Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Duminică, 09 Aprilie 2017 14:52

Centenar 1918„Avea s? fie s?rb?toare/Ori slujba de înmormântare", se întreba, într-o carte scris? de nevoie tot mai hulitul poet Tudor Arghezi. Iar poporul mai zice ?i-a?a: „Hai cu nunta la poman?". S?rb?torim sau nu prea, anul acesta, prima sut? de ani de via?? ai statului român modern? Adic?, dincolo de toate „felurimile" (ar zice Caragiale) stânjenitoare, nepl?cute, dureroase sau chiar tragice, ne sim?im oare în stare s? tr?im sincer aceast? clip? astral? a istoriei române?ti? Ori trecem peste momentul istoric unic, din neputin?? de a ne ridic? la în?l?imea cuvenit?? Avem, de bun? seama, o Lege o Centenarului, un Departament Centenar (în guvern), vom ridic? probabil ?i un monument cum nu s-a mai v?zut în Pia?? Alba Iulia, al Centenarului. ?i?

La asemenea întreb?ri, cam nepotrivite poate la un moment jubiliar, m-a dus florilegiul de studii, eseuri, documente etc. reunite în cea mai recent? edi?ie a Buletinului Bibliotecii Române din Freiburg, serie editorial? muncit? practic de unul singur, de la un cap?t la altul, cu abnega?ie, tenacitate, erudi?ie ?i pasiune de directorul Bibliotecii, dr. Mihai Neagu Basarab. Puritatea ?i sinceritatea sim?irii na?ionale o dau, dup? cum o m?rturisesc ?i aceste pagini, gesturile mai pu?in pompoase de închinare în fa?? grandiosului, dar ?i tot mai atacatului eveniment de acum o sut? de ani. Peste grani?ele de azi, românii statornici?i dintr-o pricina sau alt? prin str?in?t??i, î?i reamintesc, de la dep?rtare, parc? mai chibzuit ?i mai în?elep?e?te istoria.

Buletinul ?terge colbul de pe m?rturii de mult uitate ale unor contemporani, protagoni?ti sau martori ai Marelui R?zboi ?i Marii Uniri. Cunoscutul - în epoca - ziarist Arhibald scria despre acea Românie mândr? care cu o mâna de „curcani" a scuturat jugul turcesc, dar a devenit apoi „?ar? de samsari, de parazi?i ?i de ilo?i". ?i dr. Mihai Neagu gloseaz?: „Ne vine s? în?elegem c?, pe m?sur? ce în România exist? condi?ii mai bune de prop??ire, ?ara merge tot mai r?u, înc?pând pe mâna du?manilor asocia?i cuincon?tien?i iresponsabili. Ceea ce se-ntâmpla azi, s-a mai întâmplat, nu la nevoie, ci la exces de fericire. Noi nu suntem un neam constant valoros în istorie ?i nu purtem face la destinderea postcomunist?, datorit? gunoaielor politice care au ie?it la suprafa?? din tenebrele bol?evismului".

De-a dreptul incredibile, prin clarviziunea lor, sunt previziunile f?cute în vara lui 1914, în pragul r?zboiului de tot mai pu?in cunoscutul om politic Take Ionescu: „Vom vedea multe tronuri pr?bu?indu-se; vom vedea n?scând atotputernicia Americii; vom vedea preponderen?? rasei anglo-saxone, vom vedea omenirea f?când un mare pas spre stânga, spre socialismul revolu?ionar [...]. Vom vedea multe lucruri mari. Dar zguduirea general? va fi a?a de formidabil? c? o s?r?cie groaznic? va st?pâni omenirea foarte mul?i ani. Dintr-o criz? vom intr? într-alta. ?i ?ine bine minte: genera?ia mea - ?i a ta - va vedea România Mare, dar nu va mai vedea zile bune!"

În plin avant eroic ?i chiar dup? întregire, previziunile sumbre avertizau mereu. „Dac? Ferdinand ?i Br?tianu mai tr?iau, nu ar fi existat 1938 ?i România ar fi fost ?i azi România", scria poetul - ?i el atât de ne?tiut azi - Horia Stamatu, în 1986. ?i tot el, în acela?i an: „Din 1918, de la pacea de-atunci, pân? la pacea de la Ialta-Teheran-Potsdam, românii au fost singuri cu toat? presiunea lumii albe, concentrat? pe spinarea lor. Nu vezi cum stau lucrurile? În ?ar? cea mai mesianic democratic?, U.S.A., Camera Reprezentan?ilor ?i Senatul, alese de întreag? natiune, au o majoritate covâr?itoare ce s-a manifestat prin vot contra clauzei de na?iune favorizat? pentru R.S.R.". Acela?i dezam?git Horia Stamatu avea s? îmbr??i?eze îns? total afirma?ia lui Mircea Vulc?nescu, lupt?tor în r?zboiul din 1916-1918, care a spus c? Întregirea a fost „culmea istoriei române?ti".

Nedrept??itul acum, dar în?l??torul, pentru totdeauna, an 1918 este doar o secven??, e drept, cea mai important?, din volumul IV (XXV) al Buletinului Bibilotecii Române din Freiburg, alc?tuit în întregimea lui de peste 600 de pagini („cu litera mic?", altfel vreo mie de pagini) de scriitorul ?i c?rturarul dr. Mihai Neagu Basarab, care merge discret dar spornic pe urmele înainta?ilor ce au descoperit istoria risipit? sau ascuns? a românilor, de la cronicari la fra?ii Hurmzaki ?i pa?opti?ti, dar ?i pân? la cei ce au fost ?i înc? mai sunt ?i mai aproape de zilele noastre.

?i totu?i, de ce aceast? silenzio stampa pe anul de culme al istoriei românilor?

footer