Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Conf. univ. dr. Vasile Soimaru   
Miercuri, 31 Mai 2017 18:05

Vasile-Soimaru-Romanii-din-jurul-Romaniei-2„...Românii nu sunt nic?ieri coloni?ti, venituri, oamenii nim?nui, ci pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, popula?ie nepomenit de veche, mai veche decât to?i conlocuitorii lor. C?ci dac? ast?zi se mai ive?te câte un neam? singular care caut? s? ne aduc? de peste Dun?re, nu mai întreb?m ce zice un asemenea om, ci ce voie?te el... Daci sau romani, romani sau daci: e indiferent, suntem români ?i punctum. Nimeni n-are s? ne-nve?e ce-am fost sau ce-ar trebui s? fim; voim s? fim ceea ce suntem - români". (Mihai Eminescu)

„România este locuit? de români ?i înconjurat? de români". (Nicolae Iorga)

Nu în zadar am luat ca motto pentru acest articol un citat din opera lui Mihai Eminescu ?i altul din cea a lui Nicolae Iorga; ele sunt edificatoare pentru români, pentru cei din ?ar? ?i pentru cei din afara grani?elor. Citate similare puteam g?si ?i la al?i cercet?tori - etnologi, etnografi, istorici, folclori?ti, lingvi?ti - ai românilor de pretutindeni cum ar fi: Bogdan-Petriceicu Hasdeu, Theodor Burada, Anton Golopen?ia ?. a. De fapt, aceste teze mi-au fost c?l?uzitoare în peregrin?rile mele: în 15 ani un sfert de milion de kilometri prin românime, din care doar 30 de mii de kilometri cu avionul, restul 220 de mii - cu autoturismul personal, echivalând cu înconjurul, de ?ase ori, al Terrei noastre la ecuator. Ace?ti ani ?i aceste mii de kilometri de drum mi-au permis s? v?d, s? în?eleg, s? apreciez ?i s? adun informa?ii, cele mai multe în imagini, despre fra?ii no?tri de pe întinsurile continentului european, de la istro-românii de pe litoralul Adriaticii pân? la moldovenii din Caucazul de Nord ?i de la goralii (muntenii) din Carpa?ii nordici pân? la aromânii din nordul Greciei. În perioada respectiv?, pe aceste distan?e, am acumulat circa 300 de mii de imagini, sute de C.D.-uri ?i D.V.D.-uri cu imprim?ri, scan?ri ale acestor locuri sfinte pentru Neamul nostru... ?i toate au pornit de la o simpl? curiozitate, transformat?, cu timpul, într-o mare pasiune ?i fascina?ie pentru impresionanta extindere, istoric? ?i cultural?, a etniei române?ti pe meridianele ?i paralelele b?trânului continent european.

Din punct de vedere cronologico-geografic, aceste peregrin?ri prin românime includ trasee b?t?torite (dar ?i neb?t?torite) de al?ii, care au cercetat respectivele spa?ii sub aspect etnologic, etnografic, demografic, istoric, folcloric, lingvistic etc. Multe dintre aceste drume?ii le f?cuse cândva, cu circa 140 de ani în urm?, marele c?l?tor ?i etnograf Teodor Burada. Obiectul preocup?rilor mele personale l-au constituit aproape c? exclusiv locurile de trai sedentar al românilor, în diferite perioade ale istoriei, ?i nicidecum românii împr??tia?i de soart?, în lumea larg?, mai ales în epoca actual?, a unei „tranzi?ii" f?r? de sfâr?it. Cu alte cuvinte, m-am c?l?uzit de extrem de precisa afirma?ie a lui Mihai Eminescu, potrivit c?reia „[...] românii nu sunt nic?ieri coloni?ti, venituri, oamenii nim?nui, ci pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, popula?ie nepomenit de veche, mai veche decât to?i conlocuitorii lor". ?i concluziile pe care le trag au la baz? exclusiv impresiile personale din aceste c?l?torii.

Prima constatare pe care ?in s? o fac are în vedere f?râmi?area, într-un hal f?r? de hal, a etniei române, inclusiv la nivelul etnonimului ?i al glotonimului, altfel zis - al denumirii poporului ?i limbii noastre. Diferi?i invadatori, dar ?i unii vecini „binevoitori" au f?cut tot posibilul ca reprezentan?ii aceleia?i na?iuni, fii ?i fiice ale acelora?i p?rin?i s? fie numi?i în mod diferit, aceasta f?cându-se de cele mai multe ori inten?ionat, din ra?iuni strategice, pentru justificarea politicilor de cotropire, de asimilare, iar în ultim? instan?? - ?i de genocid al românilor. Cel mai edificator ar fi cazul p?mânturilor dintre Nistru ?i Prut, pentru c? tot ce s-a întâmplat în Basarabia sub ?arii ru?i, apoi în R.S.S.M. sub regim bol?evic, apoi în Republica Moldova, pentru a c?rei independen?? (a?a credeam atunci) am votat ?i eu, îmi este cel mai bine cunoscut. Nu e cu nimic mai bun? situa?ia din actuala Ucrain?, nici din Valea Timocului (Bulgaria, Serbia), nici din Albania, Grecia...

Reprezentan?ii aceleia?i na?iuni sunt diviza?i în români ?i moldoveni (în Republica Moldova, Ucraina, Rusia); sunt numi?i dup? bunul plac al „st?pânilor" actuali moldoveni (Republica Moldova, Ucraina), vlahi (Serbia, Bulgaria), latinofoni (Grecia); sunt înscri?i în documentele de identitate ca ?i locuitorii majoritari (istro-românii sunt considera?i croa?i) sau nu sunt recunoscu?i în genere ca minoritate etnic? (aromânii din Grecia, par?ial ?i din Albania), aceasta pentru a-i lipsi de orice drepturi, pentru a-i asimila mai u?or. De asemenea, în fel ?i chip este numit? ?i limba român? din ??rile sus-amintite, în Rusia/U.R.S.S. ?i în Serbia, limbii noastre mai impunându-i-se, decenii la rând, alfabetul chirilic. Divizarea, dezbinarea aceasta, se f?cea ?i se mai face nu numai pentru a-i rupe de la matricea româneasc?, dar ?i pentru a crea, a stimula complexe de inferioritate etnico-minoritar?, de popula?ie „str?in?", „nesemnificativ?", „înapoiat?": cel mai edificator exemplu fiind cu vlahii din Serbia ?i Bulgaria, îns? nu mai pu?in strig?tor la cer este ?i „modelul moldovenist", promovat la Chi?in?u, dar ?i la Kiev. Moldovenismul primitiv de la Chi?in?u sau alte forme de dezmembrare etno-glotonimic?, p?guboase din toate punctele de vedere, au un numitor comun ce s-ar rezuma la: ura oarb? fa?? de tot ce-i românesc ?i dragostea necondi?ionat? fa?? de st?pân.

Dovada cea mai gr?itoare a netemeiniciei ?i a lipsei de perspective a „moldovenismului", „vlahismului" ?i alte asemenea st? în ni?te realit??i incontestabile. Apologe?ii ?i promotorii mai m?run?i ai „moldovenismului" sau „vlahismului" lupt? cu încrâncenare exclusiv pentru comoditatea lor, pe când din rândul celor care lupt? ca s?-?i p?streze fiin?a româneasc? - fie ei din Republica Moldova sau din Nordul Bucovinei, fie din Serbia, Bulgaria, sau chiar aromâni din Grecia, Macedonia slav?, Albania -, exist? mul?i, am cunoscut personal numero?i oameni care sunt gata s?-?i dea ?i via?a pentru aceast? cauz?, pentru adev?rul istoric ?i lingvistic românesc.

Alt? constatare ce se impune e c? institutele de specialitate din România zilelor noastre nu au cercetat niciodat? anumite spa?ii române?ti, de exemplu, cele 10 sate din sudul Rusiei, ?inutul Krasnodar, locuite pân? ast?zi preponderent de români. Localit??ile române?ti de la est de Bug nu au mai fost studiate am?nun?it dup? superba cercetare efectuat? de echipa lui Anton Golopen?ia în anii celui de-Al Doilea R?zboi Mondial. Dar nici la vest de acest fluviu, localit??ile dintre Nistru ?i Bug nu au fost r?sf??ate de aten?ia speciali?tilor bucure?teni. Nici m?car în Pocu?ia, p?mânt pentru care au v?rsat sânge osta?ii lui ?tefan cel Mare, nu au catadicsit s? mearg? în expedi?ii persoane învestite cu aceast? misiune profesional?. ?tim c? au existat cauze obiective, dictate de interdic?iile „fr??e?ti" din timpul „lag?rului comunist-kominternist". Ne întreb?m totu?i de ce ?i dup? 1990 continu? aceea?i atitudine? Ce s? fie la mijloc: indiferen?a, defetismul sau poate totu?i frica de a nu sup?ra str?inii prin simplul efort de a-?i c?uta fra?ii de sânge, ramurile r?sfirate ale Neamului nostru? E bine s? se ?tie c? pân? în prezent, în pofida rusific?rii/ucrainiz?rii masive ?i agresive a acestei popula?ii române?ti, un cercet?tor onest ?i bun patriot ar avea de cules adev?rate perle ale românismului, cam vetust, arhaic, dar neperimat.

O alt? descoperire din domeniul istoriei românilor: existen?a unor paralele, a unei simetrii dintre satele române?ti de la est de Bug (Ucraina) ?i cele de la vest de Tisa (Voivodina) ?i din Câmpia Aradului. Am în vedere coinciden?a de toponime din aceste zone: satele Pancevo, Canij, Martano?a, Turia, Subot?i, Nadlac ?i înc? vreo 25 de localit??i (unele cu denumirile deja rusificate) din regiunea Kirovograd a Ucrainei, de la est de Bug, pe de o parte; ?i ora?ele Pancevo, Suboti?a ?i Canija, precum ?i satele Martono?, Turia etc. din Voivodina ?i Banatul zis Sârbesc ?i N?dlacul din Banatul românesc, pe de alt? parte. Aceast? impresionant? simetrie de ordin toponimic se explic? prin migra?ia împreun? cu toponimia local? spre imperiul rus a cre?tinilor ortodoc?i care au colonizat noile teritorii ocupate de ru?i. În total am descoperit circa 30 de localit??i în Vest a c?ror denumire se repet? ?i în Est. Curios este faptul c? în localit??ile de la est de Bug tr?iesc pân? în prezent majoritar români (fiind deja rusifica?i/ucrainiza?i), iar în a?ez?rile b?n??ene actualmente tr?iesc doar maghiari (Martono?, Canija, Suboti?a), sârbi (Turia ?i Pancevo)?...

Unde au disp?rut românii de alt?dat? din aceste localit??i b?n??ene? Au fost dezna?ionaliza?i sau poate mai curând au fost du?i cu to?ii dincolo de Bug, pe p?mânturile „eliberate" în sec. al XVIII-lea de c?tre ?arii ru?i, de t?tari, turci, karaimi ?. a. asemenea, colonizare încredin?at? colonelului Horvath, de origine incert?, dar probabil totu?i maghiar?? Alte analogii istorice m? fac s? cred anume a?a: e vorba de similitudinea metodelor folosite de c?tre to?i ocupan?ii, din toate timpurile, în scopul epur?rilor etnice, sau, mai simplu spus – a debaras?rii de b??tina?ii care îi deranjau teribil pe noii st?pâni. Nou?, basarabenilor, ne sunt foarte bine cunoscute ?i metodele acestora, ?i consecin?ele, nefaste pentru noi.

Vizitarea zonelor sus-numite mi-au înt?rit impresia c? exist? într-adev?r un miracol românesc, pentru c?, în ciuda trecerii anilor, în ciuda cruzimii metodelor la care au recurs ocupan?ii str?ini pentru a-i dezr?d?cina, în ciuda asimil?rii, foarte mul?i cona?ionali ?i-au p?strat totu?i demnitatea ?i h?rnicia de gospodar pur române?ti, ?i-au p?strat religia ?i obiceiurile de nunt?, cumetrie, hramul bisericii satului, portul, folclorul ?i, într-o oarecare m?sur?, chiar ?i graiul, cel mai mult expus pericolelor. Exemple concrete în acest sens avem multe ?i din toate zonele. Mai este ceva important: aceast? experien?a de teren mi-a demonstrat a câta oar? c? noi, românii, trebuie s? ne mândrim c? facem parte dintr-un Neam care a supravie?uit milenii pe o insul? latin? înconjurat? de un ocean... acid! Acest Neam nu poate fi blamat, chiar de se încearc? prin diferite vicle?uguri mediatice. Unii ne consider? popor uciga?, învinuindu-ne ?i de genocid, uitând s?-?i numere propriile crime ?i p?cate. Pentru c? etniile mari ?i cele mici sunt de la Dumnezeu. ?i tot de la Dumnezeu e ?i îndemnul ca etniile mari s? nu fie „etnovore", s? nu le înghit? pe cele mici.

Uniunea Sovietic? a fost o adev?rat? râ?ni?? de tocat na?iuni. Ea a ?ters de pe întinsurile imperiului r?ului de 22,4 milioane de km p?tra?i, prin diferite metode bol?evice, kominterniste, mai bine de o sut? de etnii!... Dar i-a venit ?i ei rândul ?i, în 1991, a disp?rut de pe mapamond. Sârbii din fosta Iugoslavia nu recuno?teau drepturile na?ionale ale na?iunilor conlocuitoare, inclusiv ale românilor din Timoc ?i Banatul de Sud etc. ?i unde-i azi mini-imperiul iugoslav? Sârbii au r?mas ?i f?r? de sârbii majoritari din Muntenegru, îns? nici acum nu recunosc drepturile na?ionale ale românilor timoceni. Îi va veni rândul ?i Federa?iei Ruse, dac? nu-?i va revedea politica (de asuprire!) na?ional? a etniilor care mai vie?uiesc pe întinsurile ei. ?i Ucraina tr?ie?te o perioad? grea de tot dup? ani de politic? imperial? fa?? de minorit??ile na?ionale, în primul rând fa?? de cea româneasc?, divizat? artificial în români ?i moldoveni...

Ce ar mai fi de zis în concluzie: comunit??ile române?ti din jurul României sunt pline de farmec ?i au toate ?ansele s? devin? pentru românii din ?ar?, cu o bun? organizare ?i cu suficiente investi?ii, importante obiective turistice, poate chiar cel mai popular ?i cel mai rentabil tip de turism, etnoturismul... Mai mult, aceste comunit??i alc?tuiesc al doilea zid al Cet??ii Române?ti care trebuie permanent între?inut, îngrijit, înt?rit, inclusiv cu sprijinul Patriei lor istorice... ROMÂNIA MARE!

footer