Revista Art-emis
O mare iubire: Bradul Unirii PDF Imprimare Email
Conf. univ. dr. Vasile Soimaru   
Miercuri, 31 Ianuarie 2018 15:49

Bradul centenar din Diviciorii MariAcum un an ?i patru luni (2 octombrie 2016) când am auzit aceast? poveste credeam c? momentul oportun al public?rii ei ar fi 1 Decembrie 2018, ziua când întreaga suflare româneasc? va s?rb?tori Centenarul Marii Uniri sau, cel devreme, pe 27 Martie curent, ziua când românimea va marca Centenarul Unirii Basarabiei cu Patria-Mam?, basarabenii fiind primii care s-au adunat în Sfat?l ??rii ?i au f?cut Unirea. Asta chiar dac? o parte din Basarabia, cea de Sud, cea adev?rat?, Istoric?, participaser? deja la Unirea Principatelor din 24 ianuarie 1859, f?cut? de Domnitorul Moldovei Alexandru Ioan Cuza. Dar iat? de ce în 16 luni am schimbat termenul public?rii acestei mici dar frumoase pove?ti: Vreau s? le fac tuturor prietenilor unioni?ti o surpriz? în Ziua Micii Uniri, 24 ianuarie 2018, la cea de a 159-a aniversare a ei, pentru c? Mica Unire, de fapt, a fost prima repeti?ie a Marii Uniri, din 1918...

A?a dar aceast? poveste a bradului Unirii am auzit-o pentru prima data acum 16 luni de la un octogenar, un Om ?i un Român, ambele cu majuscule, de lâng? castelul Bran, mai exact dintr-o mahala a ora?ului Bran, numit? Predelu?, de care, cum s-ar zice, m-am îndr?gostit de la prima vedere ?i mi a devenit prieten pentru toate zilele câte mi-au mai r?mas s? le tr?iesc, care se nume?te Alexandru Lupescu, bucure?tean la na?tere, dar medicii i-au recomandat s? lase capitala celor mai s?n?to?i ca el ?i s? se mute într-o localitate de la munte, dac? vrea s-o mai duc? vreo zece ani. ?i s-a mutat la Bran. De atunci au trecut mai bine de dou? decenii ?i Omul nostru p??e?te fericit pe Terra, s?n?tos, chiar dac? nu-i „s?n?tos tun". Domnul Alexandru Lupescu, pe mama c?ruia o chema, ca ?i pe amanta lui Carol al II-lea, Elena Lupescu, a avut de suferit din aceast? presupus? cauz?, fiind exclus de la facultate de c?tre oamenii cominternistei Ana Pauker, ca presupus „fiu al reprezentantei clasei exploatatoare", Elena Lupescu, ambele, ?i ea ?i Ana Pauker, fiind, de fapt, reprezentante ale aceleia?i minorit??i na?ionale din România. Alexandru Lupescu, fiind matematician de profesie este un mare admirator al Basarabiei Române?i ?i al adev?ratei culturi ruse?ti: dânsul a citit aproape toat? literatura clasic? rus? dar ?i cea de limb? român? din Basarabia. De fapt c?r?ile ne-au ?i împrietenit. Mai concret, în anul 2011, am fost rugat de Lidia Kulikovski, directoarea de atunci a Bibliotecii Municipale din Chi?in?u, ca revenind de la Râmnicu Vâlcea ?i Pite?ti, unde m? aflam, s? trec pe la acest Om din or. Bran, ?? preiau o frumoas? dona?ie de carte f?cut? bibliotecii noastre, din care f?cea parte ?i întreaga colec?ie a Enciclopediei vechi ruse?ti tip?rit? în primii ani ai secolului al XX-lea. Am rezolvat problema în cauz?, Biblioteca Municipal? îmbog??indu-?i fondul de carte, iar eu din aceast? c?l?torie m-am ales cu un prieten la cataram?.

Iar acum s? v? spun povestea Bradului Unirii care-i legat? de acest Om, el auzind-o la rândul s?u de la un minunat prieten, conduc?torul corului Bisrericii ortodoxe din Predelu?-Bran, Ioan Rotar, originar din comuna Diviciorii Mari, jude?ul Cluj. A.Lupescu scrie o carte de memorii, pe care urmeaz? s-o tip?reasc? în viitorul apropiat, care con?ine un capitol despre acest prieten ?i despre povestea pe care a auzit-o de la el. Cititorii vor avea posibilitatea s? citeasc? aceast? carte de memorii, iar eu m? gr?besc s? le aduc la cuno?tin?? în acest an al Centenarului Unirii doar povestea despre Bradul Marii Uniri, poveste care, b?nuiesc eu, va avea continuare... Iat? acest fragment din manuscrisul înc? neredactat al viitoarei c?r?i de amintiri a domnului Alexandru Lupescu pe care dumnealui mi l-a oferit în calitate de cadou/surpriz? mie, dar ?i prietenilor ?i fra?ilor nostril din România ?i din jurul ei.

„...Ieri când am ajuns (la Diviciorii Mari-n.n.) ?i m-am dat jos din ma?in?, nu m-am uitat nici în stânga, nici în dreapta. Din pricina ploii am b?gat capul între umeri ?i n-am v?zut nimic. Acum nu mai plou?, soarele e timid dar norii s-au risipit. E lumin?, o lumin? blând?. ?i ce v?d ? În fa?a casei p?rinte?ti, în partea dinspre biseric? st? înfipt în p?mânt o minune de brad. Înalt, majestuos, provocator, parc? înfruntând istoria. M? uime?te cutezan?a cu care înfrunt? cerul ridicându-se seme? peste casa p?rinteasc? a lui Ioan.
- Amice, îi spun. Ce e cu bradul ?sta imens ? De ce nu-l tai ? Dac? vine o furtun? puternic?, îl d? jos ?i î?i distruge casa! Ioan, parc? preg?tit la o astfel de avertizare, calm ?i sigur de el, îmi r?spunde f?r? pic de ezitare :
- Cât? vreme tr?iesc eu, nimeni nu-l va da jos ! ?i porne?te dârz spre cas?, deschide poarta, dar se opre?te dorind s?-mi mai spun? ceva. Eu r?m?sesem pe loc cu ochii pe bradul falnic încercând s? în?eleg ce rost are s? stai cu sabia lui Damocles deasupra capului. M? îndrept spre Ioan ?i când ajung lâng? el, îmi pune b?rb?te?te mâna pe um?r, se uit? lung la mine, apoi începe s?-mi vorbeasc? de parc? nu a? fi meritat explca?ia ce a urmat :
- Bradul ?sta, începu el, a fost adus de la Alba Iulia, la 2 decembrie 1918. Bunicul meu, primarul satului nostru, Ioan Rotar, da, îl chema ca pe mine, tot Ioan Rotar, a participat la Marea Adunare. Ca ?i el, când s-a terminat Adunarea de la Alba Iulia, to?i participan?ii satelor au primit dela organizatori câte o plosc? din lemn cu vin negru pentru drumul spre cas?, dar ?i câte un pui?or de brad pe care s?-l planteze în sat, fie în fa?a prim?riilor, fie în alt loc ales de oameni. Bradul trebuia s? devin? peste ani un simbol al Marii Uniri a Românilor. A?a ca, atunci când tat?l meu, Grigore, mi-a spus povestea asta am hot?rât c? îl voi ocroti ca pe ochii din cap ?i nimic nu poate opri ca acest simbol s? d?inuie de acum încolo! Ioan avea ochii umezi, de câteva ori glasul i se poticnise. Voiam s?-l îmbr??i?ez. M-a luat pe dup? umeri ?i m-a condus în cas?. Mult? vreme nam putut s? mai scot vreun cuvânt. Era cea mai puternic? lectie de patriotism de care avusesem parte în întreaga mea via??. Iar amicul meu, Ioan Rotar, devenise, ca ?i bradul de la poarta casei sale p?rinte?ti, simbolul statornicirii prieteniei noastre..."

Auzind la Bran, în seara zilei de 1 octombrie 2016, aceast? poveste citit? de autor din manuscrisul viitoarei sale c?r?i, n-am dorit s? amân pl?cerea unei adev?rate descoperiri, despre care n-am auzit ?i n-am citit nic?ieri vreodat?, a doua zi, dis-de-diminea??, am ?i luat-o spre Diviciorii Mari, cu b?trâna mea Toyot?, care pe atunci înc? nu avea nici dou? decenii de la na?tere. Dup? ce am parcurs într-o jum?tate de zi cei 300 km de drum printre dealurile ?i v?ile ardelene, frumoase de nedescris ?i pline de istorie româneasc?, f?r? înso?itor, dar cu cheia de la casa bunicului lui Ioan Rotar, cas? care la Marea Unire, temporar, a servit ?i ca edificiu al prim?riei din comun? pân? s-a construit un altul din Bugetul României Mari (în aceast? cas? ?i azi se mai p?streaz? de atunci portretele Regelui Unificator, Ferdinand, ?i al Reginei Maria, ?i alte vestigii din perioada Marii Uniri). Am fotografiat orice centimetru p?trat de cas?, de brad, de curte, fântân? din curte etc pentru c? filmam Istoria, ?i ace?ti "participant" la Unire pe care iam mai prins... în via??! Dou? octombrie 2016 a fost pentru mine o zi istoric?, plin? de impresii ?i de mare zbucium prin Diviciorii Mari ai cantorului din Predelu?, Ioan Rotar, sat care a p?strat ca amintire, nou?, celor de azi, un vestigiu nemaiîntâlnit ?i nemaiv?zut, deocamdat?, nic?ieri în românime...

Continuarea acestei pove?ti ar putea avea loc în cazul când acest text va ajunge prin satele ?i comunele Transilvaniei, ale Banatului, Cri?anei ?i Maramure?ului, la fiii, neop?ii ?i str?nepo?ii acelor oameni, votan?i ai Marii Uniri, cei care au plecat de la Alba Iulia, la casele lor, cu o plosc? de vin vin ro?u ?i cu un br?du?, numit atunci, probabil, „Micul Br?du? al Marii Uniri". Ace?tia, posibil, acum mai sunt pe undeva prin provinciile române?ti participante la Marea Adunare de la Alba Iulia, având acum nici mai mult nici mai pu?in, un Centenar. Dac? se întâmpl? aceast? minune ?i se mai g?sesc vreo 10-20-30 ?i mai mul?i de astfel de Seculari ai Unirii m? angajez, cum se tope?te z?pada, s?-mi iau camerele foto ?i video ?i s? merg s?-i înve?inicesc pentru un viitor Bicentenar al Marii Uniri. Aceasta fiind surpriza pe care le-am preg?tit-o de Ziua Micii Uniri, prietenilor mei, veritabili promotori ai curentului unionist, curat ?i sincer, din Basarabia Româneasc?, pun punct aici... ?i mergem mai departe, c? mai avem mult? treab? pân? la Reîntregire!

footer