Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Duminică, 02 Aprilie 2017 10:39

Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu, art-emis„Lacrimile str?mo?ilor, sângele lor, sudorile lor, stoarse de când s-au r?zle?it de mama România, nu m? las? s? tac. ?i nimeni din Basarabia, din cei care tr?iesc din munca ?i sudoarea Moldovenilor, care tr?iesc pe p?mânt udat de sânge ?i lacrimi, nu are dreptul s? tac?." (Pr. Nicolae Stadnicov)

Aproape întreaga noastr? istorie pulseaz? de tr?irea vibrant? a emo?iei ?i afirm?rii na?ionale care zvâcne?te permanent în con?tiin?a moral-cre?tin? a Neamului nostru Dacoromân ?i a c?rei flac?r? vie arde neîntrerupt în sânul altarului precre?tin ?i cre?tin. Comuniunea spiritual? a traco-geto-dacilor s-a întronizat ca urmare a procesului încre?tin?rii care, a premers monumentalului moment al form?rii poporului român, iar oficializarea cre?tinismului ortodox ca unica Religie vie a Daciei Mari a coincis cu îns??i procesul tainic de esen?? ?i cristalizare haric? a poporului credincios ?i a prea frumoasei limbi române. Limbii protodace-limba divin? a Neamului p?rintesc al omenirii i s-a conferit a?adar atributul suprem al ve?niciei de a r?mâne cea mai frumoas?. Tocmai de aceea, prin binecuvântare dumnezeiasc?, protop?rin?ii i-au spus limbii care în veac de milenii r?mâne-române, adic? Limba român?. Identitatea, comuniunea ?i continuitatea noastr? nemuritoare pe acest p?mânt ?i în rîvnitul cer are ca Destin întreita sa na?tere prea binecuvântat? ca popor dac, cre?tin ?i român!

Imperativul na?ionalist-cre?tin al Neamului îl confer? absolut ortodoxia ?i dacoromânismul.

Caracteristica ontologic? a Omului creat ?i a celui recreat hristic, a Omului cre?tin este dualitatea, respectiv familia: „?i a f?cut Dumnezeu pe om dup? chipul S?u ?i l-a f?cut b?rbat ?i femeie"(Facerea 1, 27). Sensul acestei dualit??i, al familiei deci, are la rândul ei dou? caracteristici, precum dou? harisme speciale: solidaritatea ca natur? social? ?i comuniunea ca natur? religioas? spre a se împlini mai întâi în neamul cel mic-celula, rudele de sânge, apoi gint?, cânezat, voievodat întru Familia cea Mare-?ara, Neamul, ca rude sacre de Glie ?i Cer. Solidaritatea trebuie asumat? permanent pentru a atribui poporului unitatea social-politic? a unui Stat unitar, suveran ?i suzeran, condi?ie vital? continuit??ii milenare ca na?ie monarhic?. Apartenen?a la cer a Neamului cre?tin o d? dreapta credin?? tr?it?, m?rturisit?, jertfit? a poporului, care încununeaz? de fapt unitatea socio-politic? a Statului cre?tin, conferindu-i astfel autoritatea spiritual? ?i demnitatea mistic? ce-i deschide Calea spre mântuire. Sufletul neamului Dacoromân tr?ie?te nemuritor prin jertfa sfânt? de sânge în care gr?iesc necontenit Limba român? cu stihurile ei de aur ?i psalmii serafici ai cânt?rii Liturgice. Nemurirea precre?tin? dacic? ?i-a odr?slit sufletul cre?tin prin cuvânt ?i rug?, rev?rsându-se dincolo de limanurile timpului ?i spa?iului pe ??rmurile ve?niciei

Focul din Cuvântul dumnezeesc ?i flac?ra Rugii divino-cre?tin? prelins? pe Chipul fiin?ei ?i persoanei dacoromânului str?bun i-a împletit unitatea în acela?i cuget ?i aceea?i sim?ire sfânt? care, l-a întrupat ca D?inuire multimilenar? în cuminecare cu Altarul, Dorul, D?ruirea, Doina, Balada, P?mântul, Codrul, Mo?ia, Apele, Grâul, Via, Taina, Biserica, Suferin?a, Crucea, Martiriul, Omenia, Luna, Stelele, Soarele, Cerul, Învierea, În?l?area ?i Neatârnarea, r?mânând locului h?r?zit de Bunul Dumnezeu, peste voin?a încrâncenat? a tuturor vicisitudinilor, furtunilor, amenin??rilor, prigonirilor, invaziilor, persecu?iilor, eresurilor, ereziilor, schismelor, tr?d?rilor, la?it??ilor, râvnirilor, vânz?rilor, ideologiilor atee, doctrinelor politice... Neamul Dacoromân-Vl?starul regal, legitim ?i mo?tenitor al tronului neamului primordial pelasg, fiind eminamente religios monoteist, precre?tin ?i cre?tin ?i-a asumat dintru început lupta, ap?rarea, dreptatea, jertfa, d?inuirea, în?elepciunea întru credin?a ortodox?, libertate ?i adev?r prin apartenen?a religioas? privind continuitatea sa mistico-spiritual? de sânge ?i har. Prin urmare, contribu?ia milenar? la lupta pentru credin??, libertate ?i unitatea na?ional? a Neamului a fost pe deplin cre?tin? prin poporul credincios c?l?uzit de Clerul evlavios, educat de Mame eroine, arti?ti de geniu ?i ilu?tri dasc?li, îndrumat de Voievozi regali ori virtuo?i B?rba?i de Stat, de Vl?dici ale?i, înfr??it cu Marii Comandan?i ai bravei noastre O?tiri, cântat de marii no?tri poe?i ?i rapsozi, primenit de marii condeieri, binecuvântat de femei alese, principese ?i cr?iese de sacrificiu filantropic-un adev?rat cult sacru al Omeniei, cum a fost cazul princiar prin excelen?? al inegalabilei ?i inimoasei Regine Maria.

Voievozii, B?rba?ii de Stat, Marii Comandan?i, Femeile pline de har, poe?ii, scriitorii, dasc?lii, Clerul, toate p?turile sociale ale poporului erau to?i cu inim? ?i cu sânge cre?tinesc.

Vie?ile curate închinate unit??ii ?i libert??ii Neamului dacoromân evoc? lupta, credin?a, slujirea, idealul ?i jertfa lor cre?tin? care a ref?cut Întregirea prin f?urirea Marii Uniri ?i al c?rui rol de frunte l-a avut Biserica ortodox? basarabean?, a?a cum afirma ?i marele erou P?rinte Vasile ?epordei: „Pentru ca s? fim drep?i: principalul na? al Unirii a fost Biserica basarabean?". (Vasile ?epordei, Scrieri Alese. Ed. Flux, Chi?in?u-2005, p. 92). Dup? samavolnica anexare din 1812, a Frumoasei Basarabie române?ti la ?aratul expansionist rusesc, acaparatorii slavi au declan?at pe etape procesul de rusificare ?i asimilare, impunând limba rus? în administra?ie, justi?ie ?i ?coal?. Când hoardele lui Lenin s-a n?pustit cu toat? ura ?i cruzimea asupra proasp?tului Stat Independent Moldovenesc, Sfatul ??rii odr?slit din Seminarul Teologic Ortodox din Chi?in?u a sfidat orice pericol, amenin?are, invazie ori pruden??, hot?rând b?rb?te?te, cre?tine?te ?i temerar: Unirea pe veci a Basarabiei Sfinte cu Patria-Mum?-Regatul României Ve?nice. N?dejdea ?i salvarea continuit??ii române?ti ca neam prin limb? ?i credin?? s-a datorat Rezisten?ei prin Religie, fapt cardinal, determinant care, a revenit ca întotdeauna Bisericii ortodoxe, ce se revendica de altfel ?i ca o Înalt? ?coal? Domneasc? exprimat? categoric ?i revelator prin graiul autoritar ?i solemn al Seminarului Teologic Ortodox din Chi?in?u. Clerul ortodox, ca descendent ?i urma? fidel al poporului cre?tin a men?inut treaz? con?tiin?a cre?tin? în rândul comunit??ii, salvându-i identitatea ?i autoritatea ca duh na?ional în Biseric? ?i ?coal?, pe toat? perioada calvarului celor 106 ani de înstr?inare for?at? ?i mi?eleasc?.

Preo?imea ortodox? basarabean?, intuind ceasul izb?ririi Neamului românesc s-a constituit la 1902 în Fr??ia: „ Na?terea lui Hristos"-ca o pietate specific? aparte, care a devenit: „cea mai ortodox? provincie din ?ar?", dup? spusele lui Gala Galaction („?tiin?a", 1993, p. 23). Fr??ia cu con?tiin?a moral?, candoarea ingenu? ?i cur??ia sufleteasc? a avut ca temei luminarea poporului prin tip?rirea de literatur? cre?tin? în limba român?, iar ca scop dublu: preg?tirea luptei de eliberare de sub jugul str?in samavolnic ?i calea Înf?ptuirii Marii Uniri. Pe la 1905, P?rintele P. Gheorghian trage clopotul de ridicare la lupta de eliberare na?ional?: „Suna-va ceasul dezrobirii mâine/ ?i lan?ul va c?dea în praf însângerat,/ ?i vei cunoa?te-atunci, tu bietule române/ Ce-atât amar de vreme ai stat îngenunchiat!"

Revolu?ia bol?evic? atee sponsorizat? de imperiul habsburgic cre?tin chipurile, a împr??tiat în sângerosul an 1917, un haos diabolic f?r? precedent în Europa de R?s?rit ?i nu numai... Anarhia ro?ie atinsese o culme a demen?ei, a jafului ?i a crimei nemaiîntâlnit? pân? atunci. Proletariatul bol?evizat s-a unit în brutalitate, cruzime, tic?lo?ie, mi?elie ?i manifest?ri odioase transformându-se într-o gloat? dobitoceasc? ce spintec? pe orcine se afl? în fa?a coarnelor amenin??toare ?i c?lcând totul sub spurcatele lor copite murdare. Biserica Ortodox? basarabean? gr?ind adev?rul despre con?tiin?a românismului cre?tin prin bra?ul tipografiei ?i al prodigioaselor reviste eparhiale: Basarabia, Lumin?torul, Cuvânt Moldovenesc, Astra Basarabean?... a fluturat cu înfl?c?rare spiritual? Flamura dreptei credin?ei, a identit??ii, a comuniunii ?i a unit??ii Neamului Dacoromân, declan?ând mai întâi frontul cultural-religios care, preg?tea ?i deschidea calea frontului ideal na?ionalist.

În lumea R?s?ritului Ortodox nu exist? Biseric? f?r? Neam ?i Neam f?r? Biseric?, c?ci sfânta chez??ia a Învierii Neamului const? tocmai în îns??i Învierea Domnului Iisus Hristos. Sfatul Fr??iei „Na?terea lui Hristos" ?i ieromonahul Gurie Grosu au avut un rol decisiv al apari?iei în limba român? a jurnalului bisericesc „Lumin?torul”. „Lumin?torul” a fost cea mai prestigioas? revist? de cult în limba român?-a Eparhiei Chi?in?ului ?i Hotinului, ce vede lumina tiparului în 1908 ?i prime?te botezul de la expresia ierarhului Vladimir care, a sus?inut financiar ?i spiritual proiectul faimosului jurnal cu îndemnul p?rintesc c?tre fiii s?i: „Lumina lui Hristos s? lumineze pre to?i!". Lumin?torul, dup? întreruperea for?at? în timpul r?zboiului din 1944, a fost reaprins ca un Rug, de inimosul protoiereu Petru Buburuz în Ianuarie 1992 ?i str?luce?te necontenit prin spiritul s?u.

Toate articolele publicate în „Lumin?torul", ce îmbr??i?a 80 de pagini de literatur? ortodox?, o carte cre?tin? deci, r?spândeau raza unit??ii de neam ?i credin?? ?i aveau ca autori printre cei mai lumina?i slujitori cre?tini ai condeiului ?i ai altarului: A. Mateevici (debuteaz? ca seminarist), I. H. R?dulescu, Constantin Popovici, Gurie Grosu, Vl. Baltag?, M. Pl?m?deal?, Theodor Incule?, Gh. Tudor, I. Ignatovici, I. Friptu, S. D?nil?, Gh. Marinescu, P. Frolov, Tr. Suruceanu, Visarion Puiu, Petre Comerzan, Gr. Constantinescu, Onisifor Ghibu, P. Gheorghian, S. Murafa, Hodorogea, C. Parfenie, M. Ciachir, Macarie Untul, N. La?cov, Spiridon Muranevici ?.a. (Lumin?torul. Chi?in?u, nr. 9, 1931; Ion Nistor, Istoria Basarabiei. Chi?in?u. Ed. Cartea Moldoveneasc?, 1991) Acela? mare slujitor al Domnului ?i al Neamului, p?rintele Vasile ?epordei, m?rturise?te: „O dat? cu apari?ia « Lumin?torului » c?rturarii î?i transmit gândurile lor pe hârtii, transmi?ându-le întregului popor al provinciei. Ini?iatorii ?i conduc?torii sunt: ieromonahul Gurie, pr. Partenie ?i venerabilul ic. Mitrofor Constantin Popovici. Aici î?i fac ?coala to?i scriitorii ?i poe?ii români basarabeni, în frunte cu regretatul Alecu Mateevici... Ie?ind ziarul « Basarabia », el e condus tot de fo?tii elevi ai Seminarului. Cu un cuvânt, tot ceea ce s-a f?cut pe terenul na?ional în Basarabia a fost f?cut de fiii Bisericii. ?i când vine ?i se face Unirea, ea este f?cut? tot de seminari?ti. Lua?i pe un Incule?, Pelivan, Halippa, Mandan, ieromonahul Gurie etc., etc., to?i sunt fiii Bisericii. Aproape to?i deputa?ii Sfatului ??rii ?i to?i mini?trii Basarabiei de dup? Unire sunt elevi ai Seminarului. Deci to?i sunt elevi ai celui mai b?trân ?i mai mare na?ionalist basarabean: ai p?rintelui Iconom Mitrofor Constantin Popovici. Acesta este izvorul na?ionalismului de la care s-au ad?pat to?i deputa?ii ?i mini?trii Basarabiei de mai târziu". („Raza", an. III, nr. 114, 16 aprilie 1933, p. 2).

Mitropolitul Gavriil B?nulescu-Bodoni, de?i impus pe tronul Basarabiei de c?tre Moscova a ?inut vie flac?ra românismului basarabean. El a ctitorit la 13 Ianuarie 1813, Seminarul Teologic din Chi?in?u cu predare în limba român?, înzestrându-l cu tipografie proprie. „Seminarul întemeiat de Bodoni, arat? Mitropolitul Antonie Pl?m?deal?, a dat României pe aproape to?i f?uritorii Unirii din 1918." (Antonie Pl?m?deal?, Basarabia. Sibiu-2002, p. 87). Seminarul Teologic-Chi?in?u a dat Basarabiei ?i României în geana Zorilor înf?ptuirii unit??ii de Neam cele mai luminate chipuri ale Genera?iei ortodoxe basarabene. „Acolo, la Seminarul Teologic, la hotarul dintre veacurile XIX ?i XX, m?rturisea marele jurnalist, preot, profesor, supravie?uitor al regimului concentra?ionar, r?ze?ul P?rinte Sergiu Ro?ca, pe care am avut privilegiul de a-l cunoa?te ?i pre?uii întru c?ldura demnit??ii sale, ?i-au f?cut studiile ?i primii pa?i în lupta na?ional? a românilor basarabeni mul?i dintre cei care vor lupta mai apoi ?i vor realiza marele act de la 27 martie 1918, când Sfatul ??rii de la Chi?in?u a proclamat Unirea Basarabiei cu Regatul Român. ?i tot dintre absolven?ii sau înc? elevii seminarului se vor recruta redactorii, colaboratorii sau r?spânditorii primului ziar na?ional românesc din provincia de peste Prut, ap?rut la Chi?in?u în urm? cu 100 de ani, în mai 1906, ?i care se numea, cum altfel, Basarabia." (Sergiu C. Ro?ca, Basarabia, P?mântul Misiunii Noastre. Ed. Universitar?, Bucure?ti-2006, p. 5)

Un înfl?c?rat purt?tor al stindardului privind Înf?ptuirea Unit??ii Neamului din rândul Clerului ortodox basarabean a fost protoiereul Constantin Popovici, care a trezit con?tiin?a poporului ?i sim??mintele fierbin?i române?ti prin intermediul pre?ioasei reviste române?ti „Lumin?torul", pe care cu mult zel de la apari?ia ei din 1908 o conducea admirabil. P?rintele Constantin Popovici-mândria preo?imii basarabene a fost considerat pe bun? dreptate: dasc?lul dasc?lilor ?i preotul preo?ilor, tr?indu-?i via?a între dou? slujiri divine absolute: iubirea de Dumnezeu ?i dragostea de Neam. Dincolo de toate calit??ile ?i faptele m?re?e ale slujirilor sale, P?rintele a fost mai mult decât Preot, mai mult decât Dasc?l, mai mult decât Om: a fost o institu?ie duhovniceasc? prin care a educat ?i binecuvântat peste 40.000 de ucenici, s?dindu-le în sufletele lor tinere ?i curate Dorul cel mare dup? Dumnezeu ?i dup? întregirea Patriei-României dragi. Marele Român, de o cinste ?i o dragoste nem?rginit?, ?i-a deschis Sufletul-Basarabie tuturor: „Cine nu ?i-a deschis sufletul în fa?a acestui duhovnic al duhovnicilor ?i p?rinte al p?rin?ilor?, se întreab? cu admira?ie alt mare p?rinte ?i mare duhovnic, Vasile ?epordei. Al?i camarazi de înalt? slujire, de lupt? dârz?, de luminare ?i cinstire româneasc? au fost stare?ul de la Suruceni (ulterior episcop de Ismail) Dionisie Erhan, devenit erou al unit??ii na?ionale, care n-a str?lucit decât prin dragostea sa cre?tin?, bun?tatea blânde?ii ?i lumina în?elepciunii d?ruit? tuturor. Cârja arhip?st?ririi sale a fost f?cut? din lemnul care nu se îndoaie al drept??ii: „Eu n-am dat niciodat? înd?r?t. N-am luptat pentru interese personale. ?i de aceea am biruit totdeauna." (Vasile ?epordei, op. cit., p. 411)

Asemeni lui Dionisie a fost ?i arhimandritul (mai târziu, Mitropolit) Gurie Grosu, care în guvernul Moldovei independente era ministru-adjunct la Culte ?i Justi?ie. Convocând o Adunare a Bisericii Ortodoxe din Basarabia, c?lug?rul ministru a strigat entuziasmat despre rolul Bisericii ?i al preotului slujitor lui Hristos ?i na?iunii sale: „Biserica trebuie s? devin? un izvor de cultur? na?ional?... Preo?imea trebuie s? vorbeasc? aceea?i limb? pe care o vorbe?te poporul... Preotul s? fie cel mai bun ap?r?tor al na?ionalit??ii." (Antonie Pl?m?deal?, op. cit., p. 89). Marele arhiereu r?mâne în con?tiin?a posterit??ii ca o Icoan? vie a slujirii preo?e?ti-na?ionale, prin râvna de salvare a limbii, a cazaniei ?i a na?ionalismului ortodox.

Mitropolitul Gurie-Gur? de Aur al Românilor, pe umerii c?ruia a stat întreaga lupt? pentru limba român? în Basarabia, a str?lucit ca un mare suflet cre?tin, ca un mare dasc?l român, ca un mare înv??at, ca un mare iubitor de carte ?i Scriptur? în care se contopeau zelul inimii dacoromâne ?i con?tiin?a sufletului ortodox: „Sub înf??i?area lui de preot de ?ar?, gr?ia D. I. Atanasiu, prin?ul acesta al Bisericii a fost ?i va r?mâne una dintre cele mai luminoase figuri ale Bisericii neamului." („Ordinea"-19 nov. 1943). Tare mult a suferit Vl?dica Mitropolitul pe când era monah pentru provincia sa româneasc?, trudindu-se din r?sputeri s? o vad? izb?vit? ?i a?ezat? princiar în sânul Familiei ei regale. „Întemeind revista „Lumin?torul", a fost exilat tocmai la Smolensk. Era prea periculos pentru st?pânirea str?in?. Dar ?i acolo stând, arhimandritul Gurie a scris române?te, a crezut în învierea neamului pe care l-a iubit, a luptat pentru fra?ii s?i... Mitropolitul Gurie ?i-a iubit ?i respectat deopotriv? credin?a în Dumnezeul p?rin?ilor ?i în dreptatea neamului s?u. A iubit mult. Foarte mult. Poate prea mult pentru un om." (Vasile ?epordei, op. cit., p. 419)

Pe frontul dezrobirii na?ionale, preotul militar, genialul poet ?i eroul-martir Alecu Mateevici, Cel care a scris sub dictare divin? Limba noastr?-Testamentul celei mai înalte m?rturisirii a sa, proorocea ridicarea unui profet-voievod-eliberator, scriind între r?ni?ii ?i martirii tran?eelor r?zboiului ucig?tor la 10 Iulie 1917, pe dealurile însângerate ale M?r??e?tilor: „S? ?ti?i: de nu ve?i ridica/ Din sânul vostru un prooroc,/ În voi via?a va seca./ Zadarnic soarta ve?i ruga,/ C?ci sco?i ve?i fi atunci din joc,/ ?i-?i r?mânea f?r' de noroc". Un an mai târziu, respectiv la 10 Martie 1918, p?rintele A. Murafa a creat imnul Unit??ii tuturor românilor, numit România, din care reproducem câteva texte de aur: „Între Nistru ?i Tisa, din vechime adânc?, stai Tu, Românie, ?ar? eroic?. Istoria Ta, scris? cu litere de sânge, îmi adevereaz? c? Tu, Românie, ai fost o ?ar? de jertf?. Stând la r?spântie, Tu ai fost în trecut straja Apusului. Numai prin sângele T?u ?i prin ale Tale suferin?i, neamurile din Apus au r?mas neatinse ?i au ajuns la nume mari, la cultur? înalt? ?i la bog??ii nenum?rate. Datoria neamurilor apusene c?tre Tine, Românie, e atât de mare, c? ele mai nu sunt vrednice s? se pl?teasc? de ea... Tr?ie?ti mic?, dar cu nume eroic, glorios, cunoscut de toat? lumea. Tr?ie?ti, a?teptând viitorul T?u m?re?... Dreptatea e cu Tine ?i Dumnezeu e cu Tine! Tr?ie?ti, cunoscut? ca o ?ar? eroic?, nu numai de prieteni, dar ?i de du?mani. ?i vei tr?i în veac, pentru c? viitorul T?u, Românie, e r?scump?rat c-o plat? scump?: cu sângele ?i suferin?a de veacuri a poporului românesc." (Antonie Pl?m?deal?, op. cit., p. 91).

În dang?t de rug? ?i lacrimi de clopot, Neamul dacoromânesc s-a ridicat înc? odat?, din nesfâr?itele sale ridic?ri spre gloria care i-a definit neîntrerupt destinul s?u m?re? ?i biruitor. Din Octombrie 1917, Basarabia cre?tin? entuziasmat? ?i-a croit singur? soarta ei fireasc?, ortodox?, alergând spre îmbr??i?area cald? la sânul Mamei sfinte, aducând regelui Ferdinand ?i iubitoarei Regine Maria, Buna Vestire a reînvierii ??rii lui Mihai Vod? Viteazul. Laurii gloriei Basarabiei legendare s-au întrupat în aurele Eroilor, Mucenicilor ?i Sfin?ilor. Puterea de cremene a rezisten?ei religioase basarabene împotriva rusific?rii principatului lor ?i al nostru milenar a fost Biserica-Mam? în frunte cu Odorul ei scump, poporul ortodox. Pentru mine, Principatul lui Burebista-Basarabia, Cr?ias? ?i Martir? este acel tainic ?i sacru - Acas?: locul de înfrumuse?are al Miresei princiare logodit? cu Voievodul chipe? din Carpa?i, locul binecuvântat al vie?ii eroic-legendare ?i leag?nul bucuriei m?re?elor l?ca?uri de cult-m?rg?ritarele ortodoxe ce ne atârn? de nemurire, inima prin care se revars? Nistrul-fluviul în care se primenesc stelele serafice rev?rsate peste p?mântul str?bun ?i cerul martiric, dar ?i peste azurul sufletului meu care-i poart? cu recuno?tiin?? numele, p?mântul sfânt înve?mântat în falduri albastre de cer vorone?ean, unde con?tiin?a milenar? dac?, se înt?re?te în m?dularele fiin?ei ?i spiritului nostru prin cuminecarea cu Crucea suferin?elor, cu Potirul lacrimilor martirice ?i cu nectarul serafic al biruin?ei Neamului întru Învierea Mântuitorului Hristos. Cu acela?i dor, cu deplin? credin?? ?i nem?rginit? iubire s? ne al?tur?m dragostei p?rintelui Vasile ?epordei pentru Basarabia Sfânt?: „?i-am iubit cu nesa? p?mântul, fiindc?-i leag?nul fiin?ei noastre. ?i-am adorat zorile, fiindc?-s rupte din sufletul nostru dornic de mai bine. ?i-am iubit cu foc sufletul, fiindc?-i suflet din sufletul nostru. Te-am dorit, am plâns ?-am suferit pentru tine, fiindc? tu e?ti a noastr? ?i noi suntem ai t?i, Basarabie. ?e-am iubit, Basarabie, fiin?a, mai puternic de cum î?i iube?te fiul mama d?t?toare de via??, fiindc? aceea?i leg?tur? ne ?ine închega?i ?-acelea?i taine nu ne las? dep?rta?i unii de al?ii". (Vasile ?epordei, op. cit., p. 382-383).

Un alt mare poet cre?tin, Andrei Ciurunga, genial, p?timitor ?i m?rturisitor na?ionalist, un Român venit din stirpea unei gene germane, dar supra românizat prin mistica spiritului unei na?iuni dace eminamente jertfitoare întru iubire ?i frumos, cunoscut pe final, dar mult îndr?git ?i pre?uit de mine, s-a cununat prin har ?i jertf? cu frumoasa ?i mistica Basarabie: „?ara mea de dincolo de ?ar?/ cu privirea umed? de jind,/ te-am purtat în mine pribegind,/ ca pe-o flac?r? ce arde pe comoar?.// Înc? din pruncia mea de aur/ m-am ?tiut cu tine cununat,/ dar te-a vrut al ei-?i te-a furat/ nes?tul? poft? de balaur.// De-am strigat apoi c? e?ti a noastr?/ tân?r?, întreag? ?i pe veci,/ m-au închis între pere?ii reci/ ?i mi-au pus z?brele pe fereastr?.// Azvârlit în temni?a du?man?/ gem ades, însângerat sub fier,/ ?i-atunci pun câte-un crâmpei de cer/ din seninul t?u-bandaj pe ran?.// Foamea când îmi casc? noi abise/ vine câte-un pui de cozonac/ ce-a crescut ca mine, pe Bugeac,/ trupul s? mi-l sature prin vise.// ?ara mea de dincolo de ape,/ dac? ?ov?i în credin?a mea,/ simt cum îmi trimi?i, vânjo?i, s?-mi stea/ to?i stejarii din Orhei pe-aproape.//Când îmi dau târcoale bezne grele,/ lilieci când se izbesc de grinzi,/ numai tu prin noapte îmi aprinzi/ policandrul Nistrului cu stele.// Zgribulit în hainele v?rgate/ ast?zi vântul iernii îl ascult./ Hora noastr? a murit de mult, frigul mu?c? t?lpile-nghe?ate.// Dar pândesc la drum de prim?var?/ s? întindem iar din prag în prag/ hora mare sub acela?i steag-?ara mea de dincolo de ?ar?..." (Andrei Ciurunga-Cahuleanu, ?ara mea de dincolo de ?ar?, din vol. Lacrimi pentru Basarabia 1940-1995. Ed. Arvin Press-2004).

Brusturi-Neam?, Buna Vestire - martie 2017

footer