Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Acad. Dinu C. Giurescu   
Duminică, 23 Aprilie 2017 20:31

Acad. Dinu C. Giurescu„Înc? mai am chef s? m? bat cu ??tia, înc? mai am for?a s? lupt pentru ideile mele"

La un moment dat, o ?tire mi-a atras aten?ia: „Cartea « Mein Kampf » a lui Hitler s-a vândut ca pâinea cald? la Târgul de Carte de la Lisabona". M-am gândit c? Dinu C. Giurescu este persoana cea mai potrivit? s?-mi explice dedesubturile acestei noti?e. L-am sunat ?i, cu vocea sa u?or t?r?g?nat?, m-a invitat la o discu?ie în apartamentul s?u de pe Calea Victoriei. Era mai mult decât sperasem: urma s? intru în sanctuarul unuia dintre cei mai importan?i istorici ai momentului, al istoricului care în mod f??i? a declarat r?zboi ipocriziei, prostiei ?i impoten?ei intelectuale de la vârful actualei piramide a societ??ii. M? a?tepta în biroul s?u de acas?. S-a uitat la mine lung ?i m-a m?surat din cap pân? în picioare. Dup? ce m-a radiografiat, mi-a spus: „M? uit la dumneata. E?ti tân?r? ?i dore?ti s? vorbe?ti cu mine. Eu am 90 de ani. Dar s? ?tii c? înc? mai am chef s? m? bat cu ??tia, înc? mai am for?? s? lupt pentru ideile mele".

Mi s-a p?rut c? declara?ia de credin?? f?cut? chiar înainte de a fi reu?it s? scot reportofonul din geant? era un fel de a-mi spune c? nu dore?te s?-?i „machieze" opiniile doar a?a, pentru un interviu. M-am a?ezat pe unul din scaunele indicate. Mi-a oferit rahat cu ap? rece. Nu zâmbi?i, mie mi s-a p?rut extraordinar pentru c? ?i prin asta profesorul Dinu C. Giurescu îmi d?dea cu generozitate biletul de intrare c?tre lumea din care face parte. Î?i dovedea în acest fel, m?runt poate, aristocra?ia. În timpurile când societatea româneasc? era mai a?ezat?, în vremurile în care familiile înc? ?ineau la blazonul lor, acesta era semn de mare ospitalitate.

Fascina?ia trecutului

Energia pe care profesorul o emana m-a f?cut s? în?eleg c? în acest om, pe care vârsta l-a gârbovit u?or, vremurile nu i-au corupt credin?a ?i, în consecin??, nici sufletul. „M-a tulburat când mi-ai zis de « Mein Kampf » la telefon. Am stat ?i m-am gândit de ce ar c?uta lumea o astfel de carte. S? fie fructul oprit pân? de curând? Poate. Lumea este extrem de confuz?, extrem de nesigur? ?i poate c? se simte h?r?uit?. În aceste condi?ii, î?i caut? repere. ?i cum Al Doilea R?zboi Mondial a tot fost subiect de documentare, de emisiuni, de carte, în cei peste 70 de ani de la terminarea lui, a intrat în con?tiin?a oamenilor ca fiind evenimentul la care se pot raporta. ?i cred c? mai este ?i curiozitatea. Sunt curios, la urm?torul târg de carte important oare va fi aceea?i situa?ia?". C?r?ile care ocupau pere?ii camerei în care ne aflam p?reau c? îl aprob?. Istoria este la ea acas? în apartamentul profesorului Giurescu. Volumele groase de specialitate, enciclopediile cu coper?ile u?or roase stau în rafturi, cumin?i unele lâng? altele, dar dând impresia c? respir?, c? au via??. Fiecare dintre ele fusese citit?, poate r?scitit?. Mai vechi sau mai noi, ele fuseser? asimilate de proprietarul lor, li se d?duse importan?a de care aveau nevoie ?i respectul cuvenit.

În tinere?ea lui, înainte de începerea r?zboiului, evenimentele se succedau cu o rapiditate grozav?. „M? interesa ?i atunci, prin ?39-?40, ceea ce se întâmpla în jurul meu. Ziarele le citeam cu to?ii. Eram bulversa?i de rapiditatea cu care se întâmpl? evenimentele. Nu în?elegeam îns? pe deplin sensul acelor informa?ii. ?i atunci totul era confuz, era în cea??. Exist? totu?i o asem?nare între ceea ce sim?eau oamenii de atunci ?i ceea ce simt oamenii de acum. Numai c? atunci r?zboiul se desf??ura pe alte coordonate. Acum, situa?ia e schimbat?. De?i nu ne d?m întotdeauna seama, exist? un r?zboi continuu, pe toate planurile: economic, social, identitar etc".

?ara se conduce prin institu?ii de for??

Profesorul î?i ridic? ochii de un albastru intens ?i se uit? în fa?a lui, unde trona un televizor deschis pe un canal de ?tiri, dar cu sonorul dat la minimum. Îmi spune: „Doamne, când m? uit la televizor ?i îi v?d pe câte unii cu cât? non?alan?? debiteaz? tâmpenii, m? enervez cumplit. Nu au pic de cultur?, dar sunt foarte siguri pe ei". L-am întrebat cum explic? faptul c? partidele extremiste din Europa cap?t? din ce în ce mai mult sprijin popular, mai mult? credibilitate ?i, în mod evident, mai mult capital electoral. „Partide Adolf Hitler - Mein Kampfextremiste? Nu le-a? numi a?a, ci mai degrab? na?ionaliste. Este evident, la nivel intuitiv, europenii simt c? amestecul nu e bun. M? refer la amestecul de civiliza?ii, de mentalit??i, de credin??. Nu po?i s? fii obligat s? prime?ti cu bra?ele deschise ceea ce de fapt nu vrei s? accep?i. Acea cot? nesuferit? pe care fiecare ?ar? a fost obligat? s? o accepte este motivul pentru care oamenii au început s? sprijine partidele na?ionaliste.

Gândi?i-v? la noi, românii. ?ara Româneasc? ?i Moldova au fost sub domina?ie turceasc? timp de 500 de ani, dar, în acest r?stimp, turcii nu au avut voie s? aib? propriet??i, s? ridice moschei. Domnitorii pe care i-am avut au sim?it c? în acest fel ap?r? identitatea ?i românismul. Acum toate sunt invers. Îi chem?m la noi, le ridic?m moschei. Ceea ce nu au reu?it în alte vremuri, reu?esc acum. Ba, mai mult decât atât, se dore?te parc? ?tergerea treptat? a identit??ii, a con?tiin?ei apartenen?ei la na?iunea român?. ?i se vede asta ?i prin reformele din domeniul înv???mântului. Se vorbe?te de globalizare, dar constat c? se dore?te formarea unui om al secolului XXI interesat de valori materiale ?i pseudo-culturale, f?r? identitate na?ional?. Cu alte cuvinte, un p?lma? modern. Cu cât ui?i mai repede trecutul care-?i apar?ine, cu atât ?i se va ?terge identitatea mai rapid. Cred ?i eu, ca Ilie ?erb?nescu - de?i el este mai r?u decât mine atunci când spune c? suntem un spa?iu de la marginea lumii -, c? am ajuns o colonie, c? nu mai decidem noi pentru noi. Atitudinile oamenilor politici nu sunt încurajatoare pentru noi ca ?ar? ?i constat c? tendin?a merge spre sl?birea ?i chiar destr?marea statului ?i a na?iunii.

Am fost ales parlamentar. Am crezut c? voi putea schimba câte ceva, am crezut c? voi putea s? fac. Nu se vrea. ?sta este adev?rul. Cu toate acestea, nu pot s? nu m? întreb unde sunt cei din elita intelectual?? Apar unii pe la televizor, vorbesc, dar se clameaz? independen?i ?i, de fapt, nici nu spun nimic, dar nici nu fac nimic s? îndrepte situa?ia. E trist. Industrie nu mai avem; sistem bancar, nu; p?durile, nu le mai protej?m; vindem p?mântul pentru c? a?a a zis U.E.! Mie-mi vine r?u când zic asta! ?i ce dac? a zis U.E.?! Ei pot s? zic? ?i eu zic cum zic eu ?i pân? la urm? vedem ce facem noi! ?ara se conduce prin institu?ii de for??, ca D.N.A. Nu-i nimic normal în toate astea".

„Ceea ce a f?cut Marea Britanie este un act al unui stat cu adev?rat suveran"

A t?cut din nou ?i a privit c?tre televizor, pe ecranul c?ruia se derulau tot felul de imagini despre Brexit. „Ceea ce a f?cut Marea Britanie este un act al unui stat cu adev?rat suveran. La noi, exist? o slug?rnicie a conduc?torilor pe care nu o pot în?elege. Asta e situa?ia!" M-am mirat. P?rea c? s-a instalat resemnarea, lucru care nu i se prea potrivea. L-am întrebat dac? despre asta este vorba. Zâmbind, mi-a spus: „?tii, când discutam cu tata (Constantin C. Giurescu - istoric, academician profesor universitar ?i de?inut politic la Sighet - n.r.), m? întreba câteodat? de ce se întâmpl? un lucru sau altul. Îi r?spundeam: Asta e situa?ia. Se enerva ?i-mi spunea c? ?sta nu e un r?spuns, nu e o explica?ie. M? uitam la el ?i îi spuneam: p?i nu asta e situa?ia? Situa?ia în sine e explica?ia".
Mai crede?i c? se poate schimba ceva în parcursul nostru ca ?ar??, l-am întrebat... Ochilor lui alba?tri le-a revenit str?lucirea, fruntea s-a descre?it. „Poate sunt naiv, dar eu înc? mai cred în Na?iune ?i în for?a ei. Poporul ?sta mai are vigoare, poporul ?sta are ingeniozitate, poporul ?sta e creativ. Cred în el ?i cred c? la un moment dat se va trezi".

Am plecat de la profesorul Dinu C. Giurescu însufle?it? de discu?ia minunat? pe care am avut-o. Am plecat cu speran?a c? va veni momentul de bine ?i pentru România.
A consemnat Gabi Simon[1]

--------------------------------------------------------------
[1] http://www.qmagazine.ro/dinu-c-giurescu-sa-ti-iubesti-tara-devenit-o-infractiune_316015.html

footer