Revista Art-emis
Apelul academicienilor, cenzurat de Iohannis - O nouă dovadă a antiromânismului prezidențial PDF Imprimare Email
Dumitru Constantin   
Duminică, 17 Septembrie 2017 13:43

Academia Romana Cenzurata de IohannisCotroceniul - ca în anii '50

Cunoscutul Apel al academicienilor către poporul roman şi instituţiile fundamentale ale statului[1], dat publicităţii în luna februarie a.c., a fost scos de pe site-ul Academiei Române, la cererea expresă a Cotroceniului, gest incredibil şi incalificabil, care aminteşte de sinistra perioadă comunistă, când până şi cel mai reprezentativ for al ştiinţei şi culturii din ţară era considerat o feudă a cuplului dictatorial. Faptul a devenit public vineri, 8 septembrie 2017, cu prilejul Adunării Generale a Academiei Române, prilej cu care, deşi subiectul nu figura pe ordinea de zi, unii dintre cei din sală au cerut explicaţii prezidiului referitoare la scoaterea de pe site a acestui emblematic document, la puţină vreme după ce a devenit public, acesta fiind semnat la început de 84 de ilustre personalităţi.

În dezbaterile apărute ad-hoc s-au remarcat intervenţiile lui Daniel Dăianu şi Răzvan Theodorescu. Primul, cu aplombul unui vechi combatant cu opinii albastre, a criticat documentul, adoptând poziţia unui adept al dictaturii străzii, şi nu al primatului raţiunii, lucidităţii şi responsabilităţii faţă de destinul naţiunii şi al ţării, dovedind că nu are nicio conectare la semnalul de alarmă, judicios argumentat şi bine punctat ştiinţific de colegii săi. Al doilea, în stilul său clasic oportunist, a scăldat-o, începând prin a spune că nu ar fi semnat Apelul la ora lansării lui şi încheind cu precizarea că azi ar face-o.

Preşedintele Academiei a scos Apelul de pe site-ul instituţiei în urma cererii exprese a preşedintelui României

Cum cineva din prezidiu a spus că „nu a ştiut nimic despre Apel", afirmaţia a fost amendată imediat prin precizarea că documentul „a fost votat de patru din cei şase membri ai Prezidiului Academiei". Încolţit, preşedintele Academiei, acad. Ionel Valentin Vlad, le-a spus colegilor din sală că a scos Apelul de pe site-ul instituţiei în urma cererii exprese a preşedintelui României, formulată printr-un consilier, amănunt care, cum era şi firesc, a provocat consternare în sală, întrucât ne aflăm la începutul anului 2017, iar aşa ceva nu se mai petrecuse niciodată în istoria de după 1990 a Academiei, ci în vremea comunistă, când, indiferent de instituţie şi numele ei, se aplica rolul conducător al partidului, exprimat prin dictatură!

La sugestia şi presiunea cui a reacţionat preşedintele Klaus Iohannis, intervenind în viaţa Academiei Române?

Pornind de la cele de mai sus, se impun două observaţii. Prima - sperăm să nu asistăm de acum încolo la o atitudine vindicativă şi punitivă a Cotroceniului, cu efecte total nefericite asupra Academiei. A doua porneşte de la carotarea făţişă a României pe plan extern de către Ungaria, sub pretexte supraevaluate, şi de la gestul Ucrainei de a sfida minorităţile ei naţionale, inclusiv pe cea română, ceea ce subliniază caracterul deosebit de actual al Apelului. Ca urmare, ne întrebăm: la sugestia şi presiunea cui a reacţionat preşedintele Klaus Iohannis, intervenind în viaţa Academiei? Cunoaşte el un caz similar în Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia sau Bulgaria, ca să vorbim despre Estul Europei, în care eventuale resuscitări ale trecutului comunist ar fi fost plauzibile?

Ce l-a deranjat pe preşedintele Iohannis că semnatarii Apelului erau „îngrijoraţi de evoluţiile interne şi internaţionale din ultimele decenii, caracterizate printr-o continuă şi alarmantă încercare de erodare a identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României, cu multe acţiuni plasate sub semnul globalismului nivelator sau al unei exagerate « corectitudini politice », dar şi cu multe acţiuni îndreptate direct împotriva statului şi poporului român (rescrierea tendenţioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei, denigrarea simbolurilor naţionale, subminarea valorilor şi instituţiilor fundamentale, sabotarea viitorului, dezmoştenirea generaţiilor care vin după noi prin vânzarea pământului, a resurselor solului şi subsolului, prin defrişări masive, prin înstrăinarea sau falimentarea unităţilor economice, prin degradarea învăţământului şi a sistemului sanitar, prin politizarea excesivă a tuturor subsistemelor statului şi societăţii, ceea ce are ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupţia, lipsa de eficienţă, apariţia unor tensiuni sociale)" şi că cei 84 de academicieni erau „preocupaţi în mod deosebit de încercările recurente de « regionalizare » a României sau de crearea de enclave autonome pe baze etnice, contrare Constituţiei României şi tendinţelor de integrare europeană, total neproductive din punct de vedere economic, social, al calităţii vieţii în aceste zone"?

Iohannis nu a depus o coroană de flori la Bucureşti sau la Oarba de Mureş, a depus o coroană de flori în Polonia, la monumentul soldaţilor polonezi

Prin ce s-a simţit lezat, încât a cerut scoaterea Apelului de pe site-ul Academiei, preşedintele României, cel care, în luna mai 2015, când s-au împlinit 70 de ani de la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial, nu a depus o coroană de flori la Bucureşti, nici la Oarba de Mureş, unde au murit mii de militari români în luptele cu naziştii, şi nici la Carei, ultimul oraş românesc eliberat de sub cizma hitleristă? Acelaşi Iohannis care, în schimb, s-a dus în Polonia, unde a depus o coroană de flori la monumentul soldaţilor polonezi decedaţi în luptele cu hoardele hitleriste.

Ajuns la Kiev, Iohannis nu a catadicsit să aloce o oră măcar spre a se întâlni cu reprezentanţii minorităţii române

Prin ce a fost deranjat de îngrijorările fireşti, exprimate în acest excepţional document de vibraţie şi ataşament faţă de cauza identităţii naţionale, care este Apelul celor 84 de academicieni, Klaus Iohannis, cel care, ajuns la Roma, Madrid sau Berlin, caută cu mare atenţie mâinile românilor aflaţi pe acele meleaguri spre a le strânge, dar, ajuns în vizită oficială la Kiev, nu a catadicsit să aloce o oră măcar spre a se întâlni cu reprezentanţii minorităţii române, atât de oropsită şi supusă unei asimilări atroce? Explicaţia e simplă: cei din diaspora sunt şi prezumtivii lui votanţi, iar românii din Ucraina sunt pentru el o cantitate neglijabilă. În mod cert, şi acest ultim amănunt a contat pentru autorităţile din Ucraina când au interzis învăţământul în limbile minorităţilor, inclusiv în română.

Azi, Cotroceniul este egal cu:
- nesocotirea statutului celui mai reprezentativ for al ştiinţei şi culturii româneşti - Academia Română;
- ignorarea jertfei sutelor de mii de ostaşi români în ultimul război mondial;
- abandonarea iresponsabilă a comunităţii românilor din Ucraina.

Grafica - I.M.

---------------------------------------------------------
[1] Revista ART EMIS, Academia Română - Identitate, suveranitate şi unitate naţională
http://www.art-emis.ro/eveniment/4024-identitate-suveranitate-si-unitate-nationala.html
http://www.cotidianul.ro/citeste-apelul-academicienilor-catre-poporul-roman-si-institutiile-statului-295854/

footer