Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Duminică, 04 Martie 2018 18:58

Milioane de autoexila?iDup? ce M?r?i?orul a umplut inimile tuturor surorilor, so?iilor sau fiicelor noastre cu bucuria prim?verii - a?a cum este ea, înc? plin? de z?pada ce-a lipsit de Cr?ciun - v? oferim spre lectur? un altfel de „m?r?i?or". Unul plin de triste?e, dar, din nefericire, crud ?i adev?rat. O m?rturisire a unui tân?r, a unei întregi genera?ii, un „m?r?i?or" al tuturor copiilor „orfani" de p?rin?ii goni?i din ?ar? prin iluzia „fericirii". „Tagma jefuitorilor" c???rat? la pupitrele de comand? dup? 1989 a alungat milioane de români obligându-i s? fie slugi în ??rile altora. For?a?i de s?r?cie, milioane de români au luat calea strain?t??ii, iar copiii lor r?ma?i acas? au o singur? dorin??: s?-?i revad? cat mai repede p?rin?ii.

Te rug?m, „S? nu plângi, Maic? Românie!", iar M?ria Ta, Popor Român, treze?te-te ?i nu uita c?: „Cine-au îndr?git str?inii/ Mânca-i-ar inima cânii,/ Mânca-i-ar casa pustia/ ?i neamul nemernicia./ ?tefane, M?ria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta,/ Las' Arhimandritului/ Toat? grija schitului,/ Las? grija Sfin?ilor/ În sam? p?rin?ilor,/ Clopotele s? le trag?/ Ziua 'ntreag?, noaptea 'ntreag?,/ Doar s-a 'ndura Dumnezeu/ C? s?-?i mântui Neamul t?u!/ Tu te 'nal?? din mormânt/ S? te-aud din corn sunând/ ?i Moldova adunând/. De-i sun? din corn odat?,/ Ai s-aduni Moldova toat?,/ De-i sun? de dou? ori/ Î?i vin codri 'n ajutor,/ De-i sun? a treia oar?/ To?i du?manii or s? piar?/ Din hot?ra în hot?ra,/ Îndr?gi-i-ar ciorile/ ?i spânzuratorile!". (Mihai Eminescu, Doina). Redac?ia ART-EMIS

Mam?, ai f?cut destui bani ca s?-mi cumperi o alt? copil?rie? Una în care s? am ?i p?rin?i?

Când aveam patru ani, tu ?i tata a?i hot?rât c? e mai bine s? pleca?i din ?ar? pentru a câ?tiga mai mul?i bani pentru mine. Pe mine nu m-a întrebat nimeni ce mi-a? dori mai mult: bani, sau pe mama ?i poe tata lâng? mine? ?tiu c? eram prea mic, totu?i, cred c? de?i aveam doar câ?iva ani?ori, ?tiam ce valoreaz? mai mult pe lumea asta. În prima zi de ?coal?, când aveam ?ase ani, pe mine m-a înso?it bunica ?i tu mi-ai fost al?turi dou? minute... la telefon. Dou? s?pt?mâni s-a rugat doamna de mine s? nu mai plâng ?i s? accept s? m? joc cu colegii mei. Venea în pauz?, m? mângâia pe cap, m? lua de mânu?? ?i încerca s? m? mi?te din banc?. Atunci începeam s? plâng. Într-un târziu mi-am f?cut curaj ?i i-am spus de ce nu ies.
- Mi-a spus mami s? fiu cuminte la ?coal? ?i s? nu v? sup?r, c? altfel nu se mai întoarce.
Mi-a zâmbit, apoi m-a luat în bra?e, spunându-mi c? ai glumit. I-am spus c? eu nu ?tiu când glume?ti, c? nu te cunosc prea bine. Nu a mai zâmbit. BaB?ie?el trist chiar i-au dat lacrimile ?i atunci m-am speriat tare c? am sup?rat-o ?i pentru asta tu nu o s? te mai întorci la mine.
Mi-a fost fric? mult timp, mam?, indiferent cât de buni au fost oamenii cu mine. Când ceilal?i copii se certau, discu?iile se terminau cu „Te spun lui tata!". M-am întrebat mereu: eu ce a? fi putut spune? Nu a fost cazul c?ci copiilor le-a fost mil? de mine ?i m-au protejat. Mario, colegul meu, mi-a zis c? dac? vreu, o roag? pe mama lui s? fie ?i mama mea, ca s? nu mai plâng.

Prin clasa a patra, deja m? obi?nuisem c? eu am ni?te p?rin?i virtuali. Da, ?tiam ce-i aia „virtual", pentru c? din banii vo?tri f?cu?i departe de mine aveam ?i computer, ?i tablet?, ?i telefon. ?tiam s? le folosesc ca s? vorbesc cu voi. Trebuia s? facem felicitare pentru mama de 8 Martie ?i Doamna mi-a spus c? am pus florile urât ?i c? ar trebui s? fac alta. M-am trezit spunându-i sec c? nu conteaz?, c? oricum o vezi doar în poz? ?i nu te prinzi. Torturile de ziua mea erau poze, florile de ziua ta erau poze... Tu erai o poz?, mam?.

Aveam 9 ani când v-am rev?zut. A?i venit dup? ce v-a?i luat cet??enia. Îmi amintesc c? m-ai întrebat de ce nu te iau în bra?e, ?i t?ceam. Ai spus c? sunt cam timid ?i c? ?i-a fost dor de mine ?i te a?teptai la o primire mai c?lduroas?. Nu ?tiai nici tu ?i nu realizasem nici eu, înc?. Nu eram timid, ci pur ?i simplu nu eram obi?nuit s? îmbr??i?ez str?ini.

Au fost nop?i în care am visat urât ?i tot ce doream era s? te iau în bra?e ca s? nu-mi mai fie fric?. Erau zile în care luam note mari ?i ?tiam c? merit s? fiu luat în bra?e. Au fost atâtea momente în care a? fi dat orice ca s? te pot îmbr??i?a, dar cu timpul m-am obi?nuit cu ideea c? îmbr??i??rile nu sunt pentru mine.

Am crescut, ?i, la 18 ani mi-a?i luat ma?in? ?i apartament, spnându-mi, mândri, c? pentru asta v-a?i sacrificat. De?i am vârsta la care cei mai mul?i b?ie?i au o iubit?, s? ?tii c? eu sunt singur. Sunt un „s?lbatic" care nu ?tie cum se îmbr??i?eaz? o femeie... Stau singur ?i fug de iubire, de team? s? nu m? obi?nuiesc cu ea, ca în copil?rie, ?i apoi s? mi-o fure vreo sum? de bani...

Am 19 ani acum, ?i m-am gândit s?-?i spun c? m-am mutat cu chirie, din banii mei, ?i merg cu metroul. Nu vreau s? folosesc obiectele care mi-au furat dreptul la o familie. La 19 ani, ca ?i la 4 ani, consider c? banii nu vor umple niciodat? golul din sufletul meu.
Mam?, nu exist? nicio sum? care s? te poat? înlocui... din p?cate[1].

--------------------------------------------------
[1] Textul a ap?rut în revista românilor bucovineni din Ucraina, „Monitorul de Hliboca", la 1 martie 2018 http://euromedia-ucraina.blogspot.ro/2018/02/revista-presei-nord-bucovinene-de-limba_28.html

footer