Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Iftimie Nesfantu   
Duminică, 05 Iunie 2011 22:56
mitropolit - Valeriu Anania„(...) Hai, suflete, pe calea ta īntreag?,/ Ia-?i pāine ?i icoan? īn desag?,/ ?i-om r?t?ci a?a, pribegi,/ Ceasuri īntregi ?i ani īntregi,/ Uda?i de ploi, usca?i de vānt,/ ?i ne-om opri lāng?-un mormānt/ ?i-om scormoni cu ghearele prin glod/ S? dezghioc?m o inim? de voievod/ ?i s? vedem de-ntrānsa s-a ascuns/ Cel neajuns,/ Cel nep?truns..." (Miezonoptica, 1955, toamna)semnatura Anania

Scrie Valeriu Anania, īn Rotonda plopilor aprin?i, publicat? īn 1983, la Cartea Romāneasc?, Bucure?ti, īn paginile dedicate lui Vasile Voiculescu: „Īn cele dou? volume de proz? – ap?rute tot postum – lipsesc povestiri de o mare frumuse?e ?i originalitate, printre care Schitul de cear?, Bleste¬mul smochinului ?i altele. Opera lui Voiculescu īnc? ī?i a?teapt? marele editor." Cele dou? povestiri nu sunt citate īntāmpl?tor. Roxana Sorescu, cea care a īngrijit edi?ia V. Voiculescu: Proza, Editura Nemira & Co, 2006, ob¬serva īn Postfa??: „Textul programatic – pentru V. Voiculescu, nota noastr? – scris tārziu, dar respectat de-a lungul īntregii vie?i, este Māntuirea smo¬chi¬nului..." Cāt prive?te Schitul de cear?, scris? la maturitate, īntre anii 1952-1954, aceasta se pare c? devine program de via?? ?i ?el pentru Valeriu Ana¬nia. Scriitor, pe de o parte, ?i, pe de alta, ierodiacon, arhimandrit, arhiepis¬cop ?i mitropolit īn cele din urm?, el exprim?, īn tot ce a īnf?ptuit pentru lim¬ba romān? ?i pentru Biserica Ortodox?, metamorfozele suflete?ti ale Profi¬rei, personaj arhetipal. Īntr-o situa?ie limit? – prisaca ei fusese „lovit? de o r?s¬meri?? ce r?sturnase firea ?i rānduielile" cele dintāi – Profira, īndemnat? de vr?jitoare, intr? īn altar – zon? interzis?! – pentru a lua īmp?rt??ania din po¬tir, īn gur?(!), scuipānd-o apoi, pic?tur? cu pic?tur?, asupra ?tiubeielor bol¬nave, readucānd prisaca – lumea ei – la normalitate. Greu de spus ce anu¬me l-a fascinat pe tān?rul monah Bartolomeu īn povestirea lui Vasile Voicules¬cu, ce re¬zonan?e a g?sit parabola īn sufletul s?u. Profira se iden¬ti¬ficase cu pri¬saca, pān? a¬colo īncāt bole?ni?a ciudat? a albinelor se reg?se?te īn a-cea c?¬dere a ei īn tulburare ?i boal?. Īn forme originale, str?mutat? īn spa?iul c?u¬t?rilor proprii, reg?sim tema identific?rii trupului social cu cel uman ?i īn cre¬a?ia lui Valeriu Anania. Apare īn Istorii agrippine (1976, Edi¬tura Cartea Ro-māneasc?), se ramific? ?i se nuan?eaz? īn romanul Str?inii din Kipukua (1979, Editura Cartea Ro¬māneasc?). Poate c?, chi¬nuit suflete?te de r?zmeri?a ?i dihonia p?truns? īn ?ar?, odat? cu instalarea „guvernului comunist", Valeriu Anania a citit īn acea nara?iune a lui Voiculescu parabola unei lumi īn de¬riv?. Ideea c? singura salvare mai r?māne doar credin?a, autentic?, profun¬d?, chiar dincolo de canoanele impuse de mesagerii ei, supu?i gre?elii, s-a con¬topit, probabil, cu propriile sale op?iuni. Intrase de bun? voie ?i nesilit de ni¬meni, īnc? de la 20 de ani, īn cinul monahal. De altfel, va c?uta toat? via?a, mai explicit dup? 1993, ca Arhiepiscop, s? restabileasc? leg?turile īntre Cultu¬¬r? ?i Biseric?, īns?n?to?ind prin cuvāntul rostit – cu gura! – īn amvon, ?i prin cuvāntul scris, d?ruit semenilor, o lume ce p?rea iremediabil distrus?. Ast¬fel īncāt s? poat? spune, īnainte de a fi īnsc?unat Mitropolit – ?i īn intervi¬ul pe care-l public?m acum – „Cred īn puternicia neamului romānesc, Dum¬nezeu e deasupra ?i nu ne las?. Am slujit Biserica lui Iisus Hristos, ?i Neamul Romānesc l-am slujit... Mai exact, pe de o parte, am slujit Bise¬rica lui Iisus Hristos ?i, pe de alt? parte, am slujit Limba Romān?."
Traducānd pre limba lui Vasile Voiculescu, ?i-a slujit Prisaca.

coperta - Schitul de cearaEra īn martie 2006, cu o zi īnainte de marea s?rb?toare din sānul Biseri¬cii Ortodoxe Romāne, cānd Īnalt Prea Sfin?itul Arhiepiscop Bartolomeu Ana¬nia urma s? devin? Mitropolit. Clujul era īntr-o adev?rat? fierbere. Nu ?tiu ce anume m-a determinat ca tocmai īn acea zi atāt de important? ?i atāt de plin? s? solicit un interviu. Poate gāndul nem?rturisit c? īn atari momente, cānd īnc?rc?tura emo?ional? dep??e?te cotele obi?nuite, o persona¬¬litate se poate dezv?lui mai u?or. Via?a p?rintelui Anania a fost mai degra¬b? o suit? de situa?ii limit?; sau cum s-ar numi īn fizica modern?, „puncte no¬dale". Oricare dintre ele ar putea s? rezume ?i s? exprime īn acela?i timp un destin, o via?? tr?it? sub semnul credin?ei īn Dumnezeu. Nu ?tiu nici ce anume l-a determinat īn acea zi pe Īnalt Prea Sfin?itul Bar¬tolomeu s? accepte un interviu propus pe nea?teptate, īntr-un moment īn ca¬re era asaltat de fel ?i fel de solicit?ri. Nu era locul ?i nu era nici momentul unor confesiuni legate de crea?ia scriitorului ?i cu atāt mai pu?in de univer¬sul gānditorului ortodox care a l?sat – prin tot ce a publicat – semnele unor fr?mānt?ri l?untrice de o sinceritate dezarmant?. Recitisem de curānd Ro¬tonda plopilor aprin?i, z?bovind īndelung asupra paginilor referitoare la „īn¬tālnirea" cu Vasile Voiculescu. Mi se p?rea c? v?d īn ele mai mult decāt ar fi putut developa vreodat? vreun interviu sau orice alt fel de dialog. Marcat de acel text, g?seam propriul demers lipsit de motiva?ie ?i dac? m-ar fi īn¬trebat atunci ce anume doresc, n-a? fi ?tiu ce s? r?spund. Undeva, īn adāncu¬rile proprii (nu neap?rat lucide) se aflau cu siguran?? argumente care s? con¬trabalanseze īndoielile. M? aflam acolo, īn anticamera Īnalt Prea Sfin?itu¬lui, insistam pentru acel interviu, eram convins c? īl voi ob?ine. Cu atāt mai mult cu cāt nu f?cusem apel la nici un personaj influent din apropierea īn¬c?, īn acea zi, arhiepiscopului Clujului, Vadului ?i Feleacului. ?inuta mea, totalmente atipic?, neobi?nuit?, ce putea trimite cu gāndul mai degrab? c?tre un pelerin abia coborāt de pe drumuri de munte, nu m? f?cea mai conving?tor. Cu mare greutate a? fi putut convinge pe cineva c? sunt jurnalist. Īmi a¬duc aminte c? pe fa?a „?efului de cabinet" – p?rintele secretar Bogdan Ivanov – a ap?rut un zāmbet īng?duitor īn clipa cānd am spus ce anume doresc...

Īn acel curaj al meu se afla totu?i ?i o anumit? miz?: īncepānd din 7 februarie 1993, cānd arhimandritul Bartolomeu Anania a fost instalat arhiereu īn Catedrala Arhiepiscopal? din Cluj-Napoca, izbutise s? imprime activit??ii pas¬torale un dinamism f?r? precedent, militānd, mai ales, pentru refacerea le¬g?turilor, atāt de necesare, īntre Cultur? ?i Biseric?... Nu sunt prea mul?i cei care s? fi īn?eles rosturile unui atare demers. Tot mai rar po?i g?si spirite a¬le¬se, responsabile, motivate s? adune, īn propria lor devenire ?i īn oper?, atari „date structurale", asumāndu-?i necondi?ionat rolul de liant, de „t?m?du¬itor" al unei lumi bolnave. E greu s? vezi limpede dincolo de propriul uni¬vers. Cāt despre afirma?ia, laconic?, citat? din Rotonda plopilor aprin?i – „Ope¬ra lui Voiculescu īnc? ī?i a?teapt? marele editor" – nu se referea, du¬p? mine, doar la Voiculescu. Era un diagnostic. Prin acel gānd, aparent sim¬plu, se sugera o pr?pastie, o ruptur? adāncit? vreme īndelungat?. Sunt īn¬c? numero?i creatori romāni a c?ror oper? ī?i a?teapt? „editorii". C? dac? ope¬ra scris? nu ajunge la cititori, atunci la ce bun?! Ce rost a mai avut truda scriitorului? E ca ?i drumul care nu se termin? īntr-o m?n?stire. De altfel, ?i īn interviul pe care īl public?m acum, desf??urat sub presiunea timpului, Valeriu Anania nu uit? s? citeze editorii care l-au ajutat, mai ales īnainte de '89, care au izbutit s? īnfrāng? cenzura ?i s?-i publice opera. ?i cānd spune „edi¬tor", pare a se referi la spirite alese, c?rturari, care pot ?i au datoria s? mij¬loceasc? reīntregirea unui organism, a unui neam, din care ?i ei fac parte. A?a cum Profira, personajul din Schitul de cear?, ?i-a dep??it condi?ia pentru a vindeca prisaca bolnav?. Era universul ei; dac? prisaca se pierdea, ea īn¬s??i s-ar fi pierdut.

Eram īn anticamer?, ?eful de cabinet se uita nedumerit la ?inuta mea, s?r?c?cioas?, nepotrivit? momentului ?i locului.
- Sunte?i ziarist...?!
Eram īns? imun, alte gānduri ?i st?ri m? fr?māntau. Fragmente īntregi din Schitul de cear? – imagini de co?mar, atāt de familiare, care se reg?sesc īn lumea romāneasc? ?i īnainte de 1989, ?i acum – se perindau īn mintea mea.
„(...) Din gāng?niile blānde ?i cumin?i de odinioar? ajunseser? acum ni?¬te mu?te hoa?e, lene?e ?i neru?inate, numai bāzāit f?r? nici o treab?. Nu le mai p?sa de puiet, ci se īmbuibau ele de miere. Uitaser? de roit ?i l?sau s? se īnmul?easc? mi?una trāntorilor. Īn schimb, ī?i asasinau reginele. Astfel se pierdu nefolosit? toat? prim?vara īntr-o īnv?lm??eal?, o dihonie ?i o nebu¬nie care aduser? s?r?cia ?i ruina pris?cii.
Dar n-a fost de ajuns atāt. Curānd, s-a pornit printre ele o bole?ni??. Al¬¬binele, toropite, nu mai puteau zbura. Slabe, sfrijite, cu aripile ofilite ca ni?¬te frunzuli?e zburlite de brum?, ele tānd?leau pe acoperi?urile uleielor, de unde c?deau jos, moarte. Profira le aduna cu m?tura ?i le ardea īn foc, cum o īnv??aser? oamenii, ca s? st?vileasc? molima. Nici roini?a īnflorit?, nici isopul amestecat cu indru?aim ?i busuioc īnmuiat īn aiasm? n-a fost de fo¬los. ?i un miros ca de hoit īmpu?it īncepu s? duhneasc? din ?tiubeiele ciumate."
?i aud atunci, ca prin vis, vocea p?rintelui secretar:
- V? rug?m s? a?tepta?i, o s?-l īntreb?m pe Īnalt Prea Sfin?itul dac? poa¬te s? v? primeasc?...

V. AnaniaDup? cāteva ezit?ri, ?i dup? ce a expediat celor din preajm? sarcini urgen¬te, IPS Anania, mi-a spus, u?or gr?bit:
- Preg?ti?i reportofonul, r?spund la īntreb?ri...
- Īnalt Prea Sfin?ite, cā?i ani ave?i?
- 85 īmplini?i, b?tu?i pe muchie...
- ?i cāte c?r?i?...
- Nu le mai ?tiu num?rul..., nu le-am num?rat...
- ?i fapte bune?
- Acelea-s mai pu?ine, rele sunt destule...
- 85 de ani īmplini?i...
- Da, acum, de curānd, pe 18 martie... M-am n?scut īn 1921, īn comuna Gl?vile din jude?ul Vālcea; asta a?i vrut s? īntreba?i, nu?!...
- Da, adic? nu... V-a?i n?scut la Gl?vile sau v-a?i n?scut la m?n?stirea An¬tim, atunci cānd a?i intrat īn monahism...? Sau atunci cānd a?i fost condam¬nat la 25 de ani de munc? silnic? ?i īnchis...?
Interlocutorul meu pare u?or derutat. Expediaz? īns? īntrebarea, cu o re¬plic? nea?teptat?.
- Nu avem timp pentru o asemenea discu?ie...
- Reformulez atunci. Cum se explic? num?rul mare de m?n?stiri din Mol¬dova ?i din Vālcea?
- Evlavia poporului le-a creat... ?i īn Transilvania ar fi trebuit s? fie dac? nu le-ar fi distrus al?ii. Acum Ardealul ī?i cheam? m?n?stirile īnapoi. ?i a?a se face c? dac? eu, īn urm? cu 13 ani, am g?sit o singur? m?n?stire, cele¬bra Nicula, acum am, īn eparhia pe care o p?storesc, 22 de m?n?stiri ?i un schit.
- Privind īnapoi, cum vede?i propriul drum, īncerc?rile traversate?
- A fost o perioad? grea, cel pu?in īn experien?a mea; mi-a dat Dumnezeu de toate, ?i bucurii cāt ?i necazuri, am traversat mai multe condamn?ri po¬litice, cele mai grele au fost nu cele petrecute īn īnchisoare cāt s?pt?mānile ?i lunile petrecute pe mun?i; a fi fugar, h?ituit de Securitate, este mult mai greu decāt de a fi īn īnchisoare... Īntotdeauna cānd e?ti fugar trebuie s? te ad?¬poste?ti undeva ?i s? m?nānci de undeva...?i dac? Securitatea afla de unde¬va c? ai fost g?zduit, gazda era arestat? ?i pedepsit? ca ?i f?pta?ul propriu-zis. Dar, īnc? o dat?, v? spun, eu am mul?umit lui Dumnezeu pentru toate cā¬te mi-a dat...
- Cāte arest?ri au fost?
- Nu le mai ?tiu, a curs vreme de-atunci; dar am tr?it ciud??enia c? dac? tre¬cea un an ?i nu eram arestat mi se p?rea c? ceva e īn neregul? cu mine, cu via¬?a mea... Au fost mai multe, de scurt? durat?, am avut ?i o condamnare de ?a¬se luni, toate politice, bineīn?eles, ?i apoi a fost marele proces ?i marea con¬damnare din 1958, cānd am fost judecat ?i condamnat la 25 de ani munc? silnic?...
Era celebrul articol 209, Cod Penal, „crim? de uneltire contra ordinii so¬ciale" - īn asta intra totul, de la un banc nevinovat, pe care l-ai spus unei cu¬no?tin?e, pān? la insurec?ia armat?...
- ?i dv, cu ce-a?i p?c?tuit īmpotriva ordinii sociale?
- Cu de toate, cred... Rāde... ?i a?a se face c? am executat din acei 25 de ani, ?ase ani ?i cāteva luni, pān? la 1 august 1964, cānd s-a dat decret gene¬ral de gra?iere pentru to?i de?inu?ii politici... Am fost īnchis atunci la Jilava, la Pite?ti ?i la Aiud..
- Unde era?i īn 1958, cānd v-au arestat iar??i?
- Eram la Patriarhie, eu sunt c?lug?r de la vārsta de 20 de ani...
- ?i cum se face c? v-a?i ales calea monahal??
- Asta e o īntrebare la care n-am r?spuns niciodat?. Nu ?tiu, poate c? Dum¬nezeu a rānduit-o...
- A fost o īntāmplare, un concurs de īmprejur?ri...?
- Nu pot s? explic, Dumnezeu a rānduit, nu a fost nimic premeditat, nu am avut motive cu totul speciale... Dar m-am pomenit īntr-o m?n?stire ?i am so¬cotit c? de la Dumnezeu a fost asta...
- ?i care a fost m?n?stirea unde a?i intrat īn monahism?
- La 2 februarie 1942, la m?n?stirea Antim, din Bucure?ti; la 15 februarie, īn acela?i an, am fost hirotonit ierodiacon. Nici n-am stat mult la Antim, era o m?n?stire atipic?, fiind ?i īn mijlocul Capitalei... M-am retras, ca ierodia¬con, la m?n?stirea Polovragi, īn Gorj, unde mi-am cā?tigat un echilibru su¬fletesc pentru restul vie?ii. Tot īn acea perioad? am fost ?i la m?n?stirea Baia de Arie?...
- Era o perioad? extrem de tulbure; cine va īndrumat?
- ?i sufletul meu era la fel de tulbure ca ?i vremurile... Dumnezeu mi-a scos īns? īn cale oameni de spirit. Īn '42, prim?vara, l-am cunoscut pe Tudor Ar¬ghezi, de care voi r?māne apropiat un sfert de veac; am dat tot atunci ?i cursurile de diferen?? la liceele „Dimitrie Cantemir" ?i „Mihai Viteazul" din Bu¬cure?ti; īn paralel, urmam studii superioare de Teologie, mai īntāi la Bucu¬re?ti, apoi la Cluj ?i Sibiu; īn vara anului urm?tor, 1943, l-am cunoscut, la Sibiu, pe Victor Papilian... Confruntarea cu ?elurile ideale ale cinului monahal m? aduseser? la concluzia c? nu am voca?ie filocalic? ?i nu voi ajunge ni¬ciodat? s? cuceresc acea suprem? libertate f?g?duit? de c?r?i. F?ceam īns? literatur?... Erau ani de r?zboi, f?cusem o tentativ? s? merg ca brancardier vo¬luntar, dar nu m? luase nimeni īn serios... ?i mi s-a n?z?rit atunci c? a? pu¬tea s? m? fac medic, medic f?r? de argin?i... Fusesem īns? un elev mediocru la ?tiin?ele exacte, apoi m? cople?ea teama c? practicarea medicinei m-ar īn¬dep?rta de harul condeiului; īnc? nu ?tiam pe atunci c? Voiculescu era me¬dic la baz?. A?a c? m-am hot?rāt s?-l caut pe Victor Papilian ?i s?-i cer un sfat. Citisem doar Sufletul lui Faust, dar urm?ream cu regularitate tot ce publica īn Gāndirea. Era sigur c? de?ine un secret, care-i permite s? fie ?i savant al ?tiin?elor exacte, ?i medic ?i scriitor. Clujul era sub ocupa?ie – da, Clu¬jul din care descindea cel pe care eu īl luasem ca model! – Universitatea Da¬ciei Superioare era īn refugiu la Sibiu... Am povestit lucrurile astea īn Rotonda plopilor aprin?i...
- La m?n?stirea Antim, a?i prins ?i perioada „Rugului aprins"...?
- Asta a fost mai tārziu, eram bibliotecar la Patriarhie cānd se amplifica acea mi?care spiritual?, eu n-am f?cut parte din ea, ?tiam īns? de acele c?ut?ri, eram coleg de camer? cu Andrei Scrima, ?i prin Andrei Scrima am cunos¬cut mi?carea; pe de alt? parte, aveam rela?ii personale directe cu ceilal?i re¬prezentan?i, cu p?rintele Daniil Sandu Tudor, cu p?rintele Sofian, cu Al. Mi¬ronescu, cu Vasile Voiculescu; dar nu am participat propriu-zis la ?edin?ele Rugului aprins...
- Ce fel de mi?care era aceasta? Cultural?...?
- Nu, nu... Era eminamente o mi?care spiritual?, duhovniceasc?; n-a? īn¬dr?zni s?-i spun mistic?, dar oricum filocalic?: rug?ciune, medita?ii, conferin¬?e pe teme biserice?ti... Era rezervat? unei elite intelectuale, n-a fost o mi?¬care de mas?, a?a cum a fost de pild? mi?carea creat? de p?rintele Arsenie Boca...
- L-a?i cunoscut pe p?rintele Arsenie Boca?
- Da, sigur; era un om fascinant, ni?te ochi extraordinari, alba?tri, p?trunz?tori, aproape hipnotici. Era un īn?elept, vorbea frumos, convertea foarte repede pe cei care īl cuno?teau c?tre via?a de m?n?stire ?i chiar la credin??. ?i avea o imens?, imens? popularitate... Eram īnc? īn Gorj, la m?n?stirea Polovragi, cānd oamenii locului vorbeau curent despre el, ori treceau muntele ?i f?ceau pelerinaj la m?n?stirea Sāmb?ta numai ca s?-l vad? ori s?-l ascul¬te ?i s? ia binecuvāntare de la el. Via?a lui a fost ceva mai obscur? īn prima parte, a fost persecutat ?i a tr?it din pictur?...
- Dup? retragerea de la Polovragi, care a fost traseul dv?
- Dup? Polovragi, a urmat vremea studen?iei; eram, concomitent, student la Teologie, la Medicin? ?i la Conservatorul de Muzic?... Frecventam atunci cenaclul literar al lui Victor Papilian, reactivat – dup? īntoarcerea din pribegie a Universit??ii clujene – īn casa protopopului ortodox Florea Mure?anu; tot atunci l-am cunoscut pe dramaturgul Ion Luca, de care voi r?māne apropiat. Au trecut anii aceia, '44, '45, '46, grei, īncālci?i; īn '46 eram student la Cluj, ?i īn acest timp a fost reīnfiin?at Cercul Studen?esc „Petru Maior", īnfiin?at de genera?ia lui Octavian Goga la Budapesta, noi l-am reīnfiin?at la Cluj, s-au f?cut alegeri democratice prin vot secret, am fost ales pre?edin¬tele anului II, Medicin?... ?i-atunci, prin mai 1946, sfār?it de mai, s-au pe¬trecut celebrele atacuri ale ?ovinilor asupra statuii lui Avram Iancu, ceea ce a declan?at greva academic?, pe care am condus-o īn calitate de pre?edinte delegat al īntregului Centru studen?esc, vreme de trei s?pt?māni, grev? antirevizionist? ?i cu o tent? profund anticomunist?. Era perioada cānd liderii comuni?ti se īnsc?unau īn posturile cheie din Romānia: Prefectur?, Prim?rie, Po-li?ie, Finan?e... Asta a dus la exmatricularea mea ilegal? din Universitate ?i apoi un ?ir īntreg de arest?ri, atunci a fost vremea cānd dac? nu se producea o arestare īntr-un an, mi se pare c? ceva nu e īn ordine cu via?a mea... Am fost expulzat din Cluj, am īncercat de cāteva ori s? reiau studiile, dar, a tre¬ia oar? am fost expulzat din Cluj ?i escortat de jandarmi, mai īntāi la Apa¬hi¬da, ?i apoi, din post īn post, pān? la Topli?a, pe jos, bineīn?eles. Pe urm?, am r?mas la m?n?stirea ortodox? din Topli?a...
- Ce fel de comuni?ti erau īn acei ani? Ru?i? Bol?evici? Romāni?
- Nu, eu am avut de-a face mai mult cu Siguran?a, care atunci se metamor¬foza īn Securitate... ?i cu Jandarmeria, bineīn?eles, prins? ?i ea de prefaceri... Comuni?tii erau la īnceput, abia se īnsc?unau, dar prindeau putere, aveau īn spate Uniunea Sovietic?... Īn orice caz, la Cluj, īn mediul universitar vorbesc, cānd eram pre?edintele Cercul Studen?esc „Petru Maior", nu erau mai mult de 10-15, ?i atāt de timizi, īncāt dac? doreau s? ?in? o ?edin?? īn cl?direa Universit??ii, veneau la mine ca s? le dau aprobare.
- Revin la īntrebarea central? a interviului: cum se vedea de pe traseul dv evolu?ia neamului romānesc?
- Pentru ca s? v? dau un r?spuns ar fi trebuit s? am minte ?i experien?? de om politic, pe care eu nu am avut-o. Eu am fost toat? via?a om de amvon, om de tribun?, ?i la nevoie de baricad?... Nu m? pricep la politica de culise, n-am acest talent, nu am aceast? educa?ie...
- ?i totu?i c?rturarii, scriitorii, cum sunte?i ?i dv, v?d altfel lucrurile, v?d dincolo de orizontul accesibil oamenilor obi?nui?i, au alte repere... De pe culoarul pe care v-a?i angajat, cum se vede acest drum al Romāniei...?
- Nu pot s? v?d decāt ceea ce are leg?tur? direct? cu experien?a mea...
– Asta viza ?i īntrebarea...
-...

- La Topli?a, ce s-a īntāmplat?
- Acolo am avut domiciliu obligatoriu, cu regim sever, de dou? ori pe zi trebuia s? m? prezint la Siguran?? sau Securitate, ce era, ca s? semnez condica la ore fixe, pān? cānd m-am s?turat ?i dup? Cr?ciun m-am dus la m?n?stirea Govora, ?i de acolo am fost iar r?t?citor prin mun?i, pribeag, am mers din¬tr-un loc īn altul, pān? cānd, īn 1948, toamna, la m?n?stirea Bistri?a, din Vāl¬cea, m-a descoperit patriarhul Iustinian Marina... ?i mi-a spus: „Vii cu mi¬ne, am nevoie de colaboratori destoinici... „Dar s? ?ti?i pe cine chema?i...", ?i i-am spus biografia, pe scurt. „Bine. Vii la mine..."
- Drumurile dv s-au īntālnit īn acei ani – 1946, 1947, 1948 – cu cei care f?ceau parte din Rezisten???
- Nu. ?tiam de existen?a lor, dar nu am avut nici o leg?tur? cu ei. ?tiam des¬pre fra?ii Arsenescu, ?tiam de cei ce se aflau īn Mun?ii Vrancei...
- ?i informa?iile astea de unde le avea?i?!
Rāde, destins parc? de īntrebarea, naiv?.
- Aveam prieteni, cunoscu?i...
- A?i mai avut necazuri dup? ce-a?i mers la Patriarhie?
- A fost ?i acolo o arestare īn prim?vara lui 1949, de scurt? durat?, pentru ca arestarea cea mare s? vin? īn 1958...
dr. Nesfantu IftimieSpre deosebire de perioada interbelic? sau chiar de anii tulburi din timpul celui de-al doilea r?zboi cānd tinerii – inclusiv interlocutorul nostru – ī?i pu¬teau dezvolta liber aptitudinile, nu-i īmpiedica nimeni s? frecventeze īn pa¬ralel Teologia sau Medicina ori s?-?i dezvolte pasiunea pentru literatur? ?i s? publice īn revistele vremii, cānd preocup?rile interdisciplinare erau chiar īn¬curajate, trecerea īn deceniul 1950-1960 este īnso?it? de o muta?ie.
Se simte ?i īn povestea de via?? a celui ce avea s? devin? peste ani Arhiepiscop al Clu¬jului, Vadului ?i Feleacului, ?i apoi, īn 2006 – īn ziua urm?toare celei cānd a avut loc interviul – Mitropolit al Clujului, Albei, Cri?anei ?i Maramu¬re?ului ?i Gramatei Patriarhale, ?i chiar īn reac?iile emo?ionale la unele īn¬treb?ri. Noul regim instaurat dup? 1950 a adus ?i zidurile. La vedere erau doar cele ale īnchisorilor.
H?ituirea unor intelectuali ?i oameni politici, teama, insinuat? treptat, b?nuielile, oameni care nu se mai īntorceau niciodat? sau al?ii deveni?i legume din cauza tratamentelor inumane insinuaser? treptat noi ?i noi bariere. Alte ziduri, nev?zute, oculte adesea. Cei din cinul monahal erau īmpiedica?i s? vin? īn contact cu lumea literar?, studen?ii de la Medi¬cin? nu mai puteau s? frecventeze ?i alte facult??i, la fel cum nici ceilal?i nu aveau cum s? se īmp?rt??easc? din cuno?tin?ele ?i pasiunea unor vizionari. Marile spirite ale culturii romāne era marginalizate, c?r?ile lor scoase din circula?ie, oameni de seam? arunca?i īn īnchisori.
Interlocutorul meu p?rea īns? contrariat de īntreb?rile adresate. ?i avea ?i de ce. La prima vedere, īntreb?rile vizau zone īndeob?te cunoscute, r?spun¬¬suri publicate chiar. Puteam l?sa impresia c? nu i-am citit c?r?ile ?i nu cu¬nosc mai nimic din traseul parcurs.
Sigur, dincolo de dorin?a de a p?stra dialogul īn limitele normalit??ii, m? interesa mai pu?in dac? fac sau nu o impresie bun?, ori dac? r?spund orizontului de a?tept?ri.
C?utam īns?, insesizabile aproape, schimb?rile de atitu¬dine īn raport cu diferite perioade. Condi?iile sociale ?i politice din anii 1938-1946 nu se mai reg?seau īn deceniul urm?tor, ?i nici cele din anii 1950-1958, mai departe de momentul 1960. Iar asta schimbase pe undeva ?i com¬portamentul, atitudinile, zonele de c?utare ale celor de atunci. Scriitorul Va¬leriu Anania – presupuneam eu – nu f?cuse excep?ie de la regul?, chiar da¬c? scufundarea īn universul crea?iei ?i fr?mānt?rile spirituale puteau s?-i ofere iluzoria libertate interioar?.

NOT?:
Fotografiile artistice - dr.Trestian G?v?nescu (A.FIAP)
Interviul a fost realizat pe 25 martie 2006, cu o zi īnainte de īnsc?unarea Īnalt Prea Sfin?itului Bartolomeu ca Mitropolit al Clujului, Albei, Cri¬?anei ?i Maramure?ului; textul de fa?? este identic celui publicat īn volumul „Schitul de cear?", editura Codex Aureus, Bucure?ti, 2006; īn aceea?i form? va fi reluat īntr-o nou? edi?ie a c?r?ii, īn cursul acestui an; coperta, la fel ca ?i la prima edi?ie, va purta semn?tura inegalabilului artist-fotograf dr Trestian G?v?nescu. footer