Revista Art-emis
Încercare eşuată de manipulare a alegerilor la Academia Română PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Miercuri, 18 Aprilie 2018 20:27

Dosar CNSAS Acel „va urma" cu care se încheia primul episod albuzului comis de un salariat al C.N.S.A.S., care, pe bani publici şi în timpul programului de serviciu a „construit" o făcătură murdară comandată continuă[1]. În jalnicul episod, continuator „i-lustrul" autor a modificat direcţia rachetelor machiavelice, plângând cu lacrimi de crocodil de mila răposatului „Nevoiaş al minâii" şi a odraslei dublului agent N.K.V.D.-Gestapo din vremea celui de-Al Doilea Război Mondial. Adevărul având altă faţă decât cea măsluită şi aruncată pe piaţă cu tentă persuasivă de către parodia lui Machiavelli, reacţiile sunt fireşti. Vă prezentăm trei opinii care contrazic manipularea vidanjorului G.D.S.-isto-sörösist din „22". Sine die, se impune ca în astfel de cazuri, Colegiul C.N.S.A.S., abilitat să coordoneze activităţile educaţionale şi de cercetare desfăşurate de C.N.S.A.S. să clarifice situaţia creată şi, în caz de încălcarea atribuţiilor, să ia măsuri conforme cu regulamentul de funcţionare. (Redacţia ART-EMIS)

Listele de „colaboratori" ai Securității publicate de Hodor

Încrederea publicului în corectitudinea şi neutralitatea politică a Colegiului Consiliului Naţional pentru Studiul Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) au fost afectate de recentul scandal ce l-a vizat pe proaspătul președinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, consideră fostul membru al Colegiului instituției, Florin Abraham, într-o scrisoare deschisă. Florin Abraham îl acuză pe autorul articolului din Revista „22", Mădălin Hodor, de o serie de presiuni asupra angajaților instituției și de ilegalități privind folosirea statutul său de angajat al C.N.S.A.S. Mai mult, fosul membru - până la sfârșitul lunii martie - al Colegiului instituției arată că Hodor a încălcat legea publicând documentele fără a fi anonimizate și ignorând faptul că Ioan Aurel Pop avea deja o decizie de necolaborare cu Securitatea. Redăm, mai jos, integral, scrisoarea deschisă a lui Florin Abraham. (Iuliu Vlădescu, Ev.Z.)[2].

Către C.N.S.A.S.
Onorat Colegiu,
Având în vedere situaţia creată prin publicarea de către dl. Mădălin Hodor, funcţionar public în instituţia pe care o conduceţi, a articolul „Ioan Aurel Pop, Cornel Nistorescu si Dorel Abraham, pe lista colaboratorilor Securității" în ediţia electronică a revistei „22" din 12 aprilie a.c.[3]. Având în vedere evidenta criza de încredere a publicului în corectitudinea şi neutralitatea politică a funcţionării C.N.S.A.S., Având în vedere faptul că am propria evaluare şi cunoaştere a situaţiei, bazată pe experienţa de membru al Colegiului până în 26 martie a.c., vă transmit următoarele:

1. Demersul publicistic al dlui Mădălin Hodor nu a fost (sper!) şi nici nu poate fi unul asumat instituţional de C.N.S.A.S. Poate că pentru Dvs. acest lucru este evident, însă vă asigur că nu şi pentru opinia publică, deoarece, în lipsa unei reacţii instituţionale imediate şi tranşante, s-a creat confuzia între mandatul legal al C.N.S.A.S. şi acţiunile unui angajat al său. Nu cred că instituţia s-a schimbat atât de mult în doar trei săptâmâni încât să promoveze „telejustiţia post-anticomunistă", iar abordarea legalistă a vechiului Colegiu să fie substituită de una justiţiarist-imorală. Tocmai pentru că vă cunosc personal pe majoritatea dintre Dvs. am încredere în capacitatea de a ieşi dintr-o gravă criză de încredere;

2. Din păcate, nu a fost comunicată opiniei publice situaţia legală în privinţa deconspirării colaboratorilor Securităţii. Pentru ca o persoană să poată fi denumită „colaborator" al Securităţii, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii calitative:
(I) acea persoană să fi transmis Securităţii informaţii prin care să fie afectate drepturile şi libertăţile fundamentale ale unor terţe persoane;
(II) să fi denunţat acţiuni ori atitudini potrivnice regimului totalitar. Ca atare, legislaţia românească în materia deconspirării poliţiei politice a regimului comunist operează cu criterii calitative, urmărind să găsească un just echilibru între nevoia de cunoaştere a adevărului şi protecţia drepturilor persoanelor. După cum ştiţi, prezenţa unor nume pe o listă întocmită de Securitate nu are nicio valoare legală şi morală (aceasta din urmă fiind rezultanta legalităţii), dacă nu se adaugă serioase dovezi asupra relaţiei fiecărei persoane cu Securitatea. Acest lucru a devenit un loc comun în C.N.S.A.S., atât la nivelul Colegiului cât şi al funcţionarilor săi. Din această perspectivă, demersul funcţionarului public Mădălin Hodor este cu atât mai şocant şi merită evaluat cu toată seriozitatea;

3. Scopul cercetării istorice/sociologice/psihologice/politologice, permise de O.U.G. nr. 24/2008, nu este de a face o pseudo-deconspirare a colaboratorilor şi lucrătorilor Securităţii, deoarece pentru acest lucru sunt prevăzute proceduri administrative care să permită dreptul la apărare, în cadrul unor demersuri judiciare. Dacă deconspirarea s-ar putea realiza prin activitatea publicistică a unor cercetători care ar mai fi rostul existenţei Colegiului?;

4. Pentru a putea analiza situaţia în care se află C.N.S.A.S. vă supun atenţiei următoarele fapte:

- a. În 15 martie a.c. am fost informat de angajaţi ai Serviciului Cercetare-Publicaţii asupra presiunilor din partea dlui Mădălin Hodor pentru eliberarea unor fotocopii după mai multe documente, inclusiv o listă cu mai multe persoane pe care se regăsea numele dlui Acad. Ioan Aurel Pop, candidat la președinția Academiei Române. Răspunsul meu a fost următorul: „Este de competenţa Colegiului să analizeze modul în care va folosi dl. Hodor informaţiile obţinute din arhivă. Să vedem care vor fi faptele şi atunci Colegiul se va pronunţa, cred. Însă, în virtutea obligaţiilor pe care le aveţi trebuie să respectaţi toate procedurile C.N.S.A.S. Deoarece dl. Hodor a făcut o cerere de eliberare fotocopii după documente în calitate de cercetător extern, nu în calitate de angajat al instituţiei, trebuie să respectaţi ordinea de primire a solicitărilor din partea cercetătorilor, iar atunci când îi vine rândul să prelucraţi şi cererea lui. Altfel, trebuie să facă o cerere la Colegiu, care poate aproba, motivat, astfel de solicitări. În al doilea rând, plecând de la cererea de acreditare (temă şi persoane aprobate), să respectaţi întocmai procedura de anonimizare a informaţiilor din documentele solicitate". Până la plecarea mea din Colegiul C.N.S.A.S. am fost informat asupra presiunilor continue ale dlui Hodor pentru a primi fotocopiile solicitate. Cu fiecare ocazie le-am transmis funcţionarilor de la Serviciul Cercetare că, indiferent de presiunile asupra lor, singura lor apărare constă în aplicarea deplină a regulilor ce guvernează funcţionarea C.N.S.A.S.

- b. După cum se poate lesne dovedi, dl. Hodor cunoştea informaţiile despre U.M. 0225 din exercitarea atribuţiilor de serviciu în cadrul Direcţiei Investigaţii, nu ca urmare a activităţii de cercetător extern. Solicitarea de acreditare din 22 februarie a.c. cu titlul „Istoria spionajului românesc de la Al Doilea Război Mondial la Revoluţia din Decembrie 1989" avea scopul de a furniza o acoperire legală pentru scoaterea de documente din C.N.S.A.S. care să poată fi publicate în presă. În 13 martie a.c. dl. Mădălin Hodor a luat la cunoştinţă de aprobarea cererii de acreditare şi condiţiile în care poate avea acces la documentele din arhiva C.N.S.A.S.;

- c. Însă, încă înainte de a fi primit înştiinţarea oficială de aprobare a acreditării, în 7 martie a.c. dl. Mădălin Hodor a depus o cerere de eliberare de documente în baza acreditării menţionate anterior (inclusiv documentele publicate în revista 22). Este important de precizat, din perspectivă legală, că dl.Hodor nu a fost programat la sala de lectură pentru consultarea documentelor solicitate pentru o cercetare în interes propriu (aşa cum se întâmplă cu ceilalţi cercetători), ci întregul demers de cercetare l-a realizat în timpul orelor de program, fiind plătit din bani publici pentru un interes privat. Acest lucru este foarte uşor demonstrabil prin verificări interne ale direcţiilor de specialitate ale C.N.S.A.S.;

- d. De o gravitate extraordinară este următorul fapt: deoarece, respectând Regulamentul de anonimizare, Serviciul Cercetare a anonimizat numele care nu au făcut obiectul cererii de acreditare, cu de la sine putere dl. Mădălin Hodor a solicitat şi obţinut foarte rapid, profitând de statutul de angajat al C.N.S.A.S., fotocopii neanonimizate, care au şi fost ulterior publicate în revista „22";

- e. Cu toate că dl. Mădălin Hodor s-a angajat prin solicitarea de acreditare să respecte prevederile Legii nr.677/2001 pentru protecţia datelor cu caracter personal, obligaţia reiterată şi prin înştiinţarea de aprobare a acreditării, acesta nu a respectat obligaţia de notificare către niciuna din persoanele menţionate în conţinutul articolului publicat în revista 22 în 12 aprilie a.c.;

- f. În solicitarea de acreditare dl. Hodor (inclusiv în scrisoarea de intenţie ataşată), în baza căreia a creat aparenţa deArhiva CNSAS legalitate pentru obţinerea fotocopiilor, a menţionat dorinţa de a realiza un „studiu istoric". Or, ceea ce a publicat dl. Hodor în revista 22 nu îndeplineşte condiţiile ştiinţifice minimale pentru a putea fi denumit „studiu istoric". Articolul este un melanj pernicios între informaţii de natură istorică şi opinii proprii privind opţiunile politice ale mai multor persoane. Nu poate oferi dovezi care să justifice, din perspectiva practicii C.N.S.A.S., calitatea de „colaborator" a dlui Acad. Pop. Dlui Hodor îi convine să spună că este „consilier superior C.N.S.A.S." când lansează atacuri la persoană, dar pare a uita modul de lucru cotidian al instituţiei, în sensul rigorilor legale la care trebuie să se supună. 5. În urma prezentării acestor fapte, se impun câteva concluzii:

a. Acţiunile dlui Mădălin Hodor se pot constitui în elementele unor infracţiuni descrise în art.30 al.3 şi al.5 din OUG nr.24/2008: informaţiile obţinute din exercitarea atribuţiilor de serviciu au fost date publicităţii prin inducerea în eroare a Colegiului C.N.S.A.S. asupra scopului şi finalităţii cererii de acreditare; a determinat obţinerea unor fotocopii după documente din arhivă C.N.S.A.S. prin eludarea procedurii de anonimizare, dacă a constatat că nu poate obţine documentele în forma care să fie credibilă pentru opinia publică;
din perspectiva obligaţiilor de serviciu, dl. Hodor nu poate invoca necunoaşterea legii, a faptului că simpla menţionare a unei persoane într-o listă de persoană nu îi poate atrage acesteia statutul de „colaborator" al Securităţii. Cu toate acestea, a ales să dea publicităţii documente cu premeditarea de a afecta demnitatea unor persoane (dl. Hodor ştia că dl. Ioan Aurel Pop are o adeverinţă de necolaborare, după cum o dovedeşte declaraţia sa de la postul Digi 24 din 12 aprilie a.c.);

b. Întreaga desfăşurare a faptelor, mai ales presiunile dlui Hodor asupra colegilor săi pentru eliberarea de fotocopii după documentele din arhiva C.N.S.A.S., arată că scopul lui iniţial a fost, prin încălcarea Statutului funcţionarului public, să se implice în alegerile pentru conducerea Academiei Române, în scopul compromiterii domnului Acad. Ioan Aurel Pop. Deoarece operaţiunea de influenţare a alegerilor din Academia Română a eşuat, domnul Hodor a dat publicităţii, în mod vădit nelegal, documente prin care să-l compromită pe domnul Acad. Ioan Aurel Pop. Întregul său mod de acţiune nu îl îndreptăţesc pe domnul Mădălin Hodor să-şi asume condiţia de istoric, care cere înţelepciune şi spirit critic. Desigur, dorinţa după o glorie câştigată facil poate întuneca raţiunea indivizilor, însă aceste vicii nu ar trebui să maculeze imaginea unor personalităţi. Am speranţa ca informaţiile transmise vor ajuta instituţia să-şi redobândească o credibilitate cu greu câştigată în anii din urmă,
Dr. Florin Abraham, Bucureşti - 15 aprilie 2018".

Câteva vorbe despre „lista lui Hodor", acest Wildstein autohton (Mircea Stănescu, istoric)

Este vorba de o manipulare - de presă, istorică și arhivistică (nu neapărat în această ordine). Istoric vorbind, lista respectivă pare a fi una „de lucru", cu foști, actuali, viitori, potențiali colaboratori ai Securității externe, care luată în sine nu spune nimic (după cum o indică „Nu"-ul din dreptul principalului vizat, recentul președinte al Academiei Române). Dar o interpretare adecvată nu se poate face decât prin raportare la documentele însoțitoare (nu știm câte există și ce conțin ele). Și nu știm cu precizie pentru că există o problemă - mare - legată de însuși dosarul care conține lista respectivă.
În primul rând, din mărcile exterioare el pare a fi unul confecționat la C.N.S.A.S. (coperta I a fost schimbată, v. foto 1).

Apoi, este vorba despre un dosar neinventariat la Arhiva C.N.S.A.S. (v. aceeași foto 1), fapt inedit chiar și pentru propriile standarde (v. foto 2). Am deplâns în altă parte destructurarea fondurilor și fragmentelor de fond gestionate de instituție[4], prin urmare, întrebarea care se pune aici este următoarea : Avem de-a face cu destructurarea unui dosar sau doar cu utilizarea în scopuri politice a unuia constituit de creator (în speță Securitatea externă/SIE) ?

Înțelegem că este vorba despre o acțiune politică, sau cu un asemenea gir, din faptul că nu există nici o reacție oficială a noului Colegiu la maniera în care un funcționar public, eludând procedurile standard, se teleportează după dorință din postura de cercetător în cea de deconspirator al „fostei Securități" (omul chiar așa se exprimă, securistic), și vițăvercea. Colegiul s-a întrunit în chiar data la care a apărut „demascarea", însă conform comunicatului său din acea zi a ocolit subiectul cu grație[5]. Dar pe noi chestiunile politice, eventual disciplinare de la C.N.S.A.S. nu ne agită, prin urmare, așteptăm cu interes informațiile noi promise de autor și, eventual, răspunsurile sale la aceste chestiuni. În fine, pentru că zilele acestea am văzut destui pompieri piromani (între care istorici de meserie) care susțin cu aplomb că toți cei care nu împărtășesc demersul eroului Hodor, turnesolul zilelor noastre, sunt negreșit fie securiști jurați, fie legionari, fie idioți (utili sau inutili), fie corupți, aș mai adăuga două vorbe :

Noi istoricii, arhiviștii, suntem gata să primim lecții de la oricine, inclusiv de la cei care n-au văzut în viața lor un securist, care habar n-au cu ce se mâncă o anchetă la Securitate, cu condiția să se abțină de la a folosi ignobilul argument al șantajului cu securismul, cu legionarismul, cu idiotismul, cu coruptismul și să se dovedească capabili de dialog. Rolul omului de știință nu este să îngroașe una sau alta dintre tabere (a foștilor, a actualilor securiști, a crizaților generațional în căutare de satisfacere a pulsiunilor nihiliste, a politicienilor care exploatează oportun orice prilej), ci să evalueze informația de arhivă cu acuratețe. Atâta cât și cum este ea. Avem nevoie nu doar de galerii, de acuzatori publici și dătători de indulgențe, ci mai ales de oameni care înțeleg și explică ceea ce se petrece pe terenul de joc[6].

În lipsa dosarelor personale, nu se poate spune cu certitudine cine de pe acea listă a fost sau nu colaborator (Cosmin Popa, istoric)

Odată cu parțiala transparentizare a arhivelor fostei Securități, s-a format în ultimii ani impresia că toate secretele și explicațiile referitoare la istoria comunismului se află în arhivele Securității. În realitate, lucrurile sunt departe de a fi așa. Trebuie să ținem cont de faptul că Securitatea, contrar unei performanțe în materie de intelligence mai mult decât modeste, încerca mereu să-și arate utilitatea și să dea impresia fie că poate controla orice persoană cu care se află în contact, fie că poate influența evenimente, fie că poate dicta comportamente. Chiar acum câteva minute am încheiat convorbirea cu profesorul Virgil Ciocâltan, de la Institutul Nicolae Iorga, despre rațiunile pentru care ar fi putut figura pe o astfel de listă. Și mi-a spus că nu doar că nu a scris la Tribuna României sau la revista România, publicații ale regimului comunist destinate emigrației românești, dar nici nu a avut vreo relație cu Securitatea, alta decât că a fost invitat destul de insistent să lucreze în Securitate sau în Ministerul de Externe, fiind cunoscător de limbă arabă. Securitatea mințea copios în documentele sale. Pe această listă de 200 găsim persoane cu grade foarte diferite de colaborare cu regimul comunist. Această listă, fără dosarele personale din arhivele Securității, nu e altceva decât o modalitate extrem de perfidă de a colporta zvonurile și minciunile Securității[7].
----------------------------------------------------------------------
[1] https://revista22.ro/70270681/lista-celor-200-elitele-colaboraioniste-cu-securitatea.html
[2] http://evz.ro/cnsas-scrisoare-deschisa.html
[3] cf. https://revista22.ro/70270588/ioan-aurel-pop-cornel-nistorescu-si-dorel-abraham-pe-lista-colaboratorilor-securitii.html
[4] cf. http://mircea-stanescu.blogspot.ro/.../cnsas-si-fondul-sau-pe...
[5] cf. http://www.cnsas.ro/.../20.../Comunicat%20presa%202018.04.12.pdf
[6] cf. https://www.facebook.com/mircea.stanescu.9 şi http://www.flux24.ro/falsul-din-lista-lui-hodor-dezvaluirile-unui-istoric/
[7] https://www.rfi.ro/politica-102592-lista-200-colaboratori-securitate-madalin-hodor

footer