În legătură cu discuţiile despre schimbarea denumirii Străzii Radu Gyr din Cluj, după ce primarul Emil Boc a propus respingerea proiectului, Carmen Dan, ministrul de Interne, a transmis un Comunicat în care face o precizare importantă: ministerul nu a impus autorităţilor să schimbele numele străzii, ci doar a solicitat o analiză pentru a se vedea dacă denumirea încalcă prevederile O.U.G. 31/2002! Reamintim că în şedinţa Consiliului municipal Cluj din 22 iunie a.c., la propunerea primarului Emil Boc, a fost retras de pe ordinea de zi proiectul ce viza înlocuirea numelui Străzii Radu Gyr cu numele sculptorului „Szervatiusz Jeno". A fost invocată o Petiţie semnată de peste 6.000 de persoane, în frunte cu cîţiva intelectuali foarte cunoscuţi.
Cunoaşte cineva vreo crimă săvârşită de Vintilă Horia, Mircea Vulcănescu şi Radu Gyr?
De asemenea, Asociația Foștilor Deținuți Politici (A.F.D.P.R.), prin semnătura preşedintelui Octav Bjoza, transmisese un Comunicat în care se scria: „Astăzi, după aproape 70 de ani de la acele evenimente, nu putem fi doar mâhniţi, ci suntem chiar indignaţi de pretenţiile aberante ale Institutului pentru Studierea Holocaustului «Elie Wiesel», în încercarea sa de a ne lăsa fără mari personalităţi ale vieţii culturale din România. În concret, se cere instituţiilor Statului Român eliminarea denumirilor unor străzi şi instituţii, precum şi dărâmarea unor statui şi plăci comemorative. În concret, mă voi referi doar la trei cazuri, şi anume acelea ale lui Vintilă Horia, Mircea Vulcănescu şi Radu Gyr, toţi fiind mari personalităţi ale vieţii culturale a României. Cunoaşte cineva vreo crimă săvârşită de unul dintre ei !?".
Imediat după decizia Consiliului municipal Cluj, un alt Protest a fost publicat în revista „Observator cultural", în care se cere primarului Emil Boc să reintroducă proiectul pentru schimbarea numelui Străzii Radu Gyr! Între cei 100 de semnatari sînt multe personalităţi ale comunităţii evreieşti: Michael Shafir (cel care scria că Raoul Şorban ar fi fost şovin, deşi întreaga planetă ştie că a fost salvatorul vieţii a mii de evrei), Alexandru Florian (directorul Institutului „Elie Wiesel"), Radu Ioanid, fratele lui Alexandru Florian, Liviu Rotman, Radu F. Alexandru, fost senator PDL, Norman Manea, Dennis Deletant de la „Institutul Român de Istorie Recentă" (?). S-au alăturat acestui demers aberant şi cîţiva scriitori sau istorici români: Stelian Tănase, Liviu Antonesei, Daniel Cristea-Enache, Mihai Iovănel, Zoe Petre, Paul Cernat (Toată „Floarea cea vestită a... " - s.r.). În această listă întîlnim şi cîţiva
„clienţi" din „Condicuţa cu agenţi": jurnaliştii Keno Verseck, Petre M. Iancu de la „Deutsche Welle", William Totok. O prezenţă surprinzătoare este cea a lui Tom Șora, căci tatăl său, filosoful Mihai Şora, a fost dat afară de la editură după apariţia „Antologiei poeziei româneşti", realizată de Nicolae Manolescu, tocmai pentru că aceasta conţinea poezia lui Radu Gyr, „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane"!
În aceste zile, mai multe primării ale sectoarelor din Bucureşti au avut sau au pe ordinea de zi cîteva proiecte care vizează schimbarea unor denumiri de străzi sau instituţii: în sectorul 1 Strada Mircea Vulcănescu, în sectorul 4 Grupul Şcolar Economic Administrativ „Mircea Vulcănescu" şi Liceul tehnologic „Mircea Vulcănescu", precum şi demolarea bustului lui Mircea Vulcănescu din sectorul 2!
Lista lui Alexandru Florian
Toată tevatura a pornit de la solicitarea Institutului „Elie Wiesel", aflat în mod inexplicabil în subordinea guvernului şi susţinut financiar cu bani de la buget, care a cerut Ministerului de Interne schimbarea denumirii mai multor străzi şi demolarea unor statui, invocînd O.U.G. 31/2002. Ministerul de Interne s-a conformat şi a trimis către mai multe prefecturi din ţară o adresă, în care nu dispune efectuarea acestor schimbări, ci „verificarea situaţiilor din judeţul dumneavoastră şi luarea măsurilor ce le apreciaţi în vederea respectării dispoziţiilor legale în materie":
Este anexată şi o „listă" cu obiectivele vizate (străzi, instituţii de învăţămînt şi busturi), pe care autorităţile locale ar fi trebuit să le analizeze. Numai că o astfel de analiză nu poate sta la îndemîna unui primar sau a unui consiliu, ci ar trebui să facă obiectul unor dezbateri care să aibă girul Academiei Române, cu participarea istoricilor, jurnaliştilor şi societăţii civile, căci este vorba despre mari personalităţi ale culturii române, condamnate în timpul regimului comunist de către „Tribunalul Poporului", condus de Alexandru Voitinovici (alias Al. Voitin, cum semna ca scriitor), din care făcea parte ca acuzator public şi Alexandra Sidorovici, soţia lui Silviu Brucan! Comunicatul Ministerului de Interne ar trebui să lămurească pe deplin acest „scandal" prin care Institutul „Elie Wiesel" vrea să reîncălzească ciorba demolărilor. Practic, prefecturile şi primăriile din teritoriu trebuie să urmeze precedentul creat la Cluj şi să renunţe la operarea acelor schimbări cerute de Alexandru Florian, urmînd să ceară instituţiilor abilitate o analiză ştiinţifică a documentelor lămuritoare despre condamnările personalităţilor vizate de Institutul „Elie Wiesel". Pentru a ne forma o opinie despre modul de gîndire al lui Alexandru Florian, cităm din declaraţia sa publicată în site-ul „Pressone": „Aceste persoane, ca Radu Gyr sau altele, sunt prezentate ca persoane care au fost în închisorile comuniste şi au suferit acolo, fiind martiri pentru ortodoxie, fără să li se prezinte, în fapt, rolul lor ca persoane publice în istoria României. Radu Gyr este unul dintre liderii Mișcării legionare, a scris imnul neoficial al Mișcării, a scris un alt imn pentru Moța și Marin, alți corifei legionari, a fost directorul Teatrelor în guvernul Antonescu. La rebeliunea legionară, în piață, unde era Teatrul Național, avea microfoane și a îndemnat la rebeliune. El este condamnat că a susținut, prin propagandă, fascismul. Există aceste organizații care vor să îi reabiliteze pentru faptul că au fost condamnați de regimul comunist". Deci, unde sînt crimele comise de Radu Gyr?
Aşa cum am mai spus, în motivarea acestor aberante solicitări ale Institutului „Elie Wiesel", transmise de către MAI către mai multe prefecturi, este invocată Ordonanţa 31/2002, care se referă la „interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii"! Deci, îi vizează doar pe cei care au comis crime de război sau crime împotriva umanităţii! De aceea am şi cerut ca Legea 217/2015, iniţiată de Crin Antonescu, Andrei Gerea şi George Scutaru, să fie urgent abrogată, căci prin ea s-a modificat OUG 31/2002, adăugîndu-se condamnarea pentru a doua oară, la pedepse pe 
vecie, a marilor intelectuali români din perioada interbelică pentru opţiunile sau simpatiile lor politice de atunci! Am spus-o şi repetăm: astfel de excese ale Institutului „Elie Wiesel" şi ale conducătorului său, Alexandru Florian, nu fac altceva decât să genereze sentimente antisemite acolo unde n-ar fi apărut niciodată, căci opinia publică ar putea vedea în sarabanda demolărilor şi schimbării denumirilor unor instituţii sau străzi un atac asupra culturii româneşti!
Nume precum Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica sau Mircea Vulcănescu nu pot fi şterse prin moftul lui Alexandru Florian. Acesta ar face mai bine să ne explice mai întîi de ce în C.V.-ul său nu există nici o referire la perioada 1977-1991, adică de la terminarea facultăţii unde tatăl său preda ideologia stalinistă, pînă cînd a fost angajat la Institutul de Teorie Socială condus tot de părintele său! C.V.-ul depus la Universitatea „Dimitrie Cantemir" (vezi foto), - de unde mai încasează un salariu „bunicel" - are masive „pete albe".
În lista trimisă de I.N.S.H.R.-E.W. către Ministerul de Interne şi distribuită mai multor prefecturi din ţară, numele filosofului Mircea Vulcănescu este cel mai des întîlnit, cerîndu-se:
- schimbarea denumirii străzii „Mircea Vulcănescu" din sectorul 1 Bucureşti
- schimbarea numelui Liceului tehnologic „Mircea Vulcănescu" din Bucureşti
- schimbarea numelui „Grupului şcolar economic administrativ „Mircea Vulcănescu" din Bucureşti
- schimbarea numelui Şcolii gimnaziale „Mircea Vulcănescu" din comuna Bârsana, judeţul Maramureş
- demolarea bustului lui „Mircea Vulcănescu" din sectorul 2 Bucureşti!
În mod surprinzător, în listele cu semnături pentru stoparea acestor abuzuri nu am întîlnit numele unora dintre cei mai mediatizaţi oameni de cultură, aceştia preferînd tăcerea pentru ca nu cumva să se supere cineva pe ei, tăindu-le „subvenţiile" de care beneficiază de ani de zile, sub diferite forme[1].
Fiind directorul Institutului „Elie Wiesel", aflat în subordinea Guvernului României, deci fiind plătit din bani publici, Alexandru Florian are obligaţia să spună opiniei publice ce a făcut în perioada 1977-1991, căci din biografia sa lipsesc aceşti 14 ani în care nimeni nu ştie ce hram purta! Pe urmă, poate mai discutăm despre abilităţile sale (? - s.n.) care l-ar recomanda să facă ordine în istoria şi cultura română!
„Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!".
Grafica - I.M.
--------------------------------------------
[1]http://www.cotidianul.ro/pentru-eliberarea-lui-gogu-radulescu-au-semnat-pentru-reabilitarea-lui-mircea-vulcanescu-se-abtin-303517/