Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ben Todic?, Australia   
Duminică, 06 Mai 2018 16:15

Ben Todic?, AustraliaRecent, am avut un argument într-un interviu, unde am afirmat c? limba român? este mult mai sofisticat?, mai bogat? ?i conectat? spiritual ?i artistic la natura ?i crea?ia sa divin? decât actuala limb? englez?. Suna ?ocant, dintr-o dat?, când observam c? engleza e limba care domin? întreaga manifestare politic? ?i economic? mondial?. Intervievatorii au început s? râd? ?i s?-i apere pe englezi, ?i pe bun drept î?i ap?rau integritatea postului ?i emisiunii lor, percep?ia curent? a lumii ?i a st?pânitorilor. „Da, în limba ta, totul sun? cald, pl?cut, dulce! E prima voce auzit?, vocea mamei". Evident, englezul controleaz? massmedia ?i pia?a de distribuire a culturii. Cultura este dimensiunea prin care comunic?m, îns? asta nu certific? valoarea ?i defini?ia în scris ?i vorbire a limbii lor. Limba e pensula prin care pict?m lumea ?i cine suntem, este instrumentul de m?sur? al nivelului puterii de exprimare a inteligen?ei ?i în?elepciunii omului, curent folosit?. Este un lucru s? punctezi cu un deget pielea opozi?iei ?i un altul s?-i masezi întreaga piele cu amândou? palmele.

Limba român? este la origine o limb? precis?, clar? fonetic ?i logic, natural cursiv?, f?r? tricuri ?i capcane gramaticale dezvoltate de-a lungul vremurilor din necesit??i sau ignoran?a ?i îngâmfarea timpurilor, a for?elor administrative locale de limb? englez? care, de la Shakespeare încoace a s?r?cit în cuvinte prin nefolosire ?i, treptat scoaterea din uz. Fenomen care ac?ioneaz? azi cu vitez? uimitoare ?i asupra limbii române. Vina este a tr?irii intense, rapide ?i violente prin care trece expansiunea teritorial?, economic? ?i tehnologic? a unui imperiu. Oricare ar fi el, european, rus, chinez sau american etc.

Venind din România, unde am fost educat s? folosesc o formul? de introducere bazat? pe maniera ?i construc?ia unei imagini largi ?i frumos colorate de exprimare, am e?uat în multe locuri datorit? vitezei mari a timpului în afaceri, unde pe ?ef îl intereseaz? direct cine e?ti ?i ce po?i face, f?r? flori ?i floricele, gunoaie de fapt, prin care st?pânul nu vrea s? se impiedice. În loc s? te explici printr-o fraz? de trei rânduri, o faci acum eliminând cuvintele, reducând fraza la ?ase centimetri, omorând astfel rezolu?ia limbii. Capitalistul nu are nevoie de sofistic?ri ?i elev?ri gramaticale ?i frazale pline de cuvinte alese. Cu el trebuie s? fii scurt ?i direct pentru c? el e gr?bit ?i nu are timp de palavrageal?, punctua?ie ?i semne gramaticale. El este interesat doar de ideea ta ?i ce e?ti tu capabil s? faci. Nu este interesat de tablourile pictate de tine, tablouri necesare în schimb în Fran?a sau Italia, s? zicem.

Descoperind asta la prima mân?, m-a dus la concluzia c? limba lor direct? ?i cu fonetica pocit?, scriind una ?i citind alta, m-a dus cu gândul la Ceau?escu, care era peltic ?i dac? ar fi fost un dictator bogat ?i îngâmfat, ne-ar fi obligat pân? la urm? pe to?i s? pronun??m cuvintele române?ti peltic, deci s? ne schimonosim ?i noi limba, s? schimb?m sunetele fonetic a combina?iilor de litere în cuvânt, tot c-am a?a cum o fac englezii azi. Deci, schimonosind o limb? clar? ?i logic?, bine conturat? ?i ancorat? poetic într-un dialect schimonosit, chiar comic pe ici, pe colo de c?tre un îngâmfat ?i îmbuibat din istorie în ciuda celor care îi admir? pentru cuceririle ?i comorile furate, f?r? s? mai amintesc sutele de culturi exterminate de-a lungul sutelor de ani de expansiune.

Revin; deci, limba englez? vorbit? azi este o limb? s?rac? ?i violent? datorit? evenimentelor prin care a trecut, în compara?ie cu limba român? care, fiind a?ezat?, a evoluat la ?es ?i la munte, crescând în rezolu?ie (vezi exemplul lui Proust, care descrie sâmburele de m?r în zece pagini sau descrierile lui Sadoveanu etc.) prin împletirea omului cu mediul înconjur?tor, climat, vie?uitoare ?i fenomenele lui, generând cuvinte noi pentru a le descrie cu o mai înalt? acurate?e, alc?tuind fraze, dansând ?i construind suflete?te, explicând mai adânc în?elesul vie?ii ?i al Crea?iei Divine.

Nu sunt un academic în materie ?i nu servesc nici o for?? operativ?, care controleaz? ?i conduce lumea decât libera mea curiozitate ?i experien??, trecând prin aceast? via?? ?i lume, în care am avut prilejul ?i privilegiul s? m? nasc, s-o simt ?i s? ajung la concluzia c? for?ele care coordoneaz? ?i folosesc o na?iune ?i resursele ei, îi hot?r?sc identitatea ?i destinul.

Azi, România trece printr-un proces, prin care este posibil curând s? devin? o astfel de na?iune, cu o limb? simplificat?, hibrid?, schimonosit? precum engleza (scrii una ?i pronun?i alta). To?i vor excitare direct?. A umbla dup? fulgere, a fi direct tr?nit sau lovit în cap, f?r? urm?ri pentru îmbog??ire ?i implinire a experien?ei nu e calea. Filme pline de violen?? ?i sex; f?r? poezie, direct ploaie f?r? înnorare, întunecare direct? f?r? soare. Eu ?tiu c? po?i filosofa în jurul acestei idei ?i m? po?i combate, îns? ?i reversul e posibil. Mi s-a repro?at c? iubesc limba român? ?i o înal? pentru c? m-am n?scut în ea ?i am supt ?â?a mamei sub cuvintele ei. Am s? v? explic c? nu ave?i dreptate. Când eu m-am n?scut, mama era sup?rat?, nu vorbea pentru c? era foamete ?i întuneric. Se sculau cu noaptea în cap ?i plecau la munca câmpului, unde m? l?sau în iarba de sub nuc, în grija câinelui. Amândoi p?rin?ii mei erau orfani, iar mama mai avea trei fra?i mai mici de îngrijit. De to?i erau ?apte orfani. Comuni?tii au colectivizat ?i le-au luat totul, vaca, porcul, trei g?ini ?i-un caine. S?r?cie groaznic?! Tata a fost obligat s? plece din Iezer în Banat, la minele de fier ?i uraniu. Când am ajuns de vremea gr?dini?ei ?i a ?colii, nu am ?tiut c? am limb?. Am crezut c? ne-am n?scut vorbind ?i c? trebuie s? mergem la ?coal? ca s? înv???m anumite lucruri trebuincioase pentru gospod?rirea vie?ii, s? ne facem temele ?i s? vorbim frumos.

Abia în anul 1979 ?i apoi în 1980, când a trebuit s? înv?? limba italian? ?i englez?, am devenit con?tient de limba mea. Înv??ându-le ?i comparându-le, am devenit interesat s? înv?? limba român? dup? carte. Cu prima mea vizit? în ?ar? am mers direct la ?coala general?, la profesoara mea de limba român?, doamna ?tef?nescu ?i i-am cerut c?r?ile de limba român? din clasele 6,7 ?i 8. Aceasta a r?mas cu gura c?scat?, întrebându-m? la ce-mi mai folose?te acum, la 37 de ani. Le vreau pentru mine, ca s? mor cu inima împ?cat? c? nu mor f?r? s?-mi cunosc identitatea, f?r? s? ?tiu exact cine sunt ?i de ce nu-l mai pot g?si în alt? ?ar? pe Eminescu.

În România anilor mei de primar?, am trecut prin ?coal? ca ra?a prin ap?. Nu am fost un elev silitor. Am fost interesat doar de joac? ?i colindat dealurile Ciudanovi?ei, Mun?ii Aninei ?i ai Semenicului. Treceam clasa, mai tot timpul primind un cinci ca s? nu r?mân repetent, cu cordonul de la re?ou în cancelare de la domnul director Sperlea Dorel. Umblam dup? aia, împreun? cu celelalte fete ?i b?ieti, plângând toat? ziua cu mâinile ro?ii ?i umflate de b?taie pe pere?ii reci de ciment ai frumoase noastre ?coli, care r?mâne ?i azi împreun? cu cinematograful, simbolul Ciudanovi?ei copil?riei mele, dup? care voi tânji pân? la moarte. Am luat c?r?ile ?i le-am adus în Australia, unde m-am apucat serios s? înv?? limba român?.

În cursul meu am descoperit m?re?ia ?i în?l?imea limbii române, care în drumul ei, drumul unui popor de ??rani, ciobani ?i pescari cu fii de ingineri, constructori, doctori, profesori... au contribuit la extinderea vocabularului ?i cre?terea rezolu?iei în exprimare, sim?ire ?i scriere. În drumul ei prin istorie a acumulat ?i împrumutat din toate direc?iile uraganului de-a lungul miilor de ani, din suferin??, iertare, fericire ?i dialog cu Dumnezeu.

Nu m? crede?i? Da?i-mi atunci exemple de poe?i din ultimile dou? sute de ani, s? zicem, care s?-l egaleze pe Eminescu sau al?i poe?i ?i scriitori români de azi. O s?-mi spune?i c? nimeni nu-i egaleaz? pe americani. Nu uita?i c? americanii de?in toate pie?ele de desfacere din lume ?i prin asta dicteaz? piata, îns? cu u?urin?? po?i demola arta ?i cultura promovat? de ei ast?zi ca nivel de clas? literar? s?rac?. Nu m? chinui eu s? fac asta aici, pentru c? e plin internetul ?i libr?riile de academici, de profesioni?ti care o fac.

Azi e la mod? engleza datorit? for?ei economice ?i financiare anglo-americane ?i nu o spun ca s?-I înjosesc pe vorbitori sau nativi, o fac doar ca s? v? demonstrez ce limb? frumoas? avem noi românii ?i s? v? dau mai mult? încredere, s? o folosi?i în concuren?a culturii ?i vie?ii, a experien?ei de pe p?mânt ?i din ast? lume. Doar o singur? ?ans? ave?i ?i nu cred c? ar trebui s? v? supune?i îngr?dirilor puse de cei care dirijeaz? turma spre ?arcul lor. ?i s? nu crede?i cumva c? limba viitorului omenirii va fi engleza, rusa sau chineza. Imaginati-v? un film cu extratere?tri cu cap de pas?re, ciripind semnale digitale care vor reprezenta formule matematice, fizice ?i chimice. Da chiar ?i fizionomia trupului ?i chipului uman va fi combinat? prin modificare genetic? spre fizicul reptilian pas?re, ?arpe, cum se vede pe efigiile ruinelor din Egipt. Sunt p?s?ri azi care tr?iesc cu u?urin?? cinci sute de ani - iat? o rezolvare a longevit??ii prin modificarea A.D.N.-ului.

Ideea globaliz?rii este o alt? form? de învârtire în cercuri a istoriei, care va disp?rea odat? cu moartea gloabelor (iertare pentru c? le spun gloabe pentru c? suferin?a generat? de egoistele lor suflete pe întreg p?mântul azi, o dovede?te), care conduc din umbr? omenirea. Uniformizarea maselor nu ajut? la evolu?ia con?tiin?ei umane ?i nici a sufletului. Gândirea omenirii pe sistemul biblic în care func?ion?m azi pe tot p?mântul sub diferite forme de gândire religioas? nu a ajutat la evolu?ia ?i trezirea spiritului divin din noi. Dramaturgul Arthur Miller spunea prin 1960 într-un interviu, referindu-se la una din piesele sale de teatru c? ne întoarcem în cercuri ca specie uman? pentru c? nu înv???m s? ne iert?m aproapele. Omul obose?te prea repede, se plictise?te de a mai salva ?i atunci î?i spune: las?-l s? se arunce de la etaj, dac?-i prost! Aceast? renun?are dovede?te imaturitate, o treapt? mai pu?in în evolu?ia sufletului spre cer pe care nu o po?i trece pân? când nu perseverezi ?i devii absolut - Iertare absolut?.

footer