Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Iftimie Nesfantu   
Joi, 09 Iunie 2011 19:49
calugar„Schizofrenizare social? indus?"
Nu cunoscuse în acei ani doar o r?sturnare a valorilor, se petrecea ceva cu mult mai grav, mai profund. Lumea româneasc? era atomizat?, se insinuau falii, care se adânceau apoi, se crea încetul cu încetul, o lume alveolar?. Fiecare era obligat s? tr?iasc? în g?oacea lui, canalele de comunicare erau obturate ori distorsionate. P?strând propor?iile, ceea ce devenea atunci sesizabil, sem?na, la nivelul întregii societ??i române?ti, cu o dezagregare a personalit??ii umane în cazul schizofreniei. Un fel de „schizofrenizare social? indus?". Vechea coeziune social? disp?ruse, spectrul valorilor era bulversat, trecutul devenise motiv de întemni?are, cultura era separat? de biseric?, biserica fusese, treptat, rupt? de oameni... Devenise o crim? s? fii v?zut c? mergi la biseric? sau la preot, era un delict s? cite?ti o carte a lui Blaga, sau o carte religioas?, slujitorii Bisericii fuseser? în mare parte converti?i s? slujeasc? Puterea. Au fost ani în care puteai fi arestat dac? erai doar v?zut în preaj-ma unui om de cultur?. Canalele fire?ti de comunicare erau paralizate de team?, victimele închisorilor comuniste sau cei care se mai întorceau acas?, ajun?i legume, amplificau spaima ?i cre?teau zidurile nev?zute dintre oameni. IPS Bartolomeu Anania a tr?it în acei ani, a cunoscut, ca ?i al?i intelectuali, adev?rata fa?? a Securit??ii politice. Avea îns? ?i un ascendent: se formase al?turi de spiritele mari ale epocii, publicase în revistele vremii, cunoscuse pe Victor Papilian, la sfatul c?ruia a mers la Cluj ?i s-a înscris la Facultatea de Medicin?, pe Arghezi, pe Vasile Voiculescu, Gala Galaction ?i Anton Holban, pe Lucian Blaga ?i pe Marin Preda, ?i mul?i, mul?i al?ii... Atari experien?e, continuate apoi în crea?ia proprie, nu aveau cum s? nu lase urm?ri...
Se adaug? apoi perioadele de h?ituire, când tr?ia ca pribeag ?i mergea, putem lesne b?nui cum, din post în post de jandarmi, ?i apoi din m?n?stire în m?n?stire... Se adaug? ?i acea condamnare la 25 de ani de munc? silnic? ?i experien?a închisorilor Jilava, Pite?ti, Aiud...
Nu voi izbuti s? ob?in prea multe detalii din aceste experien?e-limit?, referirile la ele r?mân sub semnul ambiguit??ii, insisten?ele mele irit? ?i comut, neîndemânatec, întreb?rile. M? consolez cu ideea c? nici al?ii n-au ob?inut mai mult. Sau nici m?car nu au încercat.
M? gândesc apoi c? aceast? discu?ie ar putea s? fie doar preludiul unui viitor interviu, dac? timpul îl va permite. ?i-mi amintesc de acea replic? a ieromonahului Rafail, fiul lui Noica, retras întru reculegere ?i rug?ciune în Apuseni: „Timpul – îmi spunea atunci p?rintele – nu va p?stra nimic din ceea ce el nu a colaborat s? se fac?. Dac? ?tim s? mergem în sensul în care ?i timpul lucreaz?, atunci avem deopotriv? ?i drumul, ?i rostul acestuia".
Gândul mi-a dat curaj s? merg mai departe. Între experien?ele personale, directe, tr?ite de ierodiaconul Bartolomeu, hirotonit la m?n?stirea Antim, ?i h?ituit ani la rând de agen?ii fostei Siguran?e, metamorfozate în Securitate, când a fost martor al distrugerilor sistematice a tot ce a însemnat cultur?, tradi?ie, credin?? ?i eforturile sus?inute de arhiepiscopul Vadului, Feleacului ?i Clujului, de a reînfiin?a m?n?stirile distruse ?i mai ales de a restabili pun?i între Cultur? ?i Biseric?, am întrev?zut o leg?tur? logic?, necesar?.
Martor al atâtor nenorociri, un om de înalt? cultur?, format al?turi de marile spirite ale României interbelice, a g?sit resurse ?i modalit??i prin care s? t?m?duiasc? o societate bolnav?, adunând cu fiecare an înscris pe r?bojul vie?ii alte sute ?i mii de credincio?i care vin s?-i cear? binecuvântare, un sfat. Oper? uria?? de reconstruc?ie ?i t?m?duire.
Abia în ziua când a fost însc?unat mitropolit aveam s? în?eleg pe ce anume se baza în aceast? lucrare. De?i ploua toren?ial, peste o sut? de mii de credincio?i din toate col?urile Transilvaniei s-au adunat în s?rb?toare de Bun? Vestire la Cluj ca s?-i fie al?turi.
?i când PF Patriarh Teoctist, urmând canonul Bisericii Ortodoxe, a adresat mul?imii din Pia?a Avram Iancu din Cluj întrebarea: „Vrednic este? a tunat atunci înso?it de aplauze, r?spunsul credincio?ilor: „Vrednic este!"
Sub cerul istoriei transilvane, IPS Mitropolit Bartolomeu Anania a r?spuns, gâtuit de emo?ie: „Tr?iesc ?i eu bucuria zilei de ast?zi..."

IPS Bartolomeu Anania continu? s? povesteasc? z?bovind, pe nea?teptate, asupra ultimei arest?ri:
- (...) Pentru ca arestarea cea mare s? vin?, cum v? spuneam, în 1958... Atunci am cunoscut adev?rata fa?? a Securit??ii, în toat? oroarea ei... O anchet? foarte lung?, foarte sever?... Ancheta, extrem de dur?, a ?inut aproape 11 luni, am fost interogat atunci de peste 30 de anchetatori, începând cu cei care avea gradul de sublocotenent pân? la ministrul Dr?ghici, eram un colaborator apropiat al patriarhului Iustinian, ?i el era cel vizat, nu eu – nu fusesem arestat doar eu, arestaser? ?i pe p?rintele St?niloaie, p?rintele Ghiu?, p?rintele Sofian, erau mul?i... Dup? asta am fost judecat la Tribunalul militar din Ploie?ti ?i condamnat la 25 de ani de munc? silnic?, am executat dintre ei o parte la Jilava, ?i, o foarte scurt? vreme, dou?-trei luni de zile la Pite?ti – dar nu mai erau Pite?tii aceia ai groazei, r?m?sese o închisoare foarte sever?, în care se f?cea cea mai cumplit? foame... Apoi, începând cu toamna lui 1960, grosul deten?iei l-am f?cut la Aiud. Pân? la 1 august 1964, când a fost dat acel decret de gra?iere ?i am fost eliberat.
- ?i dup? eliberare...?
- M-am întors la Patriarhie ?i a fost reluat? o invita?ie mai veche a Episcopiei noastre din America, ca eu s? merg acolo ?i s? ajut la organizarea Episcopiei... Prima invita?ie o primisem în 1957-1958, dar în loc s? fiu l?sat s? plec în America, st?pânirea a considerat c? este mai s?n?tos s? m? trimit? la pu?c?rie... ceea ce a ?i f?cut. Iar în 1964, dup? ce am fost eliberat, imediat a venit din America o delega?ie, între timp episcopul de acolo murise, ?i aveau cu atât mai mult? nevoie de sprijin. Momentul politic era acum radical schimbat fa?? de 1958, era momentul în care România se desprindea de Moscova, deci guvernul comunist se desprindea de Moscova, pentru a se orienta c?tre vest, în special c?tre Statele Unite. A?a încât delega?ia din America, venit? prin interven?ia direct? a Ambasadei americane, nu avea cum s? fie refuzat?. Împrejur?rile erau de a?a natur? încât guvernul de la Bu-cure?ti nu-?i putea permite s? refuze o cerere sau chiar o sugestie care venea din partea americanilor. A?a c?, era în 1965, Guvernul român mi-a aprobat pa?aport, iar Ambasada american? mi-a oferit, din oficiu, statutul de rezident permanent al Statelor Unite. Adic? viz? pe via??, cu toate drepturile ?i obliga?iile ce decurgeau din asta.
- Cât timp a?i r?mas în Statele Unite?
- 11 ani. Pân? ce am venit în România cu ni?te treburi, ?i-atunci, Securitatea mi-a re?inut pa?aportul ?i nu m-a mai l?sat s? m? întorc.
– Cum de-a?i fost l?sat s? pleca?i f?r? s? fi?i colaborator al Securit??ii? Din câte am în?eles, orice plecare trebuia avizat? de Departamentul Cultelor ?i „cei de acolo" nu se prea jucau...
- P?i, dac? s-a lucrat prin Ambasada american?...?! ?i dac? am stat 11 ani cu statut de rezident permanent, v? da?i seama... Eu cred c? America nu este o stân? f?r? câini... A?a c? eu am spus-o r?spicat: „Nu am fost colaborator al Securit??ii nici în ?ar? ?i nici în str?in?tate..." Trebuie s? spun asta de o sut? de ori?!
- Avea?i un statut de de?inut politic, era o carte de vizit?...
- Bineîn?eles, a fost poarta mea de intrare, glorioas?, în America. ?i, fi?i sigur, înainte de a-mi acorda acest statut, au verificat... Dac? nici ei nu verific? ?i nu au posibilit??i de verificare, atunci nu mai are nimeni...
- Ce a însemnat experien?a american??
- A însemnat mult pentru mine, enorm. Am cunoscut un alt univers, am avut foarte multe lucruri bune de înv??at ?i am re?inut de la ei ceea ce era de re?inut...
- ?i anume...?
- Primul lucru: ?i societatea civil? ?i autoritatea pornesc de la premiza c? fiecare este un om cinstit. Pân? la proba contrarie. E?ti crezut pe cuvânt, e?ti la vam?, te întreab?, spui ce ai de declarat, nu-?i deschide nimeni valiza, mergi mai departe. Apoi e cultul muncii, corectitudine, cinste, po?i s? fii sigur c? dac? ai o scrisoare pe care vrei s-o duci la po?t? ?i ?i-a c?zut din buzunar, cineva o ia ?i o pune în prima cutie po?tal?... E o obliga?ie elementar?.
- Cum se vedea de acolo România ?i ceea ce se întâmpla în ?ar??
- La primele contacte cu americanii, m? întrebau a?a: „Iat?, mai vin români din România ?i se feresc s? vorbeasc?, zic, aici e o ?ar? liber?, se poate vorbi liber, fiecare poate exprima propriile opinii, atitudini... Parc? au o fric?. De ce s? le fie fric?, dac? sunt în America?!" ?i le-am spus: „Au venit cu frica în m?duva oaselor, domnilor! Iese mai greu de acolo."
- ?i v-a?i întors în ce an?
- Am stat în America din '65 pân? în '76. ?i-atunci, în '76, repet, am venit, m-au re?inut, am reintrat la Patriarhie, ca director al Institutului Biblic ?i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, unde mi-am f?cut datoria, am editat c?r?i...În anul urm?tor, în 26 martie 1977, a încetat din via?? Patriarhul Justinian Marina.
- Cu ce bagaj a?i venit din America?
- Dar nu v? juca?i...! Credeam c?-mi lua?i un simplu interviu... P?i, s? vede?i un lucru... Dac? eu am fost re?inut f?r? veste – venisem pentru scurt? vreme ?i nu adusesem decât ce era pe mine. Patru ani ?i jum?tate am tot f?cut memorii ca s? mi se dea voie s? m? duc s?-mi aduc bagajul. Bruma de bagaj. ?i abia dup? patru ani ?i jum?tate, dup? ce mi-am dat cuvântul de onoare c? m? întorc, mi-au dat voie s? merg. Nici nu aveam multe lucruri de luat, câteva haine ?i, importante pentru mine, câteva c?r?i ?i manuscrise...
pe drumuri de munte- Prima carte pe care a?i scris-o care a fost?
- Ooo, asta e din vremuri imemoriale; dar prima carte publicat? pot s? v? spun. Editorial, am debutat în 1966, cu poemul dramatic Miori?a, la Editura pentru Literatur?, Bucure?ti. Volumul a ap?rut înso?it de o Predoslovie de Tudor Arghezi. Au urmat celelalte, cred c? sunt în jur de 40 de c?r?i tip?rite... Nu le-am mai ?inut ?irul... La Patriarhie am lucrat pân? în 1982, când m-am pensionat pentru limit? de vârst? ?i m-am retras la m?n?stirea V?ratec, în Moldova. În anul urm?tor, 1983, la Cartea Româneasc?, apare prima edi?ie a volumului „de memorii" Rotonda plopilor aprin?i. La V?ratec, în 1990, în decembrie, în ajunul Cr?ciunului, m-am apucat s? traduc Biblia, lucrare ce mi-a luat cam 11 ani... Am zis eu c? a fost munc? de ocna?... ?i mai departe, ?ti?i: în 1993, am fost chemat, din pensie, ales în lips?, eram deja retras la V?ratec, ?i Colegiul Electoral Bisericesc m-a ales în lips?, cu dou? treimi din voturi, Arhiepiscop al Clujului, Vadului ?i Feleacului... ?i m-am supus.
- Ce se va întâmpla în cursul zilei de mâine, pe 25 martie 2006?
- Urmeaz? instalarea mea în calitate de Mitropolit al Clujului, Albei, Cri?anei ?i Maramure?ului. Este o ceremonie care se face în cadrul Sfintei Liturghii ?i care îmi confer? nu putere mai mult?, ci îmi confer? obliga?ii mai multe... La noi, în Biseric?, e de dorit s? nu te promovezi prin foamea de putere ci prin setea de slujire...

- Mergând pe drumul pe care a?i mers, pe cine a?i slujit?
- Am slujit Biserica lui Iisus Cristos, ?i Neamul Românesc l-am slujit... Mai exact, pe de o parte am slujit Biserica lui Iisus Cristos ?i pe de alt? parte am slujit Limba Român?. De aceea, de îndat? ce am început s? lucrez la Biblie eu n-am mai scris nici o carte de literatur?, considerând c? toate c?r?ile scrise de-a lungul unei vie?i n-au fost altceva decât un exerci?iu pentru cealalt? lucrare...
- Ce ?anse are Neamul Românesc?
- Cred în puternicia neamului românesc, Dumnezeu e deasupra ?i nu ne las?. Am spus-o de mult, într-un interviu acordat Revistei de Istorie ?i Teorie Literar? a Institutului C?linescu, când mi s-a pus ?i aceast? întrebare... ?i-atunci, spuneam: „cred în puternicia neamului meu..."
- Ce v? ?ine? Tot Dumnezeu?...
- Dumnezeu ?i munca; eu lucrez, la vârsta mea, între zece ?i 14 ore pe zi, efectiv. Fie într-un domeniu, fie într-altul; adic? ?i în administra?ie ?i în cultur?. ?i am timp s? m? ?i odihnesc. Dar nu am o via?? particular?, personal?. Sunt c?lug?r, nu sunt familist. Contactele mele sociale, vorbesc în în?elesul monden al cuvântului, dar altfel, pot spune c? p?strez leg?turile cu lumea... Eu primesc în fiecare an cam o mie ?i cinci sute de persoane din afara Bisericii, pe lâng? cei care-mi sunt colaboratori. Am audien?e, fiecare vine ?i-mi spune p?sul pe care-l are, vin ?i la spovedanie, vin s?-mi cear? un sfat, o îndrumare. Sunt oameni care ajung în impasuri suflete?ti... ?i-i primesc, la mine u?a este deschis?...
- Am putea privi limba român? ca o catedral??
- Eu cred c? este; ?i dac? ar fi s? ne întoarcem la Nichita St?nescu, ea este, într-un fel, patria fiec?ruia dintre noi. Cred c? este ?i patria mea. Am iubit-o, o iubesc, o cultiv, ?i de aceea ?i munca mea la Biblie... Am dorit s? aduc limba român? la zi, în adresa ei de acum; era dep??it? în edi?iile anterioare... Am lucrat foarte pu?in la lexic - lexicul este foarte stabil în limba român? – dar am lucrat mult la sintax?...
- ?i elementele de noutate în traducere...?!
- Am eliminat unele arhaisme, care nu ajut? lectura sau acolo unde sensurile cuvintelor s-au schimbat, dar la sintax? am lucrat mai mult; vechile traduceri, sau mai bine zis vechii traduc?tori au r?mas fideli sintaxei grece?ti. Fiecare limb? are o sintax? proprie, pe calapodul ei; ?i-atunci, eu n-am f?cut altceva decât am topit fiecare fraz? în parte în magma ei original?, ?i am retopit-o în tiparele de acum ale limbii române. ?i mai sunt problemele de stil... Autorii biblici au stiluri diferite, unul este stilul lui Isaiia, altul este stilul lui Ieremia, unul este al lui Matei, altul al lui Luca, altul al lui Ioan...
- Care dintre c?r?ile scrise de dv v? este mai aproape de suflet?
- E greu de spus... Fiecare îmi este drag?; am pus acolo pasiune, iubire... Sunt c?r?i, multe, l?sate de-o parte; jum?tate din ce am scris n-am publicat, am socotit c? nu merit? s? fie publicate. ?i s? ?ti?i un lucru, critica literar?, chiar cea de înalt nivel, nu m-a r?sf??at. Îns? am avut, ca scriitor, noroc de dou? categorii de oameni: de editori ?i de cititori. Am avut editori buni, care s-au b?tut, în vremuri grele, când era cenzur?, s-au b?tut cu toate armele de care erau ei capabili pentru ca s?-mi scoat? c?r?ile necenzurate.
- Ce anume a determinat implicarea lor? De regul?, nu procedau a?a...
- Le-au pl?cut acele c?r?i, ?i socoteau c? merit? s? fie publicate. A? cita pe Ion B?nu??, director al Editurii pentru Literatur?, a? cita pe Mihai Gafi?a, fost redactor ?ef la Editura de Stat pentru Literatur? ?i Art?, ulterior Editura pentru Literatur?, apoi redactor ?ef la Editura Cartea Româneasc?, a? cita pe dna Bedrosian, care lucra la Cartea Româneasc?... Ei aveau o anumit? art?, de a pune problemele sus, acolo, la cenzur?, de a le suci ?i învârti ?i convinge pe cei care trebuiau s? dea aprobare... ?i nu l-a? uita pe Valeriu Râpeanu, director, pân? în 1989, la Editura Eminescu. Era un curaj pe vremea aceea s? publice opera dramatic? în întregime, f?r? nici un fel de cenzur?.

Nesfantu IftimieEram la sfâr?itul interviului. Înalt Prea Sfin?itul Bartolomeu Anania s-a retras în cabinet, asaltat de solicit?ri. ?i starea mea era alta acum, parc? îmi revenisem din letargie... P?rintele secretar p?rea s? m? priveasc? mai îng?duitor. Mi-a promis c? va trece pe un CD o cronologie a vie?ii ?i operei lui Valeriu Anania, realizat? de arhid. dr. ?tefan Iloaie, consilier cultural. Prin u?a întredeschis?, îl vedeam, în cabinet, aplecat deasupra feluritor documente, pe cel ce-?i asumase misiunea de a sluji Biserica lui Iisus Hristos ?i Neamul Românesc. ?i-apoi, când u?a s-a închis, o alt? viziune, aidoma celei dintâi, i-a luat locul. De parc? o mân? nev?zut? mi-ar fi adus în fa?a ochilor altarul chivotului din povestirea Schitul de cear?, ?i acel strop de împ?rt??anie aduc?toare de via??, z?rit de Profira.
„(...) începu, singur?, retezatul pris?cii. Când desf?cu capacul celui dintâi stup, se a?tept? s-o împroa?te tr?znetele iadului, sau m?car mierea s? miroas? a pucioas?. Dar nimic altceva decât ochiuri limpezi, pline de cleiul cu mireasm? desf?tat?... Deodat?, mâinile ei, uimite, încremenir?. În inima fagurelui se pitula o zidire cu totul deosebit? de rostul ?i alc?tuirea dimprejur. Sta acolo, z?mislit din cear? alb? ca z?pada, un sâmbure de chivot m?runt, aidoma cu o bisericu?? mic? numai cât o lacrim?, dar atât de am?nun?it ?i des?vâr?it lucrat?, c? nu-i lipsea nimic, u?i, ferestre, turle, pridvor, din câte se cuvin unui sfânt l?ca?. ?i înl?untrul chivotului, prin u?i?ele date în l?turi, se z?rea sprijinit? pe un fir de picioru? o ?inti?oar? luminoas?, pristolul pe care odihnea un potir, mic cât o scânteie, unde str?lucea p?strat stropul de împ?rt??anie scuipat de ea... De jur împrejurul chivotului, de cele patru laturi, se în?esau ni?te chilioare, închipuind o m?n?stire pitic?, de cear?, unde, rânduite de paz?, slujeau o seam? de albine anume închinate. Femeia, cuprins? de înfrico?at? bucurie, alerg? din stup în stup ?i-i deschise pâlpâind de spaim?. În miezul fiec?ruia str?juia str?lucitul chivot, cu sfânta cuminec?tur? în boaba potirului, împrejmuit de chiliile schitului de cear?."

NOT?:
Fotografii artistice - dr.Trestian G?v?nescu (A.FIAP)
Interviul a fost realizat pe 25 martie 2006, cu o zi înainte de însc?unarea Înalt Prea Sfin?itului Bartolomeu ca Mitropolit al Clujului, Albei, Cri?anei ?i Maramure?ului; textul de fa?? este identic celui publicat în volumul „Schitul de cear?", editura Codex Aureus, Bucure?ti, 2006; în aceea?i form? va fi reluat într-o nou? edi?ie a c?r?ii, în cursul acestui an; coperta, la fel ca ?i la prima edi?ie, va purta semn?tura inegalabilului artist-fotograf dr Trestian G?v?nescu.
footer