via - (a) tr?i, deci are via??, e viu, īnsufle?it, iar termenul ce-l nume?te pe īntreb?tor con?ine substantivul viator - īn Roma antic?, mesagerul, curierul oficial. Da, īntreb?torul este un mesager!

Eu prefer ?i folosesc alte verbe/substantive - dialoga - dialog, dar, mai ales, confesa - confesiune. Toate cele trei volume publicate pān? acum au īn titlu substantivul confesiune - „Confesiuni provocate de...", 2013 (īmpreun? cu regretatul Mircea Dinutz), „La ora confesiunilor" (2015), „Invita?ie la confesiuni" (2017)... Aici am putea discuta mult ?i bine, dar mai ales f?r? rost, c? tot nu ne bag? nimeni īn seam?, despre nivelul (halul) de degradare a limbii romāne, despre indiferen?a fa?? de evolu?ia ei - de la opinc? la vl?dic?, spa?iul dintre cele dou? extreme fiind umplut, cu muuult? incon?tien?? ?i cu mult?... inventivitate, de mass media.

C.: V-am, ne-am cunoscut - numai „īn virtual" - de pe cīnd activa?i, salariat?, ca prestigioas? bibliotecar? īntr-o unitate ?colar? de elit?, din capital?. Acum, tot activ?, dar pensionat? „de stat", continua?i s? v? ?ese?i covorul cu tot felul de activit??i legate de scris: literatur? personal?, corecturi ?i redact?ri ter?e. A?i vrea s? v? rezuma?i, cu harul posedat (nu ca-n C.V.uri), via?a intelectual? ?i forma?ia profesional? de pīn?-n 2017?

R.L.: Dac? vre?i un C.V. altfel, poftim unul:
S?get?toare tipic?: jovial?, justi?iar?, c?l?tore?te, gafeaz?, se bate pentru cauzele pierdute... Din ga?ca lui Mitic?: īl mai trimite pe cāte unul s? dea afar? mu?tele din Ci?migiu... Deviza: Mul?i oameni ī?i vor binele. Nu-i l?sa s? ?i-l ia! Nu-i plac: oamenii f?r? sim?ul umorului. Optimist? incurabil?: Mai r?u de-atāt nu se poate! Ba se poate! Doctor īn filologie (2003) - cu „ajutorul" lui I. Peltz, c?ruia i-am dedicat trei volume. Autoare (īn colaborare) de manuale alternative (cinci la num?r). Alc?tuitoare de auxiliare didactice (fro 12). Ba?ca o carte mic?, o c?rticic? de c?l?torii, trei volume de cronici din seria „Semne de carte", trei de confesiuni. ?ine s? se fac? uneori de rās prin diverse publica?ii. Din martie 2013, mo?e?te revista „Pro Saeculum"... Sper c? pān? acum n-a r?mas niciun num?r cu buricu' net?iat... Īn rest, nimic interesant, de (ex)pus pe sticl? sau pe hārtie.
... Via?a mea se īmparte īn dou? mari etape:
- prima, cam pān? īn 2010, cu cea mai mare realizare b?iatul (acum b?rbat īn toat? firea);
- a doua, dup? īntālnirea cu revista „Pro Saeculum" ?i Mircea Dinutz...
Cu oleac? de b?gare de seam?, se poate constata c? am ap?rut īn spa?iul publicistic dup? 2010 (cu excep?ia monografiei I. Peltz din 2005) ?i c?, din 2013, dup? ce Mircea Dinutz a plecat īn „Marea Lumin?", m-am „c?ptu?it" cu un altfel de copil - revista... Acum a īmplinit cinci ani, 42 de numere (adic? 21 de numere duble)... vorbesc de cele realizate de mine, altfel, revista a fost īnfiin?at? īn 2002 ?i a ajuns la nr. 128.

C.: S? detaliem, precizīnd cu nume: Cine v-a familiarizat cu literatura, cine īncurajat; cine, unde v-a debutat (cu ce); ?i dac? toate persoanele pomenite v-au influen?at alegerea drumului īn via??, ori doar unele sau niciuna. De exemplu, pīn? ?i un mare poet cocheta cu matematicile, dar s-a īntīmplat s? ajung? un literator neoarecare.

R.L.: Oooo! Cu matematicile n-am cochetat niciodat?!! Dimpotriv?, m-am luptat cu toate ecua?iile alea abracadabrande cāt s? intru la liceu. Īntr-un fel, se poate spune c? matematicile (?i chimia, c? ?i aici m? derutau cumplit formulele acelea ciudate) m-au influen?at īn alegerea drumului: dup? clasa a noua, cānd trebuia s? opt?m pentru unul dintre cele dou? profiluri, n-am avut nici cea mai mic? ezitare: uman, umanioare cum se zicea, ?h?, īn vremuri de mult apuse! Īn prima etap? de care am vorbit mai sus, īn capul listei st? pour toujours nea Costic? - dasc?lul de romān? de la liceul bucure?tean „Mihai Viteazul", Constantin Marinescu - trei facult??i (Teologie, Sociologie, Filologie), har pedagogic, pasiune ?i curaj (ne chema acas? la dumnealui, prin „Vatra Luminoas?", s? ne arate Istoria lui C?linescu, era prin 1970, ne vorbea la ore de Mircea Eliade, de Eugen Ionescu!).

N-a fost un drum spectaculos, ci unul oarecare - e drept, am concurat la admitere la Filologie 11 ?i jum?tate (aia de sus? aia de jos?) pe un loc... am intrat a cincea, am terminat a cincea... Reparti?ie la Constan?a, mie īmi place muntele, dup? cei trei ani const?n?eni am ajuns chiar s? ur?sc marea. ?ef de serviciu īntr-o īntreprindere bucure?tean?, apoi bibliotecar la un liceu, oaia breaz? din sistem - bibliotecar ?colar cu doctoratul, autor de manuale ?i de auxiliare!! La cā?i le-am stat īn gāt. Ceea ce sunt azi īn plan literar i se datoreaz? lui Mircea Dinutz. Cred c? avea iarba fiarelor, creanga de aur, nuielu?a fermecat? sau cum i-o fi zicānd - „desc?tu?a" energiile a tot ce atingea. Uneori m? gāndesc dac? nu cumva s-a gr?bit s? se retrag? Dincolo tocmai ca s? m? lase s? duc dulcea povar? a revistei, s? m? afirm...

C.: I. Peltz ce a īnsemnat pentru Rodica L?z?rescu? Dar Ion Creang?? Dar personalit??ile īn rezonan?? empatic?, din via?a D-voastr??

R.L.: I. Peltz? Tat?l Tiei Peltz! Pictori??, grafician?, dar mai ales un om excep?ional. Am cunoscut-o dup? zarva din decembrie, I. (Isac adic?, nume cu care nu a semnat niciodat?), tat?l, murise de mult, īn august 1980. Fiica īl considera un mare nedrept??it, nu i se dedicase nicio monografie, nu mai era reeditat, c?zuse, ca mul?i al?ii, īn uitare. Nicio strad? nu-i purta numele, nicio monografie nu-i fusese consacrat?. Nici el, nici Tia nu erau īn gra?iile Comunit??ii, ca bun? dovad? c? editura de profil a refuzat s?-mi publice teza de doctorat, care, de vreme ce a ap?rut sub egida Academiei, nu era chiar de lep?dat! Tia mi-a pus la dispozi?ie tot ce mai r?m?sese de la tat?l ei, st?team adesea la taifas, dar brusc, īntr-o noapte, 3 spre 4 aprilie 1999, s-a hot?rāt s? plece la el, īn ghetoul din ceruri. Mi-a r?mas marele regret c? nu a apucat s? se bucure - īn fine, scriitorului I. Peltz i se dedicase o monografie! Sper īns? c? pe acolo pe unde se afl? - desigur, desenānd īngeri - ?tie tot ce se petrece pe la noi...

Ion Creang?? Se vede c? dialoghez cu un moldovean! Eu a? zice... Caragiale! Mai aproape de spa?iul meu geografic, dar ?i de vremurile pe care le tr?im, oricum mai aproape de structura mea sufleteasc? - mu?c?tor! Sal'tare, Nene Iancule! Personalit??i īn rezonan?? empatic?? Una care face cāt zece, cel pu?in! Niculae Gheran. N?scut, crescut īn Tārgul Mo?ilor, īn pitorescul Obor interbelic... Cu un extraordinar har al povestirii, cu o memorie infernal?, cu mult umor, de o luciditate ie?it? din comun, prieten de n?dejde.

C.: Nu īntīmpl?tor am pomenit de Humule?teanul prin origine; c?ci descoperii īn o parte a scrierilor Dvs. o savoare a oralit??ii, rar īntīlnit? la scriitorii cu carnete, legitim?ri ?i state de afiliere. Sunte?i totu?i munteanc?, tr?i?i Acolo, ?i nu oriunde... Cum a?i ajuns la evidenta u?urin?? prin care ni?te realit??i ajung nu relat?ri, ci Literatur??

R.L.: Eu a? inversa formula preferat? de Arghezi - 99% transpira?ie, 1% inspira?ie! Inspira?ie care īnseamn? un har, un dat, sprijinit „pe dedesubt" de lecturi... Mai mult de-atāt nu m? pot l?uda singur?...

C.: Practica „negri?orilor" selecta?i de universitari, unii scriitori, sub pretextul de colaboratori, asocia?i, dintre studen?i, apropia?i, v-a afectat ?i pe D-voastr?, ori v-a ocolit? Nu mai este cazul s? elud?m acest obicei tacit tolerat, īnc? de la Tacit(us)...

R.L.: V-am spus c? via?a mea literar? a īnceput tārziu, n-am „ucenicit" la niciun universitar, n-am dus nim?nui mapa, n-am fi?at pentru nimeni... Acum, tārziu, m-am bucurat de īncrederea domnului Niculae Gheran, care m-a inclus īn colectivul „rebrenian", lucrānd īns? la lumin?, la alb, nu la negru, a?a īncāt am ap?rut, al?turi de trei „veterani", pe coperta volumului de „Scrisori c?tre Rebreanu (A-B)", coautor cum ar veni, cu dou? drepturi depline - adic? dreptul, egal cu al domnului Gheran, de a nu fi pl?ti?i ?i dreptul, la fel de egal, de a ne... cump?ra cāteva exemplare!! A?a īncāt, negricioas? sunt (ca-n cāntecul ?la vechi - neagr? sunt de felul meu...), negri?or n-am fost ?i nu mai am timp s? devin!

C.: Am tr?it-traversat mai multe regimuri sociale, timp īn care a trebuit s? ne adapt?m din mers la rigori de sus īn jos impuse; ori s? le toler?m pīn? spre limita suportabilului, altfel nu mai eram azi. Ce parcurs politic a?i avut; dar, s?-i spunem, confesional?

R.L.: Cu politica e cam a?a: pionier (c? ?oimii patriei īnc? nu se inventaser?), utecist... Īn anul I de facultate, avānd medii foarte mari ?i dosar s?n?tos tun, mi s-a propus s? devin membru de partid, „da' tre' s? ai ?i tu ceva activit??i", „bine, zic, ce s? fac?", „p?i s? vii sāmb?t? seara la club s? faci cafele!". Politic? ?i delicatese - vorba lui Caragiale! Clubul era pe undeva, prin podul Universit??ii, nu-l pot localiza cu exactitate, n-am c?lcat niciodat? pe acolo, am considerat c? nivelul meu politic nu se ridica la asemenea īn?l?ime ame?itoare! Propunerea mi-o f?cuse un coleg, care īn ?edin?ele de an visa cu ochii deschi?i ?i cu voce ridicat?, ca s? fie cāt mai conving?tor, dar mai ales ca s?-?i mascheze un oarece defect de rostire ce-ar fi putut fi luat drept ?ov?ire, peste ani avea s? aduc? cartea (scuza?i!), ?i distinsa lui viitoare so?ie c?reia trecutul de membru de partid comunist īnc? din pruncie i-a picat m?nu?? īn numirea postdecembrist? ca vice la I.C.R.! Peste ceva ani, cānd, pentru a fi promovat? la locul de munc? era musai s? am „calitatea" de membru, cu multe eforturi am reu?it, ?ti?i cum era cu propor?ia dintre muncitori ?i tesa... La nici o lun?, s-a īntāmplat deranjul din decembrie, s-a desfiin?at P.C.R. (Hihihi!... Mīn? bun?, chiar pi-buni! (nota mea - N.C., sive Culai) pasti?īnd un film sued: N-a?i dansat decīt o ... lun?), de unde am tras concluzia c? am mān? bun?! Doamne, ap?r? ?i p?ze?te! Nu de alta, dar de vreo cāteva luni am fost primit? īn alt? organiza?ie.

Confesional?... p?i, S? v? zic un banc. O tān?r? profesoar? cu v?dite principii liberale le spune micu?ilor s?i elevi faptul c? ea este atee... Apoi, īi īntreab? dac? ?i ei sunt atei, iar care sunt, s? ridice māna. Copiii, ne?tiind ce īnseamn? cuvāntul ateu ?i ca s? o m?guleasc? pe profesoar?, ridicar? to?i mānu?ele... cu excep?ia unei feti?e. Profesoara o īntreb?:
- Tu nu e?ti atee?
- Nu, r?spunse feti?a.
- Dar ce e?ti?
- Eu sunt cre?tin-ortodox?, mama e cre?tin-ortodox?, tata e cre?tin-ortodox, la fel ?i bunicii ?i str?bunicii no?tri.
- ?i dac? mama ?i tat?l t?u erau idio?i, tu ce erai? īntreb? iritat? profesoara.
- Eram atee, īi r?spunse zāmbind, feti?a.

Īn m?rgina?ul cartier bucure?tean unde am venit pe lume ?i unde mi-am petrecut copil?ria, mergeam la Īnviere, jumuleam tufele de liliac de pe garduri, aduceam acas? „lumina"... colindam de Cr?ciun, ai mei t?iau porcu' (un fel de a zice, īl aduceau t?iat gata de la ?ar?), īl caltabo?izau, īl cārn???reau, puneau carne la garni??... Nu ne īmpiedica nimeni s? ciocnim ou? ro?ii de Pa?ti, s? ne punem ghetu?ele la geam de Mo? Niculae, s?-l a?tept?m pe Mo? Cr?ciun, chiar dac? la un moment dat am īnceput s?-i zicem Mo? Geril?. Mare p?cat c? ?āncii din ziua de azi nu mai cred īn cei doi Mo?i, iar mai tārziu, nu au niciun Dumnezeu... ba se mai fac ?i politicieni...

C.: Familia (originar?, de dup? c?s?torie), pentru unii e Mum?, Providen??; pentru al?ii e Cium?, Fatalitate. ?i istoria cultural? na?ional?, universal? e bogat?-n anecdote sau evoc?ri pro, contra. Ce au īnsemnat, īnseamn? cele dou? comunit??i pentru copila, adolescenta, juna, matura, so?ia, mama ?i senioara Doamn? de azi - de se poate, īn cea mai inspirat? not? de dup? momentul īntreb?rii...

R.L.: Familia - īn care am crescut, īn care am intrat, pe care am īntemeiat-o - cum se zice azi prin reclame - trei īntr-una! Am fost, suntem (cā?i am mai r?mas) o mare familie... De la mama ?i tata am īnv??at - prin exemple, ?i mai pu?in prin vorbe - c? munca nu e ru?inoas?, c? oamenii sunt oameni indiferent de etnie... Erau pe str?du?a noastr? o unguroaic?, o familie de ?igani, una de ru?i, nu mi-am pus nicio clip? problema asta, tanti Regina (Reghina, poate, de scris; nu ?tiu cum se scria, c? nu am comunicat niciodat? altfel decāt prin viu grai, cu Reghina, cum ī?i zicea) a īnv??at-o pe mama s? fac? tort de ciocolat?, fusese īn tinere?e fat? īn casa unei boieroaice; Fane ?iganul era cel mai bun tovar?? de joac?, mai ales iarna, cānd m? tr?gea cu sania; de la mam?-sa, Gabi, cump?ram lapte...

C.: Ce p?rere ave?i despre modalitatea de a se lansa scriitorii pe vremea Clasicismului.ro (debutul epocii Moderne, coincizīnd cu formarea, consolidarea Statului ?i Na?iunii noastre), a republicii populare ?i a celei capitaliste, actuale? Sunt sigur c? ave?i acea putere de a cu nep?rtinire discerne respectivele etape-regimuri (pīn? aici, se eludar? 2?'n Una. īn virtutea dreptului firesc, de a nu te l?sa provocat. Eu, Culai, voi relua īntreb?rile-n final, ca s? ar?t c? provocator nu am inten?ionat fi - decīt, poate, subtu-con?tient). Īns?, chiar la aist punt, supra, remarc inventivitatea diplomat? a respondentei, de a (ne) da replic? tip 2x1, sive: unic plic de replici, la 2 cestiuni ce le doream s? aib? separat r?spuns.

R.L.: ?i cartea/crea?ia e o marf? - trebuie vāndut? - v? mai aminti?i de c?pitanul Soare cel care-l „vāna" cic? securistic pe un oarecare tinerel tras ca prin inel n-auzise nici dracu' de el? Cei mai mul?i l-au uitat ori nici nu l-au b?gat īn seam? īnc? de la īnceput, de c?pitan zic - īn urma vālvei f?cute īn jurul lui, Soare(le) a apus iute, īn schimb a r?s?rit pe firmamentul literar/cultural... „genialul" H.R. Patapievici! Mai nou, de la Ia?i, a venit zvon de alt? strategie de marketing literar: „penisul lung ?i negru" invocat de o tān?r? poet? ?i-a f?cut, precum maurul (?i el tot negru!), datoria - numele poiatei a f?cut īnconjurul internetului, „l?udat?īnjurat?scuzat?" (tripla sudare, eu, N.C., am p?strat-o ca atare, original? floare de stil din specia ghimpe sau cactus), cum, necum, s-a vorbit de ea! Desigur, īn bun? tradi?ie romāneasc?, numa' trei zile - c? doar ?tim termenul de valabilitate mioritic!

C.: Tot mai vocali vectori ai societ??ii literare se plīng de penuria de cititori. Ce gīnde?te scriitoarea din D-voastr??

R.L.: „Iat? dar opinia mea. Din dou? una, da?i-mi voie": ori se cite?te prea pu?in ori se scrie prea mult! „Din aceast? dilem? nu pute?i ie?i... Am zis!" (Caragiale, O scrisoare pierdut?).

C.: A?i observat c? multe periodice date de magazine, reviste "literare, culturale" exclusiv, sunt īn?esate cu fragmentarii didactice, de culte religioase, de comunic?ri (pseudo-) ?tiin?i-fice, critici, encomii ale unor personaje pe val... De ce, oare? Reprezint? (?i) ele o literatur?, īn ce grad de percepere pentru neofi?i, pentru acei care caut?-n respectivele publica?ii numai Literatura, Cultura cu semnele locului ?i locurilor... Mai urmeaz? cineva modelul „Secolul XX", mai apare acel magazin, actualizat; cine īl finan?eaz?, īn ce condi?ii... Dar la fel de vestita „Manuscriptum"?

R.L.: P?i, r?spunsul l-a?i formulat singur, īn īntrebare: cine finan?eaz?? C? de la bani pleac? totul... Cine pl?te?te, de regul? comand? muzica. Nu zic c?-i obligatoriu, ?i am la īndemān? cel mai bun exemplu - revista pe care o conduc īn a c?rei politic? editorial? finan?atorul nu are nici cea mai mic? interven?ie/preten?ie. Exist? suficient de multe publica?ii care s?-i mul?umeasc? pe cei care caut?... cum zice?i dvs., Literatur? ?i Cultur? cu semnele locului ?i locurilor. V-a? īntreba ?i eu ceva: cum a?i rezolva problema cu semnele locului dac? locul nu prea d? semne? ?i v-a? mai sugera o tem? de reflec?ie: cum se poate face o revist? f?r? a pl?ti colaboratorii?

R?spund illico, de?i Azi, sub Incul?ii predominan?i, analfabe?i cu mari diplome, titluri, func?ii & cultivīnd Banul, Rela?iile cu ajutorul Injusti?iei ce-a dat de p?mīnt cu finan??rile de la buget, ca ?i cu micile firme, oneste - revenirea la subscri?ii benevole, angajate editorial, ca pe vremea lui Asaki, Alecsandri, Cogīlnici, pa?opti?ti & unioni?ti, e realmente Imposibil. De asta-i admir enorm pe To?i cei de la revistele nebugetate ministerial. Unii finan?atori locali pot avea ?i alte interese, decīt reducerile fiscale; e drept, c? nu toate servind Cultura, ci cīt mai mult unele culte, partide... patricide.

C.: Spre deosebire de greu num?rabilii „scribofagi", de?i a?i scris (?i citit, corectat, stilizat, tehnoredactat!) cīt pentru „zece vie?i", īn virtualul intern?uc ap?re?i doar c-un „Dic?ionar al gre?elilor de limb?" ?i o parte infim? din - pot zice f?r? exagerare - oper?. Dac? tot folosi?i I.T.ul ?i numerizarea de bune decenii, v-a īmpiedicat ceva ca, pīn? azi, s? (ne) oferi?i o arhiv?, fie ?i selectiv?, a scrierilor Dvs.?

R.L.: V-am zis mai 'nainte cum e cu prezen?a mea pe intern?uc. Nu ?in nici la popularitate, nici la posteritate.

C.: Descoperii c? a?i notat īn „Mireasma C?r?ilor", la final, dup? aventura cu piciul ?i mama, īntr-un Gaudeamus-2017: „Īnc? n-am v?zut vreun pu?ti mirosind o tablet?, oricīt de sofisticat? ar fi ea...". Ce viitor prevede?i īns? tip?riturilor tip-Gutenberg, īn acest debut de mileniu, digitalizant?... Cum v-a?i sim?i f?r? c?r?i, reviste, ziare tipografiate īn spa?iul familial, īn altele, frecventate? Pīn? la ce etate v? vede?i (nu ca biblioteconom!), r?sfoind o revist?, deschizīnd o carte? Cum crede?i c? vor vie?ui libr?riile, bibliotecile de pīn? acum, nu prea deviate de la statuarea lor modern? (ca epoc?); vor avea sau nu prea soarta „cotidianelor"?

R.L.: Pān? la ce etate m? v?d? Simplu, pān? la ce etate... v?d! Dac? nu vom deveni (nu noi, c? nu mai avem timp), oamenii, īn general, robo?i, probabil c? „hārtia" va rezista, cu toate acuzele ce i se aduc - depozit de praf, mānc?toare de p?duri ?.a.m.d. Nu ?tiu, nu m? aventurez īn pronosticuri, tehnologia progreseaz? a?a de iute.

C.: Ce p?rere ave?i despre recenzen?ii Dvs.; ave?i prefera?i, īi pute?i divulga? Dar cititorii, cum v? dau ve?ti; criticii, cum semnale?

R.L.: Ave?i o imagine idilic? despre rela?ia publicist-cititor! Cum nu rela?ionez pe nicio re?ea - unde, sub masca anonimatului, se poate spune orice, oricum - nu primesc decāt mesaje prin po?ta electronic? sau telefoane de apreciere de la colaboratori ?i cititori din cercul de cunoscu?i (nume de marc?, īn a c?ror judecat? de valoare am mare īncredere). Vre?i musai un nume? Nu v? dau niciunul, ca s? nu-i sup?r pe cei pe care i-a? omite. Recenziile?

O bun? carte de vizit? a recenzentului - a?a de iute īmi dau seama dac? insul a citit cartea sau doar a r?sfoit-o, d-a diagonala cum ar veni! (īn calitatea-mi - sau defectul - de cetitor ale celor sem?nate de publicist? prin varii reviste, tre's? remarc, īnc? o dat?, stilul alert al editorialelor sale, a de toate cuprinz?toare - dovad? c? fiece publica?ie supervizat? de R.L. n-a fost procesat? „d-a diagonala"; iar??i, o datorin?? tot mai rar? a periodicelor actuale. Dup? ele - perfid instruite de advoca?i diavolnici - r?spunz?tor (vinovat deci) de ce & cum trimite ... Numai autorul e; de parc? revistele ar fi ca wall-urile feisbucine. Īn plus, de-i cite?ti memorialele - pu?ine, dar consistente - de c?l?torii, eseurile polemice sau humoriste b?tute pe ?aua unor persoane, evenimente nu neap?rat, dar mai ales „people" (ceti?i: piip?'l), nu ai cum s? nu remarci u?urin?a scriiturii, largu-i tezaur lexical bine strunit gramatical ?i inser?iile caleidoscopice din lecturi, de o spontaneitate ce exclude ticurile enervante ale unor sfertodoc?i, gen „cum zicea cutare", prin care scriboratorul ī?i tr?deaz? mnemonica, dar nu ?i harul de a ?ti īmbina, intarsia īn ce vru a spune, parte din ce īnv??ase - n.m. C.)

C.: Ca (tehno)redactor (?i nu doar) la mai multe reviste, ce v? atrage, men?ine ?i ce v? respinge-n rela?iile cu unii colegi, unii colaboratori, solicitan?i „primari"? Ave?i sfaturi de dat alumnilor, postulan?ilor īn atare profesie? Dar ca Bibliotec-ar(?), ce le-a?i zice, a?a īncīt s? nu edulcora?i realitatea, dar nici s?-i speria?i, descuraja?i?

R.L.: Nu-mi place ?i nici nu cred c? a? fi īndrept??it? s? dau sfaturi. Fiindc? pomeni?i de rela?iile cu colegii/colaboratorii/solicitan?ii, v? pot spune doar dou? lucruri:
- unul e o constatare - trimit cāte unei reviste un text (propunere īi zic eu), īn mod firesc (sau poate eu sunt ie?it? din normalitate?!) a?tept un semn, o confirmare de primire, de acceptare sau de refuz, ori c? c?... ori c? c?...! Cam ca-n „Moartea c?prioarei": A?tept ?i plāng. A?tept! (Nu lua?i chiar mot-ą-mot citatul, nu plāng, ci, dup? un timp rezonabil de a?teptare, scriu un mesaj redac?iei cu pricina c? mi-am retras materialul.);
- al doilea, primim la redac?ie prin po?ta electronic? diverse produc?ii mai mult sau mai pu?in literare, „fiecare dup? facult??i", vorba lui Ilie Moromete, īnso?ite de un mesaj. Aproape invariabil, acesta sun? a?a: „V? trimit spre publicare..."! Nici cea mai mic? urm? de īndoial? din partea autorului c? „capodopera" (scuze!) nu s-ar ridica la nivelul care s? ne permit? publicarea.

C.: Pīn? aici, īnsum?m (cam) „un pol" de confesiuni. Ce crede?i c? nu v-am iscodit, īns? a?i dori s? ne spune?i. Poate c? īntrebarea esen?ial? pentru Dvs. nici nu am gīndit-o. M?car pe aia devoala?i-ne-o.

R.L.: Eterna īntrebare nepus?!! Nu, n-am de f?cut nicio confesiune special? - deja am f?cut prea multe...

C.: Revin... Foarte recent, a?i avut o reac?ie (dup? mine, justificat?!) la adresa „premierilor" literare, nobelizante, zonale, tot mai picate-n ?u?e kult, īn derizoriu (?i... inerente be?ii agapiale, dup? mine). Dori?i s? relata?i, īn stil propriu, īn cīt? vreme de la incident s-a produs remarcabila parodie-pamflet despre un tot mai ofilit Premiu na?ional? Nu c? ar fi ultima-mi lectur? din ce-a?i scris, dar a?i realizat īnc? o capodoper?-miniatural?, de Literator.

R.L.: Sunt o fire impulsiv?, de regul? sar iute din papuci, de multe ori regret ie?irea... De data asta nu, cu atāt mai mult cu cāt de atunci s-au mai f?cut ?i alte nef?cute... Uita?i-v? numai peste lista recent premian?ilor U.S.R.... cu cā?tig?tori nenominaliza?i (dar nominal-izi?i - n. n. N.C., bre!) la ni?te „categorii" neanun?ate ?.a.m.d. Mare parte - noi ?i-ai no?tri...

C.: A?i antologat, anual, interviuri īn care pīn? ?i interesante personaje apar, bine conduse reporterice?te, felurite, veritabile personalit??i. Cu ele, poate deliberat, contibui?i la istoriografia literaturii, culturii actuale din o parte, cīteva p?r?i a/-le/ ??rii. Dar editoriale (covīr?itor, ?i geniale, ?i la obiect; ?i enciclopedi-geo-politice, ?i personal-civice īn stil, exprimare, fluen??-n asocieri ideatice) a?i adunat īn volum? Ori excelentele, vii memorii de c?l?torie pe cont propriu?

R.L.: Editorialele - s? se mai adune... Memoriile de c?l?torie, nu cred c? vor mai fi ?i altele, cele deja publicate au avut povestea lor, personajul lor, „andrisantul" s-a c?l?torit (R.I.P.!).

C.: Eu mi-am ostoit curiozitatea descoaserii unui Om de calitatea Voastr?, Doamn?! Sper, ca ?i Cetitorii.

Duplex virtual īntre Piatra-Neam? & Bucure?ti,
15 martie - 17 iunie 2018.

Post-Scriptum: la 17 cire?ar 2018 (la dou? zile ?i doi ani dup? ce Luca Pi?u se prist?vi dintre noi.). Am promis lista cestiunilor eludate de amabila noastr? respondent?, deci - iat?-le:
- Corespondīnd noi īn ani, cetindu-V?, am re?inut ni?te nume, nu oarecare, din universul cultural na?ional; de ce Eugen Simion, Niculae Gheran, Ion St?v?ru?... ?i, cred c? n-am visat, S?luc Horvat*.
[*R.L., in retro replic?: „Nu, Ion St?v?ru?, aib?-l Dumnezeu īn grij?, mi-a fost īndrum?tor de grup? īn primul an de facultate, dar de ap?rut, n-a ap?rut pe niciunde īn scrisele mele. Cu distinsul octogenar S?luc Horvat am dialog o singur? dat?, exact cu un an īn urm?, pe marginea revistei pe care o conduce - Nord literar".
- Care-s oamenii cu care a?i colaborat cel mai eficient, fructuos. A?i avut ?i... reversuri?
- Ce p?rere ave?i despre Familia (Iosif) Vulcan. Dar despre familiile redac?ionale, editoriale de azi?
- Mai crede?i īn mesajele umaniste ale literaturii noastre actuale; ce viitor crede?i c? o a?teapt?, de ce, de cine condi?ionat. Ce ne pute?i spune despre „consumuismul" literar, de pe la Heliade ?i Alecsandri, la „marketingul" prezent.
- Nu crede?i c? Arhivarea lor numerizat? ar servi mai bine Prezentul cete? ?i Viitorimea cititoare; mai benefic decīt īn perisabila ?i cam pecuniarofaga tip?ritur? pe hīrtie? Ei, ?i ce-i, dac? plagiatorii vor da iama; mai degrab? ori mai cīndva, se va afla Cineva s? v? restabileasc?-n drepturi - vorba cuiva - īn ... posterioritate. Ca Bibliotecar? ?i pluri-C?r?ar?* (*MagdaU sau PetruU), V? merita?i partea de nemurire.

... amar-Glumind, observ c? Doamna Rodica L?z?rescu a deliberat s? r?spund? la doar/cam un pol de culaine 'ntreb?ri. Cei din tagma, natul Cīrcot? /cīrcoteii-cetitori, da' ?i scriitori osebi?i īn judec??i, valori!/, s?-?i deie *selfie'?i explica?ii, dup? cītu perspicacitea-le ghesu'da-le-o-va...

Ci - īnainte de a da final & B.T.-, de?i nemandatat nim?rui advocat, īmi ofer mie cauzele aistor elud?ri, astfel:
- la unele teme se r?spunsese deja, īnainte de īntrebare, ca semn al interesului acordat acestor cu afectivitate provocate confesii;
- la altele, experien?a, maturitatea, diploma?ia supraviven?ei īn jungla nu doar din biotopul scriitoresc, *telectual-icesc - toate aste-n -esc -, o determinar? s? treac? pe līng? ele, de parc? nici nu erau; ori, S?rind cu superioar? agilitate peste incongruitatea de confesor lep?dat?.
... C?ci - de?i pasata umanitate (prin ciururile, sitele istoriilor) gemu de cīte famiglii, clanuri, *eretzi instaurar? borgii, famate malebolgii intens midiatizate pro sau contra -, e de norotietate c? Nici umanitatea de azi nu-i mai breaz?, īn leg?tur? Cu, prin Cine Breslele (se) statueaz?*.
*Sunt papa & maman p?durari, hangii, birtari, zarafi, tejghetari, t?mīiaci sau ghiogaci – idealul Capo-ului *familic īi ca ?i pro(st)-genitura (cam) tot asta s?-i fie, īn lips? de mult mai'nalte-ha?-spira?ii. ?i, iat? - din pricina herediz?rii subteran-tacite, de la ochinc? ?i pīn? la vl?dic? - societ??ile cic? umane au stagnat īn proiecte, de?i peste to?i trecur? sute de mii de ... regimuri civilizatoare-n t?v?lug.

Iar? „Familia" lui Iosif Vulcan, descoperitorul de Eminescu, de al?ii nu-?i mai are niciun ecou, rost īn actualitate, din pricina (a)servirii prioritare, de c?tre bipezii cu autoritate, (a) intereselor de familie ?i necum (ale) celor comunitare, umanitare, sociale, Universale; nic?ieri īn Lume, nu doar pe aici...

User?ii din actualitate Nu au dreptul moral, nici legal „de a se revendica" din Sociatatea scriitorilor interbelici, fondat? de Gīrleanu, Sadoveanu, īn baza Costitu?iei de atunci, mai tare decīt orice partid; nici din acea U.S.R. de la 1948 nu se trage, fondat? de Sadoveanu ?i Stancu pe baza Constitu?iei R.P.R., mai tare decīt orice partid (da, erau mai multe!) de atunci.
„Societatea" d'acu-i Numai opera *pucenilor din dec.'89 - Atīt! ... Unde, care-i era Constitu?ia s-o legitimeze, la sec?iunea Cultur?? Pe ce baz? legal? s-a format, a dat F.S.N.-ul, alte guverne-n prip? aviz, cui? Este act?

Din nefericire pentru to?i cei ca ei, eu - Culai ot Keatr?, aventurat la B īn dec. 1989 - chiar am asistat la puciul din Casa Vernescu, īn preajma Cr?ciunului, cīnd De?liul-dinozaur dimpreun? cu Dinescul-dinozaurel se mahaleau cu (doar!) doi opozan?i: precum, Care-i dintre ei mai īndrept??it s? ocupe fotelul derapat de derepeu, dup? modelu' ceau?in, dar nu-n *halicopter... Īn prezen?a, mai pe sear?, a cam suta de scriitori „pe vechi", de peste tot ap?ru?i, nu doar din B, un universitar imens ?i congestionat geaba voia s?-?i impun? pupila (galben? din toate pedeveurile!) ca pre?edint?, „deoarece-i tīn?r?, ea reperezint? viitorul, are ?i-o oper?, e poet?"...

& Geaba mai pretind unii, chipurile oficial, cu acte post-parafate, c? abia-n ianuar sau f?urar 1990 s-ar fi adunat cei din teritoriu, c? ei erau, dar mul?i au disp?rut īn negurile zilei necalme, īnc? gemīnd, cīnd au v?zut c? nu e de stat... &, Nu s? aleag? venit-au „genarii", ci doar s?-i valideze pe ocupan?ii dekemvri?ti-89, cei mai tupei?ti, ai biroului p?r?sit f?r? glorie de cine pomenit-am! Cunoscut-am ?i alte figuri demne de un Biplantigrad-zoon, par?ial pilos, totalmente pidosnic, efectiv *roza-vīnturist & sinecurist... Dar, īn mo?ul aceluia?i piramidion condeier, s-a instaurat *indimentikcabilul, omniselgrosul Mircea-vin-de-se-garcea, ajuns cam pre mare...

Ca, dup? „Mircea, f?-te c? scrii... ", urm?torul pentru fotel s? fie pelti-resentimentarul ce se'nec? zola-in, īn fumul unei camere de ospe?ie, cu hogeagul īnfundat; dup? ?la, s? apar?-dispar? un fost delator securist (ori, chiar ofi?er?) ?i-n final s? se instaleze cic?, votat deh!-moc(a)ratic..., apoi, chiar s? se instaureze netranzitoriu, ci gregar banda cu acoperire statal? a dum'i-lui, zisul Apolzan, dar nu fotbalist. Sub care Usereaua s? devin?, īns? nedeclarat prin Statut, un adev?rat Partid de votan?i da-da-da, la schimb compromisuri īn l?tłri, la care to?i membrii (pu?c?ria?ii, chiar!) post-90ni, dubla?i de to?i fo?tii nemierli?i cu legitim?ri user?le, puser?, cu dedulcenie, rīt dup? rīt - ??rii la uger botul, urīt... Exist? ?i exemplul sinistru al unui politrucian-parlamentar pluri-sinecurial ce s-a dedulcit pīn? ?i la o IM ce mai bine se cuvenea unui venerabil scriitor, cu-o pensie de mizerie, dar cu Oper?... ?i mai exist? destui dalma?ieni īn lista cu I.M.-le, tot mai sporit? de interminabila conducere userea, useree de calapod *piovrin.
Dumnezeu cu ei, peste ei, totul vad?-le, nimica li se ierte!
Amin!

Consemnare N.C., zis Culai: Subliniez c? persoana interviatei Doamne, Rodica L?z?rescu, nu poate fi implicat?-n ce sus?in eu, la īncheiere. De?i nu doar eu sus?in aste, ca motiv de drept: „exist? b?nuiala", da!... Afla?i dovezi, nu mi le cere?i, nu le am, c?ci V?zul vede, mintea adun?... Doar Minciuna adun? acte, s? se legitimeze.
Faptul c? totul s-a citit, de to?i, īmi este suficient. C? voi fi „contrat", treaba oricui crede c? are cu ce, bre... Sper? s? nu pic nim?nui dator.

Grafica - I.M.

--------------------------------------
[1] sive Nicolae Ciobanu-Roman; īns? din Keatr?, pe Bistri??: īntre Bicazul cu Hidrocentrala - neprivatizat?, īnc?! - ?i S?vine?tii cu „ferrailles" pohtite pīn? ?i de... unii prea obraznici hexagonezi. Aten?ie: Punct final de dup? titlu, nu-i inven?ie culain?. A?a scria Vasile Alecsandri - bicentenarul aistui an, la aniversara din 14 iunie - īnc? de la 1850!

footer