Revista Art-emis
Cenzura „democratică” versus cenzura „comunistă” : „reevaluarea” lui Ciprian Porumbescu PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Viorica Moisuc   
Miercuri, 16 August 2017 20:03

Film Ciprian-PorumbescuPrezentarea unor filme românești care și-au păstrat actualitatea și după 45 de ani de la premieră, filme de o valoare incontestabilă din toate punctele de vedere, este o inițiativă lăudabilă a Televiziunii naționale, mai ales privită în perspectiva Centenarului Marii Uniri și Războiului Românilor pentru Întregire Națională. Numai că, vechi metehne și „frici" de nimic justificate au determinat hăcuirea filmului, ceea ce, în fapt, înseamnă modificarea grosolană a biografiei marelui patriot și luptător pentru cauza românismului din partea de nord a vechii Moldove (Bucovina), cotropită de Habsburgi în 1775 -, Ciprian Porumbescu.

Filmul, realizat în 1972 de apreciatul cineast Gheorghe Vitanidis cu o echipă de actori ale căror nume vor fi omagiate de multe generații (Toma Caragiu, Ion Besoiu, Gheorghe Cozorici, Emanoil Petruț, Sebastian Papaiani, Constantin Rauțki, Alexandru Repan, Clody Berthola, Ioana Bulcă, Tamara Crețulescu și mulți alții) , a urmărit cu acuratețe viața lui Ciprian Porumbescu, neeludând aspecte dure ale luptei politice a românilor din această parte de țară pentru libertate și emancipare națională, rezistență și luptă care i-au adus în conflict deschis și permanent cu autoritățile imperiale habsburgice. Tocmai aceste lucruri nu sunt deloc agreate de noii culturnici și politruci care diriguiesc soarta culturii, a învățământului (ca și a celorlalte domenii ale vieții publice) în România de azi. Așa cum, din manualele zise de „Istorie" utilizate în învățământul românesc de toate gradele, sunt eludate episoadele luptei românilor din teritoriile cotropite pentru drepturi și libertate - răscoale țărănești, revoluții, confruntări militare, politice, diplomatice - precum și represiunile ce au urmat - masacre, arestări, condamnări la ani grei de temniță, deportări, distrugeri de lăcașuri de cult ortodoxe, legiuri discriminatorii pentru români -, tot așa s-a „operat " și biografia lui Ciprian Porumbescu, epurându-se din film o parte lucrată cu multă migală și rigurozitate documentară, emoționantă , cizelată cu finețe: este vorba de reconstituirea magistrală a episodului arestării lui Ciprian Porumbescu, președinte al Societății „Arboroasa" (înființată în 1874 la Cernăuți de studenții români), sub acuzația de „înaltă trădare" , procesul , întemnițarea în închisoarea de la Cernăuți. Urmările detenției au fost catastrofale pentru sănătatea, pentru întreaga existență a tânărului revoluționar din Stupca, trecut la cele veșnice la vârsta de treizeci de ani.

De ce s-a decis și din ordinul cui s-a decis hăcuirea filmului lui Vitanidis făcut în 1972 ? De ce tocmai acest episod , cu mare greutate istorică-documentară, a fost dat la o parte? Cum se explică această opțiune a noilor politruci? Sensibilitățile cui trebuie să fie „ocrotite" ? Interesele cui trebuie să fie servite? Numai cine nu vrea, nu știe, sau se face că nu știe ce fel de politică practica Imperiul bicefal față de naționalitățile cotropite care, în fapt, alcătuiau majoritatea zdrobitoare a populației imperiului! Cine poate nega, și cu ce argumente, opresiunea politică, socială, culturală, religioasă, legislativă greu de imaginat, practicată de autoritățile austro-ungare împotriva românilor, polonilor, cehilor, slovacilor, sârbilor? Cine mai poate susține că sub ocupația habsburgică națiunile ar fi trăit într-o „perfectă armonie" ? Inevitabilă, destrămarea Imperiului s-a produs, ireversibil, în 1917-1918, iar Congresul de Pace de la Paris a legitimat-o

Ciprian Porumbescu a dat jertfa supremă - viața lui - în lupta pentru apărarea dreptului românilor la o viață liberă ! Și acum, după trecerea a 140 de ani de la moartea, în plină tinerețe creatoare, a acestui erou al neamului nostru, niște NIMENI decid că nu trebuie să se știe nimic despre ororile săvârșite de Imperiali împotriva românilor ținuți în apăsare ! Este o rușine fără de margini !

Oamenii aceștia care își arogă „dreptul" să intre cu bocancii în istoria rezistenței românești, să „aranjeze" fapte și evenimente după interese străine neamului nostru , să „reevalueze" biografii ale unor personalități care au contribuit esențial la înfăptuirea României Mari, oamenii aceștia ar trebui duși să vadă mormintele eroilor români din Cimitirul Central din Cernăuți - oraș unde a zăcut în închisoarea de drept comun Ciprian Porumbescu ispășind pedeapsa de „înaltă trădare"! Acolo, în acest cimitir există monumentul „Arboroasei" acoperit de buruieni și îngropat în gunoaie, acolo se află mormintele marilor luptători pentru Unirea Bucovinei cu România, morminte ale căror lespezi sunt ciopârțite cu dalta și ciocanul, ale căror inscripții sunt martelate și înlocuite cu nume străine, morminte profanate din care au fost scoase și aruncate sfintele rămășițe pământești ale martirilor români și s-au pus persoane străine, deecedate de puțină vreme! Acolo, unde în capela ortodoxă românească slujește un preot român răspopit ! Acolo, unde nu nexistă nici o lumânare, nici o candelă, nici o floare, nici o pomenire, nici o rugăciune ! Doar bălării , gunoaie care acoperă sfintele cripte ! Și noi ascundem - de ce oare ? - eroismul acestor luptători știuți și neștiuți !

De câte ori m-am dus la Cernăuți, la cimitir, cu lumânări, cu brațe de flori și le-am pus la căpătâiul morților noștri, atât cât am mai putut găsi, am creat supărări. Până într-o zi când mi s-a transmis, pe căi ocolite și mai puțin ocolite că vizitele mele acolo sunt „prea dese" și „neoportune" pentru relațiile dintre România și Ucraina !?! Și asta se întâmpla când Tratatul de bază dintre aceste țări se aplica în toată splendoarea spre „gloria" făuritorilor lui (Adrian Severin, Emil Constantinescu) și spre nenorocirea minorității române din Ucraina !

Unele filme (chiar și biografice) de trei parale găurite și denumite la TVR „filme de artă" sunt precedate de prezentări elogioase, de analize ale conținutului lor, de laude nemăsurate ! Acest film biografic românesc ce reprezintă o pagină de istorie a neamului nostru, film de o valoare istorică, culturală, cinematografică de excepție, nu numai că nu s-a bucurat de nici o prezentare, de o „aducere aminte" a acelor vremuri eroice prea puțin sau deloc cunoscute tineretului nostru care-și face cultura de pe Internet sau prin cluburile de noapte gen „Colectiv", prin piețe publice în miez de noapte la lumina lanternelor, acest film românesc vechi de aproape o jumătate de secol făcut sub cenzura comunistă, este „tăiat", „pe ici, pe colo, în părțile esențiale", de noua cenzură cucerită în Piața Universității în decembrie 1989 !

Mutilat astfel, filmul biografic „Ciprian Porumbescu" a rămas o povestioară romantică și melodramatică, cu un tânăr frumos, eminescian, visător, cam teribilist, îndrăgostit de o fată blondă cam naivă și cu un tată înțepenit în mentalități retrograde, cu peisaje bucolice, baluri elegante, petreceri studențești gălăgioase! Doar muzica lui Ciprian Purumbescu ce însoțește toată desfășurarea acțiunii mai poate aminti acelora care mai știu câte ceva despre acest personaj fabulos din Bucovina cotropită de Habsburgi, istoria dramatică a acelor vremuri. Filonul românismului, al dragostei pentru pământul strămoșesc, al sacrificiulșui suprem pentru un ideal sunt învăluite în ceață, greu de definit și de înțeles ! Păcat !

Dacă o asemenea mentalitate va domina și înfățișarea, de către televiziuni, a Centenarului Marii Uniri, ne vom acoperi de toată rușinea lumii ! Eroii îngropați la Mărășești, în cimitirele presărate pe tot întinsul pământului românesc vor plânge cu lacrimi de sânge neputința noastră, zbaterea fără de sfârșit a acelora dintre noi care vorbesc în pustiu, vor plânge soarta unui glorios popor adus de ei pe culmile împlinirii istorice și căzut în patima autodistrugerii, vor lăcrima pentru micimea noastră, pentru abandonarea marilor idealuri ale românismului, pentru trădarea intereselor naționale, pentru slugărnicia față de noii stăpâni care se cred așezați pentru totdeauna pe grumazul poporului român.

Așa că, „Dă, Doamne, bine !", Centenarul cu fasole și ciolan, primari cu coroane pe la monumente - că „dă bine" la presă și televiziune, „Perinița" și „Noi suntem Români !" ceva artficii și „Nouă să ne fie bine !", restul - „Ce-o vrea Dumnezeu."...

Se vorbește prin piață, pe la colțuri, de... răzbunarea Împușcatului... Ce-o mai fi și asta ?

footer