Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Teo Palade   
Miercuri, 31 Ianuarie 2018 17:22

Ghete pentru iarna european?De?i nu-mi convine, trebuie s? recunosc c? la noi, aici în Europa de Est, dup? fiecare toamn? vine în mod implacabil iarna. Fiindc? ?i în acest an inexorabilul s-a produs deja, eu, ca orice om nevoia? ?i cu frigul instalat confortabil în oase înc? din deceniile anterioare, am fost nevoit s? m? gândesc la cump?rarea unei perechi de ghete. Dar de la gând la fapt? este cale lung?. Uite, a trecut aproape jum?tate de iarn? iar eu nu m? pot hot?rî. Cu picioarele înghe?ate, cu repro?urile nevestei în urechi, înc? ezit. „Motivul?", m? ve?i întreba, „Care este motivul?". P?i, motivul este simplu. Îmi este team? ca prin gestul meu s? nu-i sup?r cumva pe cei care stau cu ochii pe noi de acolo, de la Bruxelles...

Nu v? face?i c? nu în?elege?i! Este vorba despre Comisia European?, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European sau mai ?tiu eu care for, tot european ?i el, care vegheaz? f?r? osteneal? la fericirea noastr?. La mersul nostru drept, f?r? gre?eal?. V? jur, n-am mai pomenit veghetori a?a drastici! Cu ei se poate intra în încurc?tur? chiar ?i de la o pereche de ghete. S? zicem c? eu, înfrigurat, vreau s?-mi iau ghete din piele, negre. Bune, c?lduroase. C? a?a-i înv??at românul din mo?i-str?mo?i. Îns?, dup? cât de atent ne supravegheaz? mama Europ?, s-ar putea ca pielea ghetelor, dar ?i negrul, s? stârneasc? îngrijor?ri în blocul acela înalt din Belgia. Îl ?ti?i, nu? Blocul acela, echipat cu o mie de ferestre, ca s? se vad? pân? la hotarele Europei, unde reprezentan?ii celorlalte 27 de state gândesc neîntrerupt la s?n?tatea, bun?starea ?i la destinul meu. Ce spun eu, al meu? Al nostru, al tuturor!

Tot nu m? crede?i c? putem intra în belea? Hai s? gândim în stil european! Logic, pielea ghetelor trebuie s? fie a vreunui animal. Jupuit, s?rmanul. ?ti?i cumva dumneavoastr? ce lege european? care ap?r? drepturile animalelor cu piele împotriva jupuirii a? putea înc?lca cump?rându-mi ghetele din piele? Lege la care noi, ca stat membru, am aderat pentru a ne confirma pe deplin statutul nostru de stat european?... Vede?i, nu ?ti?i! ?i, dac? eu, român naiv, gândindu-m? doar la str?mo?ii mei, nu respect legisla?ia european?, ?ti?i voi ce se întâmpl?? Brusc, implacabil ca venirea iernii dup? toamn?, noi, to?i românii, ne trezim cu o scrisoare mustind de îngrijorare pe care, la expeditor, este scris negru pe alb (vede?i, ?i acolo se utilizeaz? negrul, dar probabil cu aprobarea votat? în plen...) vreun nume alsacian, sau olandez. Nume care, citit chiar ?i în ?oapt?, le ridic? la vertical? p?rul de pe ceaf? ale?ilor no?tri culcu?i?i bine, cu binecuvântarea tocmai a acelui nume, în fotoliile acelea înalte. Ca s? nu m? în?elege?i gre?it, precizez c? este vorba de p?rul, vopsit ?i tuns cu grij?, al vie?uitorilor mândri c? sunt români (unii da, al?ii nu...), chiria?i în cele dou? române?ti palate. Unu în deal ?i altu' în vale, mai spre Podu Mogo?oaei. Palatele.

S? zicem c?, pentru a nu avea probleme la nivel de Uniune, nu mai cump?r ghete din piele. Renun?. Crede?i c? pericolul pentru mine, pentru ?ar?, ?i drept urmare teama mea, se vor sfâr?i? Nu... P?i, s? ne gândim! Dac?, Doamne fere?te, f?r? s?-mi dau seama, cump?r ghete de pânz? fabricate în China? Iar am gre?it... Alte întreb?ri, alte temeri! Om avea noi, ca ?ar? a U.E. cu drepturi depline, suveran? ?i egal? cu toate celelalte 27, aprobarea Comitetului, celor dou? Consilii sau a Parlamentului European bruxellez pentru a încuraja p?trunderea chinezilor pe pia?a european?? Nu risc eu ?i prin mine noi românii ca prin gestul meu nes?buit s? ne pomenim cu o scrisoare supurând de îngrijo...? (pune?i în locul punctelor cuvintele din paragraful anterior privitor la îngrijorarea european? care, v? asigur, se potrivesc aidoma ?i acestei posibile gre?eli, inclusiv în ceea ce prive?te na?ionalitatea numelui de la expeditor. Ei, adev?ra?ii europeni, au proceduri exacte, nu se joac? cu improviza?ii, ca noi!).

Întrucât pantofii ??tia chineze?ti nu sunt, evident, nici nem?e?ti ?i nici fran?uze?ti, este posibil, mai mult ca sigur, s? primim de la Comisia, Comitetele sau Parlamentul sta?ionate în capitale Belgiei o alt? scrisoare, umed? ?i ea de îngrijorare, adresat? de data asta direct ministerului de justi?ie, prin care s? îi recomande ca în problema atât de grav? a pantofilor chineze?ti din pânz? s? cear? p?rerea Comisiei de la Vene?ia... S? dea ea, vene?ianca, verdictul. ?i de abia atunci s? vezi tu tetavur?! Timp pierdut, repro?uri c? am întârziat ?i vom fi supu?i infringementului, depe?e peste depe?e, delega?ii special alese care s? bat? „cizma" în toate direc?iile posibile, declara?ii care de care mai subtile (ori mai evazive) ale domnului ministru de justi?ie, must?cirea repetat? ?i ?ireat? a pre?edintelui partidului de guvern?mânt, încruntarea justificat? ori nu a ?efului partidului aliat la guvernare etc. C?, a?a ne trebuie!

Nu mai vorbesc despre posibilitatea ca, tot de acolo de departe, de la Comisie, Consilii sau Parlament, s? soseasc?, trimise cu confirmarea de primire, alte scrisori doldora de îngrijor?ri, pline ochi cu pasaje subliniate drastic în care este urecheat stra?nic Parlamentul nostru dâmbovi?ean, responsabil ?i el, cum e firesc, de eventuala p?trundere a asiaticilor pe pia?a european? liber?. Cum va reac?iona în acest caz Parlamentul care, desigur ?i indiscutabil, reprezint? expresia cea mai conving?toare a suverani???ii noastre na?ionale, care este subordonat numai ?i numai intereselor majore ale poporului român ?i care, conform Constitu?iei României: „este organul reprezentativ suprem al poporului român ?i unica autoritate legiuitoare a ??rii"? Într-o asemenea eventualitate sunt convins c?, în mod demn, vertical ?i suveran, legislativul nostru î?i va cere neîntârziat scuze ?i va trece iute la traducerea în fapt a recomand?rilor fr??e?ti, indiferent dac? ele ne avantajeaz? sau nu, f?r? s? conteze pentru el, suveranul, dac? ele vin de la cele mai înalte cabinete europene ori de la vreun hâr?ogar cvasianonim aciuit politic prin c?soiul acela cu o mie de ferestre. Important este, pentru noi ca popor cu menire european?, s? se reafirme oficial, neab?tut ?i f?r? de interpret?ri, angajamentul de a urma pân? la cap?t, f?r? nicio deviere de natur? orgolioas?, luminosul traseu european comun.

Nu mai spun ?i despre un alt pericol. Prezent ?i el. Acela ca ambasadori ai statelor prietene, care nu încalc?, orice ar face, Conven?ia de la Viena, s? arate cu degetul la obrazul guvernului. În scris sau prin declara?ii de pres?. Sau despre posibilitatea ca, tot în spiritul neamestecului în politica intern? a României, dumnealor, ambasadorii prieteni, mâna?i doar de sentimente trainice de amici?ie, s? se burzuluiasc? diplomatic ?i f?r? pic de interferen??, la acela?i Parlament...

A?i priceput acum de ce merg eu ?i acum, la jum?tatea iernii, rebegit, purtând înc? din var? aceea?i teni?i ponosi?i? Teni?i fabrica?i la Timi?oara, într-o fabric? neao? româneasc? dar ren?scut? (dup? falimentarea sa democratic?) prin bun?voin?a unei firme europeane care a cump?rat-o cu un dolar. O firm? potent?, cunoscut? în lume, venit? aici numai ?i numai în interesul nostru. Pentru a ne scoate din... necaz. Cum, adic?, de ce ne-a ales tocmai la noi? Fiindc? ne iube?te.

Grafica - I.M.

footer