Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Duminică, 18 Februarie 2018 16:19

GibraltarOmul este fiin?a care nu vrea s? piard?. Nici s? nu uite nimic. Exist? multe locuri pe p?mânt în care urmele vechi coexist? cu cele noi, ruinele sunt asimilate de mersul istoriei, de civiliza?ie. Model r?mâne Roma, Cetatea Etern?, unde la tot pasul ruinele antice sunt încorporate în arhitectur? secolelor viitoare, pân? la civiliza?ia de azi, din beton ?i sticl?. Acela?i tratament se vede aplicat ?i în cazul unui ?inut de excep?ie c? Gibraltar, teritoriu britanic de peste mari, cucerit de englezi în 1704 de la spanioli, dup? ce ace?tia s-au luptat cu arabii mauri timp de o sut? de ani s?-l cucereasc?, dar au recunoscut anexarea englez? în 1713, prin Tratatul de la Utrech. În prezent, Gibraltarul este revendicat de spanioli. E un teritoriu str?vechi, cu urme feniciene ?i cartagineze, dar mai ales romane, cea mai pregnant? fiind Legend? lui Hercule, c?ruia i se atribuie na?terea strâmtorii Gibraltar, când, cu for?? bra?elor lui, a desp?r?it Muntele Calpe în dou? ?i a separat astfel Europa de Africa.De?i are circa 7 km p?tra?i, Gbraltarul este identificat cu „Roca lui Hercule", o stanc? gigantic?, de 426 m în?l?ime, ce pare ie?it? din mare. Cu o fa?? st? spre Marea Mediteran?, iar cu celalat? spre continent, spre ora?ul Gibraltar, care se întinde la poalele ei ?i multe case ?i drumuri urc? pe stânc?. Aceast? parte este împ?durit?, verde, c?ci Gibraltarul are o clim? mediteranean?, iarna este c? prim?vara la noi. E mereu cald, dovad? ?i portocalii care te întâmpin? cu fructele lor galbene la tot pasul.

Jocul cu maimu?ele

Când vii de la Malaga, un ora? impresionant, cu un aeroport monumental, ca ?i podurile ?i tunelurile, ca ?i autostrada construit? în stil highway american, roca Gibraltarului se vede de la mare distan??, iar noaptea este luminat? pân? în vârf. Sigur, primul gând este c? ai vrea s? ajungi acolo. ?i ajungi cu trei mijloace, pe jos (drum care se face în 4 ore!), cu taxiul, sunt microbuzuri mari de minim 5 locuri, cu care faci tot turul stâncii ?i ai patru popasuri memorabile: „Stâlpii lui Hercule", „Pe?tera St. Michael", „Aria maimu?elor", „Castelul Maur", ?i cu Cable Car (telecabina). Sigur, amintiri de neuitat ai în jocul cu maimu?ele, mai ales dac? nu e??i atent ?i r?mâi f?r? vreo plasa sau alt obiect, pe care ele ?i-l iau ?i fug, râzând de uimirea ta. Mie mi-a luat o maimu?ic? pixul cu care îmi not?m impresii. ?i s-a urcat pe un col? de stanc? ?i îl studia, parc? voia s?-l descompun?. Nu-?i dau obiectele înapoi. Î?i iau ?i mobilul ?i îl pun la ureche, imit? ce face cu el omul, dac? nu le dai mâncare la schimb. Unei doamne i-au luat ochelarii de soare, dup? ce trei maimu?e au atacat-o, au c?l?rit-o de au z?p?cit-o. Sunt obi?nuite s? se joace frecvent cu turi?tii. Sunt foarte umane, superdomesticite ?i e o pl?cere s? le dai o portocal? s? vezi cum o decojesc tacticos ?i o m?nânc?. Sunt primate, din specia macacacilor („Barbary Macaque"), ?i te fac s? nu regre?i c? omul se trage din maimu??. Pe roca Gibraltarului sunt circa 300, dar multe tr?iesc în Maroc ?i Alegeria. Exist? aici legenda c? atât timp cât vor fi pe „Marea Roc?" maimu?ele, englezii vor fi st?pânii acestui loc. La un moment dat, în timpul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, num?rul lor a sc?zut dramatic ?i atunci Churchill a cerut s? fie aduse altele din Africa.

Imagine unic? - armonia dintre beneficiile civiliza?iei ?i m?re?ia naturii

Cu Cable Car ajungi chiar în vârf - „Top Station" - ?i acolo exist? un restaurant din sticl?, „Mons Calpe Suite", de unde po?i vedea ca în palm? minunea din jur, pe de o pare versantul pr?p?stios al Rocii ce d? în mare, spa?iu str?b?tut de sute de mii de pesc?ru?i, de o frumuse?e rar? (nu sem?na cu cei polua?i din Coney Island), pe de alt? parte, toat? zona verde, împânzit? de 500 de specii diferite de copaci ?i plante, cu imens? densitate de cl?diri multicolore ale ora?ului, care se prelunge?te în strâmtoarea ce desparte Europa de Africa. Africa se vede tot ca o stanc?, rupt? de bra?ele lui Hercule. Dup? cum vezi ?i ??rmul Spaniei, ce se leag? de Portugalia, a?a cum Marea Mediterana se lega prin strâmtoarea Gibraltar de Oceanul Atlantic, pe care, de asemenea, îl vezi de pe Stanc?. În urm? cu câ?iva ani, când am fost în Portugalia, am ajuns la Faro, extremitatea sudic? a ??rii, am urcat pe o colin? de unde se putea vedea zona Gibraltarului. Este o imagine unic? în Europa ?i în lume. Cople?itor este faptul c? aici nu mariajul dintre urmele vechi ?i noi sunt noutatea, ci armonia dintre beneficiile civiliza?iei ?i m?re?ia naturii, faptul c? omul a reu?it s? pun? în valoare ceea ce este atât de unic în habitatul natural.

Amprenta britanic?

Tot ce este istorie în Gibraltar poart? amprent? britanic?, chiar de cum treci de Casemates Gate ?i ajungi în Casemates Square, de unde intri pe Main Street. Peste tot vezi un simbol ca un laitmotiv, tunul britanic ?i statuile generalilor victorio?i. Cum este amiralul Nelson sau c?pitanul Thomas Norman, imortaliza?i la Trafalgar Cemetery, unde afli totul despre B?t?lia de la Trafalgar. La fel de impresionante sunt ?i columnele generalilor Eliott ?i Wellington. Textele fixeaz? în marmur? faptele lor. Cu litere de-o ?chioap? st? scris ?i South Bastion 1540, în tandem cu cl?direa lui Inces Hall Theatre. Nimic, nici o urm?, nu aminte?te c? acest teritoriu a apar?inut cândva spaniolilor. Aici, ca un ecou al b?t?liei de la Trafalgar, se afl? corpul marinei regale engleze, ce apar?ine reginei Angliei. Poate de aceea în Gibraltar nu se vorbe?te decât englez?, nu exist? decât o moneda, lira de Gibraltar (pound sterling), iar toate indicatoarele sunt scrise în limba englez?. N-ai s? auzi la nici un magazin vorbindu-se alt? limba ?i chiar spaniolii angaja?i, precum ?oferii de taxi, nu vorbesc decât englez?. Sunt n?scu?i aici din p?rin?i spanioli, dar engleza este obligatorie. Domin? Pub-urile engleze?ti ?i mâncarea pesc?reasc?, iar miile de magazine mici au o amprenta londonez?. De asemenea, bisericile, cum este King's Chapel, de la 1560, unde se afl? ?i un altar bizantin, sau Catedrala Santa Maria, aflate pe Main Street, cea mai populat? strad?, un fel de Corso al Gibraltarului, apar?in de scaunul episcopal Anglican.

Case ca în pove?ti risipite pe dealuri

Gibraltarul este un model de felul cum o mare putere, Anglia, ?tie s?-?i apare copilul. Ar fi un exemplu ?i pentru noi, românii. Cred c? dac? eram pu?in englezi, altfel st?teau lucrurile cu Moldova, cu ?inuturile bucovinene sau cu cele revendicate abuziv, cu obr?znicie, de unguri. Aici Anglia î?i arat? splendida m?re?ie. Este cu totul diferit când ie?i din Gibraltar ?i trebuie s? ajungi la Malaga, s? pleci de acolo mai departe. Dar ?i Malaga î?i arat? semnul puterii, tot teritoriul dintre Malaga ?i Gibraltar (115 km) este str?b?tut de drumuri fantastice, desigur, ca semn al concuren?ei dintre dou? mari puteri. C?ci ?i Malaga înseman? alt? putere a lumii, Spania. Iar toate a?ez?rile amintesc de lumea lui Cervantes, de fantasticele sate spaniole, cu case ca în pove?ti risipite pe dealuri.

Aventura cu delfini

Desigur, Gibraltar este o sta?iune turistic?, dar dincolo de acest aspect pitoresc, multicolor, localitatea este unul din cele mai puternice centre financiare ale lumii, unde s-au adunat o parte dintre milionarii ?i miliardarii ei. Este marele secret, care face Gibraltarul un punct de atrac?ie misterios. O c?l?torie cu vaporarul este edificatoare, fiindc? zona de ambarca?iuni de pe malul marii, numit? „Ocean Village", este unicat, plin? de nave de agrement de o elegan?? ?i diversitate extraordinar?. A?a ceva nu am mai v?zut decât la Monte Carlo ?i poate la Marseille. În acest sat oceanic vei vedea ?i un vapor uria?, numit „Casino", care este un hotel de 5 stele pe ap?. Iar dac? iei vapora?ul „Dolphin Adventure", ai parte chiar de o aventura cu delfini, fiindc? atunci când ajungi în mijlocul strâmtorii, apar spin?rile a sute de defini, care înoat? în jurul vasului sau trec pe sub el cu o vitez? de torpil?. Este un spectacol uluitor, de o mare frumuse?e. Evident, strâmtoarea este populat? numai cu delfini, nu exist? rechini, animale care nu se au bine cu delfinii. Plajele Gibraltarului, care face frontier? terestr? ?i maritim? cu Spania, sunt sigure.

„Nonviolent Communication can change the world"

Culoarea regal? a naturii în Gibraltar, unde nu exist? iarn?, unde în februarie nu coboar? temperatura sub 13 gradeș C, este verdele. Apa m?rii este verde, iar tot uscatul este verde, o natur? luxuriant?, dominat? de palmieri ?i plante exotice. În acest spirit, aici am mai luat cuno?tin?? de un mare adev?r, pe care adesea îl uit?m: „Nonviolent Communication can change the world". Da, acesta este limbajul care poate schimb? lumea, adic? ne poate schimb? via??.

În acest loc este paradisul

E un mesaj al „Cet??ii Inocen?ei", pe care îl asociez cu alt miracol întâlnit aici: „Britanic Gardens", gr?dina botanic?, numit? ?i „Alameda Botanic", crea?ia lui Giuseppe Codali, un horticultor italian, care, la poalele Rocii, pe o suprafa?? de 6 hectare, a creat o gr?dina neasemuit?, unic? în lume, de o mare frumuse?e ?i splendoare exotic?, ce pune în valoare toat? frumuse?ea mediteranean? a naturii. Într-o parte a acestei gr?dini, întâlnim o zona creat? de copii, plantat? cu p?pu?i uria?e ?i plante inventate, c? într-un joc S.F. Nu întâmpl?tor în apropiere o întâlnim ?i pe Molly Bloom, personajul lui Joyce din „Ulysses". E o pur? crea?ie inocen?iala. Plantele au frunze uria?e, cu chipuri neobi?nuite, totul gr?ie?te, parc? sunt fiin?e de basm. În acest loc este paradisul. Edenul nu poate arat? altfel, iar omul se poate mândri c? a creat pe p?mânt imaginea paradisiac? visat? în Biblie ?i imagina?ie.

Coresponden?? din Gibraltar
Aranjament grafic - I.M.

footer