Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col. (r) Dr. Constantin Mo?incat   
Miercuri, 14 Februarie 2018 18:54

Preotul Ioan Bun de la Micherechi-UngariaTratatele de pace au consemnat victoria alia?ilor ?i au trasat frontiere în func?ie de interesele arbitrilor lumii. Divergen?ele ap?rute între state ?i grup?ri de state, ca urmare a problemelor r?mase nesolu?ionate, sau care au nemul?umit o parte dintre acestea, au creat cele dou? curente: revizionist ?i antirevizionist a statu-quo-ului teritorial. Deoarece tratatele de pace prevedeau o serie de obliga?ii privitoare la plata desp?gubirilor de r?zboi, de reducere a efectivelor militare ?i dimensionarea armatelor ?i a produc?iei de r?zboi, desfiin?area serviciului militar obligatoriu, demilitarizarea complet? a unor zone limitrofe frontierelor, pacea p?rea a fi într-un echilibru.

În perioada 1936-1939 întreaga Europ? se afla sub puternica influen?? a politicii revizioniste ?i revan?arde promovate de Germania nazist?, Ungaria horthyst?, Italia ?i alte state cu preten?ii teritoriale nesatisf?cute prin tratatele de pace. Aceast? politic? a produs importante schimb?ri atât în politica extern? a României, cât ?i în op?iunile ei de ap?rare. Volens-nolens, pân? la sfâr?it, în?elegerile politice ?i militare, angajate de România, au fost doar simple dorin?e. Efectul lor practic a fost în bun? parte anulat prin politica ?i ac?iunea agresiv? a Germaniei, acceptat? ?i tolerat? de marile puteri garante ale securit??ii colective.

Tratatul de pace de la Trianon, semnat cu Ungaria, pe 20 iunie 1920, fixa efectivele armatei ungare la 35.000, f?r? avia?ie ?i artilerie grea, cu unit??i formate pe baz? de voluntariat, cu durata serviciului de 12 luni. Clauze speciale reglementau nivelul de înarmare, înv???mântul ?i produc?ia de armament. Aplicarea acestor m?suri nu era favorabil? noilor planuri de revizuire a frontierelor, fapt pentru care, prin toate mijloacele posibile, într-un cor general, se clama „Justice for Hungarie"! Primii care au s?rit în ajutorul învin?ilor au fost congresmenii americani, care nu au ratificat tratatele conferin?ei de pace de la Paris. S.U.A., de altfel, s-au izolat, fiind preocupate doar de soarta lor financiar? ?i de chestiunile Extremului Orient. Fran?a a încercat s?-?i asigure domina?ia în Europa, încheind o serie de acorduri bilaterale cu ??rile din zona limitrof? Dun?rii, dorind s? realizeze o Confedera?ie danubian?, ?i cu scopul de contracarare a conceptului german de „Mitteleurop". Anglia, nemul?umit? de prestigiul ?i influen?a de care se bucura Fran?a, consecvent? politicii sale de balan?? a for?elor, a sprijinit refacerea economic? a Germaniei, alunecând pe panta politicii de conciliere fa?? de statele revan?arde. Rivalitatea anglo-francez? a dus la subminarea autorit??ii politice a Societ??ii Na?iunilor, la pierderea prestigiului acestui for interna?ional. Tratatul de prietenie de la Rapallo, încheiat de tân?rul statul sovietic cu Germania, a fost apreciat ca unul din cele mai controversate acte politice din perioada interbelic?[1].

În Ungaria, imediat dup? r?zboi, grup?rile fasciste secrete, teroriste, odat? cu instalarea dictaturii horthyste, s-au constituit în peste 70 de alte organiza?ii ?i partide situate pe aceea?i platform? revizionist?. Întreaga activitate de educare a tineretului în spirit revizionist a fost între?inut? de biserica catolic?, într-o conlucrare perfect? cu statul - ca for?? fizic? - ?i biserica -, reprezentând for?a moral?. Biserica catolic? a devenit, de altfel, principalul finan?ator al Institutului Na?ional de Credit ?i al mai multor partide cre?tine din Ungaria[2]. Pentru sus?inerea ?i propagarea ideilor revizioniste în Ungaria ?i în alte ??ri din Europa ?i America fuseser? finan?ate apari?iile unor bro?uri ?i ziare ?i difuzate la radio emisiuni cu caracter revendicativ. Numai pe teritoriul Transilvaniei, în 1937, ap?reau în total 37 ziare cu apari?ie zilnic? ?i 117 periodice. Printr-o intens? propagand? a fost sus?inut? politica extern?, de apropiere de Germania. Ce a urmat e bine ?tiut. Ocuparea teritoriilor în urma în?elegerilor secrete sovieto-germane ?i semnarea Tratatului Ribentrop / Molotov: ocuparea Basarabiei ?i Bucovinei ?i a p?r?ii de Nord-Est a Transilvaniei, dup? Diktatul de la Viena din 30 august 1940.

În anul Centenarului Marii Uniri, perioadele: 1 decembrie 1918- 16/20 aprilie 1919 ?i 5 septembrie 1940-25 octombrie 1945 sunt frânturi din centenar, dup? cum România Mare n-a mai fost întreag? (f?r? Basarabia ?i Bucovina din 28 iunie 1940). Privind retrospectiv ?i cu speran?a în viitor trebuie s? credem cu t?rie c? România din 2018 nu mai este în situa?ia de izolare trecut?, dar nici nu are oportunitatea de atunci de a lupta pentru drepturile ei. ?i desigur, m? gândesc c? predic?ia lui Eminescu, din a sa „Doin?", nu a fost decât o metafor? „de la Nistru pân la Tisa...", c?ci niciodat?, nu cred ca str?lucitul patriot vizionar, s? se fi gândit la izvoarele Tisei, ci la v?rsarea sa..., pentru c? prea frumos a rostit „ce-?i doresc eu ?ie dulce Românie". ?i mai cred c? a?ezarea împreun? a tuturor românilor, din r?s?ritul european, se poate face doar prin integrare din voin?? proprie. Ast?zi frontierele se sparg prin ac?iuni economice ?i prin pie?e penetrate, din p?cate, doar de for?e economice puternice. Într-un fel regretabil for?ele imperiale, de alt? dat?, s-au reorientat spre acelea?i principii de „divide ?i st?pâne?te". Drepturile popoarele mici, care au cedat odat?, nu mai conteaz?. Ce e bine pentru unii e r?u pentru al?ii în, politica dezbinat? din U.E. Cam a?a se „împart deciziile europene" în func?ie de destinatarul ce trebuie adus la ordine ?i t?cere!

Adev?rul istoric a fost îngropat prin Tratatele de Pace, dup? cele dou? mari conflagra?ii ale secolului trecut. Sistemele politice trecute genereaz? antagonisme noi, dar victimele lor sunt tot din rândul celor supu?i din imperiile din vremuri trecute. Ca ?int? în trecut, România ar trebui ast?zi s? î?i afirme drepturile cu mai mult curaj ?i s? semnaleze derapajele ??rilor, din jur, unde dezna?ionalizarea e ridicat? la rang de politic? de stat. ?i în acest sens exemplele sunt nenum?rate, de?i amintite în c?r?i ?i tratate de istorie, dup? cum pot fi citite în textul unor legi din Ungaria, Ukraina, Republica Moldova, dar înv???mintele nu au finalitate practic?.

La praznicul Marii Uniri sper?m ca românii, din comunit??ile ??rilor din jur, s? primeasc? invita?ia de a ne fi usp?toi (oaspe?i) la în?l?area pe catarg a mândrului nostru tricolor c?ci în urm? cu 100 de ani „în urma dreptului de liber? dispunere asupra sor?ii sale" na?iunea român?, inclusiv românii din Maramure?ul istoric, din Basarabia ?i Bucovina au hot?rât unirea, prin Sfaturile lor, ?i delega?ii de la Alba Iulia, chiar dac? prin Tratatul de pace de la Paris, cei de dincolo de Tisa, f?r? o alt? consultare, precum ?i cei din (Micherechi) Ungaria au r?mas în afara României Mari. Preotul Ioan Bun, de la Micherechi, de pild?, a vrut s? ridice un steag românesc în biserica ortodox? de acolo, frecventat? doar de români, enoria?ii s-au opus. „Nu. N-are ce s? caute steagul românesc la noi în biseric?", au spus unii dintre ei. P?rintele a l?sat s? treac? ceva timp ?i, când a avut ocazia, a pus steagul, pe care-l vedem ?i noi în fa?a altarului bisericii pictate în albastru ?i auriu. Când l-au v?zut în biseric?, unii s-au r?zgândit :
- „Doamne, d?-i s?n?tate la domn p?rinte, c-a ridicat steagul românesc la noi în biseric?!".
Al?ii l-au luat la rost pe preotul misionar din Arad. În Micherechi ast?zi, fiecare cl?dire-sediu de institu?ie are trei steaguri: unul unguresc, unul românesc ?i unul al Uniunii Europene.

Iat? c? se poate! P?i dac? în Ungaria revizionist?, iredentist?, ?ovin?, ultrana?ionalist? se poate, în Ucraina de ce nu se poate înv??a limba român?? Din lips? de curaj sau de sus?inere diplomatic? româneasc?? Sus inima români de pretutindeni!. Sus steagul! Sus Na?ia! Pofti?i, de ne dori?i usp?toi la voi, c?ci la noi sunte?i oricând bineveni?i ?i sprijini?i ca ni?te fra?i. Dang?tul de clopot al Marii Uniri veste?te, din turnul episcopal de la Sighet, ca odinioar? porunca regal?: „Dac? o?tirea este chemat? s? apere grani?ele Patriei prin jertfa de sânge, Biserica este chemat? a le ap?ra prin înt?rirea sufleteasc? ?i puterea moral? a locuitorilor m?rgina?i ai ??rii"[3]. În predica ?inut?, episcopul Vasile Stan (intronizat ca Episcop al Maramure?ului, la 15 octombrie 1939) s-a referit la semnifica?ia clopotelor de la Tisa, glas puternic de chemare la des?vâr?ita unitate sufleteasc?. Taina clopotelor vestea, cu glasul de metal al acestora, de pe întinsul p?mântului pân? în înaltul cerului, c? "între grani?ele noastre etnice pulseaz? toat? vigoarea sufletului românesc, care ne înfr??e?te pe to?i cu glia str?mo?easc? ?i cu legea româneasc?"[4]. Pe clopotele sfin?ite se aflau inscrip?ii[5] aduc?toare de mul?umiri pentru cei care s-au ostenit pentru realizarea lor. Ca ?i atunci inimile, speran?ele ?i r?g?ciunile se ridicau spre bunul Dumnezeu! Episcopul Oradiei Nicolae Popoviciu a descis seria cuvânt?rilor vorbind întâi despre semnifica?ia clopotelor: „Vivos voco, mortuos plango, fulgura frango"[6] ?i m?rea?a catedral?, cu rol de fort?rea?? nebiruit? a tr?iniciei ?i ve?niciei noastre, ca neam românesc, pe meleaguri maramure?ene.

Îndr?zni?i dar a ar?ta ?i spune oricui v? st? în cale: c? str?mo?ii no?trii n-au venit de nic?ieri, ?i c? au fost statorici în vatra lor, c? frumoasele, demnele ?i mândrele chipuri de pe Columna de la Roma ne eternizeaz? prezen?a pe plaiurile ce le locuim, iar columna a f?cut steagul ?i neamul nostru nemuritor. Pentru noi românii limba, teritoriul, credin?a ?i istoria au fost sublib? libertate!

-----------------------------------
[1] Gheorghe Zaharia, Constantin Botoran, Politica de ap?rare na?ional? a României în contextul european interbelic, 1919-1939, Editura Militar?, Bucure?ti, 1981, p. 24
[2] Augustin Deac, Gheorghe Bodea, Ungaria, în Regimurile fasciste ?i totalitare din Europa, p. 33. Astfel s-au înfiin?at: Partidul Cre?tin Unit, Partidul Crucilor cu S?ge?i, Partidul Reînnoirii Ungare, Asocia?ia Levente, Partidul Unit??ii, Frontul Na?ional, Partidul Na?ional Socialist Ungar, Fr??ia de sânge a dublei cruci ?i altele. Alte detalii la Constantin Mo?incat, Iredenta maghiar? al grani?a de vest a României (1920-1940), Editura Tipo MC, Oradea, 2011
[3] Legea româneasc?, 1939, nr.1, p. 7. La ceremonia de la Palat au asistat urm?torii reprezentan?i ai armatei: mare?alul Presan, inspectorii generali de Armat?, ?eful Marelui Stat Major, comandantul Corpului II Armat?. Pentru detalii vezi Constantin Mo?incat, Politica de ap?rare a vestului României (1930-1940), Editura Tipo MC, Oradea, 2007
[4] Gra?ian Chi?iu, Biserica ortodox? din Maramure? în s?rb?toare, în Legea româneasc?, 1939, nr. 20, p. 288
[5] Legea româneasc?, 1939, nr.1, p. 7. p.290
Întâiul clopot cânt?rea 1.800, al doilea 99, al treilea 530 ?i al patrulea 230 kg. Clopotul nr.1 –Do-diez
Sus: Înt?re?te, Dumnezeule, pe Preaîn?l?atul nostru rege Carol al II ?i sfânta credin?? a dreptcredincio?ilor cre?tini în vecii vecilor!
Jos: Cu noi este Dumnezeu, în?elege?i neamuri ?i v? pleca?i!
Clopotul 2 - Fa
Sus: Bineprimit? s? fie, Doamne, înaintea Ta, ca o t?mâie binemirositoare, jertfa B?ncii Na?ionale a României ?i a milostivului ei Guvernator Miti?? Constantinescu pentru clopotele catedralei ortodoxe din Sighet
Jos: Sl?vi-te-voiu, Doamne, cânta-voiu numele T?u, Preaînalte!
Clopotul nr. 3 - Sol-diez
Sus: Adu-?i aminte, Doamne, de Î.P.S. mitropolit Visarion al Bucovinei, smeritul jertfitor pentru reînfiin?area episcopiei ortodoxe a Maramure?ului!
Jos: Vesti-voiu adev?rul T?u, Dumnezeule, din neam în neam !
Clopotul 4 - Do-diez
Sus: Turnatu-s-au clopotele catedralei episcopale Sighet în al 9-lea an de domnie al Maiest??ii Sale Regele Carol al II al României ?i în întâi de p?storire al P.S. Sale Vasile Stan, episcop al reînfiin?atei episcopii ortodoxe a Maramure?ului. Anul mântuirii 1939
Jos: Doamne mântuie?te pe cei bine credincio?i!
[6] Ibidem, p. 291. „Pe cei vii îi chem, pe cei mor?i îi plâng, fulgerele le frâng"

footer