Revista Art-emis
Fenomene normale PDF Imprimare Email
Col. (r) Marin Neac?u   
Duminică, 30 Iulie 2017 11:16

M.Neac;u-Fenomene normaleCanalele media ne prezint? zilnic sub titlul de breaking-news accidente, incidente, crime, minciuni politice, promisiuni electorale, ?epe ?i tunuri financiare, ca ?i cum ar prezenta o inven?ie revolu?ionar? sau un nou medicament care vindec? toate bolile. Unele o fac cu atâta pasiune, insisten?? ?i bucurie, încât ai zice c? ?tiristele au orgasm multiplu în timpul acesta. România a devenit noul El Dorado al tuturor celor care vor s? se c?p?tuiasc? pe seama adormitului român, fie ei escroci continentali prezenta?i drept mari investitori, pedofili veni?i cu „ ajutoare", devia?i sexuali prezenta?i drept minoritari oprima?i, sau terori?ti prezenta?i drept refugia?i, sub acoperirea unor principii ale democra?iei prost aplicate dar bine dirijate.

Puterea obi?nuin?ei

Acum doi ani, când Europa vâjâia sub impulsul „refugia?ilor" care înduio?au inimile de la Bruxelles, Marele Mut promitea românilor c? România nu va primi mai mult de 1700 de suflete dar uite c? a?a încet, pe ne?tiute, Marea Europ? a ridicat ?i impus, iar Marele Mut acceptat ?i ascuns, o nou? cot?, de 4180 de poten?iali terori?ti. Atât a considerat doamna Merkel c? este suficient pentru a teroriza România ?i a-i determina pe români s? î?i p?r?seasc? vetrele cât mai rapid, dar nu este exclus ca num?rul s? se umfle, pentru c? ?i refugia?ii se gr?besc. România trebuie s? devin? cât mai repede casa altora. Românii nu doar s-au obi?nuit, dar au devenit deja dezinteresa?i de acest subiect ?i nici m?car nu mai clipesc când aud de refugia?i, moschei, înarmare, terori?ti, la o adic? pleac?, ce mare lucru ? Cred c? la aceast? or?, una din 10 din familiile de români are pe cineva „dincolo" ?i în caz de nevoie oamenii au de ce se ag??a. Pe vremuri, în caz de restri?te existau mun?ii, p?durile, pe?terile, acum, vom vedea mai jos de ce, nici astea nu mai sunt, au r?mas ca ultim? salvare „cei de dincolo".

Vie?i cump?rate

Dac? vorbim de accidente ?i incidente nu putem omite accidentele ?i incidentele profesionale. Trei militari mor într-un accident de ma?in? din cauza lipsei pieselor de schimb. Ce face conducerea ministerului? Îi avanseaz? post mortem, îi face eroi, face poze cu trupurile cadavrelor celor deceda?i, vorbesc despre dotare, „patrio?i„ ?i gata, a marcat momentul nimic nu se schimb? totul se acoper?. Nimeni nu spune c? pensia de urma? a copiilor celor omorâ?i de o clas? politic? ?i un sistem corupte, este mai mic? decât „ajutorul" acordat viitorilor terori?ti.

În M.I., un poli?ist este omorât de un om f?r? cas?, dar „cu ma?in?". Ocazie excelent? pentru sindicali?ti s? mai ini?ieze ni?te proteste, pentru doamna ministru s? mai ias? pe sticl? ?i pentru unii colegi s? se acopere de ridicol. Am auzit un poli?ist, probabil de pe la minister, spunând c? durerea, suferin?a cea mai mare a fost pentru colegii din M.I. ?i apoi pentru familie. Omule, e?ti dus, nici secretarii de partid nu spuneau a?a ceva. Ce fac primul ministru ?i ministrul de interne? Promit cre?teri salariale. De ce ? P?i ?tiu ei ca orice proteste, oriunde, - în România - încep ?i se termin? cu bani. Totul poate fi cump?rat, ?i con?tiin?ele ?i protestele ?i vie?ile. Ei deocamdat? dau promisiuni, banii mai târziu, trebuie îndeplinite formele legale, procedurile standard. Ne-am obi?nuit ?i cu astea.

Râul, ramul...

Nici natura nu ne las?, ?i ea d? ap? la moar? ?tiristelor care vibreaz? intern la catastrofe ?i nenorociri. În ultimul timp, în zone diferite sau acelea?i loca?ii dar la ore diferite, vremea trece de la canicul? la grindin?, de la incendii de vegeta?ii la inunda?ii, de parc? cineva acolo sus se joac? cu noi ?i vrea s? vad? cum reac?ion?m. P?i cum s? reac?ion?m? Cu indiferen??. Pe lâng? sistemele HAARP, noi, cei tr?itori sau târâtori pe aceste meleaguri am acceptat cu aceea?i indiferen?? t?ierea p?durilor, extrac?ia aurului cu cianuri, scoaterea ?i?eiului ?i a gazelor prin metoda fractur?rii hidraulice ceea ce înseamn? distrugerea, otr?virea rezervei strategice de ap?, practic am aprobat con?tient sau incon?tient distrugerea singurelor ?anse de a supravie?ui. Pe vremuri, un mare vis?tor Cel Mai Mare Vis?tor al ??rii, spune ceva de râul-ramul, care ne sunt prieteni numai nou?. Asta era poate atunci dar în ultimii 28 de ani noi am devenit cel mai mare du?man al celui mai bun prieten, pentru c? am acceptat ca toate astea s? se întâmple. Iar acum ne mir?m c? ne lovesc în 5 minute ?i soarele ?i grindina. Dar nu to?i ne mir?m.

O f?tuc? de la un post de televiziune, nu mai ?tiu care, spunea ca aceste fenomene sunt obi?nuite. Era s? sparg televizorul când am auzit, dar foarte repede mi-am dat seama c? poate avea dreptate. Ea s?raca vorbe?te prin prisma celor tr?ite de când a f?cut ochi ?i a început s? or?c?ie pe la tv. De unde s? ?tie ea cum era vremea acum 50 de ani, ce înseamn? clim? temperat continental?, topirea ghe?arilor, înc?lzirea global?, distrugerea stratului de ozon, sau ce spunea Topor despre vreme? Chiar ?i eu vorbesc prin prisma celor 60 de ani de pe care i-am tr?it de când am beh?it prima oar?. De unde s? ?tiu eu c? D?buleniul nu a fost cândva un vârf de munte, iar Bucegii un fund de mare?

?i atunci de ce m? mir? c? românii, tineretul nu mai acord? nici o aten?ie acestor fenomene care au devenit „normale"? Furtul crimele, corup?ia, tornadele, incendiile, inunda?iile, minciunile, nu mai impresioneaz?, de?i toat? lumea st? cu ochii beli?i la astfel de ?tiri, dar numai ca s? comenteze ?i s? vad? ce mai face capra vecinului. Când vine vorba de propria piele to?i sunt convin?i c? lor nu li se poate întâmpla nimic r?u, sau î?i spun c? la nevoie, „dac? se împut treburile" vor pleca. Probabil c? fiecare a zecea familie din România are pe cineva plecat „dincolo" ?i aia e ultima sc?pare la nevoie.

România nu mai e pentru neadapta?i ca mine, pentru oameni care ?tiu cum erau odat? lucrurile, clima, normalitatea, viitorul apar?ine celor care trec cu u?urin?? peste aceste schimb?ri, care s-au obi?nuit cu ele, care le accept? f?r? s? se streseze, pentru care râul, ramul nu mai reprezint? nimic, pentru c? la ?coal? nu se mai spune nimic despre vis?tori. Starea de normalitate este ca moda, se schimb?, iar societatea de consum face totul pentru a ne obi?nui cu noua normalitate.

footer