Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ion Ungureanu   
MarĹŁi, 31 Mai 2011 23:03
Ungureanu ionSunt oameni care nu seam?n? decât cu ei în?i?i. Petru Soltan face parte din aceast? tagm?.
- Bine, bine, îmi poate replica cineva, to?i oamenii sunt irepetabili, fiece individ. În fond, a?a e: ne na?tem cu to?ii diferi?i, dar pe urm?, cu anii, nu ?tiu cum se face, c? majoritatea dintre noi î?i pierde individualitatea ?i devine o mas? uniform?; în orice caz a?a era pe timpul domina?iei comuniste de care au avut parte genera?iile mai în vârst?. Ei bine, Petru Soltan, în mod miraculos, nu ?i-a pierdut individualitatea, a? spune chiar c? a cultivat-o, de?i cred c? n-a f?cut-o special. A?a l-a croit Dumnezeu, înzestrându-l cu un caracter deosebit. Or, peisajul intelectual din Basarabia ar ar?ta mult mai s?r?cu? f?r? acest descendent din multp?timita Transnistrie. În persoana lui avem de a face cu un str?lucit savant ?i om politic. Într-adev?r, multe decizii politice importante din timpul mi?c?rii noastre de rena?tere na?ional? n-ar fi avut ponderea necesar?, dac? nu era printre noi deputatul Petru Soltan. El ?tia s? completeze, s? întregeasc? o idee, o ini?iativ? ori s? vin? cu propriile solu?ii originale care se dovedeau a fi cele mai fericite.

F?r? îndoial?, acest savant este ?i un om al cet??ii, un om de n?dejde, p?cat c? politicienii no?tri de azi nu apeleaz? la poten?ialul lui enorm de a vedea ?i a p?trunde esen?ele. Din cauza aceasta pierdem ?i acolo, unde cu siguran?? c? am putea câ?tiga. Este un nesecat generator de idei – idei cânt?rite, expuse temeinic ?i argumentat. Ascultându-l, urm?rindu-i lu?rile de pozi?ie, î?i dai seama c? ai de a face cu un mare patriot, dar nu de paie, f?cut din cuvinte zorn?itoare „ce din coad? au s? sune", cum spunea Eminescu. Are o judecat? calm?, exact?, pe-alocuri chiar rece – ?i tocmai de aceste calit??i avem nevoie ast?zi. Poate c?-i lipse?te pu?in? „nebunie", dar, în situa?ia-limit? în care ne afl?m, n-avem voie s? facem nicio gre?eal?. Parafrazându-l pe Titu Maiorescu, a? spune c? Republica Moldova „a pierdut dreptul de a mai comite gre?eli nepedepsite". Azi noi to?i suntem în situa?ia celor care dezamorseaz? minele. Continu?m s? tr?im într-un teritoriu minat de istorie, în fiece clip? putem s?ri în aer.

Petru Soltan are un pas echilibrat ?i un ochi ager, vede lucrurile în toat? complexitatea lor, le vede dintr-odat?, prezentându-ne tabloul întreg. Îl preocup? adev?rul, nu reglarea de conturi. E un gentilom ?i un aristocrat al spiritului – pas?re rar? în peisajul nostru basarabean. Dac? nu i-a pl?cut ceva – un articol, o luare de cuvânt – mai bine tace, decât s?-?i fac? ni?te complimente gratuite. M? rog, suntem de-ai no?tri, printre-ai no?tri, ce l-ar costa s? te laude, cum procedeaz? atâ?ia al?ii?!... N-o face. N-are spirit de ga?c? ?i asta deranjeaz?. Dar dac? ai spus ceva cu care el principial nu-i de-acord, o, atunci ?ine-te bine! Lucid, exact, vine s? te contrazic?, îns? niciodat? nu atac? persoana, ci ideea, ?i asta îl face s? fie respectat chiar ?i de oponen?ii s?i. Discu?iile cu el sunt un regal, trebuie s? te mobilizezi bine ca s?-i corespunzi, s? fii ?i tu la în?l?ime. Emite în permanen?? o energie, un azart de a gândi, o invita?ie de a cugeta împreun?, de a tr?i cu plenitudine în lumea ideilor. Când te afli în preajma lui, sim?i un fel de câmp magnetic, pentru c? niciodat? nu e scos din priz?, nu-?i permite luxul de a fi lânced sau pasiv, chiar ?i atunci când tace. Aceast? energie creatoare se revars? în ac?iuni inspirate, formule matematice, investig?ri lingvistice originale, pagini excelente de literatur? scrise cu o pan? m?iastr?. Schi?eaz? u?or admirabile portrete ale unor personalit??i marcante, evoc?ri din copil?rie, din tinere?e.

?i-n permanen?? - c?ut?ri, c?ut?ri - e un vân?tor de adev?ruri, dar nu pentru a se complace, ci pentru a le scoate în eviden??, pentru a le reda lumii în toat? splendoarea lor. Judec? sistemic, conceptual. E un filosof. Uneori nu e în?eles - merge prea repede, prea departe, - dar vina e a noastr?, nu a lui. În cosecin??, e un în?elept. În cazul lui putem afirma cu certitudine c? nu întâmpl?tor poart? titlul de academician. E temeinic ?i profund. Totodat? e generos. Doamne, pe câ?i i-a promovat! Pentru c? ?tie s? vad? meritul ?i s? pre?uiasc? valoarea. Citindu-i c?r?ile, te uime?te spiritul acut de observa?ie, c?ruia nu-i scap? niciun detaliu. În descrierile sale mie unuia mi-l aminte?te pe Hemingway cu memoria lui fenomenal?. A? zice c? Petru Soltan e un scriitor care s-a r?t?cit printre matematicieni sau, dac? vre?i, viceversa. S-a întâmplat acum vre-o zece ani s? st?m o s?pt?mân? împreun? într-un salon de spital, eu - cu inima, el - cu tensiunea. Desigur, la vindecarea noastr? ?i-au adus aportul ?i doctorii, dar cred c? un leac esen?ial, care ne-a „vitaminizat sufletele", au fost ?i acele interminabile ?i incitante discu?ii pân? dup? miezul nop?ii. Ne p?rea r?u c? trebuia s? fur?m ?i pu?intel somn, altfel ne-apucau zorile.

Îmi pute?i repro?a, c? tot ce scriu acum e prea din cale afar?, c? fac portretul unui om aproape ideal. Posibil. Mai mult ca sigur, c? Petru Soltan are ?i „defecte": de exemplu, totdeauna e îmbr?cat impecabil, cum se spune „la patru ace", în orice împrejur?ri. Nu l-am v?zut niciodat? s? se prezinte neglijent. Nu e un „defect"? La urma urmei, „de ce, m? rog, îl face cu noi pe aristocratul?", cum s-a exprimat o??rât unul din cunoscu?i. Aceast? observa?ie mi-a amintit de un caz care s-a întâmplat cu mine în anii studen?iei, când din ultimii bani cump?ram c?r?i române?ti la magazinul „Drujba" din Moscova. Trebuia s-o faci rapid, altfel r?mâneai f?r? o carte de pre?, pentru c? n?v?leau chi?in?uienii – acolo magazinul fusese închis. Am reu?it s? sclipuiesc o bibliotec? bunicic? în camera mea de la c?min. Într-o zi unul din colegi intr? la noi în camer? ?i destul de r?spicat, pe nea?teptate, declar?: „?tim noi de ce cumperi tu atâtea c?r?i!". Eu care tocmai eram cu un volum în mân?, am r?mas mut, cu gura c?scat?. „Vrei s? ne înjose?ti, iat? de ce!" – a ad?ugat el ?i a dat s? ias?. Cei din camer? au reac?ionat râzând ironic. Eu între timp mi-am revenit: „Da de ce nu cumperi tu mai multe c?r?i, ca s? ne înjose?ti tu pe noi?!" Nu mi-a r?spuns nimic, probabil c? ?i-a adus aminte c? el în via?a lui n-a cump?rat o carte. Trebuie s? v? spun, c? urmându-mi exemplul, ?i al?i studen?i de la noi au prins gustul de a achizi?iona c?r?i. În anul cinci, când plecam din Moscova la Chi?in?u, o jum?tate de vagon era plin? de c?r?i care f?ceau cale întoars? spre Moldova, dup? ce au trecut prin Chi?in?u, trimise de la Bucure?ti.
- Bine, bine, dar ce leg?tur? are asta cu Soltan?
V? r?spund: sunt mai mult ca sigur c? Petru Soltan, dac? am fi fost împreun? la studii, i-ar fi întrecut pe to?i la capitolul achizi?ion?rii c?r?ilor – „ca s? ne înjoseasc?, desigur". Nu e un defect?! Mai ales, c? dup? câte ?tiu, atunci, când s-a întors din Moscova de la studii, el unul a ocupat cu biblioteca lui aproape jum?tate de vagon.
...A?tept cu ner?bdare s? ne reîntâlnim la „Literatura ?i arta", la Forul Democrat al Românilor din Republica Moldova sau „la o cafea", cum îi place domnului Soltan s? spun?, de?i nici eu, nici el nu prea avem voie s? consum?m aceast? licoare minunat?. Dar altfel cum „s?-?i vitaminizezi sufletul" ca s? nu-?i pierzi speran?a c? visul nostru - mare ?i sfânt - se va împlini! Pentru c?, la urma urmei, tot ce facem noi nu e altceva decât înf?ptuirea visului de reîntregire. În caz contrar, ne a?teapt? pe to?i o „transnistrizare" (cum obi?nuie?te s? se exprime dl Soltan), iar el ?tie bine ce spune, ?tie ce-i aceasta, c?ci de acolo vine.
Mai, 2011

* Ion Ungureanu, regizor, ex-ministru al Culturii din Republica Moldova footer