Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Miercuri, 04 Octombrie 2017 16:19

Inmormantare-iulian-vladGeneralul Iulian N. Vlad începe s? vorbeasc? pentru istorie exact din clip? când p?r?se?te aceast? lume. Este poate o înc? o cutum? a noii ?i neasemuitei noastre democra?ii. Moartea generalului s-a înso?it - sunt convins c? deloc întâmpl?tor - cu o apari?ie editorial? ce premerge ?i anun?? un opus voluminos, de peste ?apte sute de pagini, (?i peste 40 de ore de înregistrare convorbire video) care con?in un fapt îndelung a?teptat: m?rturia ?efului Securit??ii Statului despre cele întâmplate în decembrie 1989, dar ?i mai înainte. Vestitorul acestor revela?ii isotrice este tip?ritur?, inspirat dar dramatic intitulat?: „Generalul Iulian Vlad. Vinovatul de serviciu". Autorul ?i alc?tuitorul acestei lucr?ri de excep?ie este generalul de brigada (r) Aurel I. Rogojan, politolog ?i autor de articole, studii, c?r?i etc., cel mai apropiat colaborator al generalului Vlad începând cu multe decenii în urm? ?i pân? la stingerea din via?? a comandantului.

O dispari?ie c?reia, omene?te ?i cre?tine?te, i se cuvine cel pu?in o clip? de reculegere ?i de reflec?ie, cu gândul nu numai la un destin profesional ?i la o existen?a uman? greu de închipuit cât de suprasolicitate de o istorie încercat? cum rareori le-a fost dat românilor s? cunoasc?. Reculegere ?i reflec?ie îns?, în primul rând, pentru ceea ce generalul Iulian N. Vlad a f?cut în zilele de dinaintea Cr?ciunului 1989, singur, direct ?i personal, când a decis ?i a dejucat planurile criminale de înecare într-o baie de sânge a României ridicat? la lupta ?i de sfâ?iere a statului român, a?a cum avea s? fie peste nu mult? vreme soarta Iugoslaviei. Niciun detractor dintre cei ce h?m?ie sau chel?l?ie în aceste zile - ?i în general - dup? felurite partituri nu poate clinti din adev?r aceast? certitudine istoric? datorat? clar ?i exclusiv generalului Vlad. Dar în sarcina cople?itoare a vie?ii sale atât de împov?rat? sunt puse nenum?rate alte fapte nu doar bune, ci ?i rele, iar inchizitori de toate calibrele instig? de aproape trei decenii cu obstina?ie la ura ?i r?zbunare, de acum încolo chiar postum?. Îns? nu prin „procese ale comunismului" profanator instrumentate c? un fel de iluzorii repeti?ii pentru o imposibil? Judecat? de Apoi asupra unei epoci care înc? „lucreaz?" viclean ?i nociv, i se va împlini generalului disp?rut - ?i nu doar - dreapta judecat?.

Exist?, în lume, o întreag? literatur? a reconcilierii na?ionale dup? o traum? istoric? în via?? unui popor, (am scris ?i eu o carte ne prea luat? în seam?, pe subiect), iar reconcilierea necesar? implic?, obligatoriu, ?i responsabilit??ile ?i vinov??iile fiec?rui participant. Ambiguit??ile ?i procesele de inten?ii, ura oarb?, isterizarea, tenace perpetuate cronicizeaz? vrajba în societate ?i o submineaz? din interior tot mai periculos. ?i este trist ?i cumplit c? moartea unui semen de-al nostru - ?i deloc unul oarecare, dimpotriv? - poate dezl?n?ui o rev?rsare atât de imund? de furie, scrâ?nete din din?i ?i reac?ii isteroide. În asemenea situa?ii, ?i animalele se poart? decent. Ne întoarcem la ritualurile tribale ale str?mo?ilor din s?lb?ticia preistoriei?

Discret, cel mai discret (dar ?i cel mai informat) dintre protagoni?tii din decembrie 1989, generalul Iulian N. Vlad a stat pe un scaun important al puterii. Important, dar poate cel mai periculos. Cioran spunea c? „pe m?sur? ce omul dobânde?te mai mult? putere, el devine în aceea?i m?sur? mai vulnerabil". Generalul Vlad a avut mult? putere, deci a fost mult vulnerabil, dar eroii sunt to?i pân? la urm? vulnerabili, altfel nu ?i-ar jertfi via?? ?i nu ar fi eroi. Îns? vulnerabili doar în via?? p?mântean?, nu ?i în fa?? istoriei.

footer