Revista Art-emis
Chişinăul a fost salvat de ciuma bolşevică PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. ing. Valeriu Dulgheru, România din stânga Prutului   
Miercuri, 06 Iunie 2018 17:04

Prof. univ. dr. ing. Valeriu DulgheruVictorie! Am scăpat și de această dată ca prin urechea acului de ciuma comunist-socialistă în Chișinău. Spuneam ca kremlinezii Dodon şi Ivan Ceban (este Ivan Bezrodnâi, adică fără neam. Nu spurcați cu el frumosul nume romanesc de Ion!) trebuie puși cu botul pe labe. Pentru moment aceasta s-a întâmplat. Prin votul de ieri i-am ciuruit cum ar spune dl Traian Băsescu. În pofida comportamentului sub orice nivel al politicienilor Măria sa Alegătorul a fost la înălțimea așteptărilor, ne-a salvat și de această dată. Rezultatul a fost exact acel prevăzut de mulți analiști politici, poate cu excepția analistului Cornel Ciurea și a altor analiști politici aserviți puterii. Și asta s-a întâmplat în pofida susținerii financiare, logistice, informaționale enorme. Întreaga Capitală a fost împânzită de bannere cu mutra lui Ivan Ceban și a lui Dodon (numărul lor a întrecut de câteva ori numărul banerelor tuturor celorlalți 11 candidați), de mii de afișe agățate de toate gardurile, cu tone de maculatură socialistă aruncate în cutii poștale, distribuită prin puzderia de corturi roșii (este marea patimă a bolșevic-comunist-socialiștilor pentru culoarea sângelui!). Lustruitorii de imagine s-au stăruit în fel și chip să-i creeze imaginea unui primar înțelegător, cumpătat, atotștiutor, un adevărat Mesia pentru Chișinău. Șeful (Dodon) tot mai des îl numea Ion Ciobanu. La desele întâlniri organizate de staff lui Ivan Ceban apărea în chipul mielușelului (revoluționarul Vanea Megafonul din buldog peste noapte se transformase în mielușel!).

Mai ieri le propunea unioniștilor să-și ia catrafusele și s-o șteargă peste Prut (dar în Chișinău vreo jumătate din locuitori sunt unioniști!), iar zilele trecute se frăsuia cum va construi raiul în Chișinău „pentru toți locuitorii indiferent de culoare politică", umblând ca un clown cu trei tribune după el, instalându-le ba în fața primăriei, ba în spatele Arcului de Triumf (precum ceva timp în urmă Vanea Megafonul umbla cu tomberoane și butoaie metalice în grupul de făcut gălăgie al lui Voronin apoi al lui Dodon). La un moment dat declarase că dacă va fi ales primar va părăsi rândurile psrm (da, exact ca bosul său Dodon!). Minciuni și iar minciuni! Și la ce i-au ajutat toate acestea? Măria sa Alegătorul nu e scurt de minte, nu a uitat nici pe o clipă ingenioasa zicala românească „Lupul părul își schimbă, dar năravul ba". Ivan Ceban a rămas același socialist în declarații, capitalist pentru sine, ateist „ortodox!" fidel idolilor săi comuniști, umblat pe la biserică (chiar în ziua alegerilor declarase cu patos că mai întâi a fost la biserică (se rugase probabil ca Dumnezeu să-l ajute pe satana Ivan Ceban să ocupe primăria!), mai apoi a venit la alegeri!), un tip certat cu bunul simț, fără cei șapte ani de acasă. Da, Vanea, degeaba bosul tău te-a parașutat din parlament în consiliul municipal, pierzând trei ani de zile cu tine. Atâția bani cheltuiți, atâtea speranțe că măcar tu (dacă cei doi nu au reușit, Dodon și Greceanîi!) vei pune laba pe Capitală. Însă măria sa Alegătorul te-a pus cu botul pe labe. Alegătorul devine tot mai conștient, mai treaz decât mulți politicieni. Nu mai crede orbește în gogoașele candidaților în alegeri. Deja a înțeles (pe propria piele!) că nu tot ce zboară se mănâncă, iar puiul de cioară, chiar dacă e pui tot nu se mănâncă. Anterior l-a trimis la groapa de gunoi pe cioroiul Voronin. Va veni și rândul kremlinezului Dodon. Măria sa Alegătorul înțelege tot mai mult că nu poți să construiești ceva războindu-te permanent. Dar tocmai aceasta face Ivan Ceban (Vanea Megafonul) de când s-a văzut în „marea politică".

Aceasta victorie este o foarte buna pistă de pregătire către alegerile parlamentare din toamnă. Fiind uniți am învins binomul Plahotniuc & Dodon, aparent de neînvins. Doar dacă vom fi uniți vom învinge și în parlamentarele din toamnă. După aceste alegeri putem spune cu fermă convingere că pe centru-dreapta a apărut o forță capabilă să se lupte cu binomul. Însă, pentru a se lupta cu cei doi monștri, această forță are nevoie de susținere de pe flancul drept. Dar aici e o adevărată debandadă. Deosebit de important este ca până în toamnă pe dreapta să se facă regulă. În locul puzderiei de partiduțe (toate liberale (!), deci problema unirii lor nu e in doctrină ci în factorul uman, în blestemata rânză moldovenească!) trebuie să apară o singură forță, una consolidată. Dar tocmai acest lucru este extrem de greu de făcut în situația de astăzi. Se creează impresia că chiar dacă sunt cu fundul gol liderașii partiduțelor refuză coalizarea cu alții (de pe același segment!), astupând de unii singuri ambrazurile vrăjmașe. Ei și ce dacă, spre exemplu, candidatul P.N.L. la primăria Capitalei a luat doar 0,17% (nici toți cunoscuții ei probabil nu au votat-o!) în schimb ei sunt „cei mai mari unioniști, cel mai tare strigă că trebuie să ne unim cu Țara". Dar ce folos! De 10 ani tot cu rezultate de sub un procent ne hrănesc acești „cei mai mari unioniști", dând motiv derbedeilor socialiști să ia în derâdere susținerea populară a unionismului. Dar și comportamentul unora din acest partiduț lasă de dorit.

M-a durut extrem de mult atacurile la persoană făcute la una din emisiunile electorale de la PRO tv Chișinău în campania electorală recentă la funcția de primar al Capitalei de către candidatul P.N.L. dna Alexandra Can. Jos pălăria pentru profesionalismul de care a dat dovadă pe parcurs în diferite funcții pe care le-a deținut, inclusiv și de ministru, însă se pare politica nu e albia ei. În această campanie electorală sub aspect politic, moral, al cumsecădeniei, s-a demonstrat drept o nulitate. Să te cobori atât de jos cum a procedat în acea emisiune (de altfel formând front comun cu candidatul P.L. dl Valeriu Munteanu împotriva tânărului Constantin Codreanu) este anormal, este inadmisibil sub aspect moral pentru un politician. Este un exemplu cum nu trebuie de făcut campanie electorală. Eu înțeleg că politica este o prostituată, însă să ne întrebăm: cine şi ce sunt cei care o fac? În orice situație, inclusiv în cea despre care menționam mai sus, trebuie să existe o limită, mai jos de care nu se poate de coborât. În caz contrar se compromite statutul de intelectual, te transformi într-o mizerabilă sculă a sistemului. Să fi fost partenerul de ring un Ivan Ceban, mai înțelegeam cumva. Culmea însă, era un nu mai puțin unionist, unionism confirmat prin fapte nu doar prin declarații, fie și frumoase, plăcute auzului. Cum se va uita în eventualele tratative de coalizare a forțelor de dreapta în ochii celui pe care l-a pângărit atât de mojicește? Cu atât mai mult că Constantin Codreanu, candidatul P.U.N., a luat cel mai mult comparativ cu ceilalți doi „unioniști" (de 27 de ori mai mult decât marea unionistă A. Can, care se frăsuia la televiziuni că va câștiga din primul tur!).

În afară de victoria lui Andrei Năstase un rezultat bun în aceste alegeri a fost și apariția unei relative clarități în problema cine poate să reprezinte dreapta - cea cu putere de decizie nu cea declarativă, deosebit de importantă pentru alegerile parlamentare din toamnă. Aceasta forță poate fi Partidul Unității Naționale (P.U.N.), care împreuna cu P.L.R. a obținut cel mai bun rezultat (între partidele de dreapta), avansându-l și pe candidatul PL. Cu toată stima pentru ceea ce au făcut până acum (lucruri bune!) dar Partidul Liberal nu mai există ca partid cu putere de decizie (potențial partid parlamentar). Doar sub 2% luate în alegerile prezidențiale și 3.61% în recentele alegeri locale în Chișinău (atunci când trei ani în urmă candidatul PL D. Chirtoacă a obținut 37.6% în primul tur (mai mult de 10 ori!) și 53.54% în turul doi) confirmă acest lucru. Ca și altă dată P.P.C.D. și P.F.D. căzute în groapă nu au mai putut să se ridice, astăzi Partidul Liberal nu se mai poate ridica în special acum și fără locomotiva Dorin Chirtoacă care nu mai are aburi. Spun acest lucru cu regret. Referitor la P.N.L. după un rezultat atât de rușinos cred că e timpul să dispară de pe arena politică. Cu un rezultat de doar 0,17% nu mai are nici un drept moral să reprezinte unioniștii.

Avem strictă nevoie de o regrupare a forțelor de dreapta în perspectiva alegerilor parlamentare din toamnă când binomul Plahotniuc & Dodon va fi foarte periculos. Legea privind sistemul mixt, făcută de ei „sub ei" (cum s-ar spune mai pe moldovnește!), îi avantajează în primul rând pe ei care țin în mâini întreaga resursa administrativă, adică pe partidele Plahotniuc și Dodon. Opoziția are însă un as important: dacă se unește este de neînvins. Au arătat și alegerile recente. Acest mecanism bine gândit pentru propriul profit (mă refer la votarea pe circumscripții uninominale!) poate să fie întors împotriva lor dacă opoziția se va uni și va bate într-un singur punct (în fiecare circumscripție să existe un singur candidat unic al opoziției binomului), cu un singur scop - de a doborî în sfârșit această hidră binomul „Plahotniuc & Dodon".

Și totuși trebuie însă să fim foarte atenți cum interpretăm această victorie. Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Este de fapt victoria Măriei sale Alegătorul, care nu trebuie dezamăgit, și mai puțin a unor partide concrete. Este victoria tuturor forțelor antioligarhice proeuropene prounioniste unite. Victoria lui Dorin Chirtoacă, cel puțin în ultimele 2 scrutine, nu a fost doar a Partidului Liberal, ci rezultatul unui vot proeuropean, prounionist, antiestic. Cu regret la un moment dat conducerea PL-ului își asumase întregul merit și a ajuns unde a ajuns. Unii analiști politici speculează cu cifra de 9% cât au obținut unioniștii în Capitală. Ei au adunat procentele celor trei candidați unioniști (Codreanu, Munteanu și Can). Este o abordare absolut greșită. Mulți unioniști au votat din primul tur pentru Andrei Năstase pentru a evita pericolul accederii în turul II a doi candidați ai binomului Plahotniuc & Dodon - Ivan Ceban și Silvia Radu. Despre procentul real al unioniștilor în Capitală va fi corect de vorbit după alegerile din toamnă, când în campanie electorală se vor avânta partidele cu listele și candidații uninominali ai lor. Chiar și atunci va fi greșit acest calcul simplist. Caravana semnărilor Declarațiilor de Unire cu România de la început de An Centenar a demonstrat că unionismul devine mai pragmatic, că unioniști, buni unioniști, pot fi nu numai cei care se bat cu pumnul în piept că sunt unioniști dar și cei care nu se prea bat cu pumnul în piept dar fac Unirea. Din păcate partidele de dreapta nu sunt în stare să gestioneze potențialul celor peste 30% de unioniști.

Pentru alegerile parlamentare din toamnă și fenomenul Usatâi trebuie exploatat la maxim. Se știe că pe sama alegătorilor lui Usatâi Plahotniuc l-a creat pe Dodon cu cea mai numeroasă fracțiune parlamentară. În realitate din cele 25 mandate de deputat obținute de psrm în 2014 pe drept îi aparțin doar 10-15, restul i-au fost donate de Plahotniuc prin scoaterea partidului lui Usatâi din runda de alegeri pe ultima suta de metri. Să ne lumineze bunul Dumnezeu să ne pregătim bine de alegerile parlamentare din toamnă care vor fi cruciale!

footer