Revista Art-emis
Cititorule, io așa scriu PDF Imprimare Email
Corneliu Florea, Canada   
Miercuri, 18 Aprilie 2018 19:30

Dr. Corneliu FloreaFiecare scrie cum vrea și ce vrea, e liber.
Ce este libertatea ? Oho, de curiozitate, citește și judecă ce au scris atâția și atâția despre libertate și cum au interpretat-o. Cititorule, liber fiind, ai dreptul să o definești cum simți și crezi. Pentru mine libertatea e una din călăuzele vieții mele, este antonimul tuturor constrângerilor !! Omenirea, în general, a gândit simplu și profund despre libertate, apoi au venit filosofii ce au împănat-o cu atâtea idei și metafore încât au transformat-o într-un concept labirintic abstractdin care nu mai poți ieși dar nici limpezi sau lămuri esențialul ei. Raționaliștii, mai sistematizați, au încercat să o clasifice, fiindcă, într-adevăr există multe feluri de libertăți; adevărate și pseudo-adevărate, din interiorul fiecăruia și libertăți exterioare date de societate, corecte sau cele comandate, ordonate de atotputernici pe care independenții, autohtonii le ignoră sau trișează, plătind. Există și indivizi ce sunt genetic dotați cu o libertate dominantă intrinsecă precum și indivizi cărora, tot genetic, le e teamă de libertate, au o adevărată fobie față de libertate, pare paradoxal, doar pare. Și multe, multe alte prezentări; scriitorimea lumii umplând biblioteci întregi despre libertate, despre constrângerea și violentarea ei. Scriitorimea are o bandă rulantă, continuă, de la libertate și interdicțiile biblice până la statuia Libertății și spatele ei. Banda rulantă a scriitorilor despre libertate s-a tot mărit, lungit, aglomerat și fiindcă aparent e liberă tuturor, pe bani,vin și io, acum, cu scriitura mea „Fierăria lui Staricu". Este o scriitură istorică despre neamul meu. Se știe că istoria nu se plagiază, ci se comentează, Dumnezeule, în fel și chip, după mintea și asemănarea celui ce se apucă de așa ceva.

„Fierăria lui Staricu" este o frescă istorică despre o familie oltenească din care îmi trag rădăcinile paterne, o istorie a unei comune doljene de-a lungul Jiului, o istorie a Olteniei, tamandin vremea lui Pazvante chiorul și a legendarului Iancu Jianu care, împreună cu haiduciilui, a scăpat Țara Românească de pazvangii. O istorie din vremea bunicului meu, nepot de pandur și veteran al războiului de întregire națională, a tatălui meu, combatant în cel de-Al Doilea Război Mondial, din Cotul Donului până în Munții Tatra. În acest război mondial, s-au confruntat interese de dominare prin patru ideologii: fascistă, nazistă, comunistă și democrată. Pentru români a fost, și rămâne, cea mai mare nedreptate și dramă istorică, începută cu o cotropire, de care am dorit să scăpăm prin jertfă armată, națională, dar, din nedreptate, am rămas cotropiți total de comunismul leninist-stalinist. Suntem prea mici în fața celor patru puteri ce s-au confruntat militar, șase ani, pentru dominare mondială, sub steagul celor patru ideologii, în care noi am rămas singuri, ocazie ca nazismul să ne folosească împotriva comunismului, apoi după arestarea lui Ion Antonescu și trădarea regală, comuniștii ne-au folosit împotriva nazismului. Istoric, nazismul și fascismul au pierdut, democrația a trădat libertatea Europei de Est și comunismul leninist-stalinist s-a instalat prin forță brută, de la Atlantic la Pacific, iar noi, românii, am fost privați de libertățile democratice în lagărul lor comunist.

Și Al Doilea Războiul Mondial a devenit istorie, dar o istorie cu grave, abominabile consecințe pentru libertatea unei mari părți a omenirii, opunându-se dezvoltării ei naturale, normale, raționale și identitar-naționale, datorită noului pact dintre democrația occidentală și comunismul de forță. Este un pact profund necinstit, precum cel dintre Ribbentrop și Molotov, considerându-se o continuare a acelui pact, în care același comunism perfid, de data aceasta, stă la masă cu democrația occidentală discutând de pe pozițiile intereselor naționalismului bazânduse pe forță nucleară, agresivă, temperați doar de consecințele catastrofale ale războiului nuclear și cercetând o arma biologică antiumană, prin care învingătorului să-i rămână toate bunurile învinsului, intacte. În paranteză, e bine cititorule să faci diferențierea între naționalismul lor prin forță nucleară, ofensivă și naționalismul românesc defensiv, de apărare, pentru păstrarea identității naționale într-un stat unitar liber. Cu toate acestea, identitatea și unitatea noastră națională este continuu atacată de limitați cerebrali și sociali, de cei ce robotesc la o mass-media aservită alogenilor, de cei ce trăiesc din manipulare și dezinformare, până la hack writers, pen for hire, patapievicieni și dani-alexopați.

Fiind avid de libertate, fiind intrinsec dotat cu ea, am încercat și am scăpat de lagărul comunist în 1980, plătind, continuu, prețul scump al libertății în străinătate. Aici, pe lângă profesie, medic fiind, am început să scriu în standard literar obișnuit, nefiind un literat, dar liber să scriu adevăruri cunoscute și trăite prin care să contracarez toate câte mă intrigă și revoltă. Această scriere istorică este o recunoștință, tardivă, față de neamul meu țărănesc pe care îl respect mai mult decât orice altă categorie socială. Sunt fericit că am trăit împreună cu ei, m-au iubit și însuflețit, m-au încurajat să rezist la greu, să nu mă plâng și să nu clevetesc, să țin samă numai de adevăr, să umblu desculț cu capul ridicat, să mulțumesc pentru puțin și să fiu respectuos cu toată lumea. De la ei mi-am însușit omenia țărănească, superlativă trăsătură românească la acea vreme, parțial distrusă de comunismul totalitar și în declin continuu în globalista Uniune Europeană.

Scriind această carte despre ei, i-am portretizat din amintiri vii, dar mai ales din sinceră simțire de cinstire începută atunci, în copilărie,ce treptat s-a întețit odată cu trecerea mea prin viață în care am umblat și cunoscut lumea. Am ținut să-mi așez neamul meu în adevăratul ei cadru istoric, în care a trăit, și pentru aceasta m-am documentat intens istoric și social. Despre generația bunicilor mei, luptătoare în primul mare război, am citit „Războiul de întregirea neamului" a lui Mircea Vulcănescu, despre generația tatălui meu, combatantă în Al Doilea Război Mondial am citit „Istoria politică și militară a războiului României contra Rusiei sovietice" a Generalului Platon Chirnoagă. Pentru documentare despre Casa Regală a României de mare ajutor mi-a fost și lectura istorică „Regele playboy" a profesorului american Paul D. Quinlan. Am mai recitit capitole întregi și din „O istorie sinceră a poporului român" a istoricului Florin Constantiniu și alte zeci de articole din reviste istorice, din presă sau Internet. Istoricii, de profesie, trebuie să scrie istoria lumii în etalon prob - corect și integral - iar scriitorimea are obligația morală și față de cititorii ei să o redea la fel.

footer