Revista Art-emis
Miros de tămâie și pușcărie PDF Imprimare Email
Col. (r) Marin Neacşu   
Miercuri, 20 Septembrie 2017 15:25

Madalin, sanitar militar„Evenimentul Zilei" publică sub semnătura Olguței Solomon (bine că nu Vasilescu), un articol intitulat : „Premoniţie uimitoare a românului mort în Afganistan: « Am fost păcălit, tras pe sfoară »" cu trimitere la ultimul erou al Armatei Române - sper din inimă să fie ultimul de acest gen, în astfel de misiuni -, articol scris în stilul jurnaliștilor de azi, cu titluri care să ia ochii și conținut fără nici o legătură cu titlul. Nu că m-ar fi șocat metoda, eu despre altceva vreau să scriu, că despre pseudo-jurnalism e inutil, câinii latră, ursul trece, e plină țara de Rifaice. Domnița ne spune că Mădălin Stoica, proaspătul sub-loconetent post-mortem, fie-i țărâna ușoară, nu prea ar fi vrut să meargă în misiune, că era practic angajat la unitate pe timp de pace ca sanitar, deci nu luptător, că i-ar fi fost frică să mai meargă în misiuni, că nu era practic un „viitor erou" înnăscut, el în raniţă nu purta bastonul de mareșal, ci spirt și feșe de tifon. Nu comentez, am văzut destui ofițeri care nu aveau ce căuta în armată, nu numai în fruntea subunităților, fiecare cu aptitudinile sale, pregătirea, instruirea sa specific, nici acesta nu este subiectul articolului meu.

Nu mă leg nici de faptul că după unii ca Olguța Vasilescu, militarii pleacă în misiuni pe bază de voluntariat, bucuroși, că se bat care să plece și că se umplu de bani, când de fapt situația este exact invers. În fapt nici o sumă din lume nu acoperă prețul unei vieți pentru nimeni. Nu discut faptul că unii votează sau decid și alții mor, mi s-ar răspunde că asta e viața, nimeni nu e profet în țara lui, unii sunt născuți să decidă, alții să fie batjocoriți și am mai vorbit oricum despre faptul că atunci când domnii din guvern, Parlament sau C.S.A.T. votează o nouă misiune pentru soldații României, ar trebui să facă primii inaugurarea, ca să vadă ce gust are sărutul glonțului, sau al minei, dacă chiar e dulce dulce până la sânge, cum spun cei de la Carla's Dreams.

Nu o să comentez nici faptul că militarul era supus consecințelor propriului jurământ și angajament conform cărora trebuia să meargă acolo unde îl trimitea „țara" și unde avea nevoie armata de el, deși aici nu e vorba numai de asta, era vorba și de postul pentru care era pregătit. Un alt aspect mi-a captat atenția și dacă situația e așa, și nu e ceva spus într-un fel și înțeles sau prezentat altfel, atunci situația e gravidă și prezintă umflături. Spune autoarea articolului că militarul respectiv nu a dorit să plece în misiune, că îi era teamă și că a și menționat că el nu merge ca luptător, că el este sanitar și merge dacă e trimis, sau selecționat, ca sanitar. Până aici totul bine, nu doar că avea dreptul să fie încadrat pe funcția pe care era pregătit, dar șefii lui aveau chiar obligația să respecte acest deziderat. Că i s-a promis că așa va fi, e iarăși normal, deci până aici toate bune. De aici încolo lucrurile încep să pută de-a dreptul, dacă stau așa cum sunt expuse.

Militarul este anunțat, probabil după ce ștatul fusese aprobat, că de fapt nu va merge cu compania lui, ci cu altă companie, dar nu pentru că funcția sa nu mai era necesară la misiune, ci pentru că pe locul lui fusese năimită o duduie militar, ca să nu spun milităreasă, care (cred eu, nu am de unde să știu dar pot paria că nu mă înșel) era pila cuiva, și voia să merge și ea pe acolo să scoată un ban cinstit. Mergând pe firul logic, duduia (parcă văd că nu era încadrată la pace sanitar) nu că i-a luat locul, că dacă i-ar fi luat locul lui Mădălin, acesta ar fi rămas acasă și toată lumea ar fi fost mulțumită, ci s-a făcut schimb de locuri, a fost el trecut pe funcția ei și ea pe a lui, că doar pupila nu putea să meargă în misiuni, deși se spune că au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri ca și militarii bărbați. Deci cineva a cerut, a intervenit iar altcineva și-a băgat creionul și a făcut schimbarea modificării. Ei bine, aici e buba. Este indubitabil faptul că indiferent cine ar fi fost acolo în momentul respectiv ar fi avut aceeași soartă, Armata ar fi suferit o pierdere la fel de grea, dar ar fi fost altă familie şi, mai ales, nu s-ar fi comis o ilegalitate sau un abuz. Legat de asta, se mai pune întrebarea dacă schimbarea s-a făcut înainte de etapa pregătirii pentru misiune și dacă a parcurs această etapă ca sanitar sau ca luptător, căci dacă el s-a pregătit ca sanitar și apoi a fost numit și anunțat „pe scara avionului" cum se spune, că pleacă pe post de combatant, atunci clar s-a comis o ilegalitate și cineva trebuie să răspundă juridic.

Pe vremea lui Ceauşescu erau foarte dese cazurile în care copii cu probleme mari de sănătate fizică sau mentală făceau armata pentru alții ai căror părinți, sau rude, sau vecini, sau chiar militari mânjiți de prin comisii sau C.M.J.-uri interveneau și înlocuiau - la număr - recruții și așa ne trezeam cu handicapați care apoi măcar erau dați la Gaz sau cine știe prin ce posturi de pază. Sistemul de încartiruire s-a schimbat, dar metoda de lucru nu, și uite că un militar este dat la o parte pentru a face loc altuia. Aici e buba ! Bineînțeles că părinții lui Mădălin cunosc mai bine ca oricine cât anume e adevărat din tot ce a scris domnișoara în articol și știu dacă copilul lor a murit pentru că așa i-a fost sortit sau a murit în locul altcuiva. Nu vreau să torn gaz peste foc, dar dacă situația stă așa cum e prezentată în articol, cineva trebuie să răspundă pentru încălcarea deontologiei, nu știu dacă a fost încălcată o lege, sau doar un regulament (care între noi fie spus are tot caracter de lege) nu știu dacă e vorba de o vină juridică, dar una morală este sigur, pentru că nu e normal să schimbi destinul unui om, încadrarea lui la misiune, doar pentru că a intervenit cineva să pună pe un post mai călduț pe altcineva, indiferent de sex, orientare religioasă sau politică. Aici s-a comis un abuz și trebuie constituită o comisie, cercetat cazul iar vinovatul demis fără drept de pensie, în funcție de caracterul vinei și judecat.

Domnul Șef al Statului Major General, ca cel mai mare militar în grad, trebuie să aibă grijă ca ancheta să se desfășoare fără influențe de nici un fel, fără părtinire, pentru că deja subiectul a apărut în presă și de acum orice evitare a subiectului sună a cocoloșire și nu de asta are nevoie nici Armata, nici domnia sa. Este inadmisibil să se mai facă astfel de presiuni și intervenții pe pile cunoștințe și relații, care, iată, merg până la schimbări de destine și pierderi de vieți omenești. Ajunge, având în vedere consecințele cazul trebuie tratat cu maximă seriozitate și corectitudine, indiferent cine a intervenit pentru schimbare. Sunteți dispus domnule general să cereți o anchetă dreaptă ? Eu vă acord credit. Sper din toată inima să se instituie o comisie de anchetă și să se afle adevărul, iar cei vinovați, indiferent de rang, grad sau poziție militară sau politică să suporte consecințele în cel mai înalt grad, pentru că e timpul să se înceteze cu intervențiile mai ales când vorbim despre misiuni de luptă. Mai cunosc două cazuri petrecute cu mult timp în urmă în care s-a intervenit cu aceleași consecințe. Unul petrecut cu un subofițer care voia să meargă și el în misiune, chiar dacă funcția sa nu făcea obiectul statului de misiune. Soția lui a venit în audiență, au adus argumente și până la urmă a fost acceptat, a fost introdus în stat și a plecat în misiune. Ghinion, ca să folosesc un termen prezidențial, a avut loc un accident al cărui protagonist a fost subofițerul respectiv și s-a întors acasă sub drapel. Nu vreau să fiu în locul comandantului care a cedat presiunilor și a zis „Bine mă, te trec pe ștat".

Un alt caz povestit mie de un medic psiholog, cu un militar angajat a cărui mamă sau soacră a mers la ghicitoare cu ceva timp înainte de a-i pleca subunitatea în misiune. El figura pe statul de plecare la misiune. Ghicitoarea i-a spus femeii că e ceva în neregulă cu băiat, că îi apare ceva cu negru, termeni de ghicitoare și că ar fi bine ca băiatu' să nu plece în misiune. Femeia, cu soția militarului îl conving să nu mai plece, era pe vremea când era pe bază de voluntariat, militarul își retrage opțiunea, e luat altul în locul lui, mai ales că pe vremea respectivă se dădea șpagă ca să pleci, nu ca să rămâi (sper să nu sară cineva de tur în sus să spună că așa ceva nu s-a întâmplat în armata română, că armata e încadrată cu sfinți, că nu cumpăr). Ei bine, mergând pe firul întâmplării, militarul rămâne acasă, în ziua în care subunitatea a plecat la îmbarcare, după plecarea colegilor din unitate, el a ieșit peste drum să cumpere ceva de la chioșc. Neatent și bucuros probabil că a scăpat de belea, a trecut prin fața unei mașini care nu l-a putut evita și de ce i-a fost scris nu a scăpat.

Nu sunt adept înfocat al fatalismului, dar nu poți să nu te întrebi măcar dacă nu cumva există ceva predestinat. În acest caz se poate spune că militarul și-a făcut-o cu mâna lui dar în cel al lui Mădălin Stoica, el nu are chiar nici o vină. Cine e vinovat de schimbarea ștatului, dacă s-a comis cu încălcarea regulamentului, se face vinovat de moartea acestui militar. E timpul, așa cum spuneam să se oprească astfel de practici. Ajunge! Vom plânge și vom ține inutil discursuri la căpătâiul ultimului erou, dacă vom lăsa să se mai întâmple astfel de lucruri. Închei spunând că nu a fost vorba de nici o premoniție, pur și simplu militarul a cerut să se respecte legile și să fie trimis pe postul pentru care era instruit. Cineva a considerat că altcineva trebuie să îi ocupe locul, iar el să ocupe un alt loc. Acel sau acei cineva trebuie să răspundă, nu pentru că a murit un militar, ci pentru că a murit el. Mă întreb cum se simte pupila acum. O fi bucuroasă că a scăpat ?
Se cere o anchetă.

Bibliografie web:
http://evz.ro/premonitie-uimitoare-madalin.html
http://www.buzoienii.ro/
http://www.buzoienii.ro/am-fost-pacalit-iata-de-ce-sustinea-militarul-buzoian-ca-a-fost-tras-pe-sfoara-de-catre-armata-inainte-de-plecarea-in-afganistan/

footer